{"id":11299,"date":"2016-06-16T19:23:29","date_gmt":"2016-06-16T17:23:29","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11299"},"modified":"2016-06-28T19:24:13","modified_gmt":"2016-06-28T17:24:13","slug":"gomes-leal-si-semnul-misterului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11299","title":{"rendered":"Gomes Leal \u0219i semnul misterului"},"content":{"rendered":"

de\u00a0Oliviu Cr\u00e2znic
\n<\/strong><\/p>\n

Surgite mortui?<\/em><\/p>\n

\u00cen literatur\u0103, \u201emisterul\u201d<\/strong> (gr. \u201emysterion\u201d: \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 secret\u0103\u201d; \u201emisteriile\u201d greco-romane erau \u0219coli religioase destinate ini\u021bia\u021bilor) desemneaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, specia literar\u0103 a dramei religioase medievale.<\/p>\n

Odat\u0103 cu preromantismul, termenul ajunge s\u0103 fie atribuit speciei literare a \u201egoticului\u201d<\/strong> (\u201efic\u021biunea de mistere\u201d), acest sens r\u0103sp\u00e2ndindu-se iute pe o arie cultural\u0103 vast\u0103 prin proliferarea romantismului european (\u00een special a romantismului negru european), a romantismului \u00eentunecat american, a ultraromantismului latin, a decadentismului \u0219.a.m.d. De altfel, \u201egoticul\u201d este un continuator direct al \u201emisterului\u201d, \u201egotic\u201d fiind, \u00een literatur\u0103, sinonim cu \u201emedieval\u201d. \u00a0<\/p>\n

Ambele specii literare men\u021bionate mai sus au \u00een comun ideea de baz\u0103 a existen\u021bei unui adev\u0103r (\u00eenc\u0103) inaccesibil ra\u021biunii, spre deosebire de un al treilea sens al termenului \u201emister\u201d, utilizat, impropriu, \u00een cultura popular\u0103 anglo-saxon\u0103, \u00eencep\u00e2nd cu prima decad\u0103 a secolului al XX-lea \u2013 \u0219i preluat, de cur\u00e2nd, f\u0103r\u0103 discern\u0103m\u00e2nt, \u00een cultura popular\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, \u201evia Internet\u201d \u2013 pentru a desemna, prin \u201emystery fiction\u201d, \u201efic\u021biunea criminalistic\u0103\u201d<\/strong> (incluz\u00e2nd, aici, \u201efic\u021biunea detectivistic\u0103\u201d, \u201efic\u021biunea judiciar\u0103\u201d, \u201efic\u021biunea interlop\u0103\u201d) \u2013 oferindu-se, astfel, o alternativ\u0103 (prea pu\u021bin fericit\u0103 \u0219i nu de pu\u021bine ori generatoare de sup\u0103r\u0103toare confuzii) pentru termenul adecvat \u201ecrime fiction\u201d. Existen\u021ba acestui \u201eal treilea sens\u201d (impropriu) se datoreaz\u0103 unei insuficiente cunoa\u0219teri a teoriei literare \u0219i populariz\u0103rii unei erori: \u00een perioada istoric\u0103 la care se face referire mai sus, mare parte dintre fic\u021biunile criminalistice con\u021bineau \u0219i un element gotic (supranatural, pseudosupranatural etc.), ceea ce justifica \u201eeticheta\u201d \u00een cazurile respective, f\u0103r\u0103 a justifica, desigur, aplicarea acesteia \u0219i acelor fic\u021biuni criminalistice lipsite de asemenea element.<\/p>\n

Ca \u0219i literatura fantastic\u0103 (de altfel, ariile de cuprindere ale celor dou\u0103 specii literare se \u00eentrep\u0103trund \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, dup\u0103 cum vom vedea cu alt\u0103 ocazie), literatura misterelor a oferit istoriei literare capodopere de necontestat, at\u00e2t pe t\u0103r\u00e2mul prozei, c\u00e2t \u0219i pe acela al poeziei.<\/p>\n

\u00cen cele care urmeaz\u0103, ne vom \u00eendrepta aten\u021bia asupra unui reprezentant de seam\u0103 al poeziei lusitane a misterelor (prea pu\u021bin cunoscut, din p\u0103cate, \u00een \u021bara noastr\u0103) \u0219i asupra mo\u0219tenirii pe care acesta a l\u0103sat-o culturii universale.<\/p>\n

[Ant\u00f3nio Duarte] Gomes Leal (1848-1921)<\/strong> a fost un autodidact, poet \u0219i critic literar, figur\u0103 misterioas\u0103 \u0219i emblematic\u0103, un \u201egeniu pustiu\u201d \u00een tinere\u021be, promotor al titanismului, convertit la catolicism dup\u0103 moartea mamei sale, c\u0103zut \u00een s\u0103r\u0103cie datorit\u0103 incapacit\u0103\u021bii de a depune efort constant, ajuns vagabond, \u00een adev\u0103ratul \u00een\u021beles al cuv\u00e2ntului, spre finalul vie\u021bii. Opera sa poetic\u0103 se \u00eenscrie \u00een curente precum parnasianismul, simbolismul, estetismul, \u0219i, mai cu seam\u0103, ultraromantismul \u0219i decadentismul, fiind, \u00een general, bine primit\u0103 de critica literar\u0103 \u0219i constituind un model artistic pentru genera\u021biile ulterioare. Satanismul byronian, identificabil, de asemenea, \u00een crea\u021biile lui Leal, i-a adus \u0219i reputa\u021bia de \u201esatanist\u201d; cum, \u00eens\u0103, nu am reu\u0219it s\u0103 descoperim \u00een materialele dedicate biografiei sale nici un fapt concret care s\u0103 sus\u021bin\u0103 ideea devian\u021bei religioase (nici m\u0103car \u00een ceea ce prive\u0219te perioada \u201eteribilist\u0103\u201d a tinere\u021bii poetului, cu at\u00e2t mai pu\u021bin referitor la etapa \u201ecatolic\u0103\u201d din via\u021ba acestuia), consider\u0103m, p\u00e2n\u0103 la proba contrarie, c\u0103 aser\u021biunea \u00een cauz\u0103 este una nejustificat\u0103, cauzat\u0103, probabil, de confundarea \u201esatanismului\u201d byronian, de natur\u0103 artistic\u0103 (reprezent\u00e2nd utilizarea \u00een art\u0103 a conceptelor satanice \u00een scopul ob\u021binerii unui efect estetic; \u00eengem\u0103nat cu titanismul, de multe ori o form\u0103 de revolt\u0103 social\u0103), cu satanismul de natur\u0103 \u201ereligioas\u0103\u201d.<\/p>\n

Printre capodoperele semnate de Gomes Leal, dorim a eviden\u021bia poemul Doamna de Brabant<\/em><\/strong> (publicat, \u00een 1875, \u00een volumul Claridades do Sul<\/em>), adev\u0103rat Luceaf\u0103r<\/em> lusitan, cu men\u021biunea, \u00eens\u0103, c\u0103 problematica brabantin\u0103 o \u00eentrece pe aceea eminescian\u0103: dincolo de talentul poetic comun \u0219i de imaginea artistic\u0103 a \u201edemonului frumos\u201d (marmorean, livid, \u201eacvatic\u201d, str\u0103lucitor etc.\u2013 \u00een ambele poeme), Leal nu se opre\u0219te, ca Eminescu, asupra transpunerii alegorice, \u00een versuri, a unei (melo)drame personale (reamintim aici faptul c\u0103 Luceaf\u0103rul<\/em> reflect\u0103, \u00eentr-o destul de mare m\u0103sur\u0103, drama tr\u0103it\u0103 de poetul nostru na\u021bional ca urmare a descoperirii rela\u021biei intime dintre Veronica Micle \u0219i I.L. Caragiale) \u0219i, \u00een cele din urm\u0103, domestice \u2013 abord\u00e2nd, \u00een schimb, o tem\u0103 general-uman\u0103: tema iubirii materne, tragismul fiind intensificat at\u00e2t prin exploatarea concomitent\u0103 a motivului p\u0103catului de neiertat (sanc\u021bionat pe m\u0103sur\u0103!), c\u00e2t \u0219i prin ancorarea \u00een fascinantele legende ale zbur\u0103torului \u0219i ale cambionului (asupra c\u0103rora vom reveni, mai jos).<\/p>\n

Astfel, Doamna de Brabant<\/em> p\u0103trunde direct \u00een galeria capodoperelor gotice europene, al\u0103turi de Lenore<\/em> (G.A. B\u00fcrger, 1774), Mireasa din Corint<\/em> (J.W. von Goethe, 1797), Vampirul<\/em> (J. Stagg, 1810), Christabel<\/em> (S.T. Coleridge, 1816), Frumoasa f\u0103r\u0103 mil\u0103<\/em> (J. Keats, 1819), Zbur\u0103torul<\/em> (I.H. R\u0103dulescu, 1844), Metamorfozele vampirului<\/em> (Ch. Baudelaire, 1857) \u0219.a.m.d.<\/p>\n

Trama poemului urm\u0103re\u0219te cumplitul destin al \u00eensinguratei \u0219i nobilei doamne de Brabant care, sedus\u0103 de un Satan \u00eendr\u0103gostit, d\u0103 na\u0219tere unui monstru. Moartea nea\u0219teptat\u0103 a creaturii, v\u0103zut\u0103 ca o binecuv\u00e2ntare dumnezeiasc\u0103, este prilej de s\u0103lbatic\u0103 \u0219i smintit\u0103 bucurie pentru \u00eentregul domeniu \u2013popula\u021bia s\u0103rb\u0103tore\u0219te minunea, de la \u021b\u0103ran \u0219i c\u0103lug\u0103r, p\u00e2n\u0103 la so\u021bul care se crezuse tat\u0103. Doar mama r\u0103m\u00e2ne pe veci prad\u0103 disper\u0103rii negre, pr\u0103bu\u0219it\u0103 peste morm\u00e2ntul micu\u021bei, grote\u0219tii \u0219i, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, inocentei f\u0103pturi. Una dintre moralele evidente: un moment de sl\u0103biciune \u00een fa\u021ba for\u021belor R\u0103ului nu poate aduce dec\u00e2t ruina, at\u00e2t vinovatului c\u00e2t \u0219i celor care \u00eei sunt acestuia dragi \u2013 c\u0103ci, izvor\u00e2t\u0103 din inima R\u0103ului, nici dragostea sincer\u0103 (sau at\u00e2t de sincer\u0103 pe c\u00e2t ar putea s\u0103 fie aceasta, \u00een atari condi\u021bii) nu poart\u0103 nimic bun…<\/p>\n

Men\u021bionam, mai sus, legendele zbur\u0103torului \u0219i ale cambionului. Spre deosebire de basm, care este o n\u0103scocire moralizatoare, \u0219i de mit, care este o alegorie sacro-explicativ\u0103, legenda are un caracter istoric ori pseudoistoric, de multe ori \u021bes\u00e2ndu-se \u00een jurul unui s\u00e2mbure de adev\u0103r. Din nou remarc\u0103m faptul c\u0103 \u2013 Leal \u00eentemeindu-\u0219i povestea pe respectivul s\u00e2mbure de adev\u0103r \u2013 Doamna de Brabant<\/em> \u00eentrece Luceaf\u0103rul<\/em> \u00een intensitate, cititorii care nu exclud cu totul \u0219i \u201eab initio\u201d existen\u021ba for\u021belor suprafire\u0219ti urm\u00e2nd a sim\u021bi, \u00een timpul \u0219i \u00een urma lecturii, o \u00eenfiorare gotic\u0103 pe care Hyperion nu le-o va putea niciodat\u0103 transmite.<\/p>\n

<\/p>\n

Cunoscut \u015fi drept \u201eincub\u201d (lat. \u201eincubare\u201d: \u201ea se culca peste\u201d) sau … <\/em>\u201ecr\u00e2snic\u201d (sl. \u201ekrasinu\u201d: \u201efrumos\u201d sau \u201ekristu\u201d: \u201ecruce\u201d, cu sufixul \u201e-nic\u201d, probabil de la teama acestuia de crucea cre\u0219tin\u0103, acest ultim etimon explic\u00e2nd \u0219i sensul mai larg de \u201edemon\u201d \u00een general, inclusiv de \u201ecambion\u201d \u2013 a se vedea \u0219i mai jos), zbur\u0103torul<\/strong> este un demon erotic, majoritatea literaturii actuale confund\u00e2ndu-l cu vampirii \u015fi atribuindu-le acestora \u00eensu\u015firile lui (frumuse\u0163e nep\u0103m\u00e2ntean\u0103, romantism etc.). Diferen\u0163a \u00eens\u0103 dintre cele dou\u0103 creaturi este foarte mare. Fascina\u0163ia exercitat\u0103 de vampir asupra pr\u0103zii const\u0103 \u00een amestecul de repulsie, groaz\u0103 \u015fi atrac\u0163ie pe care \u00eel exercit\u0103 \u015fi \u015farpele asupra victimei, f\u0103r\u0103 nici un fel de sentimente romantice. De altfel, vampirii sunt\u2026 ur\u00e2\u0163i, cronicile atest\u00e2ndu-i, \u00eendeob\u0219te, ca pe simple cadavre posedate de diavol. \u00cen schimb, zbur\u0103torul este t\u00e2n\u0103r, frumos, efeminat (bisexual \u00een unele relat\u0103ri), cu un trup rece ca ghea\u0163a \u015fi cu organ sexual supradimensionat, fiind o creatur\u0103 capabil\u0103 de sentimente de (relativ\u0103) dragoste, dar nu \u015fi de controlul acestor sentimente, chiar dac\u0103 este con\u015ftient c\u0103 interac\u0163iunea repetat\u0103 cu victima va duce la epuizarea, la deteriorarea s\u0103n\u0103t\u0103\u0163ii \u015fi, \u00een final, la moartea acesteia. Diavolescul zbur\u0103torului const\u0103 tocmai \u00een ipocrizia sa: el pretinde \u015fi fa\u0163\u0103 de sine c\u0103 ar fi \u00eendr\u0103gostit, de\u015fi \u015ftie prea bine, \u00een fond, ce se va \u00eent\u00e2mpla \u00een continuare cu \u201ealeasa\u201d. Uneori, fenomenul zbur\u0103torului este asociat \u0219i cu fenomenul numit \u201eignis fatuus\u201d, demonul p\u0103trunz\u00e2nd \u00een \u00eenc\u0103perea victimelor sub forma unei fl\u0103c\u0103ri vii ori a unei str\u0103lucitoare lumini (\u00een aceste cazuri \u00eendeosebi, interesant\u0103 este similitudinea senza\u0163iilor tr\u0103ite de victime cu senza\u021biile prezente \u00een relat\u0103rile moderne ale persoanelor care pretind c\u0103 ar fi fost r\u0103pite de c\u0103tre fiin\u021be extraterestre). Cu toate c\u0103, \u00een Doamna de Brabant<\/em>, rolul seduc\u0103torului este atribuit lui Satan \u00eensu\u0219i, modul \u00een care Leal ni-l descrie pe necurat nu las\u0103 dubii cu privire la faptul c\u0103 poetul \u00eel identific\u0103 pe acesta cu zbur\u0103torul.<\/p>\n

\u201eExisten\u021ba\u201d zbur\u0103torului a fost atestat\u0103 \u00eenc\u0103 din epoca bronzului, \u00een Lista regilor sumerieni<\/em> (cca. 2000 \u00ee.Hr.), unde este men\u021bionat \u201eLilu\u201d, tat\u0103l-demon al faimosului Ghilgame\u0219.<\/p>\n

Facerea<\/em>, atribuit\u0103 \u00een mod tradi\u021bional lui Moise (cca. 1400-1201 \u00ee.Hr.), ne atrage aten\u021bia asupra \u201enefilimilor\u201d (\u201euria\u0219i\u201d, \u00een majoritatea traducerilor, de\u0219i exist\u0103 destule controverse asupra adev\u0103ratului sens al termenului), aparent descenden\u021bi ai \u201efiilor lui Dumnezeu\u201d \u0219i ai \u201efiicelor oamenilor\u201d.<\/p>\n

\u00cen De Civitate Dei <\/em>(sec. al V-lea d.Hr.), Sf. Augustin scrie c\u0103 exist\u0103 prea multe atacuri ale incubilor, relatate de prea mul\u0163i martori demni de \u00eencredere \u015fi de persoane care le-au tr\u0103it pe pielea lor, pentru a se putea ignora existen\u0163a acestor demoni tic\u0103lo\u015fi.<\/p>\n

Nici Sf. Toma d\u2019Aquino (Summa Theologica<\/em>, sec. al XIII-lea d.Hr.) nu se \u00eendoie\u015fte c\u0103 incubii ar fi reali. El consider\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103, \u0163in\u00e2nd cont de faptul bine \u015ftiut c\u0103 demonii sunt incapabili de a z\u0103misli progenituri (teza \u201ediavolul nu poate crea\u201d), incubul \u015fi sucubul (demonul erotic feminin) sunt, \u00een fapt, acela\u015fi demon. Astfel, sucubul fur\u0103 s\u0103m\u00e2n\u0163a b\u0103rba\u0163ilor, pentru ca apoi, lu\u00e2nd form\u0103 masculin\u0103, s\u0103 \u00eens\u0103m\u00e2n\u021beze (utiliz\u00e2nd, \u00een acest scop, secre\u021bia colectat\u0103) victimele de sex feminin. Rezultatul \u00eengrozitorului act este na\u015fterea unui \u201ecambion\u201d (a se vedea mai jos).<\/p>\n

\u00cen tratatul inchizitorial Malleus Maleficarum<\/em> (H. Kramer, 1487) sunt prezentate mijloace de combatere a incubilor, precum \u0219i cazuri documentate de agresiuni ale acestora, inclusiv o \u00eent\u00e2mplare petrecut\u0103 \u00een\u2026 ducatul Brabantului (s\u0103 fi cunoscut Gomes Leal respectivul incident?), \u00een secolul al XIII-lea: teologul Thomas de Cantimpr\u00e9 a ascultat m\u0103rturisirea unei tinere fecioare, conform c\u0103reia aceasta, corupt\u0103 de un incub, ajunsese s\u0103 consimt\u0103 a se \u00eempreuna cu demonul, m\u0103rturisire coroborat\u0103 cu declara\u021biile unei c\u0103lug\u0103ri\u021be care, lu\u00e2nd asupra ei, pentru o noapte, pedeapsa p\u0103catelor tinerei molestate, fusese victima unui atac supranatural deosebit de brutal.<\/p>\n

Din acela\u0219i tratat afl\u0103m c\u0103 necesitatea biblic\u0103 a purt\u0103rii v\u0103lului de c\u0103tre femei ar putea reprezenta, \u00een fapt, un mijloc de a le feri de incubi (\u201e\u00eengeri c\u0103zu\u021bi\u201d), care atac\u0103, predilect, femei \u0219i fete cu p\u0103r frumos (Sf\u00e2nta Scriptur\u0103<\/em> \u2013 versiunea Anania \u2013 men\u021bioneaz\u0103 \u201eDe aceea femeia este datoare s\u0103 aib\u0103 v\u0103l pe capul s\u0103u, DE DRAGUL \u00ceNGERILOR\u201d; \u00eens\u0103 textul latin al Bibliei<\/em> folose\u0219te expresia \u201ePROPTER ANGELOS\u201d, tradus\u0103 \u2013 corect, consider\u0103m noi \u2013 \u00een versiunea regelui Iacob I al Angliei drept \u201eBECAUSE OF THE ANGELS\u201d \u2013 \u201eDIN CAUZA \u00ceNGERILOR\u201d\u2026).<\/p>\n

Demonologia<\/em> antemen\u021bionatului Iacob I (1597) reia \u0219i dezvolt\u0103 unele dintre ideile de mai sus.<\/p>\n

Pe teritoriul \u021b\u0103rii noastre, probabil cea mai veche men\u021biune scris\u0103 a zbur\u0103torului apare la D. Cantemir, \u00een Descriptio Moldaviae<\/em> (1716). Conform consemn\u0103rii, de\u015fi zbur\u0103torul nu poate fi v\u0103zut dec\u00e2t de c\u0103tre victim\u0103, nu \u015fi de c\u0103tre aceia care \u00eel p\u00e2ndesc, au existat totu\u015fi cazuri \u00een care b\u0103rba\u0163i hot\u0103r\u00e2\u0163i, nel\u0103s\u00e2ndu-se \u00een\u015fela\u0163i de sini\u015ftrii \u201ezmei zbur\u0103tori\u201d \u015fi veghind la c\u0103p\u0103t\u00e2iul femeii amenin\u021bate, au reu\u015fit s\u0103 \u00eei pedepseasc\u0103 pe supranaturalii agresori, dovedind astfel corporalitatea acestora.<\/p>\n

Desigur, asemenea relat\u0103ri apar\u0163in unor epoci supersti\u0163ioase \u015fi \u00eendep\u0103rtate. Desigur?… Nu pu\u021bin\u0103 v\u00e2lv\u0103 (concretizat\u0103 inclusiv \u00eentr-o ecranizare \u2013 The Entity<\/em>, 1982) avea s\u0103 produc\u0103, \u00een mass-media secolului al\u2026 XX-lea (cu ecouri p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, o nou\u0103 carte care trateaz\u0103 acest subiect fiind anun\u021bat\u0103 pentru toamna anului 2016), \u201ecazul Doris Bither\u201d, investigat de c\u0103tre dr Barry E. Taff, cercet\u0103tor asociat UCLA, \u00een 1974 (pentru scurta prezentare care urmeaz\u0103, vom folosi drept surs\u0103 articolul \u201cThe Entity\u201d haunting: The true story of Doris Bither<\/em>, semnat de X. Ortega pentru www.ghosttheory.com<\/a><\/em>, care poart\u0103 men\u021biunea \u201cThe events and reports in this article were taken from written testimony of Dr. Barry Taff in his Real-life entity case<\/em>\u201d, precum \u0219i site-ul doctorului Taff, www.barrytaff.net<\/em>). Investiga\u021bia s-a concentrat asupra unei femei care pretindea c\u0103 ar fi fost, \u00een mod constant, violat\u0103 cu brutalitate de c\u0103tre un atacator spectral, \u00een vreme ce alte dou\u0103 fiin\u021be (de aceea\u0219i \u201enatur\u0103\u201d) o imobilizau. Ca dovad\u0103, a prezentat v\u00e2n\u0103t\u0103ile \u00eengrozitoare care o acopereau pe tot trupul, m\u0103rturiile copiilor ei cu privire la atacuri \u0219i m\u0103rturiile mai multor persoane din afara familiei, cu privire la fenomene stranii \u015fi apari\u0163ii \u00een jurul casei. Punctul culminant al investiga\u021biei a fost reprezentat de o manifestare demonic\u0103 v\u0103zut\u0103 de dou\u0103zeci \u0219i cinci de martori (dintre care unul, \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, a le\u0219inat), const\u00e2nd \u00een apari\u0163ia unei figuri vag umane, musculoase, \u00eenv\u0103luite \u00eentr-o cea\u0163\u0103 verde. \u00cen fotografiile efectuate cu aceast\u0103 ocazie nu apare, \u00eens\u0103, dec\u00e2t un straniu arc luminos, deasupra Dorisei. Mutarea familiei \u00een alt\u0103 loca\u0163ie a redus amploarea fenomenului, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca acesta s\u0103 dispar\u0103 cu totul. Astfel, Doris Bither \u015fi-a \u00eenceput strategia mut\u0103rilor permanente, \u00een speran\u0163a (de\u0219art\u0103) c\u0103, \u00een cele din urm\u0103, atacurile aveau s\u0103 \u00eenceteze, demonul r\u0103m\u00e2n\u00e2nd undeva, \u00een urm\u0103… A murit, neizb\u0103vit\u0103, \u00een 1995.<\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te cambionul <\/strong>(lat. \u201ecambiare\u201d: \u201ea schimba\u201d), acesta este fie copilul n\u0103scut de un sucub dup\u0103 \u00eempreunarea cu un b\u0103rbat, fie copilul n\u0103scut de o femeie \u201evizitat\u0103\u201d de un incub (aceast\u0103 din urm\u0103 \u201eposibilitate\u201d fiind exploatat\u0103, de c\u0103tre Gomes Leal, \u00een Doamna de Brabant<\/em>). Poate fi un copil deformat, sau un monstru (\u201eE-un fiu hidos cum nu s-a pomenit!\/Ghebos, pocit, rahitic, anormal,\/E tot diform, ciudat \u0219i nedorit,\/Cu p\u0103r de fiar\u0103, urlet de-animal!\u201d, ne avertizeaz\u0103 poetul).<\/p>\n

Credin\u0163a \u00een cambioni a fost alimentat\u0103 de-a lungul vremurilor de numeroase rapoarte privind na\u015fteri stranii.<\/p>\n

De pild\u0103, \u00een capitolul Exemple de l`ire de Dieu<\/em> din lucrarea Des Monstres et prodiges<\/em> (sec. al XVI-lea d.Hr.), <\/em>faimosul chirurg Ambroise Par\u00e9 men\u021bioneaz\u0103 na\u0219terea \u201eMonstrului din Ravenna\u201d, un hermafrodit cu un corn \u00een frunte, cu aripi, cu trup serpentiform \u0219i cu un singur picior ca de pas\u0103re. \u00cen leg\u0103tur\u0103 cu aceea\u0219i fiin\u021b\u0103, reputatele cercet\u0103toare L. Daston (Max Planck Institute for the History of Science) \u0219i K. Park (Harvard University), \u00een Wonders and the Order of Nature, 1150-1750<\/em> (1998), atrag aten\u021bia asupra unei tip\u0103rituri germane dat\u00e2nd din anul 1506, care precizeaz\u0103 c\u0103 monstrul a fost l\u0103sat s\u0103 moar\u0103 de foame, la porunca papei Iulius al II-lea (nu putem s\u0103 nu remarc\u0103m similitudinea dintre destinul f\u0103pturii \u00een cauz\u0103 \u0219i cel al copilului doamnei de Brabant din poezia lui Leal…).<\/p>\n

<\/p>\n

\u00cen 1726, a fost supus aten\u021biei medicului casei regale a Marii Britanii, N. St. Andr\u00e9, de c\u0103tre un confrate oarecare (dar cu bun\u0103 reputa\u021bie), pe nume J. Howard, cazul tinerei Mary Toft, aceasta pretinz\u00e2nd c\u0103 n\u0103scuse, de fa\u021b\u0103 cu martori \u0219i asistat\u0103 de respectivul Howard, ceea ce p\u0103reau a fi… p\u0103r\u021bi anatomice ale unor iepuri \u0219i ale altor varii animale mici (animale care se zv\u00e2rcoliser\u0103 violent, ore \u00een \u0219ir, \u00een uterul femeii, \u00eenainte de na\u0219teri). Sosit la fa\u021ba locului pentru a investiga situa\u021bia, St. Andr\u00e9 a asistat noi parturi\u021bii \u0219i, examin\u00e2nd \u201eiepurii\u201d rezulta\u021bi, a concluzionat c\u0103 ace\u0219tia nu sunt \u201efire\u0219ti\u201d, neprezent\u00e2nd semne c\u0103 ar fi tr\u0103it vreodat\u0103 \u00een afara uterului tinerei (de pild\u0103, din\u021bii acestora nu p\u0103reau a fi fost vreodat\u0103 folosi\u021bi pentru mastica\u021bie). Un alt anchetator, chirurgul regal C. Ahlers, asist\u00e2nd la na\u0219terea unui al \u0219aisprezecelea (!) iepure (\u0219i acesta \u00eembuc\u0103t\u0103\u021bit), a suspectat, \u00eens\u0103, c\u0103 era vorba despre o \u0219arlatanie pus\u0103 la cale de Toft (care nu prezenta simptome corespunz\u0103toare sarcinii) \u0219i de Howard; examin\u00e2nd r\u0103m\u0103\u0219i\u021bele iepurelui, a ajuns la concluzia c\u0103 acestea fuseser\u0103 t\u0103iate de m\u00e2na omului, cu un instrument ascu\u021bit. La porunca regelui George I, St. Andr\u00e9 a reluat investiga\u021biile, fiind, de data aceasta, \u00eenso\u021bit de cavalerul Sir R. Manningham, obstetrician reputat. Examin\u00e2nd femeia, Manningham a sim\u021bit \u00eentr-adev\u0103r ceva mi\u0219c\u00e2nd, puternic chiar, \u00een corpul acesteia, dar na\u0219terea care a urmat i-a ridicat cavalerului numeroase suspiciuni, determin\u00e2ndu-l s\u0103 \u00ee\u0219i exprime dubii cu privire la provenien\u021ba por\u021biunii anatomice rezultate: \u00een opinia sa, aceasta fusese extras\u0103 din vagin, dar nu se aflase niciodat\u0103 \u00een uter. Adus\u0103 la Londra sub supraveghere medical\u0103, Mary Toft a p\u0103rut a intra, de mai multe ori, \u00een travaliu, \u201emi\u0219c\u0103rile fetale\u201d, \u00eenso\u021bite de convulsii, fiind consemnate constant; f\u0103r\u0103 a \u00eenceta s\u0103 suspecteze \u00een\u0219el\u0103toria, Manningham a ajuns la concluzia c\u0103, totu\u0219i, \u201eceva\u201d se afla \u00een uterul femeii. Printre medicii care au examinat pacienta, s-a num\u0103rat \u0219i doctorul sco\u021bian J. Mowbray, care, \u00een lucrarea The Female Physician<\/em> (1724), men\u021bionase convingerea sa, sus\u021binut\u0103 de experien\u021be personale (una dintre acestea fiind relatat\u0103 \u00een detaliu), c\u0103, \u00een anumite situa\u021bii, femeile pot na\u015fte animale nefire\u0219ti, de mici dimensiuni. \u00centre timp, autorit\u0103\u021bile au fost sesizate cu un denun\u021b, potrivit c\u0103ruia sora \u201e\u00eens\u0103rcinatei\u201d aranjase, prin mijloace ilegale (mit\u0103), ca un iepure s\u0103 \u00eei fie livrat acesteia din urm\u0103, pe ascuns de ochii investigatorilor. Amenin\u021b\u00e2nd-o pe Mary Toft cu efectuarea unei opera\u021bii extrem de dureroase \u00een vederea extragerii iepurilor din p\u00e2ntecele ei, cavalerul Manningham a reu\u0219it s\u0103 ob\u021bin\u0103 mult dorita m\u0103rturisire: pierderea unei sarcini reale permisese, ini\u021bial, introducerea mai multor p\u0103r\u021bi anatomice, apar\u021bin\u00e2nd unor varii animale, \u00een uterul tinerei, alte asemenea r\u0103m\u0103\u0219i\u021be fiind introduse, ulterior, \u00een vagin. \u00cen ceea ce prive\u0219te \u201emi\u0219c\u0103rile fetale\u201d, acestea fuseser\u0103 par\u021bial mimate, par\u021bial cauzate de inflama\u021biile \u0219i de leziunile interne, normale \u00een asemenea circumstan\u021be… (C. Ahlers, Some observations concerning the woman of Godlyman in Surrey<\/em>, 1726; Sir R. Manningham, An exact diary of what was observ`d during a close attendance upon Mary Toft, the pretended rabbet-breeder of Godalming in Surrey<\/em>, 1726; N. St. Andr\u00e9, J. Howard, A short narrative of an extraordinary delivery of rabbets,: perform`d by Mr John Howard, Surgeon at Guilford<\/em>, 1727; \u0219i, cu referire la J. Mowbray: J. Douglas, The Sooterkin Dissected<\/em>, 1726).<\/p>\n

Exemplele de mai sus, nici pe departe exhaustive, demonstreaz\u0103 faptul c\u0103 exploatarea m\u0103iastr\u0103, \u00eentr-o oper\u0103 literar\u0103, a legendelor men\u021bionate \u00eel poate determina pe cititorul mai pu\u021bin sceptic s\u0103 perceap\u0103, dincolo de alegorie, \u0219i o oarecare (real\u0103) temere, \u00eendrept\u0103\u021bit\u0103 de \u00eentrebarea \u201eDar dac\u0103?…\u201d \u0219i menit\u0103 a \u00eel face s\u0103 priveasc\u0103 opera \u00een cauz\u0103 nu ca pe \u201esimpl\u0103\u201d literatur\u0103, ci ca pe o poveste pe care ar putea-o tr\u0103i chiar el, cu varia\u021biunile de rigoare… De aici, triumful poetului lusitan: nu doar \u00eel citim, ci, dac\u0103 suntem suficient de cul\u021bi, m\u0103car la nivelul subcon\u0219tientului ori al atavismului, \u00eel \u0219i credem. El nu se adreseaz\u0103 doar intelectului, ci unei for\u021be mai vechi: el se adreseaz\u0103 direct firii.<\/p>\n

Doamna de Brabant<\/em> nu este, desigur, singura crea\u021bie artistic\u0103 de valoare l\u0103sat\u0103 nou\u0103 mo\u0219tenire de c\u0103tre Gomes Leal. \u00centr-un cimitir<\/em><\/strong> (ale c\u0103rui mottouri evoc\u0103 lutheranismul \u2013 Invideo quia requiescunt<\/em> \u2013 \u0219i Apocalipsa \u2013 Surgite, mortui!<\/em>) este o medita\u021bie filosofic\u0103 asupra mor\u021bii, posibil fiind a i se g\u0103si o coresponden\u021b\u0103, \u00een spa\u021biul literar rom\u00e2nesc, \u00een poezia Plumb<\/em> a lui G. Bacovia. Tot \u00een universul bacovian \u2013 mai exact, \u00een Amurgurile<\/em> acestuia \u2013 se oglinde\u0219te \u0219i Adio, Soare!<\/em><\/strong>.<\/p>\n

Eu sunt un vizionar, un \u00een\u021belept hulit<\/em><\/strong> trateaz\u0103 condi\u021bia poetului de geniu, <\/em>iar Culoarea n\u0103luce\u0219te! \u0218i roza-i ca o Lir\u0103<\/strong> <\/em>va fi, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, apreciat\u0103 de iubitorii rondelelor lui Al. Macedonski.<\/p>\n

Vom continua, \u00eens\u0103, acest studiu selectiv cu o succint\u0103 prezentare a trei sonete interconectate, care p\u0103streaz\u0103 aceea\u0219i not\u0103 gotic\u0103 (misterioas\u0103) ca \u0219i Doamna de Brabant<\/em>, amplificat\u0103 de tematica biblic\u0103 (a se revedea, mai sus, preciz\u0103rile referitoare la misterele medievale), \u0219i care sunt str\u0103b\u0103tute de filoanele titanismului \u0219i, respectiv, al satanismului byronian, dintru \u00eenceput men\u021bionate.<\/p>\n

Astfel, Judecata lui Christos<\/em><\/strong> recreeaz\u0103 un tablou tulbur\u0103tor \u0219i, totodat\u0103, tradi\u021bional: \u00eenfruntarea, la nivel ideatic, dintre Iisus \u0219i Satan (amintind cititorului rom\u00e2n, din mai multe puncte de vedere, de capodopera lui V. Voiculescu, \u00cen gr\u0103dina Ghetsemani<\/em>, chiar dac\u0103 aceasta din urm\u0103 abordeaz\u0103 tema dintr-o alt\u0103 perspectiv\u0103, mai degrab\u0103 cre\u0219tin-baroc\u0103). Satan (\u201ecel ostenit\u201d), oratorul, ridic\u0103, \u00een monologul s\u0103u, problema m\u00e2ntuirii ratate, relev\u00e2nd r\u0103ul care continu\u0103 s\u0103 zac\u0103 (sau s\u0103 creasc\u0103?…) \u00een sufletul omenirii, independent de ac\u021biunile diavole\u0219ti \u0219i de jertfa inutil\u0103 a Nazarineanului. Fiul Domnului vars\u0103 o singur\u0103 lacrim\u0103 de s\u00e2nge, drept unicul s\u0103u r\u0103spuns…<\/p>\n

\u00cen paralel, \u00een Luther<\/em><\/strong> \u00eel reg\u0103sim pe Satan, \u00eenc\u0103 mai decrepit (\u201ecel ve\u0219tejit \u0219i chel\u201d), confruntat, de data aceasta, cu protestantul auster care d\u0103 numele poemului (influen\u021b\u0103 important\u0103 asupra lui Leal, se pare, dup\u0103 cum am v\u0103zut \u0219i mai sus, cu ocazia pomenirii mottoului de la \u00centr-un cimitir<\/em>), figur\u0103 istoric\u0103 a Reformei (\u0219i, deci, la r\u00e2ndul lui, personaj contestatar): \u00een vreme ce m\u00e2niosul teolog \u00eei arunc\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 \u00eenvinuiri \u0219i dispre\u021b, b\u0103tr\u00e2nul diavol \u00eei atrage acestuia, sf\u0103tos, aten\u021bia \u2013 asupra faptului c\u0103 r\u0103ul lumii are o surs\u0103, \u00een fapt, mai profund\u0103, mai primejdioas\u0103: toleran\u021ba nejustificat\u0103, c\u0103ci \u201eDumnezeu l\u0103sat-a l\u0103ncile s\u0103 rugineasc\u0103!\u201d.<\/p>\n

\u00cen sf\u00e2r\u0219it, Cain<\/em><\/strong> \u00eel are drept (anti)erou pe \u201ecel dint\u00e2i ateu\u201d, \u00een fapt, un alt avatar al Satanului rebel (\u0219i al anticlericalismului manifestat f\u0103\u021bi\u0219 de Leal, \u00een perioada \u00een cauz\u0103).<\/p>\n

\u00cenainte de a ne opri pu\u021bin asupra mo\u0219tenirii culturale datorate poetului lusitan, consider\u0103m necesar s\u0103 scoatem \u00een eviden\u021b\u0103 \u0219i meritele deosebite ale celor doi traduc\u0103tori (Dan Caragea \u0219i Cristina Petrescu) care au oferit versiunile rom\u00e2ne\u0219ti ale crea\u021biilor tratate aici, remarcabilul talent cu care au transpus \u00een limba rom\u00e2n\u0103 un spirit artistic pe c\u00e2t de m\u0103re\u021b, pe at\u00e2t de dificil, f\u0103r\u0103 a \u00eei altera, \u00een vreun fel, mesajele ori valoarea.<\/p>\n

Revenind la ideea de mo\u0219tenire cultural\u0103, aminteam, \u00een primele paragrafe dedicate lui Gomes Leal, rolul s\u0103u de model artistic pentru genera\u021biile ulterioare. Aleg\u00e2nd un singur exemplu semnificativ, ne vom referi, pe scurt, la una dintre cele mai importante figuri literare ale secolului al XX-lea, universal recunoscute, \u0219i anume la Fernando Pessoa.<\/p>\n

<\/p>\n

[Pessoa]<\/p>\n

Fernando [Ant\u00f3nio Nogueira] Pessoa (1888-1935) <\/strong>a fost (\u0219i el) un autodidact, poet, scriitor, traduc\u0103tor \u0219i critic literar prolific, faimos, printre altele, pentru c\u0103 \u0219i-a publicat opera folosind peste optzeci de identit\u0103\u021bi cunoscute (\u201eheteronime\u201d), consider\u00e2nd c\u0103 fiecare dintre acestea reprezenta o personalitate complet diferit\u0103, un \u201ealter ego\u201d. Pasionat de ocultism (teozofic, \u00een special), Pessoa se declara medium (dup\u0103 cum rezult\u0103 din chiar coresponden\u021ba sa), experiment\u00e2nd dicteul automat sub \u00eendrumarea variilor spirite; observ\u0103m aici o posibil\u0103 diferen\u021b\u0103 fundamental\u0103 \u00eentre Leal \u0219i Pessoa, deoarece primul, dup\u0103 \u0219tiin\u021ba noastr\u0103 \u0219i a\u0219a cum notam mai sus, pare a se fi limitat la un misticism artistic, f\u0103r\u0103 a se cufunda \u00een practici ezoterice propriu-zise. Este notorie \u0219i colaborarea lui Pessoa cu \u201eantichristul\u201d Aleister Crowley, pe care, \u00een 1930, l-a ajutat (dominat, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, de personalitatea puternic\u0103 \u0219i cabotin\u0103 a \u201ecelui mai r\u0103u om de pe lume\u201d, c\u0103ruia trebuie s\u0103 nu i se fi p\u0103rut dificil\u0103 subjugarea timidului, naivului s\u0103u confrate lusitan), s\u0103 \u00ee\u0219i \u00eensceneze moartea, pe st\u00e2ncile de la Boca do Inferno.<\/p>\n

Pessoa a fost un mare admirator al precursorului s\u0103u, Leal, despre geniul c\u0103ruia a scris \u0219i un superb sonet, intitulat chiar Gomes Leal<\/em> <\/strong>(\u201eS\u00e2nger\u0103 trist \u00een unii astrul mat\u2026\u201d \u2013 v\u0103 recomand\u0103m superba traducere efectuat\u0103 de Dan Caragea, nu \u00eenainte, \u00eens\u0103, de a trasa o inevitabil\u0103 compara\u021bie cu alt poem care trateaz\u0103, \u00eentr-o manier\u0103 oarecum similar\u0103, condi\u021bia poetului, \u0219i anume Noaptea de decemvrie<\/em>, Al. Macedonski: \u201eE moart\u0103 odaia, \u015fi mort e poetul…\u201d).<\/p>\n

S\u0103rim, apoi, peste genera\u021bii \u2013 nu din lips\u0103 de influen\u021b\u0103 a lui Gomes Leal \u00een istoria poeziei lusitane a misterelor, ci, mai degrab\u0103, pentru a nu ne \u00eendep\u0103rta de caracterul selectiv al studiului nostru (un studiu exhaustiv ar necesita, probabil, \u00eentregi volume, presupun\u00e2nd c\u0103 un asemenea demers ar fi posibil).<\/p>\n

<\/p>\n

Ajungem, astfel, \u00een prezent, unde ne re\u00eent\u00e2lnim, mai \u00eent\u00e2i, cu Pessoa \u2013 personaj principal \u00eentr-un faimos scurt metraj muzical (de factur\u0103, bine\u00een\u021beles, gotic\u0103): mai exact, \u00een Opium<\/em> (Moonspell), compozi\u021bia muzical\u0103 \u00eencheindu-se cu versurile aceluia\u0219i Pessoa, extrase din al s\u0103u Opi\u00e1rio<\/em>. Ceea ce nu trebuie s\u0103 ne mire, deoarece Fernando [\u201eLangsuyar\u201d] Ribeiro (n. 1974),<\/strong> (la r\u00e2ndul lui) autodidact, muzician, traduc\u0103tor, prozator \u0219i poet important (nu doar datorit\u0103 valoroaselor versuri scrise pentru forma\u021biile muzicale Moonspell ori Daemonarch, ci \u0219i datorit\u0103 celor patru volume de poezie publicate p\u00e2n\u0103 \u00een prezent: Como Escavar um Abismo<\/em> \u2013 2001, As Feridas Essenciais<\/em> \u2013 2004, Di\u00e1logo de Vultos<\/em> \u2013 2007 \u0219i Purgatorial<\/em> \u2013 2015), a confirmat, \u00eentr-un interviu (www.litges.at<\/a><\/em>, 2005), c\u0103 se vede drept un continuator al tradi\u021biei decadentiste. Leg\u0103tura dintre opera poetic\u0103 a lui Ribeiro \u0219i aceea a lui Leal este, de altfel, evident\u0103 \u2013 fie c\u0103 aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 este rezultatul unei influen\u021be directe (pu\u021bin probabil ca un om de cultur\u0103 de talia lui Ribeiro \u2013 familiarizat inclusiv cu opera lui E. Cioran \u2013 s\u0103 nu fie, \u00een schimb, familiarizat cu opera cona\u021bionalului \u0219i predecesorului s\u0103u), fie c\u0103 reprezint\u0103 \u201edoar\u201d urmarea intermedierii \u201eefectuate\u201d de Pessoa. Reg\u0103sim, astfel, \u00een versurile scrise de contemporanul nostru, universul \u00eentunecat al secretelor medievale, bezna ocult\u0103 din care nu lipsesc demoni precum seduc\u0103torul zbur\u0103tor al Doamnei de Brabant (\u201eIncubus, succumb to me\u201d\u2026 \u2013 Daemonarch, Incubus<\/em>), dar \u0219i satanismul byronian, pur artistic, marc\u00e2nd o distan\u021bare clar\u0103 fa\u021b\u0103 de Pessoa (ori fa\u021b\u0103 de Crowley), nu, \u00eens\u0103, \u0219i fa\u021b\u0103 de Leal: Ribeiro a declarat public, \u00een mai multe r\u00e2nduri, c\u0103 nici el, nici colegii s\u0103i de la Moonspell nu sunt \u201esatani\u0219ti care ard biserici\u201d, fiind, doar, \u201earti\u0219ti romantici vis\u0103tori \u0219i sensibili\u201d (\u201cI am not a Satanist. (\u2026) I do not advocate killing of any kind. I believe in man only with all his faults and capacities. (…) Let us live our live, our fantasy, our metal\u201d \u2013 r\u0103spuns la acuza\u021biile, bazate pe interpretarea muzicii Moonspell, c\u0103 ar promova satanismul, sacrificiile umane ori animaliere \u2013 Moonspell Frontman: We Are No Satanists<\/em>, www.blabbermouth.net<\/a><\/em>, 2008; \u201cWe are not Satanists torching the churches, or violent goremongers. We\u2019re quite a romantic, emotional, moody band\u201d \u2013 Moonspell Q&A: Portuguese metallurgists never bathe in the same water twice<\/em>, www.austinchronicle.com<\/a><\/em>, 2015).<\/p>\n

S\u0103 nu confund\u0103m, a\u0219adar, arta cu via\u021ba, legenda cu zvonul, ori semnul misterului cu num\u0103rul fiarei. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 opinia personal\u0103 nu reprezint\u0103 mijloc de prob\u0103; s\u0103 nu d\u0103m niciodat\u0103 verdicte bazate pe argumente (mai mult sau mai pu\u021bin valide), ci numai verdicte bazate pe fapte. S\u0103 nu uit\u0103m nici de predecesorii no\u0219tri, care \u0219i-au dedicat via\u021ba unor crea\u021bii menite s\u0103 foloseasc\u0103 nu at\u00e2t lor, c\u00e2t nou\u0103.<\/p>\n

<\/p>\n

[Gomes Leal]<\/p>\n

S\u0103 nu uit\u0103m de Gomes Leal.<\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de\u00a0Oliviu Cr\u00e2znic Surgite mortui? \u00cen literatur\u0103, \u201emisterul\u201d (gr. \u201emysterion\u201d: \u201e\u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 secret\u0103\u201d; \u201emisteriile\u201d greco-romane erau \u0219coli religioase destinate ini\u021bia\u021bilor) desemneaz\u0103, \u00een primul r\u00e2nd, specia literar\u0103 a dramei religioase medievale. Odat\u0103 cu preromantismul, termenul ajunge s\u0103 fie atribuit speciei literare a \u201egoticului\u201d (\u201efic\u021biunea de mistere\u201d), acest sens r\u0103sp\u00e2ndindu-se iute pe o arie cultural\u0103 vast\u0103 prin proliferarea romantismului […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1208,125],"tags":[1229,1209,1129,636],"class_list":["post-11299","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-46","category-invitat","tag-antonio-duarte-gomes-leal","tag-egophobia-46","tag-invitat","tag-oliviu-craznic"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Wf","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11299","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11299"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11299\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11300,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11299\/revisions\/11300"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11299"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11299"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11299"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}