de Pavel Nedelcu<\/p>\n
C\u00e2nd m\u0103 prezint ca oenolog, interlocutorii mei au cele mai ciudate reac\u021bii. Ele variaz\u0103 de la uimire la nedumerire, \u00een general termin\u00e2ndu-se cu un z\u00e2mbet larg, politicos, care vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu au \u00een\u021beles o iot\u0103. \u00cen mintea lor se desf\u0103\u0219oar\u0103, probabil, cele mai interesante scenarii de asociere. Hm, oenolog, O fi lucr\u00e2nd omul \u00een Germania \u0219i nu mai \u0219tie s\u0103 zic\u0103 pe rom\u00e2ne\u0219te, O fi vreun func\u021bionar pe la UE, uenolog<\/em>, \u0103\u0219tia au limbaj de lemn, cine s\u0103-i \u00een\u021beleag\u0103, O fi vreo ocolire s\u0103 nu zic\u0103 vidanjor, deh, i-o fi ru\u0219ine omului. Bine\u00een\u021beles c\u0103 nu m\u0103 laud de unul singur (admi\u021b\u00e2nd c\u0103 a fi oenolog e un lucru demn de laud\u0103), \u0219i nu m\u0103 dau pe fa\u0163\u0103 dec\u00e2t dac\u0103 cine m\u0103 \u00eentreab\u0103 este cu adev\u0103rat interesat. Fac asta nu pentru c\u0103 ar fi vorba de o meserie ru\u0219inoas\u0103, dimpotriv\u0103, am citit recent un articol de specialitate \u00eentr-o revist\u0103 culinar\u0103, din care reie\u0219ea foarte clar rolul fundamental al oenologului \u00een societatea modern\u0103 (sau monden\u0103? – nu \u00eemi mai amintesc), ci pentru c\u0103, fiind un om practic \u0219i direct, nu \u00eemi face deloc pl\u0103cere s\u0103 explic, de fiecare dat\u0103, \u00een ce const\u0103 ocupa\u021bia mea. Dar chiar \u0219i \u00een pu\u021binele d\u0103\u021bi \u00een care sunt nevoit s\u0103 o fac exist\u0103, de partea cealalt\u0103, perplexit\u0103\u0163i; oamenii vor s\u0103 se asigure c\u0103 meseria, pentru ei la fel de nou\u0103 ca \u0219i cuv\u00e2ntul, nu vine la pachet cu genera\u021bia nou\u0103 (nu am mai mult de dou\u0103zeci \u0219i trei de ani), \u00een general tr\u00e2ndav\u0103 \u0219i petrec\u0103rea\u0163\u0103, care \u00ee\u0219i poate investi aceast\u0103 energie dr\u0103ceasc\u0103, const\u00e2nd \u00eentr-un debordant gust dionisiac, \u00een a ruina ceea ce d\u00e2n\u0219ii (dar ce?) au cl\u0103dit de-a lungul at\u00e2tor genera\u021bii.<\/p>\n \n Ia uite, dom\u2019le, ce meserie au mai inventat, mai spune c\u00e2te unul cu o expresie sc\u00e2rbit\u0103, ia vino drag\u0103 pu\u021bin, s\u0103 vezi ciud\u0103\u021benie, tu ai auzit vreodat\u0103 de oenolog, Poate vrei s\u0103 zici ornitolog, Nu, drag\u0103, e a\u0219a cum \u0163i-am spus, Atunci nu, nu cred c\u0103 am auzit. Uite, de exemplu, domnul e oenolog. Doamna m\u0103 prive\u0219te mai \u00eendeaproape. \u00ce\u0219i aranjeaz\u0103 ochelarii pe nas. Aha, pare c\u0103 se g\u00e2nde\u0219te, deci tot dou\u0103 m\u00e2ini \u0219i dou\u0103 picioare are… Parc\u0103 \u00eei vine s\u0103 exclame, Drag\u0103, ce oenolog, \u0103sta e aproape om! Mai mult speriat\u0103 dec\u00e2t surprins\u0103, \u00eemi z\u00e2mbe\u0219te larg, politicos, adres\u00e2ndu-mi \u00eentr-un final o privire goal\u0103. Se uit\u0103 c\u0103tre mine, nu la mine. (C\u00e2t de naiv am fost s\u0103 cred c\u0103 francezii au o cultur\u0103 superioar\u0103 \u00een ale vinului!)<\/p>\n \n So\u021bul, un b\u0103d\u0103ran de prim\u0103 clas\u0103, \u00eei explic\u0103 ceea ce aflase de la mine mai \u00eenainte, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 cont de impar\u0163ialitate. Spuse de el, cuvintele mele cap\u0103t\u0103 un cu totul alt \u00een\u021beles. E ca la telefonul f\u0103r\u0103 fir, numai c\u0103 d\u00e2nsul nu se limiteaz\u0103 doar la a ad\u0103uga modific\u0103ri cuvintelor care i-au fost \u0219optite ci, atunci c\u00e2nd \u00eei vine r\u00e2ndul, cu bucuria de copil specific\u0103 juc\u0103torilor, chiar dac\u0103 a \u00een\u021beles sau nu, \u00eendrug\u0103 urm\u0103torului prima t\u00e2mpenie care \u00eei trece prin minte. Dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc mai bine, ce joac\u0103 el s-ar putea numi telefonul f\u0103r\u0103 telefon. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, oricum s-ar chema jocul, tipul este foarfecele care taie mereu firul.<\/p>\n \n E pl\u0103tit s\u0103 bea pe la evenimente, zice so\u0163ul. Pe fa\u0163a doamnei cu ochelari \u0219i p\u0103l\u0103rie, cu cearc\u0103ne \u0219i pleoape at\u00e2t de albastre c\u0103 ochii \u021bi se par ni\u0219te pe\u0219ti care \u00eenoat\u0103 \u00een mijlocul a dou\u0103 hele\u0219teie tangente, se cite\u0219te acum u\u0219urare. Probabil c\u0103 \u00ee\u0219i \u00eenchipuise, cine \u0219tie, c\u0103 eram vreun ciudat artist de strad\u0103 care ziua deseneaz\u0103 trec\u0103torii, alerg\u00e2nd dup\u0103 ei cu foile \u0219i amenin\u021b\u00e2ndu-i cu creionul, cer\u00e2ndu-le s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru ceea ce nu voiser\u0103, iar nop\u021bile mo\u021b\u0103ie prin pub-uri sau cine \u0219tie ce moteluri, al\u0103turi de voluptoase femei cu st\u00e2lpi de telegraf \u00een loc de picioare, care icnesc \u00een mod obscen unduindu-\u0219i corpurile ca pisicile.<\/p>\n \n Mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd am intrat \u00een camera mea \u0219i m-am privit \u00een oglind\u0103, am \u00een\u021beles ce anume o terifiase de fapt pe so\u021bia domnului Foarfece. Pe l\u00e2ng\u0103 aspectul alla Bob Marley (nu exist\u0103 remediu pentru asprimea degrandant\u0103 a pletelor mele, care arat\u0103 ca electrizate indiferent de ce balsam, \u0219ampon cu aloe vera, ulei cu miere \u0219i scor\u021bi\u0219oar\u0103, masc\u0103 hr\u0103nitoare \u0219i de regenerare a\u0219 folosi), pe l\u00e2ng\u0103 ciuda\u021bii n\u0103dragi \u00een care fusesem nevoit s\u0103 m\u0103 prezint \u00een acea dup\u0103 amiaz\u0103, convins fiind de Iasmina c\u0103 era pentru binele \u00een\u021belegerii cu fran\u021bujii s\u0103 ar\u0103t c\u00e2t mai tradi\u021bional cu putin\u021b\u0103, aveam prin musta\u021b\u0103, ca ni\u0219te granule de nisip, o d\u00e2r\u0103 de praf alb care \u00eemi intra drept \u00een nas, ca \u0219i cum a\u0219 fi tras ceva pe acolo \u00eenainte, ca s\u0103-mi fac curaj, la sosirea \u00een Fran\u021ba, s\u0103 cobor din avion. Fa\u021ba mea crispat\u0103 se datora frigului pe care \u00eel tr\u0103sesem \u00een aeroportul din Lyon, a\u0219tept\u00e2nd ca omul trimis \u00eenaintea noastr\u0103 de la hotel s\u0103 ajung\u0103 cu ma\u0219ina (\u00eent\u00e2rzia din \u201dmotive neprev\u0103zute\u201d, adic\u0103 altele dec\u00e2t propria-i neseriozitate \u2013 mi-am dat seama de cum a ajuns c\u0103, de\u0219i sem\u0103na al naibii de bine cu Jason Statham, nu se uitase niciodat\u0103 la Transporter<\/em>) iar linia de praf suspect de sub n\u0103ri se datora zah\u0103rului vanilat \u00een care z\u0103ceau gogo\u0219ile Beignets pe care mi le cump\u0103rasem \u00een sta\u021bie, \u00eenfulec\u00e2ndu-le cu pofta celui care, r\u0103t\u0103cit prin p\u0103dure vreo trei zile, g\u0103se\u0219te \u00een sf\u00e2r\u0219it popria caban\u0103 iar \u00een\u0103untru, masa bogat\u0103 \u00eentins\u0103 de nevast\u0103 din obi\u0219nuin\u021b\u0103. Bobinasem vreo jum\u0103tate de kil de gogo\u0219i \u00eempreun\u0103 cu Iasmina (sau Jasminne, cum se prezenta ea hexagonalilor \u00eentr-o francez\u0103 st\u00e2lcit\u0103, dar pe o voce at\u00e2t de suav\u0103 \u0219i \u00een ni\u0219te fuste at\u00e2t de aderente, c\u0103 uneori m\u0103 \u00eenvoiam p\u00e2n\u0103 la baie chiar \u00een mijlocul tratativelor cu clien\u021bii. Ce s\u0103-i faci, nevoile naturale<\/em>, spuneam eu, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 par c\u00e2t mai relaxat \u0219i pun\u00e2ndu-mi bra\u021bele crumezi\u0219, de parc\u0103 a\u0219 fi vrut s\u0103 parez o lovitur\u0103 sub centur\u0103, peste ru\u0219inoasa umfl\u0103tur\u0103) \u0219i ne cump\u0103rasem \u0219i dou\u0103 pahare mari de ceai cald de la tonomatele care, alt ghinion, nu d\u0103deau rest. Toate astea \u00een speran\u021ba de a ne \u00eenc\u0103lzi, sau m\u0103car de a ne umple bur\u021bile, care ne chior\u0103iau ca dup\u0103 ni\u0219te fasole cu ciolan \u00eenc\u0103 de pe Aeroportul George Enescu, acolo unde st\u0103tusem la coad\u0103 pentru \u00eembarcare, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 le disimul\u0103m vuietul, precum Catilina propriul complot (\u00een scopul \u0103sta, ne ridicam capetele \u0219i priveam des \u00een st\u00e2nga \u0219i \u00een dreapta, deranja\u021bi \u0219i curio\u0219i \u00een acela\u0219i timp, ca ni\u0219te suricate amenin\u021bate de un alt grup de suricate, la nesim\u021bi\u021bii dimprejurul nostru, care \u00eendr\u0103zneau s\u0103 se suie \u00een avion nem\u00e2nca\u021bi \u0219i ne f\u0103ceau s\u0103 percepem prin sita poroas\u0103 a finelor noastre timpane vibra\u021bia brut\u0103 a s\u0103r\u0103ciei neamului, pe principiul c\u0103, dac\u0103 nu ai ce m\u00e2nca acas\u0103, nu ai voie s\u0103 te plimbi cu avionul). At\u00e2t de mult ne-am foit, \u00eenc\u00e2t cei de la aeroport au devenit suspicio\u0219i. C\u00e2nd ne-a venit \u0219i nou\u0103 r\u00e2ndul, doi poli\u021bi\u0219ti cu o unic\u0103 min\u0103 grav\u0103, de parc\u0103 ar fi fost gemeni, ne-au \u00eempins \u00een afara r\u00e2ndului \u0219i ne-au perchezi\u021bionat p\u00e2n\u0103 la ultimul strat de piele. Din fericire, niciunul dintre noi nu \u00ee\u0219i at\u00e2rnase dinamit\u0103 pe dedesubt, \u00eens\u0103 eu tot aveam ceva periculos: un breloc \u00een form\u0103 de briceag, care avea un v\u00e2rf destul de ascu\u021bit. Ce face\u021bi cu \u0103sta, m-au \u00eentrebat, M\u0103 duc \u00een Fran\u021ba, s\u0103 crestez copacii de pe bulevardul Elizeu, Ah, mi-au r\u0103spuns u\u0219ura\u021bi, dac\u0103-i doar asta, atunci pute\u021bi s\u0103 trece\u021bi. A trebuit s\u0103 ne \u00eenscriem iar \u00een coad\u0103 \u0219i s\u0103 ne \u00eembarc\u0103m ultimii, de data asta cu stomacurile chior\u0103indu-ne mai ceva ca un urs \u00een hibernare. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd din ce \u00een ce mai singuri, nu mai aveam pe cine s\u0103 d\u0103m vina, a\u0219a c\u0103 am l\u0103sat \u0219i noi capetele \u00een jos, \u00eencerc\u00e2nd m\u0103car s\u0103 ne prefacem c\u0103 ne sim\u021beam r\u0103u. Dar nu cred c\u0103 acest ultim expedient a mai schimbat p\u0103rerea acelor c\u0103l\u0103tori care ne-au v\u0103zut perchezi\u021biona\u021bi \u0219i care probabil \u0219i-au \u00eenchipuit c\u0103, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 eram s\u0103raci, mai \u00eenv\u00e2rteam \u0219i afaceri dubioase, lucru \u00een mare m\u0103sur\u0103 adev\u0103rat\u2026 dar s\u0103 nu anticip\u0103m!<\/p>\n \n Pentru a m\u0103 \u00eentoarce la d\u00e2ra de praf suspect care \u00eemi br\u0103zda musta\u021ba, seara, dup\u0103 ce m-am ferchezuit cum am putut mai bine, am cobor\u00e2t \u00een sala puternic luminat\u0103, enorm\u0103, plin\u0103 de lume bun\u0103 (se s\u0103rb\u0103torea o ocazie oarecare, nu am re\u021binut ce anume, o onomastic\u0103 sau o nunt\u0103 de aur). Am \u00eentrebat-o deci pe Iasmina, omniprezenta mea interpret\u0103, cine erau membrii cuplului de ciuda\u021bi care ne \u00eent\u00e2mpinase, domnul Foarfece \u0219i so\u021bia, s\u0103 o numim doamna Hele\u0219teu, pe care \u00eei revedeam acum cobor\u00e2nd cu somptuozitate, bra\u021b la bra\u021b, cu o asemenea lentoare \u00eenc\u00e2t p\u0103reau a urca, sc\u0103rile \u00eembr\u0103cate cu postav ro\u0219u, fixat cu vergele \u0219i cuie aurite. Ea mi-a revelat atunci, \u0219optindu-mi la ureche cu vocea ei de nimf\u0103 marin\u0103, c\u0103 cei doi b\u0103tr\u00e2ni nu erau nimeni al\u021bii dec\u00e2t Madam \u0219i Chef, ditamai patronii hotelului. Evident c\u0103 mi-au picat \u0219i plombele pe care nu le aveam. P\u0103i cum, am exclamat, \u0103\u0219tia sunt \u00een stare s\u0103-\u0219i goleasc\u0103 conturile pentru o sticl\u0103 dubioas\u0103 de jum\u0103tate plin\u0103 cu vin de Foc\u0219ani, dar nu \u0219tiu ce e \u0103la oenolog?!<\/p>\n \n Ei hai, ce te enervezi a\u0219a, mi-a r\u0103spuns ea \u00een timp ce-\u0219i flutura deja m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 a salut (dreapta \u0219i-o petrecuse, pe nesim\u021bite, \u00een jurul bra\u021bului meu) z\u00e2mbind de parc\u0103 tocmai c\u00e2\u0219tigase la loto, e clar c\u0103 dac\u0103 le spui cuv\u00e2ntul \u00een rom\u00e2n\u0103 nu or s\u0103 te \u00een\u021beleag\u0103 niciodat\u0103. Ca s\u0103 v\u0103 da\u021bi seama de nivelul pe care f\u0103tuca asta, Iasmina, \u00eel avea la francez\u0103, mai t\u00e2rziu, c\u00e2nd \u00een lini\u0219tea casei mele de var\u0103 am desprins, dintre Cioran \u0219i Eliade, vechiul dic\u021bionar francez, at\u00e2t de negru de praf c\u0103 l-am confundat cu urna str\u0103bunicului, cu mare mirare \u0219i nu f\u0103r\u0103 o izbucnire necontrolat\u0103, am descoperit c\u0103 oenolog, \u00een francez\u0103, se zice exact la fel. De fapt, termenul provine direct din francez\u0103, neput\u00e2ndu-se spune c\u0103 \u00een rom\u00e2n\u0103 l-am adaptat foarte mult: oenologue<\/em>.<\/p>\n \n Dar ca s\u0103 \u00een\u021belege\u021bi mai bine motivul pentru care m\u0103 aflam acolo, nu \u00een casa mea de var\u0103 ci, \u00eenainte de asta, \u00een Fran\u021ba, \u0219i motivul perplexit\u0103\u021bii mele de atunci, da\u021bi-mi voie, la momentul acesta al scrierii, s\u0103 v\u0103 prezint personalitatea genial\u0103, atoatecuprinz\u0103toare \u0219i atoate\u0219tiutoare a \u0219efului meu, axa \u00een jurul c\u0103reia, de\u0219i astronomii nu ar recunoa\u0219te-o niciodat\u0103, se \u00eenv\u00e2rte planeta: Cutuc, zis \u0219i Nea\u2019 Cutuc sau doar Nea\u2019.<\/p>\n \n De la v\u00e2rsta de cincisprezece ani lucrez ca oenolog \u00een restaurantul d\u00e2nsului, \u00eentr-o comun\u0103 destul de cunoscut\u0103 a \u021b\u0103ri\u0219oarei noastre, din Moldova: ziua e cram\u0103, iar noaptea restaurant. Vin mul\u021bi str\u0103ini la noi (de cele mai multe ori ru\u0219i, cu bani c\u00e2t \u00eencape, de\u0219i nu lipsesc nici germani sau italieni) \u0219i trebuie s\u0103 recunosc c\u0103 treaba merge destul de bine. Profiturile cresc nu doar de la an la an, ci chiar de la lun\u0103 la lun\u0103. Nea\u2019 Cutuc de\u021bine o infim\u0103 parte a acelor vii renumite \u00een toat\u0103 \u021bara, a c\u0103ror transformare \u00een vin constituie un brand \u0219i mai renumit, care decoreaz\u0103 de multe ori, la TV, spatele l\u0103\u021bos al pugili\u0219tilor.<\/p>\n \n C\u00e2t despre mine, nu \u0219tiu de unde am nasul \u0103sta la vinuri. Tat\u0103l meu nu a fost oenolog, spre exemplu, ci buc\u0103tar. Dar poate c\u0103 \u201dnasul\u201d lui pentru m\u00e2ncare s-a combinat, pe c\u0103i ne\u00een\u021belese, cu rafinamentul \u0219i sensibilitatea mamei mele, profesoar\u0103 de literatur\u0103. Cert este c\u0103, de\u0219i am o problem\u0103 foarte serioas\u0103 cu memoria (uit lucrurile nu doar de pe o zi pe alta, ci chiar de la o or\u0103 la alta, motiv pentru care umblu mereu cu c\u00e2te un pachet de post-it-uri la mine \u0219i un creion dup\u0103 ureche) a\u0219 recunoa\u0219te oric\u00e2nd un buchet fin \u0219i a\u0219 \u0219ti \u0219i \u00een somn s\u0103 \u00eel separ de unul aspru sau bine dezvoltat.<\/p>\n \n \u00cen ciuda a ceea ce se crede, via\u021ba oenologului nu este at\u00e2t de roz\u0103 pe c\u00e2t e vinul pe care \u00eel degust\u0103. Pentru cine nu \u00eei cunoa\u0219te atribu\u021biile, e de ajuns s\u0103 \u0219tie c\u0103 munca sa poate fi de-a dreptul istovitoare \u0219i se desf\u0103\u0219oar\u0103 nu doar pe la concursuri \u0219i t\u00e2rguri interna\u021bionale, ci \u0219i, mai ales, sub soarele dogoritor, \u00een vie, al\u0103turi de muncitorii de care este responsabil, sau printre doagele de stejar ale butoaielor \u0219i cisternelor (astea din urm\u0103 nu au doage, p\u00e2n\u0103 nu \u00ee\u021bi sare vreuna prin preajma lor) din subsoluri. Acum, ceea ce nu \u0219ti\u021bi este c\u0103, de regul\u0103, a fi oenolog necesit\u0103 o practic\u0103 deosebit\u0103. Cunosc mul\u021bi colegi de breasl\u0103 care, nici dup\u0103 cinci ani de facultate (\u0219i \u00eenc\u0103 doi de specializare), nu reu\u0219esc \u00eenc\u0103 s\u0103 disting\u0103 un Muscat de un Riesling sau un Pinot Noir de un Cabernet. Asta e de-a dreptul ru\u0219inos, \u00eentruc\u00e2t nu doar gustul sau mirosul, ci \u0219i culoarea acestor tipuri de vin este diferit\u0103. Ceea ce fac eu se nume\u0219te talent natural, ca \u021biganii care au c\u00e2ntarea-n s\u00e2nge \u0219i o exercit\u0103 de cum ajung pe lume: nici bine nu \u00eei scoate din origine, c\u0103 se \u0219i apuc\u0103 de suflat \u00een cordonul ombilical. A\u0219a \u0219i eu: la cincisprezece ani eram deja \u00een stare s\u0103 recunosc orice tip de vin din \u021bar\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eel analizez organoleptic, folosindu-m\u0103 de parametrii obi\u0219nui\u021bi.<\/p>\n \n \u00cens\u0103 de ajuns despre mine. \u00cencepusem de fapt s\u0103 v\u0103 povestesc despre \u0219eful meu, care m\u0103 \u021bine ca pe m\u00e2na lui dreapt\u0103, fiind singurul care mi-a apreciat vreodat\u0103 talentul. Mul\u021bumit\u0103 sponsoriz\u0103rii sale am reu\u0219it s\u0103 particip la c\u00e2teva festivaluri interna\u021bionale (Fran\u021ba, Germania, Italia) la care m-am clasat mereu primul, a\u0219a \u00eenc\u00e2t mi-au luat seama cei mai renumi\u021bi oenologi ai Europei. Gianni Signorvino, pentru \u00eenceput, primul oenolog din Italia, mi-a str\u00e2ns m\u00e2na \u0219i mi-a mul\u021bumit c\u0103 m-am n\u0103scut \u0219i c\u0103 i-am dat ocazia s\u0103 m\u0103 cunoasc\u0103, altfel, a spus el cu cealalt\u0103 m\u00e2n\u0103 pe inim\u0103, ar fi tr\u0103it degeaba. Karl Wein, al doilea cel mai influent oenolog din Germania, cunoscut \u0219i ca poet-declamator \u00een nord-est, a afirmat la sf\u00e2r\u0219itul concursului (\u00een care s-a clasat imediat dup\u0103 mine) c\u0103 un asemenea nas ca al meu era at\u00e2t de satisf\u0103c\u0103tor, \u00eenc\u00e2t ar fi trebuit s\u0103 umble prin ora\u0219 de unul singur, ca \u00een Gogol. \u00cen fine, ce s\u0103 v\u0103 mai spun despre Fran\u00e7ois Duvin, a c\u0103rui faim\u0103 e at\u00e2t de mare, c\u0103 nici nu mai trebuie prezentat. Dup\u0103 c\u00e2\u0219tigarea festivalului interna\u021bional de la Montpellier, a luat \u0219or\u021bul unei buc\u0103t\u0103rese care mesteca \u00eentr-un cazan o po\u021biune malefic\u0103 de legume \u0219i (da, nici mie nu mi-a venit s\u0103 cred) a \u00eengenuncheat \u00een fa\u021ba mea, vr\u00e2nd s\u0103-mi lustruiasc\u0103 pantofii!<\/p>\n \n Dar iat\u0103 cum, nici \u00een scris nu reu\u0219esc s\u0103 scap de problema mea etern\u0103: uitatul. Trebuia de fapt s\u0103 dezv\u0103lui motivul pentru care m\u0103 aflam \u00een Fran\u021ba, cu Iasmina. Motivul \u0103sta se lega de \u0219eful meu, nea\u2019 Cutuc. S\u0103 v\u0103 mai spun totu\u0219i c\u00e2te ceva despre boala mea, \u00eenainte de a continua. E ca \u0219i cum sim\u021burile mele ar fi f\u0103cut un pact cu ele \u00eensele: cele care m\u0103 ajut\u0103 s\u0103 re\u021bin \u0219i s\u0103 disting toate caracteristicile vinului au supt energia celorlalte, a\u0219a \u00eenc\u00e2t nu mai sunt \u00een stare s\u0103 \u00eemi mai amintesc nici m\u0103car ce am scris cu dou\u0103 r\u00e2nduri mai sus, ce s\u0103 mai vorbim despre dou\u0103 pagini? Umblu cu tot felul de h\u00e2rtiu\u021be \u0219i creioane dup\u0103 mine, not\u00e2nd lucrurile importante, data \u0219i ora la care se petrec. Nu, nu e Alzheimer, a\u0219a cum mul\u021bi dintre prietenii mei cred. \u0218tiu c\u0103 nu e, pentru c\u0103 psihologul meu mi-a explicat \u00eentocmai \u00een ce const\u0103 boala \u0219i cum se nume\u0219te. Dac\u0103 mi-a\u0219 aminti, a\u0219 putea-o descrie mai bine. Aveam \u0219i o \u00eenregistrare f\u0103cut\u0103 cu reportofonul, \u00eens\u0103 am pierdut post-it-ul pe care \u00eemi scrisesem unde am pus-o. S\u0103 ne \u00eentoarcem, deocamdat\u0103, unde r\u0103m\u0103sesem.<\/p>\n \n Zice nea\u2019 Cutuc \u00eentr-o zi, hai s\u0103 ne extindem. Hai, \u00eei r\u0103spund eu f\u0103r\u0103 s\u0103 clipesc. Deci fi\u0163i aten\u021bi ce idee mi-a venit, zice. Cunosc ni\u0219te prieteni, care cunosc al\u0163i prieteni, care cunosc ni\u0219te ru\u0219i, care cunosc ni\u0219te nem\u021bi, care cunosc ni\u0219te belgieni, care cunosc ni\u0219te francezi, \u0219i francezii \u0103\u0219tia au un hotel pe l\u00e2ng\u0103 Duville, care-i pe l\u00e2ng\u0103 Mont d\u2019Or, care-i pe l\u00e2ng\u0103 Lyon. Stai mai u\u0219or, nene Cutuc, spun, c\u0103 nu pot scrie at\u00e2t de repede. Las\u0103, m\u0103, nu scrie nimic acum, zice, fii doar atent la mine. Francezii \u0103\u0219tia au gustat odat\u0103 de la un turist rom\u00e2n care s-a cazat la ei ni\u0219te vin tradi\u021bional din Moldova. Au r\u0103mas at\u00e2t de impresiona\u021bi, c\u0103 au vrut s\u0103 i-l cumpere. Tipul, cic\u0103 un scriitor de SF de prin Foc\u0219ani c\u0103ruia abia i se tradusese primul roman \u00een Fran\u021ba, cu barb\u0103 de preot \u0219i basc\u0103 de pictor, \u00ee\u0219i fabrica vinul \u00een propria gospod\u0103rie \u0219i \u0163inea at\u00e2t de mult la sticla lui, c\u0103 nu s-a l\u0103sat convins p\u00e2n\u0103 nu i-au pus pe mas\u0103 trei mii cincisute de euro. Zicea c\u0103 vinul bun nu are pre\u021b iar dac\u0103 se hot\u0103r\u00e2se s\u0103 le v\u00e2nd\u0103 sticla era doar pentru c\u0103, dup\u0103 at\u00e2tea rug\u0103min\u021bi, \u00eel apucase mila. M\u0103 rog, c\u0103 tipul era sonat o \u00een\u021belegem cu to\u021bii, dar ceea ce ne intereseaz\u0103 pe noi acum e urm\u0103torul lucru: de atunci, b\u0103ie\u021bii \u0103\u0219tia umbl\u0103 s\u0103 intre \u00een afaceri cu podgoriile moldovene\u0219ti, pe care le consider\u0103 de calitate superioar\u0103. Din comoditate sau fric\u0103 de necunoscut, nu s-au av\u00e2ntat p\u00e2n\u0103 acum pe meleagurile noastre. Iar foc\u0219\u0103neanul a intrat \u00een p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n \n Apoi, dup\u0103 o scurt\u0103 pauz\u0103 \u00een care nea\u2019 Cutuc scuip\u0103 peste o furnic\u0103 cu o asemenea precizie \u0219i debit \u00eenc\u00e2t o \u00eengrop\u0103 cu tot cu \u00eenc\u0103rc\u0103tur\u0103 (c\u0103ra o firmitur\u0103 de tinctur\u0103 pur\u0103), \u00cen\u021belegi? \u00cen\u021beleg, zic. Dac\u0103 \u00een\u021belegi, zice, o iei frumu\u0219el pe Iasmina \u0219i raus Germania, adic\u0103 Fran\u021ba, m\u0103 rog, ai \u00een\u021beles tu. Dau din cap c\u0103 da. \u0218eful e mul\u021bumit, eu nu am \u00een\u021beles o iot\u0103. Dar nu-i bai, \u00eemi explic\u0103 ea Iasmina.<\/p>\n \n Tipa asta, Iasmina, terminase facultatea de cur\u00e2nd. Rus\u0103 \u0219tia foarte bine, c\u0103 doar, deh, era moldoveanc\u0103. La tratativele cu afaceri\u0219tii ru\u0219i, pe care le purtasem \u00eenainte de excursia \u00een Fran\u021ba, fusese mereu prezent\u0103 \u0219i nu pot spune c\u0103 se descurcase r\u0103u cu interpretarea. E fiica cum\u0103trului fratelui unui alt frate de-al unui cum\u0103tru de-al lui nea\u2019 Cutuc. Mai rupea \u0219i ni\u0219te englez\u0103, cum putea \u0219i ea, ca tot rom\u00e2nul. \u00cen francez\u0103 \u00eens\u0103, nu cred c\u0103 ar fi trebuit considerat\u0103 vreo expert\u0103. C\u0103ci dac\u0103 Pirandello, la momentul primirii Nobelului, nu s-a l\u0103udat c\u0103 \u0219tia francez\u0103 (de\u0219i o cuno\u0219tea foarte bine) ci, printr-o umil\u0103 recusatio<\/em>, \u0219i-a cerut iertare pentru necunoa\u0219terea sa, apoi, b\u0103tut pe um\u0103r de intervievator, cu o min\u0103 de artist silit, a mul\u021bumit \u00eentr-o hexagonal\u0103 excelent\u0103 publicului de acolo, Jasminne, \u00een schimb, se credea noua Ana de Noailles, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie nici m\u0103car, ca s\u0103 ajungem de unde am plecat, cum se spunea \u00een franc\u0103 la oenolog.<\/p>\n \n Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce petrecerea din hotel s-a terminat, \u00een timp ce ultimele perechi de octogenari, g\u00e2f\u00e2ind ca dup\u0103 maraton, p\u0103r\u0103seau sala cu genunchii afunda\u021bi \u00een marea de confetti, multicolor\u0103 \u0219i sclipitoare ca un c\u00e2mp de lalele olandez, Jasminne se chinuia s\u0103 stabileasc\u0103 pre\u021bul vinului, r\u00e2r\u00e2indu-se ca o pisic\u0103 s\u0103lbatic\u0103 la partenerii gali. Unde nu \u0219tia a se r\u00e2r\u00e2i, se s\u00e2s\u00e2ia, arunc\u00e2nd lapili de saliv\u0103 drept \u00een ochii patronilor hotelului, care se \u0219tergeau cu batistele scumpe, dantelate, cu mi\u0219c\u0103ri fine \u0219i o expresie sc\u00e2rbit\u0103, unde nu \u0219tia a se s\u00e2s\u00e2i, scria pe foaie cu un creion iar apoi mima cu degetele, at\u00e2tea mii de euro pe sticl\u0103, le vin roumain c\u2019est trop bon<\/em>, dac\u0103 rata\u021bi afacerea cu noi acum, pierde\u021bi toate avantajele – \u00ee\u0219i d\u0103dea ochii peste cap Jasminne, pref\u0103c\u00e2ndu-se exasperat\u0103. Eu st\u0103team deoparte \u0219i m\u0103 limitam la a aproba, scutur\u00e2nd puternic capul, ca un cal chinuit de mu\u0219te. C\u00e2nd prindeam ceva din protofranceza Iasminei, aruncam \u0219i eu un, Oui, c\u2019est vrai<\/em>, ca s\u0103 nu fiu acuzat c\u0103 venisem degeaba. Pe c\u00e2nd ne t\u00e2rguiam noi astfel, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 p\u0103rem c\u00e2t mai intransigen\u021bi posibil, \u00eemi cere domnul Foarfece, cu o sf\u00e2r\u0219ire \u00een glas (pesemne c\u0103 \u00eel epuizase debitul de saliv\u0103 al Iasminei, dou\u0103 mii de euro pe sticl\u0103, de livrare v\u0103 ocupa\u021bi, murmurase el un fel de ultim cuv\u00e2nt, \u00eencruci\u0219\u00e2ndu-\u0219i bra\u021bele, ca un copil care se sup\u0103r\u0103 pe un alt copil c\u0103 \u00eei folose\u0219te juc\u0103ria preferat\u0103), s\u0103 guste m\u0103car din mostrele pe care le adusesem, ca s\u0103 \u0219tie cel pu\u021bin c\u0103 marfa e autentic\u0103. Cu alte cuvinte, s\u0103 \u0219tie pe ce d\u0103 banii. Zis \u0219i f\u0103cut. Exaltat de rezultatul ob\u021binut, dau fuga \u00een camer\u0103 \u0219i deschid valiza, s\u0103 iau de acolo sticla de vin pe care o ascunsesem \u00eentr-un buzunar special, \u00eentre ni\u0219te prosoape de baie. Prosoapele erau la locul lor, nimic de zis, dar sticla\u2026 disp\u0103ruse! Unde oare, m-am \u00eentrebat intr\u00e2nd \u00een panic\u0103. Aeroportul, a fost primul meu g\u00e2nd. Te pomene\u0219ti c\u0103, \u00een timp ce ne-au f\u0103cut perchezi\u021bia cu o m\u00e2n\u0103, cu cealalt\u0103 ne sustr\u0103seser\u0103 sticla din geamantan. Oricum, undeva \u00eentre personalul aeroportului \u0219i personalul hotelului, cineva \u00eemi \u0219terpelise mostra, m\u0103 g\u00e2ndeam, fiind absolut convins de propria-mi nevinov\u0103\u021bie \u0219i uit\u00e2nd de fapt complet de propria mea uitare, boal\u0103 psihic\u0103 pentru care iau \u0219i pastile, atunci c\u00e2nd nu uit.<\/p>\n \n Doar dup\u0103 ce m-am \u00eentors acas\u0103, \u00eenainte de a m\u0103 arunca la picioarele lui nea\u2019 Cutuc rug\u00e2ndu-l s\u0103 m\u0103 ierte pentru gre\u0219alele mele \u0219i s\u0103 m\u0103 cru\u021be, s\u0103-mi ofere o a doua \u0219ans\u0103, promi\u021b\u00e2ndu-i c\u0103 \u00eei voi ceda toate premiile \u00een bani de atunci \u00eenainte, am \u00een\u021beles ce se \u00eent\u00e2mplase, de fapt, cu sticla: r\u0103m\u0103sese, nobil\u0103 s\u00e2ngerare a divinului Bachus, cu g\u00e2t de nimf\u0103 \u0219i corp de siren\u0103, pe \u00eengusta mas\u0103 de lemn din camera mea. Cu alte cuvinte, naiba \u0219tie de ce, uitasem s\u0103 o pun \u00een valiz\u0103.<\/p>\n \n Dar nu s-a terminat aici! C\u0103 uitasem sticla acas\u0103 nu ar fi fost cea mai mare problem\u0103. \u00cen fond, am fi putut trimite pe cineva s\u0103 aduc\u0103 alta, or \u00eens\u0103\u0219i nea\u2019 Cutuc ar fi putut lua avionul, \u00eenjur\u00e2nd nevoie mare, a\u0219a cum \u00eei era stilul (\u0219i, o dat\u0103 \u00een via\u021b\u0103, ar fi fost, poate, \u00eendrept\u0103\u021bit), pentru a se prezenta chiar a doua zi cu sticla la aeroportul din Lyon. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, pentru dou\u0103 mii de euro pe sticl\u0103, nea\u2019 Cutuc ar fi venit \u0219i cu bicicleta. Toate astea \u0219i probabil \u00eencheierea cu brio a afacerii ar fi avut loc dac\u0103, \u0219i \u00eenc\u0103 nu-mi pot reveni \u00een urma acestei scene (nu-mi pot st\u0103p\u00e2ni fiorii de groaz\u0103 de pe \u0219ira spin\u0103rii), de\u0219i au trecut trei ani de atunci, pe care nu o voi putea uita nici dac\u0103 boala ar avansa \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t nu a\u0219 mai fi \u00een stare s\u0103-mi recunosc propriul nume, dac\u0103, spuneam, a doua zi diminea\u021b\u0103 nu s-ar fi prezentat, d\u00e2nd buzna \u00een aceea\u0219i \u00eenc\u0103pere enorm\u0103 \u00een care clien\u021bii hotelului se serveau de la bufet pentru micul dejun (iar noi \u0219i patronii hotelului ne adunaser\u0103m \u00een jurul unei mese rotunde pentru a decide urm\u0103torul pas), acel rom\u00e2n din Foc\u0219ani care \u00ee\u0219i v\u00e2nduse jum\u0103tatea de litru de vin cu trei mii cinci sute de euro \u0219i care se \u00eentorsese pentru a lovi (nu e o metafor\u0103!) din nou.<\/p>\n \n Ce scriitor, neic\u0103, \u0103sta era Yeti \u00een persoan\u0103, dac\u0103-l putem compara pe Yeti cu o persoan\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103-l jignim prea mult. O barb\u0103 neagr\u0103 \u0219i \u00eenc\u00e2lcit\u0103 \u00eei ajungea p\u00e2n\u0103 la piept, acolo unde i se unea cu pletele-i at\u00e2t de soioase, c\u0103 ale mele, \u00een ciuda asprimii lor, puteau fi considerate ideal de frumuse\u021be. \u00centr-o salopet\u0103 de militar, uns pe obraji cu t\u0103ciune ca \u00een r\u0103zboiul din Vietnam, avea \u00een picioare ni\u0219te ghete negre, pline de noroi uscat, scorojite \u0219i pr\u0103fuite ca pe tarabele de la talcioc. \u00cen spate, c\u0103ra un rucsac de zece ori mai mare dec\u00e2t d\u00e2nsul, pe care dac\u0103 l-ar fi pus \u00een dreptul ferestrei, ar fi eclipsat toat\u0103 lumina r\u0103s\u0103ritului. Scoase un cu\u021bit de v\u00e2n\u0103toare de la br\u00e2u \u0219i \u00eel \u00eempl\u00e2nt\u0103 \u00een mas\u0103 cu o asemenea for\u021b\u0103, \u00eenc\u00e2t intr\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een pl\u0103sele, cu toate c\u0103 blatul era din marmur\u0103. Cu o m\u00e2n\u0103 care i se lungea ca un baton de plastilin\u0103, cotrob\u0103i apoi \u00een rucsacul s\u0103u f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219i-l dea jos din spinare. Tr\u00e2nti pe mas\u0103 o sticl\u0103 de \u021b\u00e2\u0219poac\u0103 rozie, tulbure ca zeama dintr-o troac\u0103 de porci, \u00een care pluteau ni\u0219te paie m\u0103run\u021bite, scame, firmituri de p\u00e2ine, franjuri de covor, fire de polipropilen\u0103, fire de nisip, fire de a\u021be, o coaj\u0103 de banan\u0103, un pe\u0219te mort, un creier de broasc\u0103 \u0219i o lab\u0103 de iepure. Aici, afacerile le conduc eu, spuse el \u00eentr-o francez\u0103 de urs carpatin, \u00een timp ce se l\u0103sa \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at \u0219i s\u0103rutat pe obrajii negri de c\u0103tre patronii hotelului, care \u00eel \u00eent\u00e2mpinaser\u0103 de cum intrase cu nest\u0103p\u00e2nit entuziasm.<\/p>\n \n Acestea fiind scrise, nu mai are nici un rost s\u0103 v\u0103 povestesc ce s-a \u00eent\u00e2mplat mai departe.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Pavel Nedelcu C\u00e2nd m\u0103 prezint ca oenolog, interlocutorii mei au cele mai ciudate reac\u021bii. Ele variaz\u0103 de la uimire la nedumerire, \u00een general termin\u00e2ndu-se cu un z\u00e2mbet larg, politicos, care vrea s\u0103 spun\u0103 c\u0103 nu au \u00een\u021beles o iot\u0103. \u00cen mintea lor se desf\u0103\u0219oar\u0103, probabil, cele mai interesante scenarii de asociere. Hm, oenolog, O […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1286,15],"tags":[1287,1295,1115],"class_list":["post-11918","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-51","category-proza","tag-egophobia-51","tag-pavel-nedelcu","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-36e","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11918","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11918"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11918\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11919,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11918\/revisions\/11919"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11918"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11918"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11918"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}