de Ioana Baciu<\/p>\n
A.Ce este opinia? B.\tCe sunt judec\u0103\u0163ile? Rela\u0163ia acestora cu opiniile C.\tA \u015fti \u015fi a crede D.\t\u00centemeierea opiniilor. E.\tTeorii despre con\u021binutul opiniilor. Sistemul nostru de opinii con\u021bine o teorie despre rela\u021bia noastr\u0103 cu lumea exterioar\u0103, teorie care \u00eentemeiaz\u0103 anumite opinii ale noastre, care sunt coerente cu acel sistem. Pentru ca aceast\u0103 \u00eentemeiere s\u0103 duc\u0103 la cunoa\u0219tere, aceast\u0103 teorie trebuie s\u0103 con\u021bin\u0103 pu\u021bine erori. F.\tTemeiuri ale opiniei. Tipuri de temeiuri G.\tConcluzie Note<\/em> Bibliografie: de Ioana Baciu A.Ce este opinia? Ca un r\u0103spuns pentru \u00eentrebarea mai sus amintit\u0103, trebuie precizat faptul c\u0103 opinia reprezint\u0103 un concept central pentru epistemologie. \u00cen formularea lui Ramsey1, o opinie este o \u201ehart\u0103 a spa\u0163iilor \u00eenconjur\u0103toare, dup\u0103 care ne orient\u0103m\u201d. problematica opiniei apare \u015fi \u00een Antichitate, la filosofi precum Platon. Unele dintre operele acestuia […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[315,27],"tags":[1132,1117,10],"class_list":["post-1150","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-23","category-filosofie","tag-egophobia-23","tag-filosofie","tag-ioana-baciu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-iy","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1150","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1150"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1150\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1152,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1150\/revisions\/1152"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1150"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1150"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1150"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nCa un r\u0103spuns pentru \u00eentrebarea mai sus amintit\u0103, trebuie precizat faptul c\u0103 opinia reprezint\u0103 un concept central pentru epistemologie. \u00cen formularea lui Ramsey1<\/sup>, o opinie este o \u201ehart\u0103 a spa\u0163iilor \u00eenconjur\u0103toare, dup\u0103 care ne orient\u0103m\u201d. problematica opiniei apare \u015fi \u00een Antichitate, la filosofi precum Platon. Unele dintre operele acestuia care vizeaz\u0103 cunoa\u015fterea sunt Menon, Republica sau Theaitetos. Astfel, \u00een Republica, drumul cunoa\u015fterii este prezentat ca av\u00e2nd trei etape:
\na)\tignoran\u0163a. Aceasta constituie punctul de plecare \u00een cunoa\u015ftere;
\nb)\topinia. Aceasta constituie o stare de tranzit \u00eentre \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi ignoran\u0163\u0103;
\nc)\t\u015ftiin\u0163a. Aceasta este punctul terminus al cunoa\u015fterii.
\nIgnoran\u0163a produce falsuri, ceea-ce-nu-este, \u03bc\u03ae \u00f3\u03bd. \u015etiin\u0163a comunic\u0103 adev\u0103ruri, ar\u0103t\u00e2nd ceea-ce-este, \u00f3\u03bd, iar opinia ofer\u0103 valori intermediare, ceea-ce-este, \u03c4\u00f3 \u00f3\u03bd, \u015fi ceea-ce-nu-este, \u03c4\u00f3 \u03bc\u03ae \u00f3\u03bd.
\n\u00cen cartea a V-a a Republicii, Socrate \u00eel \u00eentreab\u0103 pe Glaucon dac\u0103 \u201elucrul care este \u00eentru totul poate fi \u00eentru totul cunoscut, iar ce care nu este deloc e cu totul de necunoscut\u201d2<\/sup>, prime\u015fte aprobarea acestuia din urm\u0103. \u00cen continuare, Socrate afirm\u0103 c\u0103, dac\u0103 ar exista ceva astfel \u00eenc\u00e2t, totodat\u0103, s\u0103 fie \u015fi s\u0103 nu fie, acel lucru s-ar afla \u00eentre existen\u0163\u0103 pur\u0103 \u015fi inexisten\u0163\u0103 absolut\u0103. Cunoa\u015fterea se refer\u0103, cum spune Socrate, la ceea-ce-este , iar necunoa\u015fterea la ceea-ce-nu-este. Pentru ceea ce exist\u0103 \u00eentre ele, spune Socrate, trebuie g\u0103sit un intermediar. \u015ei Socrate propune pentru aceasta opinia. Opinia are ca obiect opinarea. Cel ce opineaz\u0103, opineaz\u0103 asupra a ceva. E imposibil s\u0103 opin\u0103m asupra nimicului. \u015ei nici nu putem opina asupra a ceea-ce-este, pentru c\u0103 de acest lucru se ocup\u0103 \u015ftiin\u0163a. Deci, nici ceea-ce-este, nici ceea-ce-nu-este nu sunt opinabile. Opinia n-ar fi nici cunoa\u015ftere, nici necunoa\u015ftere. Ea se afl\u0103 cuprins\u0103 \u00een intervalul dintre cele dou\u0103.
\nTot Socrate afirm\u0103 c\u0103 nu se poate ca cineva s\u0103-\u015fi \u00eenchipuie c\u0103 ce \u015ftie sigur e identic cu ce nu \u015ftie \u015fi nici c\u0103 ce nu \u015ftie este ce \u015ftie. Dac\u0103 ar fi a\u015fa, nu s-ar mai putea afirma opinii false, deoarece sau am cunoa\u015fte totul, sau nu am cunoa\u015fte. Cel care formuleaz\u0103 opinii care nu exist\u0103, de fapt formuleaz\u0103 opinii false. Opinia fals\u0103 este denumit\u0103 de Socrate ca fiind \u201e o opinie care este alta, atunci c\u00e2nd cineva, schimb\u00e2nd \u00een g\u00e2ndirea sa ceva existent cu altceva, tot existent, afirm\u0103 c\u0103 exist\u0103 unul \u00een locul altuia\u201d3<\/sup>. Deci, acela care gre\u015fe\u015fte obiectul cercet\u0103rii sale se poate numi unul care formuleaz\u0103 opinii false. De exemplu, atunci c\u00e2nd cineva formuleaz\u0103 despre ur\u00e2t \u00een locul frumosului, sau despre frumos \u00een locul ur\u00e2tului.
\nSocrate denume\u015fte actul de a g\u00e2ndi ca fiind un \u201ediscurs pe care sufletul \u00eel desf\u0103\u015foar\u0103 c\u0103tre sine, despre cele pe care le cerceteaz\u0103\u201d . Opinia este afirma\u0163ia rezultat\u0103 \u00een urma g\u00e2ndirii, dup\u0103 un elan mai \u00eencet sau mai iute. Socrate denume\u015fte actul formul\u0103rii opiniei ca \u201e a cuv\u00e2nta\u201d, iar opinia, \u201ecuv\u00e2nt spus\u201d, ambele c\u0103tre sine4<\/sup>.
\nDin nou, Socrate afirm\u0103 c\u0103, a\u015fa cum \u00eentr-un strat de cear\u0103 se pot \u00eentip\u0103ri diferite lucruri, l\u0103s\u00e2ndu-\u015fi amprenta \u015fi put\u00e2nd fi recunoscute dup\u0103 aceasta, tot a\u015fa \u00een mintea noastr\u0103 ni se imprim\u0103 amintiri ale diferitor lucruri. Pentru a verifica dac\u0103 noi cunoa\u015ftem un lucru ce ne parvine pe calea senza\u0163iilor, \u00eel supunem amintirilor pe care le avem despre el. E imposibil, spune Socrate, ca ceea ce \u015ftie cineva, av\u00e2ndu-i amintirea \u00een suflet, dar f\u0103r\u0103 s\u0103-l simt\u0103, s\u0103 fie confundat cu altceva, a c\u0103rui \u00eentip\u0103ritur\u0103 este, de asemenea, \u00een suflet. Dac\u0103 ceara din sufletul cuiva este groas\u0103, mult\u0103 \u015fi neted\u0103, atunci ceea ce vine prin sim\u0163uri las\u0103 semne ad\u00e2nci \u015fi rezistente la timp. Acest fel de oameni \u00eenva\u0163\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103, au \u0163inere de minte \u015fi formuleaz\u0103 opinii corecte. Tiparele acestor oameni se numesc realit\u0103\u0163i, iar ei sunt \u00een\u0163elep\u0163i. \u00cens\u0103, atunci c\u00e2nd \u201eceara\u201d cuiva este plin\u0103 de murd\u0103rie sau este impur\u0103, sau este prea tare, atunci acel cineva, de\u015fi ajunge s\u0103 \u00eenve\u0163e u\u015for, uit\u0103 repede. Cei care au \u201eceara\u201d aspr\u0103, ca de piatr\u0103, de\u0163in \u00eentip\u0103rituri nelimpezi. Ace\u015ftia ajung \u00een stare s\u0103 formuleze opinii false pentru c\u0103, atunci c\u00e2nd v\u0103d, aud sau cuget\u0103 asupra vreunui lucru, nu pot distribui fiecare semn fiec\u0103rei \u00eentip\u0103rituri, distribuind gre\u015fit \u015fi str\u00e2mb. Oamenii de acest fel, spune Socrate, sunt \u00een fals relativ la realit\u0103\u0163i \u015fi ne\u00eenv\u0103\u0163a\u0163i.
\nO alt\u0103 oper\u0103 a lui Platon care se refer\u0103 (\u015fi) la opinie (sau p\u0103reri) este Menon. \u00cen acest dialog, Socrate afirm\u0103 c\u0103 \u00eentr-un om ne\u015ftiutor sunt p\u0103reri adev\u0103rate despre ce el nu \u015ftie, oricare ar fi lucrul pe care nu-l \u015ftie. \u015ei exemplific\u0103 acest lucru cu ajutorul unui sclav, pus s\u0103 identifice latura unui p\u0103trat, apoi diagonala, etc. De\u015fi nu avea cuno\u015ftin\u0163e de geometrie, acel sclav \u00ee\u015fi \u00eenchipuia c\u0103 \u015ftie \u015fi, prin urmare, r\u0103spundea ca unul care \u015ftie. Socrate afirm\u0103 c\u0103 \u00een acel sclav p\u0103rerile despre p\u0103trat r\u0103sar ca \u00een vis. Dar, dac\u0103 \u00eel \u00eentreab\u0103 cineva des \u015fi despre acela\u015fi lucru \u00een mai multe moduri, \u00een final sclavul va putea avea o \u015ftiin\u0163\u0103 precis\u0103 despre aceste lucruri. Socrate concluzioneaz\u0103 c\u0103 numai prin \u00eentrebare va ajunge sclavul la \u015ftiin\u0163\u0103, sco\u0163\u00e2nd aceast\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103 din sine \u00eensu\u015fi. Cuno\u015ftin\u0163ele sclavului, care se caracterizeaz\u0103 ca reprezent\u0103ri a ceea-ce-este-just (exact, drept), ca p\u0103reri adev\u0103rate (aletheis doxai), adic\u0103 urme ale cuno\u015ftin\u0163elor c\u00e2\u015ftigate \u00eenainte de na\u015ftere, se dovedesc astfel c\u0103 au preexistat. Prin \u00eentreb\u0103ri, p\u0103rerile adev\u0103rate devin \u015ftiin\u0163\u0103, adic\u0103 cuno\u015ftin\u0163e exacte.
\nTot referitor la opinie, \u00eent\u00e2lnim \u00een Dic\u0163ionarul de filozofie a cunoa\u015fterii o concep\u0163ie standard a opiniei, care se reflect\u0103 \u00een ideea c\u0103 opiniile trebuie situate \u00een r\u00e2ndul atitudinilor propozi\u0163ionale, care constau \u00een st\u0103ri mentale ce cuprind con\u0163inuturi propozi\u0163ionale \u015fi atitudini fa\u0163\u0103 de aceste con\u0163inuturi. Stalnaker5<\/sup> ap\u0103r\u0103 versiuni \u201erealiste\u201d ale concep\u0163iei standard a opiniei. Acesta consider\u0103 c\u0103 opiniile sunt st\u0103ri autentice, implicate cauzal \u00een comportament. Daniel Dennet6<\/sup> ap\u0103r\u0103 o concep\u0163ie \u201einstrumentalist\u0103\u201d despre opinie, afirm\u00e2nd c\u0103 avem un interes practic atunci c\u00e2nd consider\u0103m c\u0103 anumite \u201esisteme\u201d- oameni, animale, ma\u015fini, etc. \u2013 sunt ra\u0163ionale sau exprim\u0103 adev\u0103ruri \u00een acord cu normele adecvate.<\/p>\n
\nSe consider\u0103 c\u0103 obiectele opiniei sunt judec\u0103\u0163ile. Judec\u0103\u0163ile pot fi exprimate prin propozi\u0163ii: de exemplu, opinia c\u0103 rubarba este otr\u0103vitoare se exprim\u0103 prin propozi\u0163ia: \u201eRubarba este otr\u0103vitoare\u201d. Jerry Fodor avanseaz\u0103 ipoteza c\u0103 opiniile sunt \u00eenregistr\u0103ri realizate neural, care formeaz\u0103 un \u201elimbaj al g\u00e2ndirii\u201d. Al\u0163ii cred c\u0103 opiniile au o form\u0103 logic\u0103 ce o oglinde\u015fte pe cea a propozi\u0163iilor. Robert Stalnaker sus\u0163ine c\u0103 opiniile nu sunt atitudini fa\u0163\u0103 de judec\u0103\u0163i, ci unt fa\u0163\u0103 de lume. St\u0103rile \u2013 opinii pot fi seturi de lumi-pozitive. Astfel, con\u0163inutul opiniei c\u0103 rubarba este otr\u0103vitoare poate fi reprezentat ca acel set de lumi posibile \u00een care rubarba este otr\u0103vitoare. Lumile posibile sunt constituite din obiecte \u015fi fapte, iar rela\u0163iile logice dintre judec\u0103\u0163ile ce fac obiectul opiniilor se \u00eentemeiaz\u0103 pe rela\u0163ii dintre seturile de lumi posibile.
\nOpiniile par s\u0103 \u00ee\u015fi datoreze specificitatea real\u0163iilor \u00een care se afl\u0103 cu alte opinii. De exemplu, pentru ca eu s\u0103 cred c\u0103 aceste este un copac, trebuie ca eu s\u0103 cred \u015fi alte lucruri: copacii sunt vii, au frunze, etc. \u00cen opinia lui Stalnaker, pentru a-i atribui cuiva o opinie despre copaci, de exmplu, avem nevoie s\u0103 presupunem c\u0103 acel cineva are un mecanism prin care s\u0103 \u00eempart\u0103 situa\u0163iile alternative \u00een dou\u0103: cele \u00een care se g\u0103sesc copaci \u015fi cele \u00een care nu se g\u0103sesc. Descartes spune c\u0103 a crede ceva depinde de un act de voin\u0163\u0103 prealabil. \u00cen Medita\u0163ia a IV-a, din Medita\u0163ii Metafizice, el spune c\u0103 (citez aproximativ): \u201ec\u00e2nd intelectul ne propune ceva, suntem liberi s\u0103 afirm\u0103m sau s\u0103 neg\u0103m acel ceva\u201d. \u00cen aceea\u015fi medita\u0163ie, Descartes afirm\u0103 c\u0103 exist\u0103 o anumit\u0103 putere de a judeca, pe care o primim de la Dumnezeu, \u015fi care, folosit\u0103 a\u015fa cum trebuie, nu ne va face s\u0103 gre\u015fim niciodat\u0103. dac\u0103 de\u0163inem de la Dumnezeu tot ce avem \u015fi dac\u0103 El nu ne d\u0103 puterea de a gre\u015fi, atunci nu avem de ce s\u0103 gre\u015fim. Eroarea, spune Descartes, nu este vreun lucru real care depinde de Dumnezeu, ci este doar un defect. Cauza pentru care noi gre\u015fim const\u0103 \u00een faptul c\u0103 puterea pe care Dumnezeu ne-o d\u0103 puterea pe care Dumnezeu ne-o d\u0103 pentru a deosebi adev\u0103rul de eroare nu este infinit\u0103. Eroarea este mai degrab\u0103 o priva\u0163ie a unei anumite cunoa\u015fteri pe care ar trebui s\u0103 o avem.
\nDescartes afirm\u0103 c\u0103 erorile depind de contribu\u0163ia a dou\u0103 cauze: a puterii de a cunoa\u015fte (manifestat\u0103 de intelect) \u015fi a puterii de a alege (manifestat\u0103 de voin\u0163\u0103). Prin intelect nu afirm\u0103m \u015fi nici nu neg\u0103m vreun lucru, ci doar concepem ideile lucrurilor, pe care, mai apoi, le putem afirma sau nega. De\u0219i Descarts observ\u0103 o sl\u0103biciune a naturii umane, \u015fi anume aceea de a nu putea fixa spiritul \u00een mod continuu asupra aceluia\u015fi g\u00e2nd, totu\u015fi descoper\u0103 faptul c\u0103, printr-o medita\u0163ie plin\u0103 de aten\u0163ie poate s\u0103 \u015fi-l imprime cu at\u00e2ta putere \u00een memorie, \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u015fi-l aminteasc\u0103 ori de c\u00e2te ori are nevoie de el.
\n\u00cen finalul Medita\u0163iei a IV-a, Descartes concluzioneaz\u0103 c\u0103, at\u00e2t timp c\u00e2t ne men\u0163inem bun\u0103voin\u0163a \u00eentre hotarele cunoa\u015fterii noastre, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu emit\u0103 nicio judecat\u0103 dec\u00e2t despre lucruri care \u00eei sunt reprezentate de intelect \u00een mod clar \u015fi distinct, nu se poate \u00eent\u00e2mpla s\u0103 ne \u00een\u015fel\u0103m; pentru c\u0103 orice concep\u0163ie clar\u0103 \u015fi distinct\u0103 este ceva real \u015fi pozitiv, ce nu-\u015fi poate avea originea \u00een neant, ci trebuie s\u0103-l aib\u0103 \u00een mod necesar pe Dumnezeu drept autor care, fiind perfect, nu poate fi cauza niciunei erori.<\/p>\n
\nUnii filosofi disting \u00eentre o concep\u0163ie dual\u0103 despre opinie. Keith Lehrer, de exemplu, distinge \u00eentre a crede \u015fi a accepta7<\/sup>. Noi credem judec\u0103\u0163i din diferite motive. X poate s\u0103 cread\u0103 c\u0103 rubarba este otr\u0103vitoare pentru c\u0103 a fost hipnotizat sau poate c\u0103 g\u00e2ndirea sa este deziderativ\u0103. \u00cens\u0103, c\u00e2nd el accept\u0103 c\u0103 rubarba este otr\u0103vitoare, aceast\u0103 acceptare trebuie s\u0103 se bazeze pe faptul c\u0103 are temeiuri pentru a accepta. Acceptarea aceasta este guvernat\u0103 de norme epistemice \u015fi este obiect al controlului voluntar.
\nGustave le Bon, \u00een Opinii \u015fi credin\u0163e, distinge \u00eentre a crede \u015fi a \u015fti. Astfel, le Bon \u00eencepe prin a spune c\u0103 a \u015fti \u015fi a crede sunt lucruri diferite. Domeniul credin\u0163ei e acoperit de mistere, pe c\u00e2nd cel al cunoa\u015fterii e dezb\u0103tut \u00een nenum\u0103rate c\u0103r\u0163i. Exist\u0103 o deosebire \u00eentre credin\u0163\u0103 \u015fi cunoa\u015ftere. Astfel:
\na)\tCredin\u0163a. O credin\u0163\u0103 este un act de origine incon\u015ftient\u0103 care ne face s\u0103 admitem o idee, o explica\u0163ie; o credin\u0163\u0103 verificat\u0103 cu ajutorul observa\u0163iei \u015fi a experimentului devine cunoa\u015ftere. Credin\u0163a e o intui\u0163ie incon\u015ftient\u0103 pe care o genereaz\u0103 anumite cauze independente de voin\u0163a noastr\u0103. Credin\u0163a orienteaz\u0103 g\u00e2ndurile, opiniile.
\nb)\tCunoa\u015fterea. E o achizi\u0163ie con\u015ftient\u0103, edificat\u0103 prin metode ra\u0163ionale. Cunoa\u015fterea constituie un factor al progresului material. Dob\u00e2ndirea unui adev\u0103r \u015ftiin\u0163ific, fie el \u015fi ne\u00eendem\u00e2natic, cere trud\u0103, \u00eens\u0103 a poseda o certitudine care nu se bazeaz\u0103 dec\u00e2t pe credin\u0163\u0103 nu cere nici un efort. To\u0163i oameni au credin\u0163e, \u00eens\u0103 pu\u0163ini sunt cei care se ridic\u0103 p\u00e2n\u0103 la cunoa\u015ftere.
\nCea mai mare parte dintre opiniile noastre de fiecare zi, privind fiin\u0163ele \u015fi lucrurile care ne \u00eenconjoar\u0103, nu au drept temei elemente ra\u0163ionale, ci elemente afective sau mistice \u00een general de origine incon\u015ftient\u0103. Adesea, opiniile reprezint\u0103 mici credin\u0163e, mai mult sau mai pu\u0163in pasagere. Opiniile \u015fi credin\u0163ele sunt guvernate de diverse forme de logic\u0103. Logica este considerat\u0103 drept arta de a ra\u0163iona \u015fi de a demonstra. \u00cens\u0103 a tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 a ac\u0163iona, cel mai adesea nu demonstra\u0163ia te face s\u0103 ac\u0163ionezi. Exist\u0103 ac\u0163iuni virtuoase criminale, abile, neabile, dar nu \u015fi ilogice. Pur \u015fi simplu exist\u0103 logici diferite care nu pot servi exclusiv la judecarea altor ac\u0163iuni.
\nExist\u0103, a\u0219adar, diferite tipuri de logic\u0103:
\na)\tlogica biologic\u0103. Aceast\u0103 logic\u0103 este menit\u0103 s\u0103 ghideze conservarea fiin\u021belor; nu poart\u0103 nicio urm\u0103 a influen\u021bei dorein\u021belor noastre, ci produce adapt\u0103ri dirijate \u00eentr-un sens determinat, de c\u0103tre for\u021be pe care nu le cunoa\u0219tem.
\nb)\tlogica afectiv\u0103. Mai este numit\u0103 \u0219i logica sentimentelor. Ea dirijeaz\u0103 majoritatea ac\u021biunilor noastre.
\nc)\tlogica mistic\u0103. Aceasta este arta de a asocia, \u00eentr-un mod voluntar, reprezent\u0103rile mentale, \u0219i de a percepe analogiile \u0219i deosebirile lor, adic\u0103 raporturile dintre reprezent\u0103ri.
\nTot le Bon identific\u0103 anumi\u021bi factori ai poiniilor noastre. Ei pot fi at\u00e2t interni, c\u00e2t \u0219i externi:
\na)\tFactori interni
\n1.\tIdealul. Idealul unui popor poart\u0103 un mare num\u0103r dintre opiniile acestuia. Idealul reprezint\u0103 sinteza aspira\u021biilor comune, a trebuin\u021belor \u0219i dorin\u021belor poporului. Sinteza aceasta este rezultatul factorului ras\u0103, al istoriei poporului, etc.
\n2.\tInteresul moral. Acesta este adesea un factor de oppinii. Jignirea cuiva, de exemplu, genereaz\u0103 intense sentimente de ur\u0103, ca \u0219i opiniile corespunz\u0103toare.
\n3.\tPasiunile. Altereaz\u0103 juste\u021bea opiniilor cel mai adesea, \u00eempiedic\u00e2ndu-ne s\u0103 vedem lucrurile a\u0219a cum sunt ele \u0219i s\u0103 le \u00een\u021belegem geneza.
\nb)\t Factori externi
\n1.\tSugestia. Marea majoritate a opiniilor noastre sunt rezultatul sugestiilor. Gustave le Bon \u00eel aminte\u0219te pe james, care define\u0219te sugestia ca fiind \u201dputerea pe care o exercit\u0103 ideile asupra credin\u021belor \u0219i comportamentului\u201d8<\/sup>. A convinge nu \u00eenseamn\u0103 a sugera; o sugestie duce la ascultare; un ra\u021bionament poate convinge, dar nu te oblig\u0103 s\u0103 cedezi. efectele unei sugestii depind de starea mental\u0103 a subiectului care o prime\u0219te. Sub o influen\u021b\u0103 pasional\u0103 intens\u0103 (care poate cuprinde ur\u0103, iubire, etc.), care restr\u00e2nge c\u00e2mpul con\u0219tiin\u021bei, individul va fi extrem de sugestionabil \u0219i opiniile sale se vor transforma cu u\u0219urin\u021b\u0103.
\n2.\tPrimele impresii. Elaborarea unei judec\u0103\u021bi este, uneori, lent\u0103 \u0219i dificil\u0103, \u00een general ne mul\u021bumim cu primele impresii, adic\u0103 cu sugestiile intui\u021biei pure. Primele impresii nu au drept sus\u021binere dec\u00e2t simpatii \u0219i antipatii instinctive, pe care nicio ra\u021biune nu le lumineaz\u0103; cu toate acestea, pe bazele acestea se edific\u0103 adesea despre ce e drept \u0219i nedrept, bine sau r\u0103u, adev\u0103rat sau fals.
\n3.\tTrebuin\u021bele de explica\u021bii. Spiritul uman are mereu nevoie de certitudini definitive; el pastreaza adesea opiniile false, aflate \u00een urma trebuin\u021bei de explica\u021bii, socotind drept inamic acele opipnii pe care le contrazice. \u00centotdeauna s-au g\u0103sit explica\u021bii cgiar \u0219i pentru fenomenele ce au p\u0103rut, la un moment dat, incomprehensibile. de exemplu, oamenii au fost mai satisf\u0103cu\u021bi s\u0103 cread\u0103 c\u0103 jupiter este acela care lanseaz\u0103 fulgere, dec\u00e2t s\u0103-\u0219i m\u0103rturiseasc\u0103 ne\u0219tiin\u021ba cu privire la cauzele care-l declan\u0219eaz\u0103.
\nRectificarea opiniilor, spune le bon, este relativ u\u0219oar\u0103. Cele dou\u0103 moduri de rectificare sunt ra\u021biunea \u0219i experien\u021ba:
\na.\tRa\u021biunea. Influen\u021ba ra\u021biunii este preponderent \u00een toate opiniile \u0219tiin\u021bifice sau tehnice. \u00cen cazul opiniilor obi\u0219nuite, \u00eens\u0103, trebuie precizat c\u0103 acestea sunt edificate independent de orice ra\u021biune. L\u0103s\u00e2ndu-ne prad\u0103 impulsurilor mistice \u0219i afective care ne genereaz\u0103 opiniile, exactitatea lor ni se pare sigur\u0103 \u0219i nu toler\u0103m ca ele s\u0103 fie contestate. Totu\u0219i, dac\u0103 o ra\u021biune sigur\u0103 pe ea ar fi factorul cel mai important al opiniilor noastre, atunci niciodat\u0103 n-ar exista dec\u00e2t o singur\u0103 opinie aupra fiec\u0103rei chestiuni.
\nb.\tExperien\u021ba. Valoarea unei ponii nu este pus\u0103 \u00een eviden\u021b\u0103 dec\u00e2t de experien\u021b\u0103, metod\u0103 care nu se aplic\u0103 tuturor subiectelor. Asupra opiniilor colective, cum sunt, de exemplu cele politice, ea are o influen\u021b\u0103, dar cu condi\u021bia ca experien\u021ba s\u0103 fie frapant\u0103 \u0219i repretat\u0103.
\nExist\u0103 \u0219i o influen\u021b\u0103 a obiceiului. Obiceiul \u00eei dispenseaz\u0103 pe oameni de nevoia de a reflecta ori de c\u00e2te ori trebuie s\u0103-\u0219i formeze o opinie despre un anume lucru. Mediul \u0219i educa\u021bia, spune le bon, men\u021bin \u00een noi obiceiul. \u201dLegile nu fac dec\u00e2t s\u0103-l sanc\u021bioneze, ele fiind rezistente numai dac\u0103 fixeaz\u0103 un obicei deja existent\u201d9<\/sup>.<\/p>\n
\nReferitor la \u00eentemeierea opiniilor, putem men\u021biona funda\u021bionismul, ca \u0219i descriere a structurii pe care o prezint\u0103 sistemul de opinii \u00eentemeiate ale unui individ. Opiniile pot fi \u00eentemeiate mediat (indirect) sau imediat (direct). A spune c\u0103 o opinie este \u00eentemeiat\u0103 mediat \u00eenseamn\u0103 a spune c\u0103 ea este \u00eentemeiat\u0103 printr-o rela\u021bie adecvat\u0103 \u00een care se afl\u0103 cu alte opinii. O opinie este \u00eentemeiat\u0103 imediat dac\u0103 \u00eentemeierea ei este de un alt tip, dac\u0103 este \u00eentemeiat\u0103 \u00eentruc\u00e2t se bazeaz\u0103 pe experien\u021b\u0103 sau dac\u0103 se \u201dauto-\u00eentemeiaz\u0103\u201d: de exemplu, opinia mea c\u0103 2+3=5 poate fi \u00eentemeiat\u0103 nu pentru c\u0103 o deduc din altceva, ce cred \u00een mod \u00eentemeiat, ci pur \u0219i simplu pentru c\u0103 mi se pare evident adev\u0103rat\u0103.<\/p>\n
\nReferitor la con\u021binutul opiniilor, putem men\u021biona teoriile coerentiste. Acestea pot fi de dou\u0103 tipuri:10<\/sup>
\na)\tTeorii coerentiste slabe. Acestea afirm\u0103 c\u0103 unul dintre factorii determinan\u021bi ai con\u021binutului opiniei este coeren\u021ba. Acelea\u0219i teorii afirm\u0103 c\u0103 o coeren\u021b\u0103 a unei opinii cu sistemul prealabil de opinii constituie un factor determinant al \u00eentemeierii, al\u021bi factori fiind percep\u021bia, memoria \u0219i intui\u021bia. Referitor la intui\u021bie, g\u0103sim la Aristotel, \u00een capitolul 7 al c\u0103r\u021bii IV a Metafizicii, c\u00e2teva idei11<\/sup>. Pentru Aristotel, intui\u021bia presupune un contact direct cu obiectul. Marea, de exemplu, nu se poate descrie cuiva care n-a v\u0103zut-o niciodat\u0103. Acel cineva nu o poate cunoa\u0219te \u00een felul \u00een care o va cunoa\u0219te atunci c\u00e2nd o va vedea \u00een realitate. Tot a\u0219a, e greu s\u0103 explici cuiva care este gustul mierii. Cel care o gust\u0103, va spune c\u0103 are intui\u021bia gustului ei.
\nb)\tTeorii coerentiste tari. Acestea afirm\u0103 c\u0103 singurul factor determinant al con\u021binutului opiniei este coeren\u021ba. Teoriile coerentiste tari afirm\u0103 c\u0103 \u00eentemeierea este exclusiv o chestiune de coeren\u021b\u0103 a opiniei cu un sistem prealabil de opinii.
\nPolloch12<\/sup> afirm\u0103 c\u0103 exist\u0103 o distinc\u021bie \u00eentre teorii coerentiste pozitive \u0219i teorii coerentiste negative:
\na)\tTeorii coerentiste pozitive. Aceste teorii afirm\u0103 c\u0103, dac\u0103 o opinie este coerent\u0103 cu sistemul de opinii, atunci opinia este \u00eentemeiat\u0103; coeren\u021ba are puterea de a produce \u00eentemeiere.
\nb)\tTeorii coerentiste negative. Acestea afirm\u0103 c\u0103, dac\u0103 o opinie nu este coerent\u0103 cu un sistem de opinii, atunci opipnia nu este \u00eentemeiat\u0103; coeren\u021ba are doar puterea de a anula \u00eentemeierea.<\/p>\n
\nOricine caut\u0103 s\u0103 afle dac\u0103 posed\u0103 cunoa\u0219tere este limitat la c\u0103utarea coeren\u021bei dintre opiniile sale. Experien\u021bele senzoriale pe care le are nu au valoare p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd sunt reprezentate \u00een forma unor opinii rezultate din percep\u021bie. <\/p>\n
\nExist\u0103 o distinc\u021bie \u00eentre temeirui propriu-zise \u0219i cauze, \u0219i \u00eentre st\u0103ri-temei (cum ar fi opiniile, inten\u021biile) \u0219i cauze-eveniment. Aceast\u0103 distinc\u021bie nu poate ar\u0103ta, \u00eens\u0103, c\u0103 rela\u021bia dintre temeiuri \u0219i ac\u021biunile pe care acestea le justific\u0103 nu este cauzal\u0103. De exemplu, temeiul pe care \u00eel am pentru a crede c\u0103 X mi-a primit scrisoarea ast\u0103zi este acela c\u0103 am trimis-o ieri prin po\u0219t\u0103. Temeiul meu este c\u0103 am trimis-o prin po\u0219t\u0103 ieri; starea-temei pe care o am este aceea de a crede acest lucru. Se poate spune c\u0103 temeiul \u00eentemeiaz\u0103 propozi\u021bia pe care o cred \u0219i pentru care el este temeiul meu, iar starea-temei pe care o am \u2013 opinia mea c\u0103 X a primit scrisoarea ast\u0103zi. Ceea ce \u00eentemeiaz\u0103 aceast\u0103 afirma\u021bie exprim\u0103 faptul c\u0103 eu cred acea propozi\u021bie care constituie temeiul \u0219i, dac\u0103 eu n-o cred, atunci opinia mea c\u0103 X a primit scrisoarea nu este \u00eentemeiat\u0103: ea nu este \u00eentemeiat\u0103 de simplul fapt c\u0103 propozi\u021bia este adev\u0103rat\u0103.
\nAt\u00e2t pentru opinie, c\u00e2t \u0219i pentru ac\u021biune, exist\u0103 cel pu\u021bin cinci tipuri de temeiuri13<\/sup>: temeiuri normative care exist\u0103 pentru a crede ceva; temeirui normative relative la persoan\u0103; temeiuri explicative, pe care le am pentru a argumenta de ce cred ceva, temeiuri subiective, pe care le am pentru a ccrede ceva; temeiuri motiva\u021bionale, pe care le am pentru care cred ceva.<\/em>
\nTemeiurile normative care exist\u0103 pentru a crede ceva \u0219i cele relative la persoan\u0103 sunt propozi\u021bii \u0219i nu pot fi factori cauzali. Temeiurile subiective pot s\u0103 fie sau nu componente cauzale. Temeiurile explicative sunt \u00eentotdeauna explicative, de\u0219i nu sunt \u00een mod necesar \u00eentemeietori. Iar temeiurile motiva\u021bionale sunt explicative.
\nReali\u0219tii tind s\u0103 considere c\u0103 o opinie este \u00eentemeiat\u0103 de un temei numai dac\u0103 ea este sus\u021binut\u0103 cel pu\u021bin \u00een parte pe acel temei, \u00eentr-un sens care implic\u0103, dar nu este implicat de faptul de a se baza pe acel temei. Internali\u0219tii neag\u0103 acest lucru, g\u00e2ndindu-se c\u0103 ne lipse\u0219te accesul intern la conexiunile cauzale relevante.<\/p>\n
\n\u00cen concluzie, trebuie afirmat faptul c\u0103, de\u0219i avem opinii dese, \u0219i cu referire la multe lucruri, trebuie avut \u00een vedere c\u0103 acestea nu sunt, de cele mai multe ori, adev\u0103rate. Ele se pot schimba, pot depinde de mul\u021bi factori, at\u00e2t externi, c\u00e2t \u0219i interni, \u0219i numai o capacitate ra\u021bional\u0103 de a discerne adev\u0103rul de fals poate fi cea care ne ajut\u0103 \u00een depistarea adev\u0103rului de fals.
\nA\u0219a cum spunea \u0219i Descartes, o rigoare a judec\u0103\u021bii, o analiz\u0103, \u00een prealabil, a informa\u021biilor pe care le de\u021binem despre un anumit lucru, ne pot conduce de la opinie, c\u0103tre judecat\u0103. Acesta ar trebui s\u0103 fie \u0219i scopul pe care orice persoan\u0103 preocupat\u0103 de filosofie trebuie s\u0103 \u00eel aib\u0103.<\/p>\n
\n1. J. Dancy; Sosa, E.: Dic\u0163ionar de filozofie contemporan\u0103, Ed. Trei, Ia\u015fi, 1999, p. 153, vol.I.
\n2. Platon, Republica, Editura Teora, Bucure\u015fti, 1998, vol. I, p. 525.
\n3. Idem, Opere, Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi enciclopedic\u0103, Bucure\u015fti, 1989, vol. 5, p. 243.
\n4. Ibidem, p. 244.
\n5. J. Sosa, op. cit., p. 154, vol I.
\n6. ibidem.
\n7. Ibidem, p. 157.
\n8. G. le Bon, Opiniile \u0219i credin\u021bele, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1995, p. 97.
\n9. Ibidem, p. 119.
\n10. J. Dancy, op.cit., vol. I, p. 145.
\n11. Aristotel, Metafizica, Editura Iri, Bucure\u0219ti, 1999, p. 157.
\n12. J. Dancy, op.cit., vol. I, p. 145.
\n13. Ibidem, vol. II, p. 391.<\/p>\n
\n1.\tAristotel, Metafizica, Editura Iri, Bucure\u0219ti, 1999;
\n2.\tDancy, J; E. Sosa, Dic\u021bionar de filosofie a cunoa\u0219terii, , vol. I \u0219i II, Editura Trei, Ia\u0219i, 1999;
\n3.\tDescartes, R.: Medita\u021bii metafizice, Editura Crater, Bucure\u0219ti, 1997
\n4.\tLe Bon, G.: Opiniile \u0219i credin\u021bele, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, Bucure\u0219ti, 1995;
\n5.\tPlaton, Menon, Editura Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, Cluj, 1943;
\n6.\tIdem, Republica, vol I \u0219i II ,Editura Teora, Bucure\u0219ti, 1998;
\n7.\tIdem, Theaitetos, Editura \u0218tiin\u021bific\u0103 \u0219i Enciclopedic\u0103, Bucure\u0219ti, 1989.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"