de Radu-Ilarion Munteanu<\/p>\n
Unii dintre voi, care a\u0163i plecat mai t\u00e2rziu, sau care n-a\u0163i plecat, poate v\u0103 aminti\u0163i, de\u015fi ar fi mai s\u0103n\u0103tos s\u0103 uita\u0163i. Al\u0163ii, care au plecat mai demult, nu \u015ftiu aproape nimic. Eu, povesta\u015ful de serviciu, de\u015fi \u015ftiu c\u0103 e mai s\u0103n\u0103tos s\u0103 alungi din minte toate g\u00e2ndurile \u015fi sentimentele negative, sunt obligat s\u0103 fiu coerent. Dup\u0103 ce am afirmat c\u0103 \u00eentre individul uman \u015fi ce scrie el exist\u0103 simultan, independent \u015fi leg\u0103tura intim\u0103, structural\u0103, \u015fi cum m-a pus drakku (cine altcineva?) s\u0103 scriu odat\u0103 o povestire intitulat\u0103 \u0162<\/em>in minte totul<\/em>, \u015ftiu c\u0103 m-am condamnat la a fi un r\u0103boj viu, pe care scrijeliturile dor. Neam\u0163ul cel mititel, care-mi tot ascunde lucruri, cum drakku-l cheam\u0103, aha, da, mul\u0163am, Herr<\/em> Erzherzog<\/em> Alzheimer, m-ar putea exonera de condamnare. Adic\u0103 m-ar elibera cumva. Dar ar fi o libertate par\u015fiv\u0103. Precum libertatea doagelor unui butoi pe care cercurile de tabl\u0103 care le \u0163in articulate le apas\u0103 \u015fi s-ar dori libere. Comunic\u00e2nd butoiului \u00eensu\u015fi dorin\u0163a de a se sim\u0163i \u015fi el liber. Numai c\u0103, dac\u0103 iei un ciocan (da, d<\/em>ac\u0103 e\u015fti nicoval\u0103<\/em>, rabd<\/em>\u0103, dac\u0103 e\u015fti ciocan, love\u015fte<\/em>, spune Anton Pann, finul Pepelei, cel iste\u0163 ca un proverb, traduc\u00e2ndu-l \u00een dul\u015fea limb\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 pe Benjamin Franklin), a\u015fadar, dac\u0103 iei un ciocan \u015fi o dalt\u0103 \u015fi \u00eendep\u0103rtezi cercurile, atunci eliberez\u0103-i doagele de str\u00e2nsur\u0103. Butoiul se simte \u015fi el eliberat de str\u00e2nsur\u0103. Dar \u0103sta e ultimul lui sentiment, \u015fi nu putem fi siguri c\u0103 are timp s\u0103-l resimt\u0103. C\u0103ci\u2026 nu mai e butoi. Nu mai e el. A\u015fa c\u0103, stimate Herr<\/em> Erzherzog<\/em> Alzheimer, \u015ftiu c\u0103 sunt pe lista de vizite a domniei tale, dar cu pu\u0163in\u0103 \u015fans\u0103 m\u0103 duc, plec pu\u0163in, \u00eenainte s\u0103-mi vin\u0103 r\u00e2ndul. \u00ce\u0163i cer privilegiul s\u0103 fiu con\u015ftient c\u00e2nd\u2026 plec pu\u0163in. C\u00e2nd o fi s\u0103 fie. C\u00e2t mai t\u00e2rziu.<\/p>\n S-o lu\u0103m deci de la pa\u2019\u015fopt. Ave\u0163i pu\u0163intic\u0103 r\u0103bdare. \u00cen 75 i-am tras pre\u015ful de sub cizme marelui preten de la r\u0103s\u0103rit, profit\u00e2nd da miopia cu care au refuzat clauza (na\u0163iunii celei mai favorizate, nota povesta\u015fului) \u015fi le-am ciordit clauza r\u0103mas\u0103 f\u0103r\u0103 pretendent. Eram pe val, la preg\u0103tirea conferin\u0163ei de la Helsinki am valorificat \u00e0 outrance<\/em> condi\u0163ia unanimit\u0103\u0163ii \u015fi am for\u0163at adoptarea unor principii \u00een fond rezonabile, ridic\u00e2nd tensiunea marelui frate, apoi \u00een ’77, cu tot cutremurul, s-au m\u0103rit spectacular salariiile, culmea, cu acoperire \u00een pia\u0163\u0103 (eram a\u015fa de \u00eenc\u00e2nta\u0163i c\u0103 osul pentru ciorb\u0103 c\u0103p\u0103tase o buc\u0103\u0163icu\u0163\u0103 de zg\u00e2rci pe el, c\u0103 n-am dibuit manevra de a limita num\u0103rul de semn\u0103turi pe carta 77<\/em>, un an mai t\u00e2rziu am r\u0103mas pe spate c\u00e2nd, la t\u00e2rgul anual de produse ale economei interne am completat un chestioar sociometic corect, ce mai, peste \u00eenc\u0103 un an am c\u0103p\u0103tat o s\u00e2mb\u0103t\u0103 liber\u0103 odat\u0103 pe lun\u0103.<\/p>\n N-a \u0163inut mult. Din ’80, c\u00e2nd pingelic\u0103<\/em> a regretat c\u0103 mu\u015fcase \u00een chestia cu clauza, c\u0103 f\u0103cea \u015fi el tensiune c\u00e2nd visa c\u0103-i sufla oarecine \u00een ciorb\u0103, de a \u00eenceput s\u0103 v\u00e2nd\u0103 evrei \u015fi germani cu bucata. \u00cen ’82 au crescut brusc pre\u0163urile, anul\u00e2nd dintr-un condei cre\u015fterile de salarii de cu 5 ani \u00een urm\u0103 \u015fi totul a \u00eenceput s\u0103 se ra\u0163ionalizeze. Nu at\u00e2t zah\u0103rul \u015fi uleiul, nu at\u00e2t abonamentul la aprozar, de care am avut \u015fansa s\u0103 aud la timp \u015fi viteza de reac\u0163ie s\u0103 \u00eenchei un contract care m\u0103 scutea de o coad\u0103 la care a\u015f fi stat degeaba \u015fi-mi asigura ceap\u0103 \u015fi cartofi, nu at\u00e2t ra\u0163ionalizarea p\u00e2inii \u00een toat\u0103 \u0163ara mai pu\u0163in capitala (m-am descurcat 3 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u00eentr-un or\u0103\u015fel de provincie, la \u015fase km de satul unde un medic f\u0103cea electropunctur\u0103 pentru miopie, f\u0103r\u0103 ra\u0163ie de p\u00e2ine dar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 fl\u0103m\u00e2nzesc, rom\u00e2nul se descurc\u0103, rom<\/em>\u00e2<\/em>n nu e o na\u0163ie, rom<\/em>\u00e2<\/em>n e o meserie<\/em>, cine a spus asta?), nu at\u00e2t reducerea programului TV la 2 ore pe zi, de ode \u015fi osanale, ba\u015fca 20 minute de desene animate pe s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103, ne-am descurcat, am furat semnal TV de la bulgari (aici, \u00een sud, de la nem\u0163i, la farfurie, \u00een Ardeal, de la ru\u015fi \u00een Moldova, de la unguri \u015fi de la s\u00e2rbi \u00een Banat \u015fi Cri\u015fana, nu at\u00e2t frigul, c\u0103ci ne stimula s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim cu bancuri \u015fi literatur\u0103 \u00een samizdat<\/em>. C\u00e2t ra\u0163ionalizarea curentului. \u015ei nici\u00a0 asta \u00een sine, pe \u00eentuneric erai stimulat s\u0103 inventezi pove\u015fti pentru copii, s\u0103 \u015fad\u0103 lini\u015fti\u0163i. C\u00e2t a\u015fa zisele m\u0103suri imbecile de economisire.<\/p>\n \u00cen primavera lui ’82 s-a trecut la duminica flotant\u0103<\/em>. Desfiin\u0163\u00e2ndu-se \u015fi s\u00e2mb\u0103ta liber\u0103. Iau trei copii, mai mult sau mai pu\u0163in la \u00eent\u00e2mplare, a c\u0103ror mam\u0103 avea duminica mar\u0163ea<\/em> \u015fi al c\u0103ror tat\u0103 avea duminica miercurea<\/em>. Mar\u0163i, oamenii sunt spar\u0163i, miercuri, oamenii sunt cercuri<\/em>, <\/em>suna titlul unei tragicomice povestiri SciFi, publicat\u0103 pa blat, c\u00e2nd \u015fi literatura SciFi era oficial prohibit\u0103. Avantaj ei. Aveau c\u00e2te un p\u0103rinte acas\u0103 2 zile din \u015fapte. Gr\u0103dini\u0163a \u015fi cre\u015fa nu se mai puneau. N-a durat mult. C\u00e2teva luni. P\u00e2n\u0103 \u015fi tovar\u0103\u015fii s-au prins c\u0103 e prea gogonat\u0103, nu c\u0103 le pas\u0103 de noi, ci c\u0103 nu func\u0163iona. Se \u00eenzeciser\u0103 concediile medicale. Cine drakku s\u0103 mai fac\u0103 referatele de lucr\u0103ri? Ca s\u0103 evit\u0103m \u00eentrebarea indecent\u0103 cine s\u0103 mai \u015fi lucreze \u00een general?<\/p>\n Povestea asta e r\u0103u scris\u0103, dar deliberat r\u0103u. E ca un tablou cu mai multe rame groase, una \u00een alta, \u015fi cu o micu\u0163\u0103 imagine la mijloc. Adic\u0103 partea epic\u0103. Ceva aiurea, dar aiurea cu cap \u015fi coad\u0103.<\/p>\n \u00centr-una din alea 5 zile \u00een care \u015fedeau to\u0163i 3 singuri acas\u0103, numa\u2019 sun\u0103 oarecine la u\u015f\u0103. Se sf\u0103tuiesc ei \u015fi ajung la concluzia \u00een\u0163eleapt\u0103 c\u0103 dac\u0103 nu e gre\u015feal\u0103 o s\u0103 insiste. Zis \u015fi f\u0103cut. A mai sunat. Niciunul nu ajungea cu ochii la vizor. Iar s-au sf\u0103tuit. Au adus, cu puteri adunate, un scaun, cu grij\u0103 s\u0103 nu-l h\u00e2rj\u00e2ie pe podea, s\u0103 nu fac\u0103 zgomot. Cea mai mare din ei s-a urcat pe scaun, s-a uitat pe vizor, n-a v\u0103zut, \u00een \u00eentunericul sc\u0103rii de bloc, vreo figur\u0103 cunoscut\u0103. A sunat iar. Cine e\u015fti \u015fi ce vrei, \u015fi-a luat curaj feti\u0163a, \u00een timp ce cei doi mai mici o \u00eencurajau cu z\u00e2mbete m\u00e2ndre, dar cumva \u00eempietrite. M-a trimis tat\u0103l vostru s\u0103 v\u0103 aduc carne. A reu\u015fit s\u0103 fac\u0103 rost de carne. Asteapt\u0103 pu\u0163in, a r\u0103spuns feti\u0163a. S-a dat jos cu aten\u0163ie de pe scaun, s-au retras \u00een buc\u0103t\u0103rie, la cel pu\u0163in 3 metri de u\u015f\u0103 \u015fi au \u0163inut sfat.<\/p>\n Tot ce-am povestit p\u00e2n\u0103 acuma curg\u0103tor e recuperat din relatarea lor m\u00e2ndru-\u00eenfrico\u015fat\u0103. Seara. La ora c\u00e2nd tema mea de lupt\u0103 era s\u0103 inventez un nou episod din serialul al c\u0103rui erou era puiul de urs<\/em> \u015fi al c\u0103rui teren de desf\u0103\u015furare a aventurilor era parcul Jellystone (da, a\u0163i auzit bine, nu Yellowstone) dar au avut grij\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 pentru ei filmul sfatului b\u0103tr\u00e2nilor din buc\u0103t\u0103rie. Au ajuns la o concluzie. Feti\u0163a cea mare s-a urcat iar pe scaun, a privit pe vizor, nu se vedea nimic, dar a\u015fa avea curaj s\u0103 vorbeasc\u0103. Domnule drag\u0103, nu avem curent, carnea o s\u0103 se strice \u015fi mama nu ne d\u0103 voie s\u0103 g\u0103tim. A\u015fa c\u0103 f\u0103 bine \u015fi du-te la tata \u00eenapoi \u015fi spune-i c\u0103 e fraier dac\u0103 nu \u0163ine carnea \u00een frgiderul de la el din laborator. Acolo trebuie s\u0103 fie curent. Noi putem astepta s\u0103 ne-o aduc\u0103 el desear\u0103. Bun\u0103 ziua.<\/p>\n N-am inventat nimic. Nici nu prea sunt \u00een stare s\u0103 inventez.<\/p>\n Partea interesant\u0103 vine abia acum. Trecem peste reac\u0163ia \u00eempietrit\u0103 a mamei copiilor. Dar tat\u0103l, un tip \u015fui la minte (cine altcineva s-ar fi angajat s\u0103 inventeze un serial de pove\u015fti cu puiul de urs, Monica p\u00e2r\u00e2cioasa, Titiflea\u015fc\u0103 \u015fi Co\u015fofle\u0163, cei doi pozna\u015fi, totul \u00een parcul Jellystone? \u00cencerca\u0163i \u015fi voi \u015fi ve\u0163i vedea c\u0103 nu e chiar la \u00eendem\u00e2na unui om normal la tot capu\u2019) a izbucnit \u00eentr-un r\u00e2s homeric. L-a distrat peste m\u0103sur\u0103 cum cei 3 copii jucaser\u0103 \u00eentr-un scenari propriu, inventat ad hoc, \u00een C<\/em>apra c<\/em>u<\/em> trei iezi pe invers<\/em>. Apoi \u015fi-a luat seama, \u015fi-a luat r\u0103spunderile, \u015fi-a luat a doua zi o recuperare (unica valut\u0103 for\u0163e pentru omul muncii \u00een vremurile alea ero(t)ice, \u015fi-a luat progenitura (trei, doamne, \u015fi to\u0163i trei \u015fi i-a dus la cinema Doina, s\u0103 vad\u0103 C<\/em>artea jungle<\/em>i<\/em>. Pentru a cel pu\u0163in 4-a oar\u0103.<\/p>\n Crede\u0163i c\u0103 s-au distrat mai pu\u0163in ca prima dat\u0103? Timpul de \u00eenjum\u0103t\u0103\u0163ire a dezintegr\u0103rii radioactive a acestor pove\u015fti nemuritoare se m\u0103soar\u0103 \u00een milenii.<\/p>\n <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Radu-Ilarion Munteanu Unii dintre voi, care a\u0163i plecat mai t\u00e2rziu, sau care n-a\u0163i plecat, poate v\u0103 aminti\u0163i, de\u015fi ar fi mai s\u0103n\u0103tos s\u0103 uita\u0163i. Al\u0163ii, care au plecat mai demult, nu \u015ftiu aproape nimic. Eu, povesta\u015ful de serviciu, de\u015fi \u015ftiu c\u0103 e mai s\u0103n\u0103tos s\u0103 alungi din minte toate g\u00e2ndurile \u015fi sentimentele negative, sunt […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1224,83],"tags":[1225,1124,110],"class_list":["post-11438","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-47","category-experiment","tag-egophobia-47","tag-experiment","tag-radu-ilarion-munteanu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-2Yu","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11438","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11438"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11438\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11449,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11438\/revisions\/11449"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11438"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11438"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11438"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}