{"id":1191,"date":"2009-08-25T20:00:40","date_gmt":"2009-08-25T18:00:40","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=1191"},"modified":"2009-08-25T20:00:40","modified_gmt":"2009-08-25T18:00:40","slug":"ce-s-a-mai-intamplat-in-2008-sapte-debutanti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=1191","title":{"rendered":"Ce s-a mai \u00eent\u00e2mplat \u00een 2008. \u015eapte debutan\u0163i"},"content":{"rendered":"<p align=right>de Claudiu Komartin<\/p>\n<p align=justify>\nDup\u0103 atingerea punctului maxim de afirmare \u015fi receptare a 2000-ismului (contestabil, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, la nivel global), nu s-au prea \u00eenregistrat debuturi spectaculoase, precum cele ce \u0163ineau capul de afi\u015f al lumii literare acum cinci ani. E drept, era o vreme \u00een care revistele g\u0103zduiau cu entuziasm dosare de poezie \u015fi discu\u0163ii \u00een leg\u0103tur\u0103 cu o nou\u0103 genera\u0163ie, erau polemici, cenacluri \u015fi afirm\u0103ri rapide (a se citi zgomotoase), iar toate acestea trebuiau cumva s\u0103 se domoleasc\u0103, s\u0103 se a\u015feze, iar poe\u0163ii afla\u0163i ini\u0163ial \u00een prim-plan s\u0103 confirme. Nu e cazul s\u0103 devenim nostalgici, fenomenul se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cumva cu repeti\u0163ie, \u201ccoada cometei\u201d d\u0103 \u00eens\u0103 uneori \u015fi c\u0103r\u0163i valoroase, apar autori mult mai exigen\u0163i \u015fi de curs\u0103 lung\u0103 care nu au ini\u0163ial vizibilitatea \u201cvedetelor\u201d (impuse la momentul oportun, de emergen\u0163\u0103 a unei genera\u0163ii sau \u201cnou val\u201d) \u015fi trebuie s\u0103-\u015fi c\u00e2\u015ftige, \u00eencetul cu \u00eencetul, publicul \u015fi notorietatea. M\u0103 g\u00e2ndesc, fire\u015fte, la lucrurile \u00eent\u00e2mplate dup\u0103 <em>boom<\/em>-ul ini\u0163ial al 80-ismului canonic, de nu \u015fi la schimbarea \u00eenregistrat\u0103 la debutan\u0163ii anilor \u201968-\u201970 \u00een raport cu primul val \u015faizecist, deja confirmat \u015fi intrat rapid \u00een con\u015ftiin\u0163a publicului epocii.<!--more--><br \/>\n2008 a p\u0103strat, \u00een linii mari, toate caracteristicile anilor preceden\u0163i: debuturi pu\u0163ine \u015fi, cu dou\u0103-trei excep\u0163ii, tare str\u0103vezii, poe\u0163i impu\u015fi care public\u0103 mult \u015fi, \u00een cele mai multe cazuri, destul de inegal, c\u0103r\u0163i livrate cam la gr\u0103mad\u0103 de Vinea, editura care \u00eenc\u0103 este campioana (cel pu\u0163in cantitativ) a c\u0103r\u0163ii de poezie rom\u00e2ne\u015fti, c\u0103r\u0163i superbe, dar \u00een general invizibile, la Brumar, doar opt volume (dintre care jum\u0103tate sunt de luat \u00een seam\u0103), la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, care a cam renun\u0163at la programul pe care \u015fi-l impusese la relansare. Pu\u0163ine surprize sau confirm\u0103ri categorice din partea celor mai tineri poe\u0163i, \u015fi \u00eenc\u0103 mai pu\u0163ine surprize sau reveniri spectaculoase din partea celor consacra\u0163i. Uzur\u0103 \u015fi l\u00e2ncezire, \u00eentr-un an dominat de proz\u0103 \u015fi de critic\u0103 \u2013 de remarcat debuturile \u00een roman ale c\u00e2torva dintre cei mai buni poe\u0163i (\u00eenc\u0103) tineri, Adela Greceanu, Dan Sociu \u015fi Dumitru Crudu \u2013, an ce a culminat, desigur, cu <em>Istoria<\/em> mult a\u015fteptat\u0103 a lui Nicolae Manolescu.<\/p>\n<p><strong>Floarea de menghin\u0103<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nUn debut a\u015fteptat de mai bine de un deceniu este cel al Svetlanei C\u00e2rstean, poet\u0103 format\u0103 \u00een anii \u201990 al\u0103turi de c\u00e2\u0163iva dintre scriitorii din \u201cgenera\u0163ia de mijloc\u201d impu\u015fi ca autori de raftul \u00eent\u00e2i al literaturii actuale. Svetlana C\u00e2rstean nu este, dup\u0103 cum s-a mai spus, tocmai o debutant\u0103 (dec\u00e2t prin prisma faptului c\u0103 \u00eenc\u0103 nu publicase un volum personal), ea f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi un nume cu faimosul volum colectiv <em>Tablou de familie<\/em> (1995), \u00een care a ap\u0103rut mai \u00eent\u00e2i poemul \u201cFloarea de menghin\u0103\u201d, ce d\u0103 titlul volumului ap\u0103rut \u00een 2008 la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103.<br \/>\nSvetlana C\u00e2rstean debuteaz\u0103 matur, cu o carte atent, poate prea atent construit\u0103, \u00een care poezia \u015fi proza se \u00eempletesc, iar viziunea e concentrat\u0103 \u015fi unitar\u0103. <em>Floarea de menghin\u0103<\/em> spune, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, o poveste, cea a unei lumi scufundate, a lumii copil\u0103riei \u00een anii cei mai ap\u0103s\u0103tori ai comunismului (sunt antologice \u201cVisul\u201d, precum \u015fi fragmentele cu Marele Cofetar sau cu \u201cnefericitul inventator\u201d al florii de menghin\u0103), cu o tehnic\u0103 de fine\u0163e \u015fi un lirism psihologizat at\u00e2t c\u00e2t trebuie, \u00een deja binecunoscuta cheie nostalgic\u0103 de recuperare a trecutului. Perspectiva infantil\u0103, cu unele accente parabolice, se \u00eembin\u0103 cu vocea unei feminit\u0103\u0163i hipersensibile, care nu renun\u0163\u0103 \u00eens\u0103 niciodat\u0103 la pudoare \u015fi poetizeaz\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 ri\u015fte prea mult, dar \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 apeleze la trucuri sau zorzoane retorice (\u201cLumea \u015fi salamurile ei se mut\u0103 noaptea altundeva. \/ La fel pr\u0103jiturile, care sunt sufletul meu. \/ Ar trebui \u015fi eu sa fiu \u00een alt\u0103 parte \/ trupul o carcas\u0103 goal\u0103 \/ un galantar golit de cu seara \/  un recipient pe care nimeni \/ chiar nimeni \/ nu vrea sa \u00eel fure\u201d).<br \/>\nDac\u0103 citim <em>Floarea de menghin\u0103<\/em> \u00een paralel cu <em>B\u0103iu\u0163eii<\/em> sau cu filmul lui C\u0103t\u0103lin Mitulescu, <em>Cum mi-am petrecut sf\u00e2r\u015fitul lumii<\/em>, cartea Svetlanei C\u00e2rstean nu iese deloc r\u0103u, de\u015fi e traversat\u0103 de un aer u\u015for vetust: f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103 c\u0103 anii nu au trecut peste manuscrisul acestui volum valoros f\u0103r\u0103 s\u0103 erodeze ceva din viziune \u015fi, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, din aceast\u0103 <em>manier\u0103<\/em> (pentru c\u0103 este aici o manier\u0103, emancipat\u0103 \u015fi inteligent\u0103) a fragilit\u0103\u0163ii \u015fi a nostalgiilor ingenue. <em>Floarea de menghin\u0103<\/em> e ca o scrisoare care s-a r\u0103t\u0103cit \u015fi pe care o prime\u015fti dup\u0103 13 ani. Destul de mult c\u00e2t s\u0103 te fac\u0103 s\u0103 sur\u00e2zi \u015fi poate s\u0103-\u0163i umple ochii de lacrimi, o scrisoare cu h\u00e2rtia u\u015for \u00eeng\u0103lbenit\u0103, cuprinz\u00e2nd impresii, visuri \u015fi secrete din alt timp.<\/p>\n<p><strong>Blank<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nVlad Moldovan debuteaz\u0103 ca urmare a c\u00e2\u015ftig\u0103rii concursului de la Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, public\u00e2nd o carte frumoas\u0103 pe care nu \u015ftii la \u00eenceput exact de unde s\u0103 o apuci. Vlad Moldovan nu seam\u0103n\u0103 cu nici un poet recent, iar <em>Blank<\/em> este o carte f\u0103r\u0103 mari sc\u0103deri \u015fi f\u0103r\u0103 nici o urm\u0103 de dramatism contraf\u0103cut.<br \/>\nPoet cultivat \u015fi bine instruit la \u015fcoala imagi\u015ftilor (cartea se deschide cu un citat din Wallace Stevens), Vlad Moldovan imprim\u0103 poemului s\u0103u mi\u015fc\u0103ri nea\u015fteptate, c\u00e2nd centrifugale, c\u00e2nd domoale (\u015fi parc\u0103 \u00een cercuri concentrice), cu o sintax\u0103 aparte. T\u0103ietura versului e mai mereu nea\u015fteptat\u0103, versul e c\u00e2nd scurt \u015fi nervos, c\u00e2nd de respira\u0163ie larg\u0103, cu efecte ce amintesc poate de Kenneth Rexroth. Dar g\u0103se\u015fti aici \u015fi ceva din ritmul poeziei lui William Carlos Williams, din franciscanismul acestuia, poetul e mereu autoironic \u015fi <em>clever<\/em>, schimb\u0103 registrele \u015fi vine cu rezolv\u0103ri nea\u015fteptate la impasurile semantice: \u201c(&#8230;) Goodliving sub glezne de \u00eengerei \/ Ayook azi \u015fi m\u00e2ine dedulcindu-ne \/ c-un Green Kimono. \/ Spune \u015fi tu\u201d sau \u201cam v\u0103zut vierul cum \/ smulgea tuberculi \u00een codrii de p\u0103pu\u015foi, \/ r\u0103d\u0103cini at\u00e2rnau bulg\u0103rii usca\u0163i \/ (\u00eei cl\u0103n\u0163\u0103nea d\u00e2nd din cap s\u0103 \u00eenghit\u0103) \/ A\u015fa, galaxia la locul ei\u201d.<br \/>\nMai sunt, ce-i drept, \u015fi imprecizii sau \u201cb\u00e2lbe\u201d (poate deliberate?) care au \u00eens\u0103, \u00een context, farmecul lor: \u201co zi \u00eenghite pe alta\u201d, \u201cM\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 \u015fi azi am fost st\u0103p\u00e2nit de fiecare zi\u201d, \u201c\u00eentr-un Cluj de pe care \/ nu mai trecea cea\u0163a\u201d. O poezie cu un <em>aer livresc<\/em>, deoarece e infuzat\u0103 peste tot de m\u0103rcile unui culturi a\u015fezate, mitteleuropene, dar nu ale Marii Culturi, ci ale unei culturi sl\u0103bite \u015fi prietenoase care e \u00een acela\u015fi timp \u015fi <em>zerrlinse<\/em>, o lentil\u0103 deformatoare. Iar poemele care poart\u0103 titlul \u201cBlank\u201d sunt printre cele mai reu\u015fite ale volumului \u015fi merit\u0103 transcris m\u0103car unul dintre ele pentru gra\u0163ia \u015fi subtilitatea nota\u0163iei \u015fi fiindc\u0103, pe distan\u0163e mici, aceast\u0103 poezie te prinde mai mult dec\u00e2t textele lungi (poate \u015fi pentru c\u0103 aminte\u015fte de rafinamentele \u2013 e drept, 80-iste \u2013 ale lui Ioan Moldovan): \u201cE aceast\u0103 lume \/ \u015fi ea trebuie \u00een\u0163eleas\u0103: \/ pe jos au zburat pietricele \u015fi \/ au umplut col\u0163urile str\u0103zilor \/\/ fiecare a avut \u015fi pierde acum \/ din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd ie\u015fim din ora\u015f \/ \u015fi natura \u00eennebune\u015fte. \/\/ Cu trei cuvinte, \/ afar\u0103 e bine \/ am pedalat \u015fi am ajuns la lac, \/ am vrut s\u0103 vorbim \u015fi \/ am uitat.\u201d Unul dintre cele mai bune debuturi ale ultimilor cinci ani.<\/p>\n<p><strong>Eva nim\u0103nui<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nCu dou\u0103zeci de ani mai t\u00e2n\u0103r\u0103 dec\u00e2t Svetlana C\u00e2rstean, Aida Hancer s-a remarcat \u00een ultimii ani c\u00e2\u015ftig\u00e2nd cam tot ce se putea c\u00e2\u015ftiga pe la concursurile pentru poe\u0163i nedebuta\u0163i \u00een volum. Talentat\u0103 \u015fi precoce, l\u0103udat\u0103 f\u0103r\u0103 modera\u0163ie de unii \u015fi de al\u0163ii, Aida nu putea s\u0103 nu pice \u00een capcana de a publica foarte devreme: \u015fi a f\u0103cut-o cum nu se putea mai r\u0103u, c\u0103ci \u00een 2008 i-au ap\u0103rut dou\u0103 volume: <em>Amadiada<\/em>, la Princeps Edit din Ia\u015fi, \u015fi <em>Eva nim\u0103nui<\/em>, la Vinea. Nu cred c\u0103 pune nimeni la \u00eendoial\u0103 u\u015furin\u0163a cu care Aida scrie, reu\u015find s\u0103 combine mai multe stiluri \u015fi s\u0103 distileze maniere oarecum recognoscibile (ce \u0163in \u00een mare de neoexpresionismul canonic), ceea ce e normal la un poet aflat la v\u00e2rsta c\u0103ut\u0103rilor. Aida \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u00ee\u015fi delimiteze teritoriul \u015fi s\u0103 \u00ee\u015fi inventeze un stil personal, nu f\u0103r\u0103 st\u00e2ng\u0103cii, pa\u015fi gre\u015fi\u0163i \u015fi zbateri \u00een gol. Peste tot g\u0103se\u015fti oaze de poezie autentic\u0103, scufundat\u0103 \u00een multe vorbe de prisos, o voce care, atunci c\u00e2nd e puternic\u0103 \u015fi original\u0103, sun\u0103 chiar bine, dar \u00een acest \u015fantier e sufocat\u0103 de mult moloz, mortar, var nestins \u015fi grinzi pr\u0103bu\u015fite.<\/p>\n<p><strong>Nuferii mor \u00een cad\u0103<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nSperiat de fioroasele poetese 2000-iste, Liviu Ioan Stoiciu s-a gr\u0103bit s\u0103 aplaude apari\u0163ia c\u0103r\u0163ii de debut a \u201cdou\u0103miizecistei\u201d (!) C\u0103t\u0103lina Cadinoiu, care este, \u00eentr-adev\u0103r, \u00een <em>Nuferii mor \u00een cad\u0103<\/em> (Cartea Rom\u00e2neasc\u0103, 2008) foarte departe de groz\u0103viile viscerale de care-i plin\u0103 poezia feminin\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103. C\u00e2\u015ftig\u0103toare a concursului pentru tineri sub 35 de ani organizat de USR, C\u0103t\u0103lina Cadinoiu este o autoare care \u00eencearc\u0103 s\u0103 creeze o mitologie personal\u0103 de pregnan\u0163a sudului sorescian din <em>La lilieci<\/em>, \u00eens\u0103 locul despre care scrie C\u0103t\u0103lina este delta (\u201co delt\u0103 a sufletului\u201d, for\u0163eaz\u0103 Stoiciu), un spa\u0163iu exotic, mustind de via\u0163\u0103, dar o via\u0163\u0103 dur\u0103, \u00eenc\u0103rcat\u0103, \u00een care realismul se \u00eembin\u0103 cu oniricul \u00eentr-un topos bine conturat \u015fi individualizat. Cele mai reu\u015fite poeme fac parte din partea a doua a c\u0103r\u0163ii (care e alc\u0103tuit\u0103 din trei sec\u0163iuni), \u201cMama Maria\u201d \u2013 cred c\u0103 aici se g\u0103se\u015fte posibilul viitor al acestei poezii (poate \u015fi \u00een unele poeme din a treia sec\u0163iune), cu versuri uneori memorabile (\u201c&#8230;\u015fi \u00een fericirea mea de copil cu g\u00e2\u015ftele \/ nu vreau s\u0103 schimb absolut nimic\u201d etc.).<br \/>\n\u00cens\u0103 poeta e limbut\u0103, iar \u00een carte se instaleaz\u0103 destul de repede o monotonie care sufoc\u0103 textul \u015fi \u00eel transform\u0103 \u00eentr-o litanie \u00eendr\u0103gostit\u0103 de sine. Eul poetic e neschimb\u0103tor, suprarealismul confuz nu face niciun serviciu unei poezii nehot\u0103r\u00e2te \u015fi oscilante: \u201cArunc\u0103 sticla, arunc\u0103 statuile, \/ mar\u015f \u00een cu\u015fc\u0103 p\u00e2n\u0103 nu-mi \u00eenchid poarta \u015fi dormi \/ \u00een iarba de tine beat\u0103\u201d; \u201cStuful \u00eennegrit \u00eemi preg\u0103tea pe tav\u0103 genele \u015fi decep\u0163iile \/ Iar eu cu capul plecat \u00eemi m\u00e2ng\u00e2iam deja linia s\u0103biilor\u201d, \u201cc\u00e2inele \u015fchioap\u0103t\u0103 de-un ochi\u201d etc.. Prea multe cli\u015fee \u015fi figuri de stil for\u0163ate sau pr\u0103fuite (gen \u201cCaii pichetului \u00eencingeau crupa z\u0103pezii\u201d, \u201cmierea s\u00e2ngelui \/ m\u0103rul meu \u00een gust \u00eel poart\u0103\u201d sau \u201cnorii s\u0103-\u015fi ia ploile secate-n scrot\u201d), prea mult \u201cparfum\u201d de poezie.ro (\u201cmiroseam at\u00e2t de mult a regret\u201d), dar \u015fi unele secven\u0163e frumoase, din care citez cu uimire: \u201c(&#8230;) \u00eemi pl\u0103cea \u00een copil\u0103rie \/ s\u0103-mi ad\u00e2ncesc m\u00e2na \u00een gu\u015fa de pelican \/ c\u0103ut\u00e2nd epavele \u015fi pe\u015ftii\u201d&#8230;<br \/>\n<em>Nuferii mor \u00een cad\u0103<\/em> e o carte amestecat\u0103 a unei autoare care \u015fi-a g\u0103sit \u201cvocea\u201d, dar nu a \u00eenv\u0103\u0163at la timp s\u0103 taie \u015fi e \u00eenc\u0103 foarte binevoitoare cu balastul, cu m\u00e2lul care \u00eei sufoc\u0103, pe \u00eentinderi mai mari, discursul poetic.<\/p>\n<p><strong>catacombe. aici totul e viu<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nFlorin Caragiu debuteaz\u0103 cu un volum a\u015fezat, scris cu o siguran\u0163\u0103 de poet ce a trecut peste c\u0103ut\u0103rile \u00eenceputului. Ap\u0103rut\u0103 la Vinea, <em>catacombe. aici totul e viu<\/em> este o carte suficient\u0103 sie\u015fi a unui credincios autentic, iar poemele se raporteaz\u0103 mereu (\u015fi dac\u0103 ar fi numai s\u0103 ne lu\u0103m dup\u0103 citatele din Sfin\u0163ii P\u0103rin\u0163i, din Claudel sau Papini) cu smerenie la tradi\u0163ie \u015fi la valorile \u201ctari\u201d, perene. Absolvent de matematic\u0103 \u015fi teologie \u015fi autor al mai multor studii teologice (<em>Cuviosul Ghelasie Isihastul<\/em>, 2004 \u015fi <em>Antropologia iconic\u0103<\/em>, 2008), Florin Caragiu \u00ee\u015fi st\u0103p\u00e2ne\u015fte discursul aproape f\u0103r\u0103 cusur, \u00eens\u0103 poezia sa nu cunoa\u015fte rupturi, de-a lungul celor 42 de poeme din volum \u00eenregistr\u00e2ndu-se aceea\u015fi mi\u015fcare a unei con\u015ftiin\u0163e pentru care poezia este \u00eenc\u0103 o cale posibil\u0103 de a ajunge la divinitate (c\u0103ci \u201cdragostea lui Iisus \/ ne trage spre limburi de via\u0163\u0103\u201d).<br \/>\nNu e pu\u0163in lucru s\u0103 scrii ast\u0103zi o asemenea poezie religioas\u0103 con\u015ftient\u0103 de sine, cuminte \u015fi sapient\u0103, dar nici nu ne putem a\u015ftepta la schimb\u0103ri de substan\u0163\u0103 la acest poet sobru \u015fi a\u015fezat, pentru care e evident c\u0103 poezia conteaz\u0103 \u00een primul r\u00e2nd ca instrument al credin\u0163ei.<\/p>\n<p><strong>Antipoeme<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nM\u0103 bucur\u0103 mult debutul \u00een poezie, la 46 de ani, al lui Gelu Diaconu, un poet mult mai pu\u0163in cunoscut dec\u00e2t ar merita-o, \u015fi din cauza timidit\u0103\u0163ii sale incurabile, \u015fi din pricina unor prejudec\u0103\u0163i curente legate de poe\u0163ii care nu au publicat \u015fi nu s-au zb\u0103tut s\u0103-\u015fi fac\u0103 un nume la timp (de parc\u0103 Arghezi n-ar fi debutat la 47 de ani, iar Wallace Stevens la 44&#8230;). \u00cen <em>Antipoeme<\/em> (Vinea, 2008), Gelu Diaconu este un autor cu un proiect poetic \u201crotund\u201d \u015fi, chiar dac\u0103 lipsit de str\u0103luciri, pregnant \u015fi autentic. Dintre 2000-i\u015fti, Gelu Diaconu aduce cel mai bine cu biografi\u015ftii (mai cu seam\u0103 T.S. Khasis, dar \u015fi cu Dumitru B\u0103di\u0163a \u2013 acesta din urm\u0103 a publicat \u015fi el \u00een 2008 o carte bun\u0103, dar foarte pu\u0163in vizibil\u0103: <em>Poeme prerafaelite<\/em>). Pesimism, melancolii urbane, descrieri bine dozate \u00eentr-un decor auster: o carte care ar trebui s\u0103 impun\u0103 un poet de tip (neo)existen\u0163ialist, care parc\u0103 a revenit la via\u0163\u0103 dup\u0103 o lung\u0103 absen\u0163\u0103 (\u201cdup\u0103 dou\u0103zeci de ani \/ m-am reapucat de scris \/ m\u0103 simt ca trezit din com\u0103 \/ dup\u0103 o groaz\u0103 de timp \/ \u015fi sunt mirat \/ c\u0103 lucrurile nu mai sunt \/ a\u015fa cum le \u015ftiam\u201d).<br \/>\nNu am nici o \u00eendoial\u0103 c\u0103 aceast\u0103 carte merit\u0103 s\u0103 aib\u0103 mai mul\u0163i cititori \u015fi mai multe cronici dec\u00e2t va avea, dar p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 e greu de imaginat un poet cu o asemenea formul\u0103 existen\u0163ial\u0103 cople\u015fit de laude \u015fi de confirm\u0103ri. Este regula cinic\u0103 a unei lumi \u00een care, din camera lui albastr\u0103, Gelu Diaconu, cu biografia sa dezordonat\u0103 de scriitor american, ne-a trimis un volum remarcabil.<\/p>\n<p><strong>AutoDaFe<\/strong><\/p>\n<p align=justify>\nCu <em>AutoDaFe<\/em> (Pontica, 2008), Dan Mihu\u0163 recunoa\u015fte undeva c\u0103 \u201cs-a tr\u0103dat\u201d, fiindc\u0103 avusese de g\u00e2nd s\u0103 debuteze postum. N-a f\u0103cut \u00eens\u0103 deloc r\u0103u c\u0103 a publicat (la 35 de ani, v\u00e2rst\u0103 la care \u2013 se zice \u2013 poetul t\u00e2n\u0103r s-a p\u00e2rguit \u015fi trebuie, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd, s\u0103 confirme) acest volum plin de poeme nelini\u015ftite \u015fi pline de zv\u00e2c care amintesc \u015fi de spiritul <em>acid<\/em> al <em>beat<\/em>-ului (\u201cmoartea e un produs <em>disneyland<\/em>\u201d) \u015fi de fronda (dinainte de prematura scleroz\u0103) a fracturi\u015ftilor, dar \u015fi, uneori, de unele dintre jocurile preferate ale 80-i\u015ftilor.<br \/>\nMihu\u0163 e fundamental un melancolic u\u015for de st\u00e2rnit de jocurile (sau \u015focurile) senzorialit\u0103\u0163ii sau de spectacolul (uneori destul de \u00eenc\u00e2lcit \u015fi nu tocmai u\u015for de descifrat, dec\u00e2t, poate, secven\u0163ial) al unui intelect \u00een continu\u0103 fervoare. Deziluzia lumii postindustriale face din poet un observator care se plaseaz\u0103 de multe ori antitetic (e, de altfel, tare negru \u00een cerul gurii \u00een destule din ipostazele pe care \u015fi le asum\u0103) fa\u0163\u0103 de pornirile nivelatoare ale unei societ\u0103\u0163i consumiste. \u015ei totu\u015fi, mi\u015fcarea de frond\u0103 a subiectului poetic e \u00eenso\u0163it\u0103 mereu de o privire nostalgic\u0103, de parc\u0103 poetul ar fi de fapt, oric\u00e2t de ireveren\u0163ios \u015fi de iconoclast ni s-ar ar\u0103ta \u00een versurile din acest volum, \u00een c\u0103utarea buclelor pierdute, adic\u0103 a micilor miracole ale unei v\u00e2rste apuse&#8230;<br \/>\nCeea ce \u00eel mai individualizeaz\u0103 pe Mihu\u0163 \u00een raport cu ultimii debutan\u0163i este un tip de discurs \u00eencordat, care se raporteaz\u0103 subtil la tradi\u0163ie (avangard\u0103, modernism, postmodernism, diverse orient\u0103ri de-nceput de secol XXI sunt filtrate discret prin aceast\u0103 scriitur\u0103 original\u0103 \u015fi bine decantat\u0103.<br \/>\nTumult \u015fi control este combina\u0163ia pe care mizeaz\u0103 \u00een ce are mai bun Dan Mihu\u0163 \u00een prima lui carte. Sper ca aceasta s\u0103 fie calea pe care va merge \u015fi mai departe, c\u0103tre o confirmare deplin\u0103 pe care o a\u015ftept \u00eencordat \u015fi plin de curiozitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Claudiu Komartin Dup\u0103 atingerea punctului maxim de afirmare \u015fi receptare a 2000-ismului (contestabil, f\u0103r\u0103 \u00eendoial\u0103, la nivel global), nu s-au prea \u00eenregistrat debuturi spectaculoase, precum cele ce \u0163ineau capul de afi\u015f al lumii literare acum cinci ani. E drept, era o vreme \u00een care revistele g\u0103zduiau cu entuziasm dosare de poezie \u015fi discu\u0163ii \u00een [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,315],"tags":[320,1113,1132],"class_list":["post-1191","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-23","tag-claudiu-komartin","tag-critica","tag-egophobia-23"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-jd","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1191","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1191"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1191\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1228,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1191\/revisions\/1228"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1191"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1191"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1191"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}