de Cosmin Per\u0163a<\/p>\n
\nI<\/p>\n
\nInginerul Nicolae Iliescu avea 86 de ani \u015fi tocmai descoperise ma\u015fina timpului. Pentru a breveta inven\u0163ia avea nevoie de un subiect care s\u0103 fac\u0103 prima \u201elansare\u201d \u015fi s\u0103 se \u015fi \u00eentoarc\u0103 de acolo, nu at\u00e2t pentru a povesti (\u015ftiin\u0163a nu este interesat\u0103 de istorii), c\u00e2t pentru a demonstra reversibilitatea procesului. \u00cen scopul g\u0103sirii unui cobai Nicolae Iliescu nu s-a adresat Academiei (\u00een care nu avea \u00eencredere, \u015fi oricum \u00een opinia sa demult trebuia dizolvat\u0103), ci a preferat un anun\u0163 \u00eentr-un ziar cu tiraj mic pentru a p\u0103stra, pe c\u00e2t posibil, \u201ecaracterul secret al informa\u0163iei\u201d. <\/p>\n
\nIon Ceau\u015fescu era la un moment dat un poet \u015fi un romancier contemporan mediocru. \u015etia asta \u015fi era \u00eemp\u0103cat. Prea \u00eencerca s\u0103 le fac\u0103 pe toate, prea se credea important \u015fi nu excela \u00een nimic. Cu g\u00e2ndul acesta se obi\u015fnuise deja dup\u0103 lungi ani de dramatism \u015fi lingoare, dup\u0103 ce, la rug\u0103min\u0163ile lui, i-o demonstraser\u0103 chiar majest\u0103\u0163ile criticii (contemporane, bine\u00een\u0163eles). Dar nici criticii nu mai erau ce au fost. Nu-i erau str\u0103ine nici micile atacuri de panic\u0103 sau puseurile con\u015ftiin\u0163ei de normalizare a egoului, \u00eencerc\u0103ri organice, la el chiar mecanice, de reintrare \u00een realitate, dar nici s\u0103 se opreasc\u0103 din scris nu putea. \u201eDobitocii \u0103ia\u201d. Ceva, cineva parc\u0103 \u00eei dicta \u00eencontinuu un text nesf\u00e2r\u015fit, inegal \u015fi eteroclit despre lume, dar mai ales despre el \u015fi despre ideea sa de literatur\u0103. Idei, la drept vorbind, mai ales despre literatur\u0103, nu prea avea, \u00een cazul s\u0103u fiind mult mai important scrisul acela monoton, f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit care trebuia \u00een final s\u0103 aib\u0103 un sens. \u201eNimeni nu scrie ca Goe \u00een ploaie, tot scrisul poart\u0103 ceva\u201d.
\nUn caz clasic de grafomanie, am spune noi, dar nu era doar at\u00e2t, pe Ion Ceau\u015fescu \u00eel m\u0103cina un g\u00e2nd mai pu\u0163in obi\u015fnuit. Pe scurt, abandonase viziunea, dar nu \u015fi speran\u0163a. Credea Ion Ceau\u015fescu c\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 vreme, scrisul s\u0103u ar fi putut conta, ar fi fost important, singurul motiv pentru care acum, \u00een vremea \u00een care el tr\u0103ia, era invizibil, se datora unui gust pervertit, prea dedat unor cutume prea repede schimb\u0103toare pe care niciodat\u0103 nu le putea prinde la timp (de\u00eendat\u0103 ce le-a observat au \u015fi disp\u0103rut). \u015ei atunci cum, el, I. Ceau\u015fescu s\u0103 fie viu \u015fi inovator, cu toat\u0103 arta scrisului s\u0103u? Dar… \u00eentr-un alt timp, \u00eentr-o alt\u0103 vreme, dinainte, el, cu arta scrisului s\u0103u, ar fi \u015ftiut exact ce urmeaz\u0103 \u015fi ar fi putut s\u0103 o ia \u00eenaintea tuturor. Ar fi putut s\u0103 fie m\u0103car Macedonski, dac\u0103 nu Eminescu, ba chiar Urmuz. Dac\u0103 el, Ion Ceau\u015fescu, ar fi fost Urmuz? \u015ei la o adic\u0103 de ce nu? Poate chiar a fost. Cine a fost Urmuz? Trebuia doar s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een timp \u015fi s\u0103 scrie opera lui Urmuz, sau chiar una mai bun\u0103. El e Urmuz, \u00eei era tot mai clar. Apoi, nu trebuia dec\u00e2t s\u0103 vin\u0103 \u00eenapoi \u00een vremea lui \u015fi s\u0103 le sur\u00e2d\u0103 la to\u0163i pro\u015ftii \u0103\u015ftia. Urmuz a fost el, el a tr\u0103it atunci, el transportat \u00een trecut \u015fi \u00eentors \u00eenapoi. <\/p>\n
\n\u00ce\u015fi b\u0103u cafeaua \u00een acela\u015fi fotoliu vechi \u00een care \u015fi-o bea \u00een fiecare diminea\u0163\u0103 (mo\u015ftenire la care nu a renun\u0163at de la bunica primei \u015fi ultimei sale so\u0163ii, barones\u0103 de T\u00e2rgu-Jiu). Nu se g\u00e2ndea la nimic c\u00e2nd \u00ee\u015fi bea cafeaua, avea timp s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la el \u015fi la idealurile lui tot restul zilei. Acum st\u0103tea \u015fi privea obiectele din cas\u0103 cu un dezgust impersonal: un \u015fifonier de lac, p\u0103strat de la proprietar, o m\u0103su\u0163\u0103 rotund\u0103 de cafea cump\u0103rat\u0103 \u00een primul an de c\u0103s\u0103torie, acoperit\u0103 cu un lin\u0163oliu ro\u015fu, imens, str\u00e2ns ghem la picioarele ei, cu motive animaliere (amintire din facultate c\u00e2nd l-a cump\u0103rat de la un magazin de boarfe pentru c\u0103 i se p\u0103rea interesant), canapeaua extensibil\u0103 Rembrandt (luat\u0103 recent pentru numele ei), lanseta Hemingway de 4 metri, f\u0103cut\u0103 \u00een China, (obiect de decor cump\u0103rat din acelea\u015fi considerente onomastice), rafturile de tabl\u0103 ruginit\u0103 ticsite de c\u0103r\u0163i \u201edin toate epocile\u201d, raftul special, din lemn de brad nefinisat, cu volume cu dedica\u0163ii (autorii valoro\u015fi de acolo trebuiau c\u0103uta\u0163i bine), covorul persan, dar de la m\u0103tu\u015fa lui din partea tat\u0103lui. \u00cemp\u0103turit\u0103 pe jos, plapuma de la mama sa. \u00cei trecu prin minte c\u0103 pe aceasta o folosea cel mai des.
\nToate aceste treceri \u00een revist\u0103 nu \u00eei trezeau nici amintiri, nici sentimente. C\u00e2nd bea cafeaua I. Ceau\u015fescu era gol, bine c\u0103 asta dura doar c\u00e2teva minute. Neobi\u015fnuind s\u0103 fumeze (s\u0103 bea cu at\u00e2t mai pu\u0163in), I. Ceau\u015fescu era extrem de parcimonios \u015fi totodat\u0103 de rapid cu viciile, defectele \u015fi dependen\u0163ele sale.
\nTermin\u0103 cafeaua, se ridic\u0103, vizit\u0103 toaleta, \u00ee\u015fi schimb\u0103 treningul de noapte cu un impecabil costum kaki pe care se obi\u015fnuise s\u0103 \u015fi-l \u00eengrijeasc\u0103 singur dup\u0103 divor\u0163, \u00ee\u015fi umplu geanta de um\u0103r cu reviste \u015fi c\u0103r\u0163i cu totul nefolositoare (pentru prestigiu) \u015fi p\u0103r\u0103si garsoniera din strada Bistri\u0163ei, num\u0103rul 9, \u00een mai pu\u0163in de 10 minute.
\nEra deja ora 8 \u015fi un sfert. Lu\u0103 tramvaiul 36, ignor\u0103 cu importan\u0163\u0103 \u015fi des\u0103v\u00e2r\u015fire cearta b\u0103tr\u00e2nilor din picioare cu tinerii de pe scaune \u015fi cobor\u00ee peste exact 23 de minute la sta\u0163ia Pictor Vu\u0163escu. Acolo \u00eel a\u015ftepta de opt minute inginerul Nicolae Iliescu.<\/p>\n
\nPeste exact 21 de ore de la citirea anun\u0163ului, Ion Ceau\u015fescu intra \u00een apartamentul lui Nicolae Iliescu cu aerul c\u0103 \u015ftie exact ce are de f\u0103cut.
\nCu precau\u0163ie, pentru orice eventualitate, pe ultima fil\u0103 a jurnalului inten\u0163ionat l\u0103sat acas\u0103, destinat anchetatorilor enigmatici, \u00ee\u015fi notase: \u201eScriitorul Ion Ceau\u015fescu se trezi \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 cu o tendin\u0163\u0103 irepresibil\u0103 de a se \u00eentoarce \u00een timp\u201d.<\/p>\n
\nII<\/p>\n
\n– Lua\u0163i loc, v\u0103 rog, \u00eel invit\u0103 inginerul Nicolae Iliescu.
\nIon Ceau\u015fescu \u00ee\u015fi roti cu grab\u0103 \u015fi pref\u0103cut\u0103 indiferen\u0163\u0103 privirea prin camer\u0103 \u015fi se a\u015fez\u0103 cu rigiditate pe scaunul \u201eVioleta\u201d c\u0103ptu\u015fit cu imita\u0163ie de m\u0103tase verde. Din cauza presiunii perna de aer scoase un f\u00e2s\u00e2it, iar scriitorul nu-\u015fi putu ascunde un spasm necontrolat al g\u00e2tului care se propag\u0103 \u00een tot restul corpului.
\n– Mul\u0163umesc!<\/p>\n
\nNicolae Iliescu era un b\u0103tr\u00e2n pipernicit, cu o calvi\u0163ie avansat\u0103, din\u0163i galbeni cu tent\u0103 sulfuroas\u0103 \u015fi un z\u00e2mbet larg \u015fi prietenos. Din c\u00e2te \u00ee\u015fi d\u0103duse seama, la o privire fugar\u0103, \u00een sufrageria aceea nu era nici un indiciu al faptului c\u0103 Iliescu ar locui \u00eempreun\u0103 cu cineva. Din restul apartamentului nu se auzea nici un zgomot. I. Ceau\u015fescu avea, din experien\u0163\u0103, mai mult\u0103 \u00eencredere \u00een b\u0103rba\u0163ii singuri dec\u00e2t \u00een cei c\u0103s\u0103tori\u0163i. B\u0103rbatul singur e nealterat, credea el, femeile pot s\u0103 aib\u0103 cele mai nefaste influen\u0163e asupra personalit\u0103\u0163ii lor. Nimic la acest b\u0103tr\u00e2nel nu p\u0103rea ciudat sau periculos, a\u015fa c\u0103 se mai relax\u0103 \u015fi se \u00eentinse. Iliescu tocmai se \u00eentorcea de la buc\u0103t\u0103rie av\u00e2nd m\u00e2inile ocupate cu dou\u0103 ce\u015fti mari de cafea. I. Ceau\u015fescu s\u0103ri s\u0103 \u00eel ajute.
\n– V\u0103 rog…
\n– Mul\u0163umesc…
\n– Nu, nu aceasta, cealalt\u0103 este a dumneavoastr\u0103.
\n– Nu conteaz\u0103.
\n– Ba da, conteaz\u0103, dumneavoastr\u0103 v-am f\u0103cut nechezol, nu ness.
\n– …
\n– Cafeaua nu face bine deplas\u0103rii \u00een timp, risca\u0163i un atac de cord.
\nCei doi se a\u015fezar\u0103, Ion Ceau\u015fescu amestec\u0103 \u00eendelung \u00een nechezol \u0163uguindu-\u015fi buzele. Nicolae Iliescu, \u00eei \u00eentinse zah\u0103rul, sorbi cu nesa\u0163 din cafea, apoi i se adres\u0103 cu acela\u015fi z\u00e2mbet larg pe figur\u0103.
\n– Dumneavoastr\u0103 c\u00e2\u0163i ani ave\u0163i?
\n– Patruzeci \u015fi doi! se gr\u0103bi s\u0103 r\u0103spund\u0103 scriitorul scos brusc din medita\u0163ie.
\n– A\u015fa, a\u015fa… boli… a\u0163i avut recent ceva la inim\u0103, poate la cap…
\n– A, nu, m-a ferit Cel de Sus, doar r\u0103celi minore p\u00e2n\u0103 acum \u015fi din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd migrene, uneori insomnii, foarte rar, dar nimic grav…nu… dar de ce?
\n– A\u015fa, a\u015fa, a… nu, pentru nimic, doar ca s\u0103 ne asigur\u0103m, de obicei ne caut\u0103 personaje mai ciudate. C\u0103l\u0103toria \u00een timp poate fi destul de extenuant\u0103 pentru un fizic sl\u0103bit sau cu probleme. S\u0103 ne asigur\u0103m…
\n– \u00cen tinere\u0163e am f\u0103cut mult sport, s\u0103 \u015fti\u0163i…
\n– E foarte bine. Sportul fortific\u0103 mult organismul. \u015ei motivele dumneavoastr\u0103?
\n– Pardon?
\n– Motivele pentru care vre\u0163i s\u0103 v\u0103 \u00eentoarce\u0163i \u00een timp…
\n– A, dintr-o curiozitate pur istoric\u0103. Mereu am fost interesat de istoria real\u0103, nu cea cunoscut\u0103 din c\u0103r\u0163i… Eu sunt scriitor, \u015fti\u0163i? Poate a\u0163i auzit de mine. Iliescu \u00eel privi curios. Nu? E, nu-i timpul pierdut. Lucrez acum la un roman despre via\u0163a scriitorilor rom\u00e2ni de la \u00eenceputul secolului XX \u015fi mi-ar prinde bine o documentare pe teren. C\u00e2nd am citit anun\u0163ul dumneavoastr\u0103 mi-am spus c\u0103 nu e de ratat o asemenea ocazie.
\n– S\u0103 \u00een\u0163eleg c\u0103 perioada…
\n– Da, perioada care m-ar interesa ar fi \u00eenceputul de secol XX.
\n– Mai exact…
\n– S\u0103 zicem 1905…
\n– Da, nu e o problem\u0103… se face. \u015ei cam c\u00e2t a\u0163i vrea s\u0103 r\u0103m\u00e2ne\u0163i acolo?
\n– P\u0103i \u00een principiu vreo zece ani cred c\u0103 ar fi suficien\u0163i… acum nu \u015ftiu ce se poate…
\n– Se poate, se poate, dac\u0103 sta\u0163i zece ani acolo, \u00een timpul de aici \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ve\u0163i lipsi exact trei luni \u015fi jum\u0103tate. Din toamn\u0103 v\u0103 ve\u0163i putea relua serviciul.
\n– A, serviciul nu e o problem\u0103, eu mai mult colaborez la reviste… Dar e foarte interesant… doar trei luni jum\u0103tate… mi-a\u0163i putea explica principiul?
\n– Principiul!, se ofusc\u0103 Iliescu. Principiul l\u0103sa\u0163i-l pe seama mea… \u00cen principiu e vorba de o elips\u0103 temporal\u0103, partea mai lung\u0103 \u015fi mai dreapt\u0103 a elipsei e timpul pe care \u00eel petrece\u0163i acolo, partea mult mai scurt\u0103 \u015fi mai curbat\u0103 e absen\u0163a de aici. Dar nu v\u0103 \u00eengriji\u0163i dumneavoastr\u0103 de asemenea detalii tehnice, e greu de explicat chiar \u015fi pentru unii a\u015fa-zi\u015fi speciali\u015fti dintre ai no\u015ftri de la Academie, ni\u015fte g\u0103inari! Cel mai bine este s\u0103 ave\u0163i \u00eencredere \u00een mine, v\u0103 garanteaz\u0103 un titlu de Doctor Honoris Causa (f\u0103r\u0103 s\u0103 se men\u0163ioneze, la Universitatea din Br\u0103ila, locul de na\u015ftere al inginerului). Bine\u00een\u0163eles, trebuie s\u0103 ave\u0163i grij\u0103 s\u0103 nu muri\u0163i acolo pentru c\u0103 atunci nu se mai poate face nimic.
\n– A\u0163i mai avut cazuri?
\n– Nu. Sunte\u0163i primul, dar aparatul a fost testat cu obiecte, fructe, o p\u0103pu\u015f\u0103, toate s-au \u00eentors \u00eenapoi la timp, intacte. Merge brici. O singur\u0103 problem\u0103 am avut. Odat\u0103 am expediat un porumbel mort, la \u00eentoarcere a venit un vultur. L-am trimis \u00eenapoi, \u015fti\u0163i, nu a\u015f fi avut cum s\u0103-l justific… P\u0103pu\u015fa am trimis-o \u00een preistorie, la \u00eentoarcere avea urme uria\u015fe de col\u0163i. Pe asta dac\u0103 vre\u0163i pot s\u0103 v-o ar\u0103t…
\n– Nu, nu e cazul, mul\u0163umesc, spuse I. Ceau\u015fescu palid, e oricum… \u00eencurajator.
\n– Bun, p\u0103i atunci s\u0103 nu mai irosim timpul!, exclam\u0103 r\u00e2njind N. Iliescu, s\u0103 purcedem…
\n– Cum, chiar acum?, se impacient\u0103 I. Ceau\u015fescu, dar nu eram preg\u0103tit pentru azi…
\n– Ba da, chiar acum, aparatul e \u00eenc\u0103rcat, dac\u0103 renun\u0163a\u0163i acum nu-l mai pot \u00eenc\u0103rca dec\u00e2t peste cinci s\u0103pt\u0103m\u00e2ni \u015fi e p\u0103cat de at\u00e2ta energie irosit\u0103. \u00cel \u0163in la priz\u0103, c\u00e2t crede\u0163i c\u0103 poate pl\u0103ti un pensionar? V\u0103 rog s\u0103 nu ave\u0163i team\u0103… v\u0103 rog, insist\u0103 Iliescu \u015fi-l apuc\u0103 pe scriitor de cot s\u0103-l ridice de pe scaun.
\n– Parc\u0103 nu m\u0103 simt a\u015fa bine…
\nIon Ceau\u015fescu se ridic\u0103 z\u0103p\u0103cit, \u00een el se d\u0103dea o lupt\u0103 la fel de complex\u0103 ca aceea din aparatul inginerului Iliescu. Se g\u00e2ndi prima oar\u0103 c\u0103 inginerul ar putea fi nebun.
\n– Prostii, sunte\u0163i doar emo\u0163ionat. A\u015fa, \u00eenainte de plecare, v\u0103 rog s\u0103 l\u0103sa\u0163i aici pe mas\u0103 tot ce ave\u0163i acte, bani, orice v-ar putea da de gol… V\u0103 da\u0163i seama c\u0103 nu trebuie s\u0103 v\u0103 explic efectele unor asemenea neglijen\u0163e. Cu vestimenta\u0163ia mai e ce e, eventual pute\u0163i p\u0103rea un excentric p\u00e2n\u0103 intra\u0163i \u00een spiritul epocii, dar cu actele \u015fi cu banii nu e de joac\u0103.
\n– P\u0103i \u015fi acolo cum m\u0103 descurc? Nu m-am g\u00e2ndit la asta, murmur\u0103 stins Ceau\u015fescu.
\n– Ehe, m-am g\u00e2ndit eu… imediat, v\u0103 ar\u0103t. \u00cen timp ce I. Ceau\u015fescu \u00ee\u015fi golea buzunarele Iliescu d\u0103du fuga la un dul\u0103pior din sertarul c\u0103ruia scoase un \u015fomoiog diform de bijuterii (l\u0103n\u0163i\u015foare, inele, br\u0103\u0163\u0103ri, medalioane, \u00eenc\u00e2lcite indistinct) pe care i le puse \u00een m\u00e2n\u0103. R\u0103mase de la r\u0103posatele mele bunici \u015fi mam\u0103, pe acestea le pute\u0163i transforma. La \u00eentoarcere mi le pute\u0163i deconta, sau aduce\u0163i monede de atunci \u015fi le valorific\u0103m la un numismat. Nu v\u0103 face\u0163i griji, pentru mine nici m\u0103car valoare afectiv\u0103 nu au, noi cei cu \u015ftiin\u0163a nu prea ne leg\u0103m de lucruri. Gata, totul e preg\u0103tit, v\u0103 rog s\u0103 m\u0103 urma\u0163i.
\nIon Ceau\u015fescu se l\u0103s\u0103 t\u00e2r\u00e2t, de m\u00e2n\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een dormitor. Inginerul deschise u\u015fa de la \u015fifonier \u015fi \u00eel invit\u0103 pe scriitor \u00een\u0103untru.
\n– Cum, aici?!, izbucni el deconcertat \u015fi vizibil speriat.
\n– Da, chiar aici!, e locul cel mai secret…, spuse mirat \u015fi iritat inginerul. V\u0103 rog s\u0103 nu chestiona\u0163i \u015fi discredita\u0163i un savant, chiar dac\u0103 v\u0103 numi\u0163i scriitor!
\nI. Ceau\u015fescu fu mai mult \u00eempins \u00een\u0103untru. \u015eifonierul ar\u0103ta ca oricare altul, doar c\u0103 era gol. Pere\u0163ii obi\u015fnu\u0163i de placaj, umera\u015fele obi\u015fnuite, din lemn, pe bara de sus, \u00een rest nimic. U\u015fa se \u00eenchise \u00een urma lui \u015fi se pomeni \u00eentr-un \u00eentuneric de nep\u0103truns. \u00ce\u015fi aminti c\u0103 nu b\u0103use deloc din nechezol. I-ar fi prins bine s\u0103 bea ceva. \u00ce\u015fi duse m\u00e2na la frunte. \u00cel durea capul \u015fi \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 e transpirat. \u00cencerc\u0103 s\u0103 se a\u015feze pe vine. Voia s\u0103 strige, dar gura \u00eei era \u00eencle\u015ftat\u0103. \u00cenchise ochii \u015fi le\u015fin\u0103.<\/p>\n
\nIII<\/p>\n
\nI. Ceau\u015fescu se trezi ud p\u00e2n\u0103 la oase \u00eentr-o p\u0103dure de mesteceni. Era noapte. \u00cen jurul lui fo\u015fg\u0103iau animalele. Dup\u0103 spaima primelor clipe, dup\u0103 ce se scutur\u0103 ca un motan zb\u00e2rlit \u015fi se mai obi\u015fnui cu frigul ce-l cuprinsese, \u00eencerc\u0103 febril s\u0103-\u015fi dea seama unde se afl\u0103. Nu avea nici un indiciu. \u00ce\u015fi d\u0103du jos sacoul \u015fi c\u0103ma\u015fa \u00eembibate de ap\u0103, le stoarse \u015fi r\u0103mase doar \u00een maieu. Acum parc\u0103 era mai bine. P\u0103rea c\u0103 plouase de cur\u00e2nd, \u0163iuiau greierii, \u00eei atr\u0103geau aten\u0163ia sclipirile licuricilor, auzea o sumedenie de alte fo\u015fnete nedeslu\u015fite \u015fi clar, \u00een lumina unei luni pline, vedea mestecenii aceia albicio\u015fi, \u00eenal\u0163i de c\u00e2\u0163iva metri, care \u00eel \u00eenconjurau de pretutindeni. \u00cencerc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama ce c\u0103uta acolo \u015fi de ce nu \u00eel trezise ploaia care \u00eel udase din plin, c\u00e2nd o durere ascu\u0163it\u0103 de cap \u00eel f\u0103cu s\u0103 se \u00eencovoaie. Prima dat\u0103 i se f\u0103cu fric\u0103 de pneumonie, apoi \u00ee\u015fi aminti ca prin vis de \u00eent\u00e2lnirea cu inginerul Iliescu \u015fi o fric\u0103 \u015fi mai mare \u00eel cuprinse deodat\u0103. F\u0103r\u0103 s\u0103 se poat\u0103 st\u0103p\u00e2ni o lu\u0103 la fug\u0103. \u201eCe se \u00eent\u00e2mplase?, cum ajunsese acolo?, era Iliescu un nebun pervers care \u00eel drogase \u015fi \u00ee\u015fi b\u0103tuse joc de el sau ajunsese \u00eentr-adev\u0103r \u00een trecut?, dar dac\u0103 \u00eel drogase cum \u00eel drogase, doar nu a consumat nimic?, \u015fi dac\u0103 ajunsese \u00een trecut unde ajunsese?, dac\u0103 ajunsese \u00een preistorie?, inginerul nu-i explicase nimic despre calculele lui, a fost t\u00e2mpit c\u0103 a acceptat a\u015fa ceva, \u015fi dac\u0103 totu\u015fi ajunsese unde trebuia ce \u00eei garanta c\u0103 se va \u00eentoarce?, \u015fi totu\u015fi de ce era \u00een p\u0103dure?, \u015fi chiar dac\u0103 era \u00een p\u0103dure \u015fi ajunsese unde trebuia, cum se va descurca?\u201d. Toate aceste g\u00e2nduri \u00eei trecur\u0103 \u00een c\u00e2teva secunde prin minte lui Ion Ceau\u015fescu \u00een timp ce fugea ca un apucat \u00eempiedic\u00e2ndu-se de ierburi \u015fi tufe, ferind mestecenii volumino\u015fi \u015fi alunec\u00e2nd pe vreascurile ude de pe jos. Uitase de durerea de cap, \u00eei era tot mai clar c\u0103 o s\u0103 moar\u0103, apoi \u00ee\u015fi aminti de bijuteriile lui Iliescu. Se opri g\u00e2f\u00e2ind \u015fi c\u0103ut\u0103 \u00een buzunarul sacoului pe care deja \u00eel t\u00e2ra prin frunzi\u015f. Bijuteriile erau tot acolo. \u201eDar dac\u0103 erau false?, doar nu le verificase nimeni…\u201d. Oft\u0103 \u015fi se a\u015fez\u0103 descump\u0103nit la poalele unui mesteac\u0103n s\u0103-\u015fi trag\u0103 r\u0103suflarea. Sportul din tinere\u0163e nu-l mai ajuta. \u201eEl era totu\u015fi un biet scriitor muncit de vremi. La ce-i trebuise lui a\u015fa ceva?\u201d \u00cei venea s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, ba chiar v\u0103rs\u0103 c\u00e2teva lacrimi \u00eenainte s\u0103-\u015fi mai vin\u0103 \u00een fire. Apoi, privind \u00een jur observ\u0103 c\u0103 era pe un mic delu\u015for, iar \u00een dep\u0103rtare luceau c\u00e2teva lumini p\u00e2lp\u00e2itoare \u015fi slabe. Se ridic\u0103 \u015fi privi cu aten\u0163ie. \u00cen lumina lunii deslu\u015fi forma concav\u0103 a unui or\u0103\u015fel la doar c\u00e2\u0163iva kilometri. Nu-i venea s\u0103-\u015fi cread\u0103 ochilor… sem\u0103na leit cu T\u00e2rgul Bucurescilor pe care \u00eel \u015ftia din ilustrate. Deci ajunsese unde trebuia, sau oricum, pe acolo, \u00ee\u015fi aminti c\u0103 inginerul Iliescu locuia \u00een Berceni, iar pe atunci Berceniul nu putea fi dec\u00e2t p\u0103dure, deci era bine, dar groaza nu \u00eel p\u0103r\u0103si, ba din contr\u0103, puse \u015fi mai tare st\u0103p\u00e2nire pe el. El, scriitorul Ion Ceau\u015fescu, ajunsese \u00een trecut, dar acum trebuia s\u0103 se descurce. Ceea ce p\u0103rea un plan fic\u0163ional \u015fi m\u0103re\u0163 se \u00eendeplinise, dar acum nu mai avea a\u015fi prozodici \u00een m\u00e2nec\u0103, de fapt nici nu avea m\u00e2neci, era \u00een maieu, leoarc\u0103, \u00een pragul pneumoniei, f\u0103r\u0103 nicio cuno\u015ftin\u0163\u0103 \u00eentr-o lume pe care o \u015ftia doar din literatur\u0103, \u00eentr-o lume f\u0103r\u0103 metrou, autobus, dicarbocalm, ampicilin\u0103, f\u0103r\u0103 apartament, vacan\u0163e la mare, f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit. Era singur \u00eentr-o lume \u00een care se tr\u0103ia cum el nu \u015ftia s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, dar se scria o literatur\u0103… Aproape c\u00e2teva bufni\u0163e buhuiau de zor. Nu mai avea ce face, asta era, zece ani era sortit s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 aici. \u00ce\u015fi d\u0103du jos pantofii de lac, \u00ee\u015fi scoase ciorapii uzi, \u00eei stoarse \u015fi pe ei \u015fi \u00eei b\u0103g\u0103 \u00een buzunarul pantalonilor. \u00cenc\u0103l\u0163\u0103 pantofii la loc \u015fi cu o determinare demn\u0103 de un Gavroche o lu\u0103 gr\u0103bit spre Bucuresci.<\/p>\n
\nC\u00e2nd intr\u0103 \u00een ora\u015f era aproape zi. Hainele i se mai zv\u00e2ntaser\u0103 \u015fi le \u00eembr\u0103case deja precaut \u00een ciuda disconfortului. Nu vedea pe nimeni, doar m\u00e2zga care se adunase \u00een urma ploii pe str\u0103zile pietruite \u015fi pe trotuarele pavate cu lemn. Felinarele electrice luminau intermitent. Ceva-ceva tot recuno\u015ftea \u015fi o lu\u0103 spre Lipscani. La un col\u0163, aproape de o scurgere ghici resturile unui ziar. \u00cel ridic\u0103. \u201eR\u0103cnetul Carpa\u0163ilor\u201d. Data, 16 Gustar, 1908. I. Ceau\u015fescu \u00eenjur\u0103. Calculele t\u00e2mpite ale inginerului Iliescu… Dac\u0103 trebuia s\u0103 stea zece ani \u00een condi\u0163iile astea avea s\u0103 prind\u0103 tot Primul R\u0103zboi Mondial, \u015fi nu prea avea chef, dar la drept vorbind ce putea face? \u00ce\u015fi str\u00e2nse mai tare sacoul pe l\u00e2ng\u0103 el \u015fi privi \u00een jur. Deja pe str\u0103zi era lume, c\u00e2\u0163iva \u00eel priveau din mers cu interes, dar majoritatea nu se sinchiseau de asemenea ar\u0103tare. Vizavi cineva dechise un grilaj \u015fi at\u00e2rn\u0103 o firm\u0103. Scria cu tu\u015f tipografic: Frizerie. I. Ceau\u015fescu se mai scutur\u0103 odat\u0103 \u015fi \u00een ciuda oric\u0103ror inconvenien\u0163e \u00ee\u015fi f\u0103cu curaj \u015fi intr\u0103 s\u0103 se \u00eenc\u0103lzeasc\u0103. \u00cenainte de a deschide u\u015fa \u00eencerc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi aminteasc\u0103 ce limb\u0103 se vorbea pe atunci. El o \u015ftia doar pe cea \u201epoetic\u0103\u201d. Din cauza frigului nu st\u0103rui prea mult la g\u00e2ndul acesta, \u00ee\u015fi impuse doar s\u0103 nu vorbeasc\u0103 cu un accent prea \u201emodern\u201d. \u00cen cel mai r\u0103u caz spunea c\u0103 e un scriitor austriac exilat din Paris (costuma\u0163ia o putea dovedi). Trebuia s\u0103 mai vad\u0103 cu bijuteriile alea. U\u015fa se \u00eenchise \u00een urma sa cu un clinchet de clopo\u0163el.
\nLa c\u00e2teva str\u0103zi distan\u0163\u0103, exact acolo unde I. Ceau\u015fescu avea s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 o gazd\u0103 \u00een c\u00e2teva ore la recomandarea frizerului, cartierul a fost zguduit de un fenomen remarcabil: la primele ore ale dimine\u0163ii locuitorii de pe Sm\u00e2rdan au fost trezi\u0163i de o bufnitur\u0103 teribil\u0103. Sco\u0163\u00e2ndu-\u015fi capetele pe geamuri au putut constata c\u0103 un felinar electric se \u00eendoise de-a dreptul \u00een timp ce deasupra lui trona un uria\u015f vultur african.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de Cosmin Per\u0163a I Inginerul Nicolae Iliescu avea 86 de ani \u015fi tocmai descoperise ma\u015fina timpului. Pentru a breveta inven\u0163ia avea nevoie de un subiect care s\u0103 fac\u0103 prima \u201elansare\u201d \u015fi s\u0103 se \u015fi \u00eentoarc\u0103 de acolo, nu at\u00e2t pentru a povesti (\u015ftiin\u0163a nu este interesat\u0103 de istorii), c\u00e2t pentru a demonstra reversibilitatea procesului. \u00cen […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[315,15],"tags":[318,1132,1115],"class_list":["post-1179","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-23","category-proza","tag-cosmin-perta","tag-egophobia-23","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-j1","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1179","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1179"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1179\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1217,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1179\/revisions\/1217"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1179"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1179"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1179"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}