{"id":1196,"date":"2009-08-26T11:59:11","date_gmt":"2009-08-26T09:59:11","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=1196"},"modified":"2009-08-26T12:00:13","modified_gmt":"2009-08-26T10:00:13","slug":"la-aniversare","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=1196","title":{"rendered":"La aniversare&#8230;."},"content":{"rendered":"<p align=right>de Daniel Sur<\/p>\n<p align=justify>\nDac\u0103 ar fi s\u0103 merg pe urmele lui Cioran, ar fi u\u015for s\u0103 spun c\u0103 a scrie nu are nici un rost. Nimeni nu se va sup\u0103ra. Mai ales \u00een Rom\u00e2nia. Dar dac\u0103 acea\u015fi afirma\u0163ie a\u015f face-o cu referire la un individ oarecare, cu preten\u0163ii de scriitor, cu siguran\u0163\u0103 a\u015f fi sanc\u0163ionat \u015fi executat pe loc. \u201eA\u015fa suntem cu to\u0163ii: ne scoatem din cauz\u0103 c\u00e2nd e vorba de un principiu general \u015fi nu ne e ru\u015fine s\u0103 ne izol\u0103m \u00eentr-o excep\u0163ie\u201d, observa acela\u015fi Cioran \u00een <em>Amurgul G\u00e2ndurilor<\/em>. <!--more--><\/p>\n<p align=justify>\nO astfel de excep\u0163ie a constituit-o, \u00een ultimii cinci ani, revista EgoPHobia. Un fel de insul\u0103 \u00een care stilourile tinere au ales s\u0103 se izoleze \u015fi s\u0103 ascund\u0103 de principiul general, nivelator, care a ac\u0163ionat \u015fi \u00eenc\u0103 ac\u0163ioneaz\u0103 cu o mai pregnant\u0103 precizie \u00een spa\u0163iul nostru literar. Aici, pe mica noastr\u0103 insul\u0103, am\u0103r\u0103ciunea nu ni se poate citi pe fa\u0163\u0103 \u015fi nici buzele alb\u0103strui ca de cadavrul. \u015ei nici din\u0163ii scr\u00e2\u015fni\u0163i. M\u0103car aici aveam libertatea s\u0103 cioc\u0103nim cu degete r\u0103bd\u0103toare \u00een co\u015fciugul gol al mor\u0163ii noastre timpurii. S\u0103 ascult\u0103m reverbera\u0163iile certei noastre imortalit\u0103\u0163i sau non\u015falan\u0163a propriei rat\u0103ri, trat\u00e2ndu-le pe r\u00e2nd ca un st\u0103p\u00e2n pe o slug\u0103. <\/p>\n<p align=justify>\n\u00cen insula asta nu prea au avut loc lacheii literari, cei care cresc \u015fi se \u00eencol\u0103cesc ca ni\u015fte liane tropicale printre cr\u0103p\u0103turile revistelor obi\u015fnuite, aproape strangul\u00e2ndu-le. Dac\u0103 ei \u201etr\u0103iesc\u201d cu adev\u0103rat, via\u0163a noastr\u0103, a refugia\u0163ilor, muste\u015fte de imaginar. Dar sub aceast\u0103 fic\u0163iune se ascundea acel nerv viu, care face \u00eens\u0103 s\u0103 r\u0103sune \u00eentregul craniu, iar toat\u0103 poezia naiv\u0103 a vie\u0163ii literare, toate seduc\u0163iile \u015fi farmecele ei apar vide de orice con\u0163inut, precum vide apar toate proiect\u0103rile finaliste \u015fi iluziile succesului.<\/p>\n<p align=justify>\nAdev\u0103rul ar trebuie s\u0103 ne cutremure. \u015ei ne r\u0103neasc\u0103. Ar trebui s\u0103 ne mestec\u0103m frustr\u0103rile p\u00e2n\u0103 le sim\u0163i zeama. S\u0103 ne \u00eenclin\u0103m capul, asemenea copiilor constipa\u0163i care \u00ee\u015fi freac\u0103 suprafe\u0163ele cu glaspapir, ca s\u0103 poat\u0103 luneca prin lume. Handicapul nostru secret e cel care ne face s\u0103 d\u0103m roade, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne d\u0103m seama, \u015fi ne \u00eempinge pe aceast\u0103 insul\u0103. A\u015fa reu\u015fim s\u0103 aplic\u0103 un tampon cu cloroform peste ambi\u0163ia noastr\u0103 prea str\u00e2ns \u00eenchingat \u00een onestitate. Ne punem piedic\u0103 \u015fi ne scr\u00e2ntim glezna tocmai \u00een momentul c\u00e2nd ne preg\u0103team s\u0103 dans\u0103m. Am ales cenu\u015fiul \u00een locul luminii, virtual \u00een locul h\u00e2rtiei, \u015fi nu \u00eemp\u0103r\u0163im por\u0163ia cu nimeni. Nu suntem dec\u00e2t pachete prost ambalate, pline cu bibelouri sacre \u00eemprumutate din templu, care viseaz\u0103 c\u0103 sfoara cedeaz\u0103 \u015fi se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 pretutindeni.<\/p>\n<p align=justify>\n\tA avea con\u015ftiin\u0163a unei \u00eendelungi izol\u0103ri este sinonim\u0103 cu a ataca \u00eens\u0103\u015fi r\u0103d\u0103cinile ira\u0163ionale ale scrisului. Cine n-a avut sentimentul acelei teribile izol\u0103ri, c\u00e2nd dezgustul se \u00eenal\u0163\u0103 \u00een tine, ca o for\u0163\u0103 interioar\u0103 imposibil de st\u0103p\u00e2nit \u015fi care te domin\u0103 p\u00een\u0103 la sufocare, acela nu cunoa\u015fte caracterul demonic al revistelor culturale online \u015fi efervescen\u0163ele interioare pe care acestea le presupun \u015fi din care ar trebui s\u0103 r\u0103sar\u0103 marile transfigur\u0103ri. Este absolut necesar\u0103 o astfel de be\u0163ie a izol\u0103rii pentru a \u00een\u0163elege de ce ai vrea s\u0103 fii c\u00e2t mai aproape propriul sf\u00e2r\u015fit. Adic\u0103 s\u0103 apari \u00eentr-o carte, \u00eentr-o lume definitiv\u0103, normat\u0103, moart\u0103.<\/p>\n<p align=justify>\nLa urma urmei, probabil c\u0103 exist\u0103 un gr\u0103unte de speran\u0163\u0103 pentru bunii, cuviincio\u015fii autori publica\u0163i, \u00een toat\u0103 aceast\u0103 gargariseal\u0103 pe care \u015fi-o transmite tribul nostru din genera\u0163ie \u00een genera\u0163ie. Sau scriitura nu-i dec\u00e2t bastonul alb care li se d\u0103 orbilor pentru a-\u015fi boc\u0103ni drumul pe care nu-l v\u0103d, dar despre care sunt convin\u015fi c\u0103 exist\u0103? <\/p>\n<p align=justify>\n\tScriitura ca o lung\u0103 agonie \u015fi ca drum \u00eenspre moarte nu este altceva dec\u00eet o alt\u0103 formulare a dialecticii demonice a literaturii, dup\u0103 care aceasta na\u015fte forme pentru a le distruge apoi \u00eentr-o productivitate ira\u0163ional\u0103 \u015fi imanent\u0103. Multiplicitatea formelor vitale se realizeaz\u0103 \u00eentr-un ritm nebun, \u00een care nu po\u0163i recunoa\u015fte altceva dec\u00eet demonia \u00eendr\u0103znelii \u015fi a distrugerii. Ira\u0163ionalitatea scriiturii se manifest\u0103 \u00een acest imperiu debordant\u0103 de forme \u015fi con\u0163inuturi, \u00een aceast\u0103 tenta\u0163ie isteric\u0103 de a substitui aspecte noi celor uzate, f\u0103r\u0103 ca aceast\u0103 substituire s\u0103 \u00eensemne plus valoare. O fericire relativ\u0103 am tr\u0103i dac\u0103 am reu\u015fi s\u0103 absorbim toate posibilit\u0103\u0163ile oferite de clip\u0103, descoperind \u00een fiecare moment o relativitate insurmontabil\u0103. Experien\u0163a exerci\u0163iului \u015fi-a \u00eendr\u0103znelii este singura cale de salvare de la plictis \u015fi suficien\u0163\u0103.<\/p>\n<p align=justify>\nCred ca \u015fi revista EgoPHobia se afl\u0103 se afl\u0103 \u00eentr-un astfel de moment de cotitur\u0103, \u00een care ar trebui s\u0103 aleag\u0103 s\u0103 fie <em>ceva<\/em>. S\u0103 fie ceva definit \u015fi definitivat sau s\u0103-\u015fi asume o fericire relativ\u0103, multipl\u0103 \u015fi izolat\u0103. Adic\u0103 are de ales \u00eentre \u201epoligon de tragere\u201d sau standul de ziare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Daniel Sur Dac\u0103 ar fi s\u0103 merg pe urmele lui Cioran, ar fi u\u015for s\u0103 spun c\u0103 a scrie nu are nici un rost. Nimeni nu se va sup\u0103ra. Mai ales \u00een Rom\u00e2nia. Dar dac\u0103 acea\u015fi afirma\u0163ie a\u015f face-o cu referire la un individ oarecare, cu preten\u0163ii de scriitor, cu siguran\u0163\u0103 a\u015f fi sanc\u0163ionat [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,315],"tags":[1120,16,1132],"class_list":["post-1196","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-23","tag-articole","tag-daniel-sur","tag-egophobia-23"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-ji","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1196","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=1196"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1196\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":1264,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/1196\/revisions\/1264"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=1196"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=1196"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=1196"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}