{"id":11914,"date":"2017-08-30T10:22:28","date_gmt":"2017-08-30T08:22:28","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11914"},"modified":"2017-08-30T00:26:24","modified_gmt":"2017-08-29T22:26:24","slug":"yehuda-amichai-tradus-in-limba-romana-in-premiera-mondiala","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11914","title":{"rendered":"Yehuda Amichai tradus \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u00een premier\u0103 mondial\u0103"},"content":{"rendered":"

Despre o carte de poezii alese – Un drum printre dou\u0103 culturi.<\/strong><\/p>\n

de Adrian Grauenfels & Emanuel Pope<\/p>\n

De la bun \u00eenceput trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 numele lui nu-mi spunea mare lucru c\u00e2nd la \u00eenceputul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi \u00een care am pescuit, cum \u00eemi place mie s\u0103 spun – doi poe\u021bi: Yehuda Amichai \u0219i Rita Dove. Apele erau tulburi. Le-am deschis c\u0103r\u021bile \u0219i am citit din fiecare c\u00e2teva poeme. Nu \u0219tiam nici c\u0103ror na\u021biuni le apar\u021bin \u0219i nici dac\u0103 sunt \u00een via\u021b\u0103 sau nu, cu at\u00e2t mai pu\u021bin dac\u0103 au vreo valoare versurile lor. Dup\u0103 o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 Rita s-a a\u0219ezat \u00een bibliotec\u0103 al\u0103turi de al\u021bi autori, \u00eens\u0103 Yehuda a r\u0103mas l\u00e2ng\u0103 mine, zi de zi, timp de \u0219ase luni.<\/p>\n


\nM-a fascinat \u00eenainte de toate omul pe care \u00eencepeam s\u0103-l cunosc \u0219i pe care \u00eel g\u0103seam privindu-m\u0103 \u0219i z\u00e2mbindu-mi parc\u0103 numai mie, de fiecare dat\u0103, din spatele versurilor. Rela\u021bia asta de intimitate pe care o construia poezia lui ca pe o cas\u0103 cu mine \u0219i pe care apoi tot el mi-o l\u0103uda cu at\u00e2ta sinceritate – chestie pe care nu o mai \u00eent\u00e2lnisem dec\u00e2t la Walt Whitman – m-a f\u0103cut s\u0103 nu-i pot rezista \u0219i azi sunt m\u00e2ndru c\u0103 nu m-am \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2nat lui \u0219i pot spune cu m\u00e2na pe inim\u0103 c\u0103 descoperirea acestuia a luat loc repede \u00een galeria celor mai \u00eensemnate descoperiri din via\u021ba mea al\u0103turi de nume ca Pavese, Walt Whitman cum spuneam, Yannis Ritsos, Dylan Thomas, dac\u0103 e s\u0103 m\u0103 refer numai la poezia lumii. Altfel nu m-a\u0219 fi apucat ca nebunul s\u0103 traduc continuu din crea\u021bia acestuia.\n<\/p>\n

Apoi am \u00eenceput s\u0103 aflu u\u0219or, u\u0219or c\u00e2t mai multe despre el \u0219i uite a\u0219a, \u00een final, am ajuns cu admira\u021bia aici unde nu \u0219tiu ce s\u0103-i mai fac \u0219i nici c\u0103rui fapt \u00eei datorez cel mai mult: sincerit\u0103\u021bii, naturale\u021bii, curajului lui Amichai \u00een via\u021ba de zi cu zi sau caracterului puternic umanist al autorului cu vederi morale, esteticii, frumuse\u021bii \u00een simplicitate, ironiei \u0219i for\u021bei sale poetice pe care o r\u0103sp\u00e2nde\u0219te prin versul s\u0103u ca pe o s\u0103rb\u0103toare a omului frumos \u0219i liber?! Desigur c\u0103 am pierdut infinit neput\u00e2nd avea acces la multe dintre poeme \u00een varianta lor original\u0103 \u0219i aici m-am bazat pe ajutorul prietenului Adrian Grauenfels care a acceptat cu bucurie propunerea mea de colaborare, venind s\u0103 suplineasc\u0103 aceast\u0103 lips\u0103 \u0219i nu numai. Acum, c\u0103 poemele or fi bine traduse sau nu, nu v\u0103 pot garanta, \u00eens\u0103 de un lucru sunt sigur chiar dac\u0103 v\u0103 va p\u0103rea de-a dreptul nebunesc: m\u00e2ine dac\u0103 Amichai m-ar vizita \u0219tiu c\u0103 am avea am\u00e2ndoi sentimentul c\u0103 abia ce ne-am desp\u0103r\u021bit cu o zi \u00een urm\u0103. Altfel r\u0103m\u00e2ne s\u0103 m\u0103 v\u0103d cu el \u00een cer \u0219i s\u0103 vorbim.<\/p>\n

\nUn cuv\u00e2nt m\u0103car, de\u0219i a\u0219 avea mii, despre desenele ce \u00eenso\u021besc poemele \u00een volum, ele \u00eensele ni\u0219te poeme vii dovedind talent dac\u0103 nu chiar cr\u00e2mpeie de geanialitate. Beatrice Bernath ne-a f\u0103cut tuturor o mare cinste \u0219i o bucurie pe m\u0103sur\u0103. Se pare c\u0103 Dumnezeu c\u00e2nd d\u0103ruie\u0219te unora o face cu at\u00e2ta poft\u0103 \u00eenc\u00e2t pe mul\u021bi al\u021bii \u00eei uit\u0103. De aici \u00eens\u0103 \u0219i responsabilitatea acestora, care precum Beatrice sunt nu numai poe\u021bi dar \u0219i arti\u0219ti plastici. Multumiri! \u015ei de asemenea doamnei Otilia Rossetti care s-a ocupat de redactare. Timpului r\u0103pit domniei sale i-a\u0219 bate valul \u00eenapoi cu o mare de flori.<\/p>\n

\n

Mii de mul\u021bumiri doamne Hanna Amichai pentru permisiunea acordat\u0103, bun\u0103voin\u021b\u0103 f\u0103r\u0103 de care aceast\u0103 carte sub niciun chip nu ar fi fost posibil\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

E.P. – Marea Britanie<\/p>\n

**<\/p>\n

Iat\u0103 doi autori \u00een tandem, angaja\u0163i \u00een a traduce din englez\u0103 \u015fi ebraic\u0103, un mare poet Israelian. Rezultatul este cartea de fa\u0163\u0103: “Yehuda Amichai – Poezii Alese – Editura Saga-Israel. Aventura mea cu Amichai \u00eencepe t\u00e2rziu, poate prin anul 2011, pe c\u00e2nd ziarul Yedioth Aharonot publica \u00een ebraic\u0103, \u00een fiecare joi, poezii moderne. Pe Amichai este imposibil s\u0103 nu-l iube\u015fti de la prima vedere. Limba sa este caustic\u0103, avangardist\u0103, spectrul intereselor sale imens: tradi\u0163ia iudaic\u0103, versetele biblice, cocheteaz\u0103 cu sunetele, cu jocul de cuvinte ebraice, ca s\u0103 treac\u0103 cu u\u015furin\u0163\u0103 \u00een modernism, la pove\u015fti urbane, personale \u015fi autobiografice. El atinge spiritul fr\u0103m\u00e2ntat al cet\u0103\u0163eanului laic, omul de zi de zi, obsedat de existen\u0163\u0103, de starea de beligeran\u0163\u0103 perpetu\u0103, care face din noi solda\u0163i \u015fi victime, eroi sau dezertori de la marea aventur\u0103 care este via\u0163a israelian\u0103!
\nEste o experien\u0163\u0103 aparte contactul cu acest neconven\u0163ional poet, aparent deschis \u015fi simplu, dar complex \u00een mesajul sau filosofic direct, descojit de menajamente sau elucubra\u0163ii: “S\u0103 scrii, s\u0103 bei, s\u0103 mori. Asta e tot. Deja ac\u0163ionezi, iube\u015fti, scrii…” (Sonet)<\/em>. Amichai acoper\u0103 cu scrisul s\u0103u o perioad\u0103 de timp (5 decenii) crucial\u0103 existen\u0163ei statului Israel: trei r\u0103zboaie majore, consolidarea unei economii, valuri de emigra\u0163ie din trei continente, na\u015fterea terorismului, \u00eencerc\u0103ri de pace spulberate prin uciderea primului ministru Itzhak Rabin. Pe fondul acestor ani tulburi Amichai scrie \u015fi public\u0103, proz\u0103 \u015fi poezie, este nelipsit din spa\u0163iul intelectual care formeaz\u0103 \u015fi modeleaz\u0103 con\u015ftiin\u0163e. Iat\u0103 un exemplu plin de cinism, inspirat de starea unic\u0103, incendiar\u0103 a Ierusalimului \u00een care se \u00eembin\u0103 la un loc istoria, cu via\u0163a de zi de zi, cu situa\u0163ia politic\u0103 a vremii.<\/p>\n

\n

\n

Ecologia Ierusalimului<\/strong><\/p>\n

Aerul Ierusalimului e saturat cu rug\u0103ciuni \u015fi vise
\na\u015fa cum aerul ora\u015felor industriale
\neste irespirabil<\/p>\n

Din timp \u00een timp, istoria sose\u015fte livrat\u0103
\niar casele \u015fi turnurile \u00eei devin ambalaje
\ncare mai t\u00e2rziu, sunt demolate \u015fi trimise la groapa de gunoi<\/p>\n

Uneori sosesc candele \u00een loc de oameni,
\n\u015fi lini\u015ftea urmeaz\u0103.
\nAlteori vin oameni \u00een loc de candele
\n\u015fi zgomote urmeaz\u0103.<\/p>\n

\u00cen cur\u0163i \u00eenchise, pline cu un bogat iasmin
\nconsulatele str\u0103ine,
\nca ni\u015fte mirese vr\u0103jite, refuzate,
\nvegheaz\u0103 momentului potrivit.<\/em><\/p>\n

\n

Un alt subiect major este dragostea, erotica, rela\u0163ionarea b\u0103rbat-femeie, subiecte \u00een care poetul se simte liber s\u0103 zburde cu non\u015falan\u0163\u0103 sau franche\u0163e, dup\u0103 cum cere momentul:<\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

La muzeul maritim<\/strong><\/p>\n

Am v\u0103zut vase de lut, acoperite de lipitori
\nscoase de cur\u00e2nd din fundul oceanului,
\n\u015fi g\u00e2ndul mi s-a dus la marinarii antici
\ncare \u015fi-au dat jum\u0103tate din via\u0163\u0103 ca s\u0103 navigheze spre aceste amfore
\n\u015fi cealalt\u0103 jum\u0103tate ca s\u0103 le aduc\u0103 \u00eenapoi, acas\u0103.
\nAu f\u0103cut ce le dicta meseria, dar s-au scufundat, aici chiar la mal.<\/p>\n

O femeie din l\u00e2ng\u0103 mine spune: Nu-i a\u015fa c\u0103 sunt frumoase!
\n\u015ei-a tres\u0103rit la vocea ei \u015fi la prezen\u0163a mea.
\nApoi a plecat \u00eenapoi la via\u0163a ei
\ncare de asemeni este jum\u0103tate plecare
\n\u015fi alt\u0103 jum\u0103tate, revenire.<\/em><\/p>\n

\n\u00cenchei mul\u0163umit de minunata oportunitate de a colabora cu prietenul Emanuel Pope la acest volum de traduceri, care sper s\u0103 arunce lumin\u0103 asupra marelui poet Yehuda Amichai \u015fi s\u0103 lase \u00een sufletul cititorilor gustul de “mai vrem”.<\/p>\n

 <\/p>\n

A.G. – Israel<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Despre o carte de poezii alese – Un drum printre dou\u0103 culturi. de Adrian Grauenfels & Emanuel Pope De la bun \u00eenceput trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 numele lui nu-mi spunea mare lucru c\u00e2nd la \u00eenceputul anului 2017 i-am cules o carte de pe rafturile unui anticariat din Londra. A fost o zi \u00een care am […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1286],"tags":[87,1113,1287,1245,72,1294],"class_list":["post-11914","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-51","tag-adrian-grauenfels","tag-critica","tag-egophobia-51","tag-emanuel-pope","tag-traducere","tag-yehuda-amichai"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-36a","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11914","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11914"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11914\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11915,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11914\/revisions\/11915"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11914"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11914"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11914"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}