{"id":11430,"date":"2016-10-04T18:57:42","date_gmt":"2016-10-04T16:57:42","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11430"},"modified":"2016-10-04T18:57:42","modified_gmt":"2016-10-04T16:57:42","slug":"oamenii-caini","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11430","title":{"rendered":"Oamenii-c\u00e2ini"},"content":{"rendered":"<p><span style=\"color: green;\">(Gr\u0103dina antropologic\u0103)<\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">de\u00a0Horia P\u0103tra\u015fcu<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De c\u00e2te ori mergeam cu mama \u00een ora\u0219 vedeam oameni-c\u00e2ini dormind pe str\u0103zi, pr\u0103bu\u0219i\u021bi \u00eentr-un \u0219an\u021b, oameni ai nim\u0103nui, oameni f\u0103r\u0103 ad\u0103post, oameni f\u0103r\u0103 mame. M\u0103 g\u00e2ndeam, lipindu-mi nasul de geamul rece al autobuzului, aburit sub respira\u021bia mea, c\u0103 ace\u0219ti oameni fuseser\u0103 copii ca \u0219i mine, c\u0103 \u0219i ei fuseser\u0103 iubi\u021bi, \u021binu\u021bi de m\u00e2n\u0103, leg\u0103na\u021bi, c\u0103, bolnavi, fuseser\u0103 purta\u021bi \u00een bra\u021be la spitale \u0219i la policlinici, c\u0103 \u0219i lor li se d\u0103duse bucata rupt\u0103 de la gur\u0103, c\u0103 \u0219i ei st\u0103p\u00e2niser\u0103 puterea aceea magic\u0103 a copiilor de a produce cu at\u00e2ta u\u0219urin\u021b\u0103 z\u00e2mbete \u0219i lacrimi pe obrajii celor mari. Asta era legea firii? S\u0103 pierzi acea putere, a\u0219a cum se \u00eent\u00e2mpla ca unii s\u0103-\u0219i mai piard\u0103 \u00een cursul vie\u021bii c\u00e2te un picior, c\u00e2te o m\u00e2n\u0103, c\u00e2te un ochi, continu\u00e2nd s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 la fel ca \u00eenainte, ca \u0219i cum nimic nu s-ar fi \u00eent\u00e2mplat, iar ceilal\u021bi s\u0103-i priveasc\u0103 ca \u0219i cum ar fi avut doi ochi, dou\u0103 m\u00e2ini \u0219i dou\u0103 picioare. Copiii erau certa\u021bi dac\u0103 se holbau sau \u00eencercau s\u0103 pip\u0103ie locul r\u0103nit, s\u0103 arate spre gaur\u0103, s\u0103 \u00eentrebe despre bete\u0219ug. S\u0103 te ui\u021bi la un om f\u0103r\u0103 o m\u00e2n\u0103 ca \u0219i cum nu i-ar lipsi nimic, ca \u0219i cum i-ai vedea-o \u0219i pe a doua \u2013 era pentru mine un mister total, poten\u021bat de faptul c\u0103 eu nu-mi puteam desprinde ochii tocmai de la m\u00e2na lips\u0103, stupefiat de m\u00e2neca goal\u0103, neumplut\u0103 de nimic sau \u00eennodat\u0103 la um\u0103r sau la cot. \u0218i mai curios mi se p\u0103rea c\u0103 aceast\u0103 ciudat\u0103 disfunc\u021bie vizual\u0103 a oamenilor mari disp\u0103rea odat\u0103 cu nenorocitul \u00eent\u00e2lnit, iar acesta redevenea, brusc, \u00een discu\u021biile private \u2013 Ciungu\u2019 sau Ologu\u2019, Chioru\u2019 sau Orbu\u2019. \u201eM-am \u00eent\u00e2lnit cu Ciungu\u2019, \u00eei spunea mama tat\u0103lui meu, bete\u0219ugul \u2013 invizibil \u00een momentul \u00eent\u00e2lnirii \u2013 devenea pe nea\u0219teptate mare c\u00e2t casa, o particularitate at\u00e2t de specific\u0103 \u00eenc\u00e2t desfiin\u021ba toate celelalte tr\u0103s\u0103turi distinctive, inclusiv numele propriu al bietului om.<!--more--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Nu \u0219tiam cum s\u0103-mi explic de ce \u0219i cum de ajungea mama \u2013 cea mai bun\u0103 fiin\u021b\u0103 din univers \u2013 s\u0103 se comporte a\u0219a \u2013 \u0219i nu g\u0103seam alt\u0103 solu\u021bie dec\u00e2t s\u0103 a\u0219ez acest fapt \u00een r\u00e2ndul acelor comportamente \u201emagice\u201d, ira\u021bionale, complet absurde pe care le observam \u2013 nu des, de c\u00e2teva ori pe an, dar care m\u0103 tulburau de fiecare dat\u0103 pentru mult timp: mersul la biseric\u0103, datul \u00een c\u0103r\u021bi, ghicitul \u00een cafea. Ipocrizia era \u2013 ca \u0219i religia \u0219i magia \u2013 unul dintre st\u00e2lpii fundamentali ai societ\u0103\u021bii: f\u0103ceai a\u0219a pentru c\u0103 <em>se<\/em> f\u0103cea a\u0219a. Oamenii se comportau \u00eentr-un fel evident \u00eempotriva firii lor (pentru c\u0103 ace\u0219ti oameni buni se purtau ca ni\u0219te oameni f\u0103r\u0103 suflet, ace\u0219ti oameni ra\u021bionali, ironici, greu de p\u0103c\u0103lit \u2013 se purtau ca ni\u0219te debili \u2013 nu v\u0103zusem \u00eenc\u0103 nici un copil care s\u0103 decad\u0103 at\u00e2t de jos \u2013 c\u00e2nd pupau poala popii, geamurile icoanelor, c\u00e2nd aprindeau lum\u00e2n\u0103ri pentru mor\u021bi sau c\u0103deau \u00een genunchi) pentru c\u0103 a\u0219a era <em>l\u0103sat<\/em> s\u0103 se fac\u0103. Era r\u0103u, ira\u021bional, nefiresc ce f\u0103ceai? Da, o \u0219tiau \u0219i ei. Dar era mai mult dec\u00e2t r\u0103u, ira\u021bional, nefiresc s\u0103 nu faci a\u0219a \u0219i s\u0103-\u021bi pui \u00eentreb\u0103ri de bun-sim\u021b: era ridicol!<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Ridicol era s\u0103 \u00eentreb \u0219i despre oamenii c\u00e2ini, ridicol era s\u0103 \u00eemi pese de ei, ridicol era s\u0103 m\u0103 mir c\u0103 aceia\u0219i oameni care le d\u0103deau mor\u021bilor ce putrezeau s\u0103 m\u0103n\u00e2nce prin gurile celor s\u0103tui, gra\u0219i \u0219i care oricum nu duceau lips\u0103 de nimic, numind acest obicei \u201epoman\u0103\u201d, izgoneau, f\u0103r\u0103 nicio str\u00e2ngere de inim\u0103, cu vorbe grele, pe nevoia\u0219ii lipsi\u021bi de toate, c\u0103rora li se scurgea carnea de pe ei.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ai cui erau ace\u0219ti oameni ast\u0103zi? Oamenii mari, c\u0103l\u0103torii din autobuz \u2013 at\u00e2t de buni cu mine \u2013 le spuneau oamenilor-c\u00e2ini, oamenilor adormi\u021bi prin \u0219an\u021buri scurt ca un verdict judec\u0103toresc: \u201ebe\u021bivi\u201d, \u201eoameni f\u0103r\u0103 ad\u0103post\u201d. Ce vin\u0103 isp\u0103\u0219eau ei? Ce crim\u0103 s\u0103v\u00e2r\u0219iser\u0103 de ajunseser\u0103 pe str\u0103zi? Era un mister pentru mine. Un mister a r\u0103mas \u0219i ast\u0103zi. Un mister negru, precum cel al mor\u021bii. R\u0103ceala incredibil\u0103 din inimile celor at\u00e2t de buni cu mine \u0219i cu mor\u021bii era impenetrabil\u0103, iar pe mine m\u0103 durea fizic r\u0103utatea lor fireasc\u0103, r\u0103utatea lor domestic\u0103, r\u0103utatea lor cotidian\u0103, r\u0103utatea ce le devenise a doua, dac\u0103 nu chiar prima lor natur\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 M-a\u0219 fi dus la unul dintre oamenii-c\u00e2ini \u0219i i-a\u0219 fi \u00eentrebat: ce s-a \u00eent\u00e2mplat, cum s-a ajuns aici? Mul\u021bi dintre ei nu p\u0103reau nici m\u0103car be\u021bi (c\u0103ci mul\u021bi nici bani de b\u0103utur\u0103 nu aveau). Unii vorbeau singuri \u2013 umpl\u00e2nd cu propriile fantasme spa\u021biul at\u00e2t de zg\u00e2rcit cu prezen\u021be reale. Mul\u021bi erau \u00eenchi\u0219i \u00eentr-o capsul\u0103 de duhoare \u2013 \u0219i p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi cred c\u0103, \u00een ciuda s\u0103punurilor \u0219i a tuturor lo\u021biunilor, singur\u0103tatea pute. Duhoarea acelor oameni este emanat\u0103 de p\u0103r\u0103sire \u0219i descurajare, este secretat\u0103 de axilele unui corp psihic \u00eengrozit de chipul Inumanului ce traverseaz\u0103 zilnic, la `patru ace` \u2013 \u00een mii de feluri, cu mii de pa\u0219i \u2013 promenada. \u00cen ochii acelor oameni-c\u00e2ini vedeam, v\u0103d \u0219i ast\u0103zi uluirea nesf\u00e2r\u0219it\u0103 \u00een fa\u021ba bestialit\u0103\u021bii ginga\u0219e, frivole, s\u0103lt\u0103re\u021be a oamenilor comuni. Mai nimeni nu se opre\u0219te, inima lor, \u00eenvelit\u0103 \u00een os\u00e2nz\u0103, este surd\u0103 \u0219i mut\u0103 \u00een fa\u021ba durerii cr\u00e2ncene a omului-c\u00e2ine. \u201eO bucat\u0103 de p\u00e2ine\u2026\u201d \u201eUn leu\u2026\u201d \u201eAve\u021bi mil\u0103\u2026\u201d<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Cu toate astea oamenii-c\u00e2ini ies pe str\u0103zi ca s\u0103 vad\u0103 \u2013 chiar dac\u0103 nu sunt v\u0103zu\u021bi. Este singura lor leg\u0103tur\u0103\u00a0 &#8211; unilateral\u0103 &#8211; cu via\u021ba. Este singurul punct \u00een care ei ating \u2013 nereciproc \u2013 lumea. Ad\u0103postul oamenilor c\u00e2ini nu este \u201estrada\u201d \u0219i nici \u201emila\u201d \u2013 este apropierea fa\u021b\u0103 de oameni, comuniunea \u00een cel mai primitiv \u0219i mai disperat sens al ei. Ei sunt \u00een primul r\u00e2nd ni\u0219te cer\u0219etori de privire \u0219i deci de fiin\u021b\u0103 \u2013 dac\u0103 a fi \u00eenseamn\u0103 \u00eentr-adev\u0103r a fi perceput. F\u0103r\u0103 aceast\u0103 privire \u00eentemeietoare, problema supravie\u021buirii nici nu s-ar mai pune, c\u0103ci ar c\u0103dea definitiv \u00een gaura neagr\u0103 a irealit\u0103\u021bii la suprafa\u021ba c\u0103reia \u00eenc\u0103 se zbat s\u0103 reziste, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 opun\u0103 imensei for\u021be de absorb\u021bie firava lor \u00eenf\u0103\u021bi\u0219are, ag\u0103\u021b\u00e2ndu-se cu ghearele ochilor de marginile pleoapelor noastre.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>(Gr\u0103dina antropologic\u0103) de\u00a0Horia P\u0103tra\u015fcu &nbsp; \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 De c\u00e2te ori mergeam cu mama \u00een ora\u0219 vedeam oameni-c\u00e2ini dormind pe str\u0103zi, pr\u0103bu\u0219i\u021bi \u00eentr-un \u0219an\u021b, oameni ai nim\u0103nui, oameni f\u0103r\u0103 ad\u0103post, oameni f\u0103r\u0103 mame. M\u0103 g\u00e2ndeam, lipindu-mi nasul de geamul rece al autobuzului, aburit sub respira\u021bia mea, c\u0103 ace\u0219ti oameni fuseser\u0103 copii ca \u0219i mine, c\u0103 \u0219i ei [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1224,27,1237],"tags":[1225,1117,1238,1239],"class_list":["post-11430","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-47","category-filosofie","category-gradina-antropologica","tag-egophobia-47","tag-filosofie","tag-gradina-antropologica","tag-horia-patrascu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Ym","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11430","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11430"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11430\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11431,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11430\/revisions\/11431"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11430"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11430"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11430"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}