[fragment dintr-un roman \u00een lucru]<\/p>\n
de Radu-Ilarion Munteanu<\/p>\n
\nLa o anumit\u0103 or\u0103 a dup\u0103-amiezii salonul \u00eencepu s\u0103 fo\u015fg\u0103ie. Cum Aurelian discuta sotto voce cu ai lui, i se paru ca figurile noi sunt vizitatori ai altor pacienti. Abia pe seara realiza ca lunganul uscativ, ciolanos si vag pletos in trening ocru cu bleumarin e proaspat internat. Mai apoi ii vazu abdomenul urias, cu o galma cat o minge de oina: hernie ombilicala cu probabila ocluzie. Doctorul Akbari, revenit \u00een spital, dupa mai bine de 40 de ore active, garda plus serviciul curent, intra in salon si le promise celor 3 din rand cu Aurelian c\u0103-i opereaz\u0103 pe to\u0163i \u00een noaptea asta, t\u00e2n\u0103rului gr\u0103su\u0163, de v\u00e2rsta mezinei lui Aurelian, g\u0103sit \u00een col\u0163, la internare, cu apendicit\u0103, lunganului \u015fi solidocului aterizat \u00een aceea\u015fi dup\u0103mas\u0103, \u00een patul de al\u0103turi. Aurelian avu un reflex egoist, o s\u0103 m\u0103 trezesc c\u00e2nd o s\u0103-i aduc\u0103 pe \u0103\u015ftia \u015fi n-o s\u0103 mai pot adormi. Reu\u015fi, totu\u015fi, s\u0103-\u015fi procure un somn nu mai r\u0103u ca acas\u0103 \u015fi fu el, a doua zi diminea\u0163\u0103, dup\u0103 vizit\u0103, c\u00e2nd numele lunganului ajunse p\u00e2n\u0103 la creierul aflat \u00een prin proces de autoizolare protectiv\u0103, care se \u00eenfipse prevenitor la patul usc\u0103\u0163ivului:
\nV\u0103 rog s\u0103 nu-mi lua\u0163i \u00een nume de r\u0103u, numele dumneavoastr\u0103 e identic cu cel al c\u00e2nt\u0103re\u0163ului Pie\u0163ii Univerist\u0103\u0163ii…
\nOchii negri, ad\u00e2nci, forar\u0103 \u00een lentilele groase ale politicosului coleg, le str\u0103punser\u0103, aflar\u0103 ce aflar\u0103, apoi omul r\u0103spunse, cu un ton ce amesteca mai multe nuan\u0163e dec\u00e2t \u00eentreb\u0103torul, antrenat s\u0103 analizeze vocea uman\u0103, putea sesiza. Dar era cert mai mult\u0103 obid\u0103 \u015fi z\u0103d\u0103rnicie dec\u00e2t orgoliu:
\nEu sunt.
\nChiar \u00een condi\u0163iile astea, e o \u015fans\u0103 pentru mine s\u0103 v\u0103 \u00eent\u00e2lnesc \u00een direct. Apoi reflexul reportericesc o lu\u0103 \u00eenaintea ritmului social de spital: Iat\u0103 coordonatele mele (\u00eentre timp, f\u0103cuse doi pa\u015fi p\u00e2n\u0103 la noptiera proprie, revenind cu o carte de vizit\u0103). Dup\u0103 ce ie\u015fim de aici v\u0103 propun un interviu.
\nBine, replic\u0103 firesc artistul, obi\u015fnuit cu abordarea. Dup\u0103 ce ies de aici (nuan\u0163a nu sc\u0103p\u0103 urechii omului) lansez o carte.
\nDespre ce?
\nDespre culisele Pie\u0163ii Univerist\u0103\u0163ii.
\nNu-i prea t\u00e2rziu?
\nEu acuma o pot lansa.
\nDa, la urma urmei, dup\u0103 19 ani, mai bine s\u0103 existe a\u015fa o carte dec\u00e2t s\u0103 nu existe. \u015ei data lans\u0103rii e in intervalul 13-15 iunie, ca s\u0103 aib\u0103 rezonan\u0163\u0103?
\n\u00cenc\u0103 nu \u015ftiu, o s\u0103 vedem.
\nVreau s\u0103 cump\u0103r cartea, s\u0103 nu ui\u0163i s\u0103 m\u0103 invi\u0163i.
\nAurelian observ\u0103 c\u0103, dus de subiect, presupusese automat c\u0103 la data aia va fi mobil, ceea ce nu putea fi sigur. <\/p>\n
\n\u00cen seara zilei urm\u0103toare:
\nB\u0103 Relule, tu cu \u015fmecheria aia m\u0103 po\u0163i gasi pe net?
\nPai cum, il pot gasi si pe papa Bonifaciu.
\nSi de ce nu m-ai cautat pana acu? Doar tu m-ai recunoscut.
\nSimplu, nu mi-a dat prin minte. E patrata, dupa forma capului.
\nHai, lasa gargara, sa cautam.
\nZis si facut. Peste 3 minute Aurelian incepu sa bata tactul cu degetele. Cu c\u0103\u015ftile de la player \u00eenfipte \u00een laptop. Domi se strecur\u0103 ca o \u015fop\u00e2rl\u0103 p\u00e2n\u0103 la patul lui. V\u0103zu pe ecran imagini vechi, filmate l\u00e2ng\u0103 f\u00e2nt\u00e2na de la Arhitectur\u0103. Primi una din c\u0103\u015fti. Se mai foi, apoi pretinse s\u0103 ascultam direct. Se a\u015fezar\u0103 pe marginea patului vatmanului moldovean, a c\u0103rui \u0163east\u0103 ras\u0103 lu\u0103 o comic\u0103 figur\u0103 de Christ \u00eentre doi t\u00e2lhari. Ce treab\u0103 avea el cu \u201eMai bine mort dec\u00e2t comunist\u201d? Doar se descurcase mai bine atunci, de\u015fi nici acum nu tr\u0103gea m\u00e2\u0163a de coad\u0103. Cel de-al patrulea pacient, b\u0103tr\u00e2nul cu degetele amputate (era cu 3 ani mai t\u00e2n\u0103r ca Aurelian), c\u0103ruia anii 90 \u00ee\u00ee distruseser\u0103 o via\u0163\u0103 de adaptat, dac\u0103 nu de clas\u0103 conduc\u0103toare, chem\u0103 ostentativ asistenta, cer\u00e2nd injec\u0163ia zilnic\u0103 de fenobarbital \u015fi adormi imediat. Fata, cur\u0103\u0163ic\u0103, dar departe de subiect, privi trioul ce urm\u0103rea vechile c\u00e2ntece cum pe vremea bunicilor ei, poate, se asculta radio Londra, d\u0103du din capul gra\u0163ios \u015fi \u00eenchise u\u015fa salonului. De data asta f\u0103r\u0103 s-o tr\u00e2nteasc\u0103. <\/p>\n
\nPeste \u00eenc\u0103 trei zile, \u00eenainte s\u0103 plece, Dominic Biciu\u015fc\u0103 se apropie seara de patul b\u0103rbosului \u015fi-i spuse, \u00een semn de r\u0103mas bun: Relule, primul articol o s\u0103-l scriu \u00eencerc\u00e2d s\u0103 g\u0103sesc un r\u0103spuns f\u0103r\u0103 lozinc\u0103rie la \u00eentrebarea: faptul c\u0103 noi doi putem discuta aicea dou\u0103 mii de ani f\u0103r\u0103 s\u0103 priceap\u0103 nimeni altcineva nimic e un viciu social, ori o virtute?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
[fragment dintr-un roman \u00een lucru] de Radu-Ilarion Munteanu La o anumit\u0103 or\u0103 a dup\u0103-amiezii salonul \u00eencepu s\u0103 fo\u015fg\u0103ie. Cum Aurelian discuta sotto voce cu ai lui, i se paru ca figurile noi sunt vizitatori ai altor pacienti. Abia pe seara realiza ca lunganul uscativ, ciolanos si vag pletos in trening ocru cu bleumarin e proaspat […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[315,15],"tags":[1132,1115,110],"class_list":["post-1183","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-23","category-proza","tag-egophobia-23","tag-proza","tag-radu-ilarion-munteanu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-j5","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1183","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1183"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1183\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1275,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1183\/revisions\/1275"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1183"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1183"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1183"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}