\n
\u00a0<\/strong>de Alexandru Iona\u0219cu<\/p>\n Michel Onfray este cunoscut publicului cititor de la noi prin seria \u00een \u0219ase volume O contraistorie a filosofiei, <\/em>prezentat\u0103 ca o arheologie polemic\u0103 urm\u0103rind expunerea unor filosofii submerse: astfel, de la filosofii antiplatonice care vizeaz\u0103 autonomia individului \u00een raport cu artificialitatea organiz\u0103rii civice, cercetarea ra\u021bional\u0103 a naturii \u0219i \u00eendep\u0103rtarea de mituri anun\u021bat\u0103 de atomism (cu Democrit surprins \u0219i \u00een ipostaza de precursor al hedonismului), secte gnostice epuiz\u00e2nd posibilit\u0103\u021bile trupului \u0219i filiere hedoniste \u00een plin ev mediu \u0219i \u00een epoca barocului, la o revolu\u021bie francez\u0103 libertar\u0103 sau radicalit\u0103\u021bi existen\u021biale \u00een r\u0103sp\u0103r cu patologiile capitalismului de secol XIX, toate aceste alternative filosofice au \u00een prim-plan corpul ca realitate creatoare de civiliza\u021bie. Corp al c\u0103rui atribut esen\u021bial este pl\u0103cerea. Pentru Onfray, posibilit\u0103\u021bile corpului presupun c\u0103 biograficul se afl\u0103 \u00een spatele oric\u0103rei viziuni asupra lumii care se vrea a fi atotcuprinz\u0103toare \u2013 mai precis, nu observa\u021bia ra\u021bional\u0103 asupra realit\u0103\u021bii determin\u0103 fizionomia unei viziuni asupra lumii, ci felul \u00een care un filosof \u00ee\u0219i percepe propriul corp. Oric\u00e2t de mult am crede noi c\u0103 doar ra\u021biunea e cea care face diferen\u021ba, trupul \u0219i disponibilitatea pentru pl\u0103cere sunt mecanismele ma\u0219in\u0103riei textuale. Iar asocierea corp-weltanschauung nu este nic\u0103ieri mai evident\u0103 dec\u00e2t \u00een prezen\u021ba contructelor transcendente, a c\u0103ror ruptur\u0103 de imanen\u021b\u0103 \u0219i de sim\u021buri tr\u0103deaz\u0103 o rela\u021bie conflictual\u0103 cu trupul \u0219i un dispre\u021b pentru pl\u0103cere. Un exemplu relevant se g\u0103se\u0219te \u00een volumul 2 din O contraistorie a filosofiei<\/em>: Plotin practic\u0103 un regim sever de mortificare corporal\u0103, presupun\u00e2nd refuzul \u00eengrijirilor corporale, subalimenta\u021bie, izolare, privare de somn \u0219i ,,tr\u0103ie\u0219te \u00eentr-o permanent\u0103 tensiune nervoas\u0103\u2019\u2019 (O contraistorie a filosofiei<\/em>. Vol 2: Cre\u0219tinismul hedonist<\/em>, p. 39).<\/p>\n O tr\u0103s\u0103tur\u0103 important\u0103 a acestor filosofii hedoniste explorate de Onfray este adresabilitatea, care poate \u00eensemna fie lipsa unor cadre formale \u00een care s\u0103 aib\u0103 loc ini\u021bierea filosofic\u0103, fie texte care nu abordeaz\u0103 concepte specializate, ci sunt axate pe raporturile inter-umane, cotidiene ori propun solu\u021bii \u0219i\/sau no\u021biuni \u00een opozi\u021bie cu uzan\u021bele socio-politice. Astfel, cinicii \u0219i cyrenaicii (\u0219coal\u0103 hedonist\u0103 \u00eenfiin\u021bat\u0103 de Aristip din Cyrene, unul din discipolii lui Socrate) sunt filosofi ambulan\u021bi care se adreseaz\u0103 oricui este dispus s\u0103 duc\u0103 o existen\u021b\u0103 autonom\u0103, \u0219i una din metodele folosite de ace\u0219tia este teatralizarea g\u00e2ndirii. L\u0103s\u00e2nd \u00een subsidiar suportul textual (\u00een primul volum din Contraistoria filosofiei<\/em>, \u00cen\u021belepciunile antice, <\/em>Onfray atrage aten\u021bia asupra unui nihilism \u0219tiin\u021bific ca fiind un punct comun al acestor dou\u0103 filosofii) \u0219i accentu\u00e2nd sfera etic\u0103, audien\u021ba acestor filosofi se extinde la toate straturile sociale, \u00een special la cele inferioare. (Tot \u00een aceast\u0103 perioad\u0103, sofistul Antifon este prezentat ca un anticipator al psihanalizei freudiene, oferind o terapie bazat\u0103 pe limbaj \u0219i interpret\u00e2nd visele). La fel, importan\u021ba anecdotei pentru revelarea mesajului filosofic, al c\u0103rui scop este s\u0103 produc\u0103 efecte \u00een via\u021ba de zi cu zi. La polul opus se afl\u0103 cadrul organizat al Academiei platoniciene, cadru care func\u021bioneaz\u0103 \u00een logica rela\u021biei maestru-discipol, iar accesul poten\u021bialilor elevi depinde de cunoa\u0219terea unor no\u021biuni specializate. \u00cen timp ce Platon \u0219i Aristotel (\u00een \u00cen\u021belepciunile antice<\/em> figureaz\u0103 doar \u00een treac\u0103t) imagineaz\u0103 societ\u0103\u021bi ideale, organiz\u0103ri colectiviste sau doar insist\u0103 pe necesitatea apropierii dintre sexe \u00een scopul reproducerii (acela\u0219i Aristotel, \u00een Politica<\/em>), Democrit, \u00een schimb, nu crede \u00een datoria social\u0103 de-a procrea, consider\u00e2nd familia \u0219i educa\u021bia copiilor ca surse de nelini\u0219ti \u0219i nepl\u0103ceri. \u0218i mai relevant\u0103 \u2013 sau problematic\u0103 \u2013 pentru<\/p>\n \u00cen zorii modernit\u0103\u021bii, polemica onfrayian\u0103 vizeaz\u0103 alian\u021ba cre\u0219tinismului dominant cu filosofia idealist\u0103, at\u00e2t ra\u021bionalismul cartezian, c\u00e2t \u0219i idealismul german, ambele aliment\u00e2nd ideologia bisericii cre\u0219tine. Transcenden\u021ba cre\u0219tin\u0103 \u0219i filosofiile idealiste se sprijin\u0103 pe metafizica platonician\u0103. \u00cen timp ce primul centru de putere \u2013 cre\u0219tinismul organizat \u2013 asigur\u0103 statu quo prin subordonarea autorit\u0103\u021bilor statale, apoi, dup\u0103 separarea stat-biseric\u0103, prin impregnare mentalitar\u0103, al doilea centru de putere \u2013 filosofia dominant\u0103 \u2013 se disemineaz\u0103 cu ajutorul universit\u0103\u021bii, institu\u021bie ce poate fi considerat\u0103 o multiplicare a microcosmosului Academiei platoniciene. O important\u0103 miz\u0103 a proiectului onfrayian de contraistorie a filosofiei este critica sistemului universitar. \u00cen consecin\u021b\u0103, arheologia polemic\u0103 aduce \u00een prim-plan filosofi care ac\u021bioneaz\u0103 \u00een afara \u0219i\/sau \u00een conflict cu universitatea. Noii hedoni\u0219ti sunt acum nume ca preotul ateu \u0219i protocomunist Jean Meslier, marchizul de Sade, anarhistul Mihail Bakunin \u0219i socialistul Robert Owen, Henry David Thoreau (inventatorul nesupunerii civice \u0219i militant antisclavie este poate cel mai bun exemplu de filosof \u00een afara mediului universitar, \u00een postura sa de adept al vie\u021bii \u00een armonie cu natura \u0219i exponent al unei duble etici minimaliste: existen\u021ba restr\u00e2ns\u0103 la necesit\u0103\u021bi \u0219i educa\u021bia forjat\u0103 pe textele fundamentale din toate culturile, texte at\u00e2t religioase, c\u00e2t \u0219i filosofice) sau Arthur Schopenhauer. Al\u0103turi de hedonism, printre interesele lui Michel Onfray se afl\u0103 \u0219i ateismul, a c\u0103rui istorie o traseaz\u0103 \u00een Trait\u00e9 d’ath\u00e9ologie: Physique de la m\u00e9taphysique <\/em>(2005).<\/p>\n O analiz\u0103 a modurilor \u00een care monoteismul cre\u0219tin a tratat corpul \u0219i pl\u0103cerea, dar \u0219i alternativa hindus\u0103, este oferit\u0103 \u00een volumul Prigoana pl\u0103cerilor. Edificarea unei erotici solare<\/em>, ap\u0103rut la Humanitas<\/em>, \u00een 2012. Organizat \u00een capitole scurte \u2013 maxim trei pagini, la fel ca \u0219i Contraistoria filosofiei<\/em> \u2013, cartea debuteaz\u0103 \u00een for\u021b\u0103, cu dou\u0103 citate din Nietzsche care aduc \u00een prim-plan miza principal\u0103: dispre\u021bul teologiei cre\u0219tine \u00eempotriva vie\u021bii \u00eenseamn\u0103 degradarea sexualit\u0103\u021bii (Amurgul idolilor <\/em>\u0219i Dincolo de bine \u0219i de r\u0103u<\/em>). \u00a0Geneza \u0219i structura teologiei cre\u0219tine sunt precedate de un preambul care descrie propor\u021biile dezastrului din interiorului habitatului iudeo-cre\u0219tin. \u00centr-un limbaj amintind discursul freudian despre omniprezen\u021ba nevrozelor, cuplat cu critica nietzschean\u0103, necesitatea demersului \u2013 erotica solar\u0103 \u2013 \u00a0este justificat\u0103 de un peisaj dezolant marcat de medica\u021bie antidepresiv\u0103 \u0219i \u0219edin\u021be la psihoterapeut, abuz asupra femeilor, crime \u00een serie motivate\u00a0 sexual \u0219i o sexualitate deviat\u0103 \u00een violen\u021be, a c\u0103rui ignorare este pus\u0103 \u00een cauz\u0103 cu preferin\u021ba intelectual\u0103 pentru textele obscure ale lui Jacques Lacan. Psihanalizei structuraliste a lui Lacan i se obiecteaz\u0103 debarasarea de cadrul socio-istoric, drept alternativ\u0103 fiind prezenta\u021bi Sigmund Freud \u0219i Wilhelm Reich. \u00cen urm\u0103toarele trei sec\u021biuni, se insist\u0103 pe dou\u0103 texte freudiene \u2013 Viitorul unei iluzii<\/em> (1927) \u0219i Disconfort \u00een cultur\u0103<\/em> (1929) \u2013 care introduc psihanaliza \u00een mediul istoric \u0219i, \u00een special, consemneaz\u0103 efectele monoteismului cre\u0219tin asupra vie\u021bii erotice. Apoi, educa\u021bia religioas\u0103 perpetueaz\u0103 cerin\u021bele moralei dominante precum insis\u021ben\u021ba abstinen\u021bei \u00eenaintea c\u0103s\u0103toriei, sexualitatea redus\u0103 la procreare \u0219i monogamia \u0219i asigur\u0103 persisten\u021ba nevrozelor \u0219i patologiilor. Patologii care sunt explicitate \u00eentr-un text timpuriu, Morala sexual\u0103 ,,civilizat\u0103<\/em>\u2019\u2019 \u0219i sensibilitatea nevrotic\u0103 modern\u0103 <\/em>(1908): abstinen\u021ba produce b\u0103rba\u021bi care se masturbeaz\u0103 compulsiv \u0219i ,,tr\u0103iesc o sexualitate de copil\u2019\u2019 (p. 16), iar femeile sunt \u021binute \u00een ignoran\u021b\u0103 \u00een privin\u021ba sexualit\u0103\u021bii, nu se pot deta\u0219a de autoritatea familial\u0103 \u2013 care le direc\u021bioneaz\u0103 latura erotic\u0103 exclusiv c\u0103tre c\u0103s\u0103torie \u0219i maternitate \u2013\u00a0 rezultatul fiind c\u0103, dup\u0103 c\u0103s\u0103torie, nu-\u0219i pot tr\u0103i sexualitatea \u0219i cad prad\u0103 nevrozelor. Practic, cine mai crede \u00een beneficiile abstinen\u021bei sexuale dinaintea c\u0103s\u0103toriei ar trebui s\u0103 citeasc\u0103 acest text freudian din 1908.<\/p>\n C\u0103s\u0103toria \u0219i familia heterosexual\u0103 se afl\u0103 sub tirania instinctului care urm\u0103re\u0219te reproducerea speciei, instinct care transcende perioade istorice, cultur\u0103, mentalit\u0103\u021bi \u0219i\/sau constructe sociale. Aici este citat Schopenhauer (capitolul Metafizica iubirii \u00eentre sexe<\/em> din Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>), a c\u0103rui metafizic\u0103 determinst\u0103 \u0219i viziune cinic-pesimist\u0103 asupra lumii erau cunoscute de Freud. Determinismul schopenhauerian cuplat cu reprimarea pl\u0103cerii din societ\u0103\u021bile monoteist-cre\u0219tine extinde angoasa la nivelul unor comunit\u0103\u021bi \u00eentregi. Discret, Freud propune \u2013 ca solu\u021bie la nevroza generalizat\u0103 \u2013 tr\u0103irea sexualit\u0103\u021bii \u00een afara c\u0103s\u0103toriei, \u00eens\u0103, \u00een contextul anilor \u201930, nu crede c\u0103 o schimbare de paradigm\u0103 este posibil\u0103. Spre deosebire de Wilhelm Reich, al c\u0103rui text \u2013 Revolu\u021bia sexual\u0103<\/em> \u2013 este doar amintit, ini\u021biativa lui Onfray merg\u00e2nd c\u0103tre descre\u0219tinare prin devoalarea zonelor acaparate de monoteism.<\/p>\n Dup\u0103 acest preambul, introducerea volumului ne prezint\u0103 o savuroas\u0103 deconstruc\u021bie a unui text din Vechiul Testament: C\u00e2ntarea c\u00e2nt\u0103rilor<\/em>. Ajuns \u00een corpusul canonic dintr-o confuzie datorat\u0103 interpret\u0103rii alegorice, versetele reprezint\u0103 maximul de erotism permis \u00een cre\u0219tinism, asta \u00eensemn\u00e2nd doar anticipare, s\u0103rut\u0103ri \u0219i m\u00e2ng\u00e2ieri, c\u0103s\u0103torie \u0219i virginitate. Destul de pu\u021bin \u00een compara\u021bie cu Epopeea lui Ghilgame\u0219, <\/em>primul text literar al umanit\u0103\u021bii (\u00een care Enkidu este umanizat prin intermediul sexualit\u0103\u021bii), exemplele lui Onfray continu\u00e2nd cu scrierile erotice din India \u0219i Asia de Est (China \u0219i Japonia). Argumentul care se desprinde din compara\u021bie este c\u0103 acest poem at\u00e2t de pu\u021bin erotic informeaz\u0103 dou\u0103 tipuri de atitudini cre\u0219tine asupra corpului: un corp \u00een lips\u0103, ori ,,anti-corp\u2019\u2019 \u0219i un corp al ,,erosului nocturn\u2019\u2019 caracterizat prin sexualitate e\u0219uat\u0103 \u00een atrocitate \u2013 \u00eendreptat\u0103 \u00een special \u00eempotriva femeilor. Erosul nocturn desemneaz\u0103 corpul maltratat \u0219i schingiut, a c\u0103rui imagine traverseaz\u0103 Evul Mediu \u0219i poate fi observat\u0103 la doi autori care tr\u0103iesc \u00een epoci diferite: Sade \u00een Epoca Luminilor \u0219i Georges Bataille \u00een secolul XX. Tot \u00een aceast\u0103 introducere, Onfray prezint\u0103 un excurs privind extinderea a ceea ce nume\u0219te impregnare cre\u0219tin\u0103. Devenind religia oficial\u0103 a imperiului roman, mesajul cre\u0219tin acapareaz\u0103 toate institu\u021biile societ\u0103\u021bii europene, de la pedagogie la medicin\u0103 (suferin\u021ba trec\u00e2nd drept binecuv\u00e2ntare), politic\u0103 \u0219i art\u0103.<\/p>\n Originea erosului nihilist cre\u0219tin este biografia fondatorului, biografie pentru care contextul istoric este ad\u0103ugat post-factum \u0219i serve\u0219te ocult\u0103rii adev\u0103ratei realit\u0103\u021bi textuale a construc\u021biei personajului mitic: ,,[\u2026] Isus de h\u00e2rtie, a unui Mesia f\u0103cut din cuvinte, a unui erou de saga.<\/em>\u2019\u2019<\/em> \u00a0Iar corpul fondatorului are o consisten\u021b\u0103 exclusiv simbolic\u0103, metafora \u00eenlocuind materialitatea. Indiferent c\u0103 este vorba de personalit\u0103\u021bi filosofice sau figuri religioase, biograficul \u00a0(\u00een cazul de fa\u021b\u0103, anti-biograficul) primeaz\u0103. \u00cencep\u00e2nd cu na\u0219terea \u0219i ignorarea copil\u0103riei \u00een evangheliile aprobate \u0219i destinate ,,s\u0103 hr\u0103neasc\u0103 mitul cu istorii fabuloase\u2019\u2019, Onfray trece \u00een revist\u0103 regimul alimentar: elemente simbolice arhicunoscute ca p\u00e2inea \u0219i vinul (,,P\u00e2inea anun\u021b\u0103 cre\u0219terea exponen\u021bial\u0103 a Bisericii, iar vinul Patimile viitoare.\u2019\u2019), dar \u0219i un simbol ca pe\u0219tele, care func\u021bioneaz\u0103 at\u00e2t ca imagine prin care cre\u0219tinii se recunosc \u00eentre ei, c\u00e2t \u0219i \u00een asociere cu apa, investit\u0103 cu simbolistica botezului. Din substituirea corporalit\u0103\u021bii prin alegorie rezult\u0103 un mod de via\u021b\u0103 bazat pe oximoron \u2013 anti-corpul lui Iisus semnific\u0103 primul oximoron, numit de autor carnal&dezincarnat<\/em> \u2013 \u00a0exemplificat cel mai bine prin exigen\u021bele impuse femeilor ca urmare a imaginii Fecioarei Maria de ,,fecioar\u0103 \u00eens\u0103rcinat\u0103\u2019\u2019. Prin urmare, femeilor li se cere\u00a0 ,,s\u0103 z\u0103misleasc\u0103, dar s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 virgine, s\u0103 nasc\u0103 urma\u0219i, dar s\u0103 refuze ordinea lumii, s\u0103 perpetueze specia \u0219i \u00een acela\u0219i timp s\u0103 se sustrag\u0103 legilor ei.\u2019\u2019(p. 50). Acest al doilea oximoron este numit fecioar\u0103&mam\u0103<\/em>. \u00cen fine, episodul \u00eenvierii constituie al treilea oximoron \u2013 mort&nemuritor<\/em>.<\/p>\n Dac\u0103 anti-corpul lui Iisus este o construc\u021bie textual\u0103, Sf\u00e2ntul Pavel va transforma alegoria \u00een obiect de imita\u021bie pentru adeptul cre\u0219tin care dore\u0219te s\u0103 dob\u00e2ndeasc\u0103 via\u021ba ve\u0219nic\u0103. Sf\u00e2ntul Pavel exacerbeaz\u0103 reprimarea corpului \u0219i a pl\u0103cerii prin propria sa nevroz\u0103, biografia fiind \u0219i de aceast\u0103 dat\u0103 adus\u0103 \u00een discu\u021bie. Mai exact, impoten\u021ba Sf\u00e2ntului Pavel exacerbeaz\u0103 dispre\u021bul pentru corp \u0219i pl\u0103cere \u0219i adaug\u0103 teologiei cre\u0219tine o dimensiune falocrat\u0103. Aici, biograficul interfereaz\u0103 cu \u00eenv\u0103\u021b\u0103tura christic\u0103 \u0219i extinde doctrina cre\u0219tinismului: dincolo de suportul alegoric al textului neotestamentar, contradic\u021bia existen\u021bial\u0103 fecioar\u0103&mam\u0103 <\/em>cap\u0103t\u0103 un sens misogin \u0219i femeia este obligat\u0103 s\u0103 se supun\u0103 b\u0103rbatului, virginitatea este considerat\u0103 un ideal \u0219i sexualitatea este limitat\u0103 la c\u0103s\u0103torie \u0219i are ca scop doar reproducerea. \u00cen lipsa aportului paulinian, cre\u0219tinismul ar fi fost ,,un soi de variant\u0103 palestinian\u0103 a budismului\u2019\u2019, mesajul christic r\u0103m\u00e2n\u00e2nd axat pe ,,[\u2026] bl\u00e2nde\u021be, tandre\u021be, compasiune, mil\u0103.\u2019\u2019 De men\u021bionat c\u0103 Michel Onfray, fidel intui\u021biei lui Nietzsche, anume c\u0103 fondatorul unei religii este singurul reprezentant veritabil al acesteia, respinge existen\u021ba istoric\u0103 a lui Iisus Hristos, cre\u0219tinismul confund\u00e2ndu-se cu activitatea lui Pavel \u2013 cel care scoate secta din limitele iudaismului, sporindu-i, astfel, num\u0103rul de adep\u021bi \u0219i ini\u021biind r\u0103sp\u00e2ndirea pe largi spa\u021bii geografice. Pentru Onfray, cre\u0219tinismul \u00eenceput ca o sect\u0103 poate fi numit paulinism. Convertirea lui Constantin asigur\u0103 sectei statutul de religie, devenit\u0103 la scurt timp religia oficial\u0103 a Imperiului Roman, iar o religie este ,,o sect\u0103 care a reu\u0219it.\u2019\u2019<\/p>\n Oficializat\u0103, diversele concilii ale bisericii uniformizeaz\u0103 doctrina \u0219i stabilesc corpusul de texte canonice \u2013 un exemplu relevant \u00een privin\u021ba atitudinilor despre corp dat de autor este al cincilea conciliu din Constantinopol (869-870), care afirm\u0103 dihotomia trup-suflet. O sec\u021biune important\u0103 a volumului \u00eel prive\u0219te pe Sf\u00e2ntul Augustin \u0219i rolul s\u0103u \u00een sexualizarea p\u0103catului originar: ,,Augustin face trimitere la \u0219arpe, cauz\u0103 a p\u0103catului, identificat explicit cu femeia.\u2019\u2019 Acela\u0219i Sf. Augustin, \u00een Cetatea lui Dumnezeu, <\/em>teoretizeaz\u0103 necesitatea disciplin\u0103rii corpului \u00a0\u0219i evacuarea pl\u0103cerii. Echivalat\u0103 cu negativitatea din lume, pl\u0103cerea a f\u0103cut posibil p\u0103catul, care, la r\u00e2ndul s\u0103u, este echivalat cu femeia\/corpul feminin.<\/p>\n Asceza cre\u0219tin\u0103 func\u021bioneaz\u0103 \u00een regim dublu: pe de-o parte, reprimarea dorin\u021bei \u0219i restr\u00e2ngerea sexualit\u0103\u021bii la reproducere \u00een cadru familiei; pe de alt\u0103 parte, corpul maltratat al lui Hristos \u0219i tradi\u021bia martirologic\u0103 plaseaz\u0103 pl\u0103cerea sub zodia mor\u021bii. Aceasta este a ,,doua teologie a erosului cre\u0219tin\u2019\u2019. Pe de o parte, tradi\u021bia martirilor, \u0219i aici este citat\u0103 Legenda Aurea<\/em> a lui Jacopo da Voragine (1228-1298), prezint\u0103 imagini ale martiriului, \u00een care sfin\u021bii \u00ee\u0219i a\u0219teapt\u0103 moartea cu bucurie \u0219i femeile sunt supuse unor suplicii prelungi \u0219i variate, totul amintind de imaginarul sadian (unde cruzimea \u00eempotriva femeilor este o prezen\u021b\u0103 constant\u0103). Pe de alt\u0103 parte, ,,\u00eendemnuri pioase de a imita purtarea<\/em> \u0219i via\u021ba<\/em> lui Isus Cristos.\u2019\u2019, exemplul dat este Thomas \u00e0 Kempis \u0219i Imita\u021biunea lui Hristos. <\/em>Pornind de la acest context al pasiunii pentru suferin\u021b\u0103, sec\u021biunile urm\u0103toare urm\u0103resc prezen\u021ba tematicii cre\u0219tine \u2013 anume, pl\u0103cerea durerii \u0219i misoginie \u2013 la doi autori din contexte istorice dintre cele mai diferite: marchizul de Sade \u0219i Georges Bataille. Critica mediului universitar figureaz\u0103 \u0219i \u00een deconstruc\u021bia studiilor hagiografice de care s-au bucurat scrierile sadiene \u00een r\u00e2ndul intelectualit\u0103\u021bii franceze de dup\u0103 ultimul r\u0103zboi mondial. Astfel, structuralismul decupeaz\u0103 textul de contextul istoric, transform\u0103 biografia unui pr\u0103d\u0103tor sexual (aceast\u0103 caracterizare este prezent\u0103 \u0219i \u00een volumul 4 din O contraistorie a filosofiei, <\/em>unde se face o sintez\u0103 a vie\u021bii marchizului de Sade) \u00een povestea unei victime a Vechiului Regim \u0219i \u00eel insereaz\u0103 \u00een r\u00e2ndul precursorilor modernit\u0103\u021bii.<\/p>\n Departe de a fi un ateu radical \u0219i un revolu\u021bionar antimonarhic care se opune tiraniei, Sade apare \u00een lectura onfrayian\u0103 drept un cre\u0219tin gnostic, ipocrit \u00een opiniile sale revolu\u021bionare \u0219i interesat s\u0103-\u0219i conserve c\u00e2t mai bine privilegiile aristocratice. Duplicitar \u00een coresponden\u021b\u0103 (sunt citate fragmente \u00een care Sade sus\u021bine utilitatea autorit\u0103\u021bilor feudale \u00een supravegherea plebei \u0219i men\u021binerea privilegiilor nobiliare), av\u00e2nd un feti\u0219 pentru obiectele de cult cre\u0219tine, pe care le folose\u0219te \u00een rafinate scenarii sexuale \u0219i produc\u00e2nd o literatur\u0103 pornografic\u0103 plin\u0103 de ur\u0103 visceral\u0103 la adresa femeilor (drept urmare, falocrat, de\u0219i o falocra\u021bie aparte, \u00een situa\u021bia \u00een care pansexualitatea sadian\u0103 submineaz\u0103 identitatea \u0219i rolurile de gen), deci \u0219i dispre\u021b pentru corpul feminin, Sade este un conservator deghizat \u0219i un propagator al unei variante de cre\u0219tinism sub form\u0103 de ,,teologie negativ\u0103 tanatofil\u0103.\u2019\u2019 Implica\u021bia abord\u0103rii biografico-istorice a lui Michel Onfray este c\u0103 literatura marchizului de Sade nu poate fi receptat\u0103 doar printr-o gril\u0103 estetic\u0103, chiar dac\u0103 istoria literar\u0103 poate urm\u0103ri filia\u021bia unor teme literare devenite caracteristici relevante ale poeticii moderniste. Mai exact, scrierile sadiene vin la pachet cu o ideologie aristocratic\u0103 \u0219i o viziune asupra pl\u0103cerii\/sexualit\u0103\u021bii care nu pot fi deta\u0219ate de partea estetic\u0103, de textul structuralist criticat de Onfray din cauza opticii reduc\u021bioniste. C\u00e2t despre feudalismul dintr-un roman precum Cele o sut\u0103 dou\u0103zeci de zile ale Sodomei, <\/em>se pare c\u0103 acesta nu este circumscris istoric pe c\u00e2t s-ar crede, Onfray scriind (\u00een Extremi\u0219tii Luminilor<\/em>, vol. 4 din O contraistorie a filosofiei, <\/em>\u00een capitolul destinat lui Sade) despre un feudalism decelabil \u00een toate epocile istorice, la fel \u0219i un fascism identic (autorul consider\u0103, \u00een acela\u0219i volum 4 din O contraistorie\u2026,<\/em> Cele o sut\u0103 dou\u0103zeci de zile ale Sodomei <\/em>drept ,,un mare roman fascist\u2019\u2019).<\/p>\n Deconstruc\u021bia lui Onfray se \u00eendreapt\u0103, \u00een sec\u021biunea a treia din cel de-al doilea capitol al volumului, asupra figurii \u0219i operei lui Georges Batailles. Biograficul se afl\u0103 din nou \u00een centrul aten\u021biei: \u00een ciuda ateismului care urmeaz\u0103 perioadei de catolic practicant, imageria cre\u0219tin\u0103 din beletristica sa \u0219i asocierea sexualit\u0103\u021bii cu moartea \u0219i abjec\u021bia \u00eel situeaz\u0103 \u00een zona gnosticismului. La fel, Erotismul<\/em> s\u0103u, de\u0219i se vrea o teorie general\u0103 a eroticului, este de fapt ,,confesiunea unei subiectivit\u0103\u021bi\u2019\u2019. Concluzia argumenta\u021biei este c\u0103 Georges Batailles \u0219i marchizul de Sade formuleaz\u0103 o teologie negativ\u0103, \u00een care divinitatea iudeo-cre\u0219tin\u0103 este fie negat\u0103, fie echivalat\u0103 cu corpul (Bataille) sau cu natura (Sade). C\u00e2t despre leg\u0103tura dintre corp \u0219i gnosticism, autorul, amintind volumul 2 din O contraistore\u2026,<\/em> scrie: ,, Corpul trebuie \u00eempins la limitele sale extreme pentru a crea o stare de <cunoa\u0219tere prin abis> duc\u00e2nd la lumina unei divinit\u0103\u021bi indicibile.\u2019\u2019(p. 136).<\/p>\n Alternativa la negativitatea sexualit\u0103\u021bii \u0219i misoginia care caracterizeaz\u0103 cre\u0219tinismul falocrat este erotica indian\u0103, analizat\u0103 \u00een cel de-al treilea capitol al volumului de fa\u021b\u0103. \u0218i aici, (auto)biograficul este prezent, de\u0219i limitat de aceast\u0103 dat\u0103. Lectura, \u00een studen\u021bie, a Erotismului<\/em>, studiul aceluia\u0219i Georges Bataille, observarea unui ,,fragment de monument format din scene erotice sculptate\u2019\u2019 pe copert\u0103, promisiunea de-a vizita India \u0219i vizita propriu-zis\u0103; \u00een timpul vizitei la complexul de temple de la Khajur\u0101ho, \u00eent\u00e2lnirea cu ,,cel mai mare specialist mondial \u00een tantrism\u2019\u2019.\u00a0 Prima observa\u021bie: ,,absen\u021ba scenelor sadice, masochiste ori sado-masochiste\u2019\u2019 din grupul de temple, scenele zoofile reprezint\u0103 un panteism creator, \u00a0erotismul este un exerci\u021biu spiritual. A doua observa\u021bie: politeismul hindus este o religie a naturii, iar cre\u0219tinismul monoteist o religie cultural\u0103 ,,a ora\u0219elor, a cet\u0103\u021bilor, a construc\u021biilor masive, a preo\u021bilor, a C\u0103r\u021bii\u2019\u2019.\u00a0 Prima \u00eel integreaz\u0103 pe om \u00een natur\u0103, a doua \u00eel separ\u0103 \u0219i \u00eel plaseaz\u0103 \u00eentr-o rela\u021bie schizoid\u0103 cu propriul corp: ,,Morm\u00e2ntul de carne func\u021bioneaz\u0103 ca \u00eenchisoare pentru sc\u00e2nteia divin\u0103 care, din fericire pentru un credincios, \u00eei permite m\u00e2ntuirea, cu condi\u021bia de a-i exacerba imaterialitatea \u0219i a-i reprima materialitatea prin ascez\u0103, peniten\u021b\u0103, dispre\u021b \u0219i ur\u0103 pentru \u00eenveli\u0219ul material.\u2019\u2019(p. 180). \u00a0Spiritualitatea \u0219ivait\u0103 anuleaz\u0103 opozi\u021biile \u0219i pune \u00een joc fluiditatea for\u021belor cosmice.<\/p>\n Ultima sec\u021biune a capitolului prive\u0219te o compara\u021bie cultural\u0103: dac\u0103 Cetatea lui Dumnezeu <\/em>proscrie pl\u0103cerea \u0219i transform\u0103 sexualitatea \u00een utilitarism socio-politic \u2013 c\u0103s\u0103toria, na\u0219terea, maternitatea \u2013, un text din aceea\u0219i perioad\u0103 (secolul V e.n.) precum K\u0101ma-s\u016btra<\/em> prive\u0219te sexualitatea ca un fenomen cultural. Prin urmare, textul lui V\u0101tsy\u0101yana nu se reduce la o list\u0103 de pozi\u021bii pentru acuplare (prejudecat\u0103 atribuit\u0103 de Onfray unei g\u00e2ndiri postmoderne \u00eenc\u0103 \u00eembibat\u0103 de cre\u0219tinism, \u00een ciuda aspectului ei postcre\u0219tin), ci propune o ,,estetic\u0103 a iubirii, prin tehnici care s\u0103 poat\u0103 fi \u00eenv\u0103\u021bate, transmise de un individ care le cunoa\u0219te altuia care le ignor\u0103.\u2019\u2019 Estetic\u0103 destinat\u0103 \u0219i femeilor, structurat\u0103 pe \u00eenv\u0103\u021barea \u0219i practicarea unor arte \u0219i tehnici corporale <\/em>(sublinierea autorului, n.m. \u2013 A. I.) cu sarcina de a edifica ,, un proiect existen\u021bial menit s\u0103 creeze individualit\u0103\u021bi feminine \u0219i armonioase.\u2019\u2019 Erotica solar\u0103 indian\u0103 presupune, dup\u0103 Onfray, un feminism avant la lettre.<\/p>\n \u00cen ultimul capitol, \u00eencheierea volumului polemic, este urm\u0103rit\u0103 persisten\u021ba nihilismului cre\u0219tin al c\u0103rnii \u00een Europa modern\u0103. \u00cencerc\u0103rile c\u0103tre descre\u0219tinare sunt pu\u021bine: \u00een 1793-1794 deistul Robespierre \u00eei pune cap\u0103t, ceea ce aduce cu sine \u0219i suprimarea unui feminism nascent (de exemplu, de\u0219i nu este citat\u0103 \u00een cartea de fa\u021b\u0103, Olympe de Gouges, n\u0103scut\u0103 Marie Gouze, victim\u0103 a Regimului Terorii, redacteaz\u0103 Declara\u021bia drepturilor femeii \u0219i ale cet\u0103\u021bencei; <\/em>\u00een Anglia acestei perioade, Mary Wollstonecraft public\u0103 A Vindication of the Rights of Woman<\/em>); dup\u0103 momentul Mai \u201968 \u0219i reformele perioadei, consumerismul acapareaz\u0103 sexualitatea \u0219i ,,corpul este g\u00e2ndit ca un produs de aruncat dup\u0103 folosire, ca un bun de consum [\u2026]\u201d. Al\u0103turi de realit\u0103\u021bile consumeriste, psihiatria normativ\u0103, asociat\u0103 institu\u021biilor juridice, contribuie la deformarea percep\u021biei corpului. Spre exemplificare, este citat studiul psihiatrului Richard von Krafft-Ebing (1840-1902), Psychopatia sexualis <\/em>(1886), care ,,postuleaz\u0103 ca norm\u0103 heterosexualitatea, implic\u00e2nd acuplarea \u0219i procrea\u021bia.\u2019\u2019 Aici, un concept-cheie al lui Onfray este contractul intersubiectiv (<\/em>sublinierea autorului, n.m. \u2013 A.I.), \u00eensemn\u00e2nd rela\u021bii consim\u021bite \u00eentre dou\u0103 sau mai multe persoane. Dar o erotic\u0103 armonioas\u0103 are nevoie de construc\u021bia unei individualit\u0103\u021bi dincolo de mediile sociale, politice, culturale sau religioase: ,,Sexualitatea fiec\u0103ruia \u021bine de o istorie singular\u0103, unic\u0103, scris\u0103 o singur\u0103 data \u00een univers \u0219i care nu se repet\u0103 niciodat\u0103.\u2019\u2019 Cu toate acestea, solu\u021bia propus\u0103 de Michel Onfray pentru individualizare \u0219i edificarea eroticii solare este pu\u021bin fezabil\u0103: \u00eenlocuirea pornografiei consumiste cu o pornografie filozofic\u0103 <\/em>(sublinierea autorului, n.m. \u2013 A. I.), inspirat\u0103 de erotologiile orientale \u0219i cu scopuri educative.<\/p>\n Concluzion\u00e2nd, g\u00e2ndirea contrainstitu\u021bional\u0103 \u0219i hedonismul prezentat ca o filosofie practic\u0103, ale c\u0103rei poten\u021bialit\u0103\u021bi\u00a0 pot edifica nu doar o erotic\u0103 solar\u0103, ci \u0219i o existen\u021b\u0103 autonom\u0103 \u2013 filonul sartrian din filosofia lui Michel Onfray \u2013, dezv\u0103luie un continuator nietzschean dintre cei mai iconocla\u0219ti.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00a0de Alexandru Iona\u0219cu Michel Onfray este cunoscut publicului cititor de la noi prin seria \u00een \u0219ase volume O contraistorie a filosofiei, prezentat\u0103 ca o arheologie polemic\u0103 urm\u0103rind expunerea unor filosofii submerse: astfel, de la filosofii antiplatonice care vizeaz\u0103 autonomia individului \u00een raport cu artificialitatea organiz\u0103rii civice, cercetarea ra\u021bional\u0103 a naturii \u0219i \u00eendep\u0103rtarea de mituri anun\u021bat\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1286,27],"tags":[1064,1287,1117],"class_list":["post-11809","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-51","category-filosofie","tag-alexandru-ionascu","tag-egophobia-51","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-34t","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11809","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11809"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11809\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11810,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11809\/revisions\/11810"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11809"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11809"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11809"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}