{"id":11222,"date":"2016-05-24T09:46:03","date_gmt":"2016-05-24T07:46:03","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11222"},"modified":"2016-05-22T18:38:40","modified_gmt":"2016-05-22T16:38:40","slug":"punctul-luminos","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11222","title":{"rendered":"[punctul luminos]"},"content":{"rendered":"

(ca prin oglind\u0103)<\/span><\/p>\n

de Marius-Iulian Stancu<\/p>\n

C\u00e2nd credeai \u00een sf\u00e2r\u0219it c\u0103 ai sc\u0103pat, c\u0103 \u00eel ai pe Louis doar pentru tine (Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles<\/em>), Lestat se \u00eentoarce dintre mor\u021bi \u0219i \u00ee\u021bi m\u0103rturise\u0219te care e zona din care artisticul ia na\u0219tere. \u201cNot quite Furioso. Moderato? Cantabile, perhaps<\/em>.\u201d Dar nu \u00een pian se afl\u0103 originea. Pentru originarul estetic nici Lestat nu-i dec\u00e2t un instrument. Dar el a fost acolo, \u00een mla\u0219tin\u0103, printre broa\u0219te r\u00e2ioase \u0219i aligatori. Pentru c\u0103 de oric\u00e2te categorii estetice ne-am folosi, putreziciunea din care a c\u0103p\u0103tat form\u0103 la \u00eenceputuri se afl\u0103 dintotdeauna \u00een inima artei.<\/p>\n

Numai din perversiune scopul tragediei \u00een poetica aristotelic\u0103 este a s\u0103v\u00e2r\u0219i purificarea. C\u0103ci ce este tragedia dac\u0103 nu o form\u0103 de exorcizare? Cele ce se s\u0103v\u00e2r\u0219esc \u00een interior \u0219i amenin\u021b\u0103 ordinea social\u0103 sunt scoase \u201cafar\u0103\u201d, iar spectatorul se lini\u0219te\u0219te. Complexitatea tematic\u0103 a crea\u021biilor artistice cre\u0219te exponen\u021bial cu diversificarea \u201ctenta\u021biilor\u201d. \u0218i dac\u0103 ne emo\u021bion\u0103m cu mil\u0103 sau fric\u0103, ori cu c\u00e2ntece phallice, o facem tot pentru expiatio<\/em>. Pentru c\u0103 arta vine dinspre o margine \u00een care umanul nu se mai recunoa\u0219te, de la o ad\u00e2ncime care \u00eenc\u0103 \u00eel afecteaz\u0103. Cum altfel ar putea fi explicat paradoxul ororii care ne atrage prin impuritate? \u201cComplexul mumific\u0103rii\u201d (Andre Bazin), chiar dac\u0103 mai potrivit artelor plastice, face sens pentru produc\u021biile estetice \u00een general, \u00een \u00eencercarea lor de a prezerva o existen\u021b\u0103 a c\u0103rei vitalitate \u021bine de timpul trecut, ca epifanii ale violen\u021bei, ale unui accident \u00een urma c\u0103ruia nu au existat supravie\u021buitori. Thomas Bernhard a \u00een\u021beles \u2013 a relata \u00eenseamn\u0103 a nimici tot ce este descris (Extinc\u021bie<\/em>). Artistul nu opereaz\u0103 pe viu, el nu face dec\u00e2t s\u0103 aranjeze cadrave, s\u0103 le pun\u0103 \u00een context.<\/p>\n

Emmanuel Levinas a \u00een\u021beles \u0219i el \u0219i s-a \u00eempotrivit. \u00cen Reality and its shadow<\/em>, la origini arta nu este nici cunoa\u0219tere, nici limbaj. Func\u021bia ei const\u0103 \u00een a nu \u00een\u021belege, \u00een obscur ca eveniment ontologic independent. Substituirea obiectului cu imaginea acestuia este procedeul ei elementar. \u201cUn obiect reprezentat, prin simplul fapt c\u0103 devine o imagine, se preface \u00eentr-un non-obiect\u201d. \u00cen absen\u021ba obiectului, imaginea acestuia \u00eei ocup\u0103 locul marc\u00e2ndu-i astfel absen\u021ba, \u00eenlocuirea, de parc\u0103 obiectul reprezentat ar fi murit. Iat\u0103 de ce inuman\u0103. Iat\u0103 de ce monstruos. Din momentul \u00een care prin art\u0103 moartea este introdus\u0103 \u00een fiin\u021b\u0103, ca o t\u0103ietur\u0103 \u00een trupul realului, temporalul este \u00eentrerupt, devine \u201cintersti\u021biu\u201d. Transform\u00e2ndu-se \u00een destin, individul integrat \u00een spectacol este scutit de la responsabilitate, se vede eliberat. Modul lui de a fi este fug\u0103, numele lui este legiune (Evanghelia dup\u0103 Marcu<\/em> 5, 9).<\/p>\n

Ce este cartea pentru un autor dac\u0103 nu o suprafa\u021b\u0103 a reflexiei, un aparat lingvistic care, \u00eentre vorbele pe care ni le auzim de la ceilal\u021bi, genereaz\u0103 p\u0103rerea de sine? Nu de pu\u021bine ori cu literatura e ca la fotograf: autorul \u00ee\u0219i alege postura mai estetic\u0103 (\u0219i nimic nu este mai estetic dec\u00e2t ipostasul \u00een care e\u0219ti aproape de nerecunoscut), \u00ee\u0219i acoper\u0103 par\u021bial acele p\u0103r\u021bi ale trupului care nu \u00eel slujesc sau din contr\u0103, \u00ee\u0219i scoate \u00een eviden\u021b\u0103 cu v\u0103luri cosmetice aura popularis<\/em>. \u00cen fiecare an vine r\u00e2ndul altor autori s\u0103 \u00ee\u0219i scrie numele \u00een carte, s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 cunoscut id-ul. Oricum ai vrea s\u0103 \u00eel interpretezi \u2013 parte needucat\u0103 a structurii noastre psihice dar care ne \u00eenso\u021be\u0219te din prima p\u00e2n\u0103 \u00een ultima zi (spre deosebire de caracterul \u201cf\u0103cut\u201d al eului \u0219i supra-eului), cod care ne individualizeaz\u0103 \u00een re\u021beaua statistic\u0103 \u2013 id-ul are leg\u0103tur\u0103 cu mi\u0219carea descendent\u0103 a unui autor (pute\u021bi s\u0103-i spune\u021bi \u201ec\u0103dere\u201d) care \u00ee\u0219i vede literar forma identitar\u0103. Precum \u00een imageria gnostic\u0103, textul o ia \u00eenaintea autorului, \u201c\u00eenclina\u021bia\u201d vinovat\u0103 a sufletului de a se \u201cmaterializa\u201d la modul estetic (curiozitate? \u00eeng\u00e2mfare? dorin\u021b\u0103 senzual\u0103?) \u00eel face pe autor s\u0103 uite cine este, s\u0103 cread\u0103 c\u0103 arta imit\u0103 via\u021ba.<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Prea pu\u021bini sunt acei scriitori de fic\u021biune care au avut curajul s\u0103 se opreasc\u0103 dup\u0103 prima carte, care au \u00een\u021beles c\u0103 ce urmeaz\u0103 nu va reu\u0219i, \u00een cel mai bun caz, dec\u00e2t s\u0103 repete structurile, ideile, obsesiile debutului. \u00cen lucrurile spuse altfel nu vei spune altceva. Cel care te-a \u00een\u021beles ca scriitor de la \u00eenceput nu va avea nevoie dec\u00e2t de un fragment, de c\u00e2teva poeme pentru a-\u0219i da seama (o confirmare a \u00een\u021belegerii anterioare de fapt) de zona \u00een care te plasezi pe teritoriul literaturii \u00een noua carte, \u00eentre grani\u021bele pe care \u021bi le-ai trasat \u00een momentul \u00een care te-ai decis c\u0103 vrei s\u0103 treci din tab\u0103ra lectorului \u00een cea a scriitorului.<\/p>\n

Sunt opere scrise f\u0103r\u0103 sau contra cititorului, prin care autorul \u00ee\u0219i dore\u0219te dispari\u021bia din orizontul lecturii, prin care, p\u0103r\u0103sit fiind de receptor, s\u0103 nu \u00ee\u0219i mai aib\u0103 sensul, izb\u0103vit \u00een sf\u00e2r\u0219it de povara de a mai scrie. Cele mai multe, \u00eens\u0103, sunt scrise dintr-o multiplicare a nevoilor care nu pot fi \u00eendeplinite \u00een cele din urm\u0103 dec\u00e2t de cineva care \u00ee\u021bi seam\u0103n\u0103, opere scrise din nevoia unui cititor (nu de \u00een\u021belegerea acestuia, nici chiar de lauda sa, ci de simpla prezen\u021b\u0103), al\u0103turi de care s\u0103 po\u021bi pune \u00een mi\u0219care ritualul f\u0103r\u0103 sens al comunic\u0103rii (maieutica platonician\u0103 a fost \u00eentotdeauna mai aproape de teatru dec\u00e2t de metoda filosofic\u0103).<\/p>\n

Cine crede \u00een puterea literaturii nu mai scrie literatur\u0103. Cei mai buni au scris greu, cu sc\u00e2rb\u0103, oricum cu o anumit\u0103 jen\u0103, nevoi\u021bi s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 cu stigmatul de a \u00een\u0219ela \u00een mod repetat dorin\u021ba tainic\u0103 a celui care cite\u0219te \u2013 punctul final pe care scriitorul se r\u0103stigne\u0219te (punctul luminos).<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(ca prin oglind\u0103) de Marius-Iulian Stancu C\u00e2nd credeai \u00een sf\u00e2r\u0219it c\u0103 ai sc\u0103pat, c\u0103 \u00eel ai pe Louis doar pentru tine (Interview with the Vampire: The Vampire Chronicles), Lestat se \u00eentoarce dintre mor\u021bi \u0219i \u00ee\u021bi m\u0103rturise\u0219te care e zona din care artisticul ia na\u0219tere. \u201cNot quite Furioso. Moderato? Cantabile, perhaps.\u201d Dar nu \u00een pian se […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[48,1208,27],"tags":[30,1209,1117,60],"class_list":["post-11222","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-ca-prin-oglind","category-egophobia-46","category-filosofie","tag-ca-prin-oglinda","tag-egophobia-46","tag-filosofie","tag-marius-iulian-stancu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2V0","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11222","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11222"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11222\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11232,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11222\/revisions\/11232"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11222"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11222"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11222"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}