{"id":11968,"date":"2018-01-31T18:41:24","date_gmt":"2018-01-31T16:41:24","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11968"},"modified":"2017-12-31T18:43:11","modified_gmt":"2017-12-31T16:43:11","slug":"putin-despre-artele-martiale-romanesti-ii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11968","title":{"rendered":"Pu\u0163in despre artele mar\u0163iale rom\u00e2ne\u015fti [II]"},"content":{"rendered":"

prima parte a acestui text poate fi citit\u0103 \u00een EgoPHobia #52<\/a><\/p>\n

de\u00a0Mihai-Andrei Aldea<\/p>\n

C. Vom spune deschis, de la bun \u00eenceput: Rom\u00e2nii au (aveau) o mo\u015ftenire mar\u0163ial\u0103 extrem de bogat\u0103, distrus\u0103 sistematic de clasele politice ale ultimilor 300 de ani. Un exemplu tipic este cel al C\u0103lu\u015fului. Dac\u0103 \u00een vremea lui Dimitrie Cantemir (1711) toat\u0103 Moldova era \u00eemp\u0103r\u0163it\u0103 \u00eentre cete (\u015fcoli) de C\u0103lu\u015f, care practicau aceast\u0103 art\u0103 mar\u0163ial\u0103<\/em> “cu sabia goal\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103”, doar o sut\u0103 de ani mai t\u00e2rziu, dezarma\u0163i, c\u0103lu\u015farii “joac\u0103”, asemenea copiilor, cu bastonul. Pe care, \u00een mare parte, nici nu \u015ftiu de ce-l mai \u0163in…<\/p>\n

Relu\u0103m acest adev\u0103r simplu, fundamental: \u00ce<\/strong>n vechime era de ne<\/strong>\u00ee<\/strong>nchipuit ca un B\u0102RBAT ROM<\/strong>\u00c2<\/strong>N s\u0103 nu \u015ftie bine s\u0103 r\u0103suceasc\u0103 sabia, s\u0103 <\/strong>\u00ee<\/strong>ntind\u0103 arcul, s\u0103 m<\/strong>\u00e2<\/strong>nuiasc\u0103 lancea\/suli\u0163a lung\u0103 \u015fi s\u0103 c\u0103l\u0103reasc\u0103.<\/strong><\/p>\n

Deoarece este cel mai eficace criteriu pentru \u00eenceput, voi \u00eemp\u0103r\u0163i artele mar\u0163iale rom\u00e2ne\u015fti pe temeiul armei sau armelor principale folosite. Astfel, am pus la un loc spada ori spata<\/em> \u2013 \u015fi armele \u00eenrudite \u00eendeaproape cu ea \u2013 \u00een prima categorie. Urmeaz\u0103, ghioaga<\/em>, o arm\u0103 specific\u0103 rom\u00e2nilor, \u00eenrudit\u0103 cu buzduganul<\/em> \u2013 sau dimpotriv\u0103, acesta fiind \u00eenrudit cu ghioaga<\/em> \u2013 \u015fi apoi b<\/em>\u00e2<\/em>ta<\/em>. Am\u00e2ndou\u0103 fiind arme de apropiere, ca \u015fi sabia<\/em>, \u015fi \u00eenlocuind-o. Cu\u0163itul<\/em>, urm\u0103toarea arm\u0103, o spad\u0103<\/em> ori sabie<\/em> \u00een miniatur\u0103, este adesea \u00eenso\u0163itoarea acesteia (mai ales ca jungher<\/em>), dar este folosit\u0103 \u015fi singur\u0103. O sabie<\/em> cu m\u00e2ner lung, sau un cu\u0163it <\/em>cu m\u00e2ner lung, devine fu\u015ft(e)<\/em>, suli\u0163\u0103<\/em> (lung\u0103 sau scurt\u0103), lance<\/em> etc. Acest soi de arme se \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 \u2013 lucreaz\u0103<\/em>, ar fi zis lupt\u0103torii rom<\/em>\u00e2<\/em>ni<\/em> din vechime \u2013 la o dep\u0103rtare mai mare dec\u00e2t celelalte de p\u00e2n\u0103 acum. Dep\u0103\u015find \u2013 cu mult \u2013 chiar \u015fi b<\/em>\u00e2<\/em>ta lung\u0103<\/em>. Mai ales c\u0103 unele dintre ele pot fi aruncate, lovind chiar \u015fi la 15-22 de st\u00e2njeni (sau la 33-50 metri). De la acestea trecem, desigur, la arcul cu s\u0103ge\u0163i<\/em>. Aici am putea ad\u0103uga \u015fi armele de foc<\/em>, de vreme ce \u0163ineau de lupta la distan\u0163\u0103, cereau o pricepere specific\u0103 \u015fi au \u00eenlocuit arcul<\/em>. Mai mult, folosirea lor a fost privit\u0103 \u015fi \u00een Extremul Orient ca o art\u0103 mar\u0163ial\u0103<\/em>. Ceea ce, de fapt, \u015fi este. \u00cen sf\u00e2r\u015fit, lupta f\u0103r\u0103 arme<\/em> este o categorie important\u0103, ce cuprinde mai multe forme rom\u00e2ne\u015fti. Am l\u0103sat la sf\u00e2r\u015fit, \u00eentr-o singur\u0103 categorie, arme<\/em> ce au fost folosite mai pu\u0163in, care nu mai sunt \u00eentrebuin\u0163ate ast\u0103zi etc.<\/p>\n

Am \u00eencercat \u00een aceast\u0103 sistematizare s\u0103 cuprind datele istorice \u015fi etnologice adunate de-a lungul deceniilor. At\u00e2t din felurite surse scrise \u2013 de la izvoare istorice la consemn\u0103ri ale basmelor, legendelor, baladelor etc. \u2013 c\u00e2t \u015fi din ceea ce am v\u0103zut \u00een \u0163ar\u0103 de-a lungul a aproape 40 de ani. Desigur, este doar o prim\u0103 form\u0103. Ca urmare, foarte departe de rigoarea pe care o cap\u0103t\u0103 un material prelucrat mai mult\u0103 vreme, de mai mul\u0163i. Nu am acoperit toate regiunile rom\u00e2ne\u015fti. Nu am prezentat sursele \u00een mod sistematic. Etc. Scopul acestui material este de a pune un \u00eenceput, cu speran\u0163a c\u0103 al\u0163ii vor prelua \u015ftafeta \u015fi vor trece de la forma nefinisat\u0103 la studiul sistematic, specializat pe arme, provincii, perioade de timp etc.<\/p>\n

    \n
  1. Spada, sabia, rapierul \u015fi alte asemenea arme.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

    Dacii foloseau \u00een general s\u0103bii drepte, cu dou\u0103 t\u0103i\u015furi – adic\u0103 spade<\/em> – precum cele de tip scitic (achinaches<\/em><\/strong> – akinakes<\/em><\/strong>) ori celtice. \u00cen zona \u0162\u0103rii Ha\u0163egului \u015fi \u00eemprejurimi se dezvolt\u0103 o form\u0103 specific\u0103 de sabie<\/em>, curb\u0103, cunoscut\u0103 ast\u0103zi \u015fi sub numele de “dac\u0103<\/em><\/strong>” (falx, dacian falx). Ea se va r\u0103sp\u00e2ndi pe arii mai largi, dar f\u0103r\u0103 a deveni dominant\u0103. Suntem \u00eendrept\u0103\u0163i\u0163i s\u0103 credem c\u0103 ea corespundea \u015fi unor forme mar\u0163iale particulare (unele impuse de caracteristicile armei). Se pare c\u0103 se trage din rhomphaia<\/em><\/strong>, sabia tracic\u0103 sudic\u0103, de care se deosebe\u015fte prin lama mai scurt\u0103 \u015fi m\u00e2nerul (mult) mai lung. \u015ei aceast\u0103 ultim\u0103 arm\u0103 apare \u015fi la nord de Dun\u0103re, fie apar\u0163in\u00e2nd Tracilor \u201esudici\u201d \u015fi Ilirilor din aceast\u0103 zon\u0103, fie preluat\u0103 de Daci.<\/p>\n

    De\u015fi filmele de propagand\u0103 comunist\u0103 \u015fi alte materiale similare au transformat \u00een ochii maselor falx<\/em>-ul ori daca<\/em><\/strong> \u00een sabia tipic\u0103 a Dacilor, de\u015fi ne m\u00e2ndrim cu ea \u00eentruc\u00e2t este o realizare teribil\u0103 a str\u0103bunilor, trebuie s\u0103 men\u0163ion\u0103m \u015fi faptul c\u0103 \u00een realitate ea a fost o particularitate local\u0103, fiind folosit aproape exclusiv \u00een p\u0103r\u0163ile \u0162\u0103rii Ha\u0163egului. \u00cen rest, \u00een afara unor rare descoperiri de tip rhomphaia<\/em>, amintite, spa\u0163iul dintre Tisa \u015fi Nistru este domniat de sabia dreapt\u0103<\/em>, \u015fi \u00een tipuri scurte, dar mai ales \u00een cele lungi.<\/p>\n

    O practic\u0103 funeral\u0103 interesant\u0103 este aceea a \u00ee<\/em>ndoirii sabiei<\/em> cu care era \u00eengropat lupt\u0103torul. Aceast\u0103 \u00eendoire pe o latur\u0103 se f\u0103cea p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd v\u00e2rful atingea ap\u0103r\u0103toarea sau m\u00e2nerul armei. De\u015fi putem da felurite interpret\u0103ri acestei practici, motivul real \u2013 \u00een afar\u0103 c\u0103 este ceva legat de via\u0163a de dup\u0103 moarte \u2013 nu \u00eel cunoa\u015ftem \u00eenc\u0103. Sigur este \u00eens\u0103 c\u0103 sabia<\/em> (spada<\/em>) avea pentru Tracii nord-dun\u0103reni \u2013 fie c\u0103 \u00eei numim Ge\u0163i, Daci, Carpi etc. \u2013 o semnifica\u0163ie mistic\u0103<\/em>.<\/p>\n

    Tradi\u0163iile de lupt\u0103 ale Tracilor sunt foarte bogate \u015fi sunt poate cea mai binecunoscut\u0103 latur\u0103 a culturii acestora. Din zona predominant celtic\u0103 a Panoniei \u015fi Noricumului p\u00e2n\u0103 \u00eenspre Armenia, diferite ramuri \u015fi triburi tracice s-au remarcat prin \u00eenclina\u0163iile r\u0103zboinice. Sabia<\/em> fiind una dintre armele lor preferate. La unele popula\u0163ii tracice \u2013 ca \u015fi la unele scitice sau germanice \u2013 femeile erau \u015fi ele lupt\u0103toare, de unde \u015fi C\u00e2mpiile Amazoanelor din Asia Mic\u0103 (la hotarul de apus al Armeniei).<\/p>\n

    Armenii, urma\u015fi ai Tracilor migra\u0163i spre Est \u00een mai multe valuri, au \u015fi ei un adev\u0103rat cult al spadei<\/em>, inclusiv \u00een era cre\u015ftin\u0103 – fiind prima na\u0163iune cre\u015ftin\u0103 din istorie.<\/p>\n

    Cel\u0163ii foloseau foarte mult s\u0103biile. \u00cen primul r\u00e2nd cavalerii<\/em> cel\u0163i<\/em>, dar \u015fi alte categorii. Aveau s\u0103bii drepte, de m\u0103rime medie sau lungi. Infiltrarea galic\u0103 pe Valea Dun\u0103rii \u2013 \u015fi apoi invazia Cel\u0163ilor \u00een secolele IV-III \u00ee.Chr. \u2013 va aduce nu doar noi tehnologii metalurgice \u015fi alte elemente de tehnic\u0103, ci \u015fi tipurile de sabie celtice. Descoperirile arheologice atest\u0103 o prezen\u0163\u0103 puternic\u0103 a elementelor de cultur\u0103 celtic\u0103 \u2013 sau galic\u0103<\/em>, dup\u0103 numele preferat \u00een epoc\u0103 \u2013 p\u00e2n\u0103 \u00eenspre Nipru, unele grupuri celtice ajung\u00e2nd chiar \u015fi dincolo de acest fluviu. Sabia avea o dimensiune mistic\u0103<\/em> \u015fi la cel\u0163i.<\/p>\n

    S\u0103biile drepte, achinaches<\/em> (akinakes<\/em>) sunt folosite de sci\u0163i, mai ales \u00een luptele unul la unul, chiar dac\u0103 \u00een r\u0103zboaiele lor baza erau arcurile<\/em>, iar lancea<\/em> \u015fi suli\u0163a<\/em> le erau, de asemenea, familiare.<\/em><\/p>\n

    Aceste spade<\/em> sau s\u0103bii drepte, cu dou\u0103 t\u0103i\u015furi,<\/em> sunt foarte des \u00eent\u00e2lnite \u015fi \u00een spa\u0163iul de la apus de Mun\u0163ii \u015fi Fluviul Ural(i), p\u00e2n\u0103 \u00een Panonia \u2013 unde au tr\u0103it mult\u0103 vreme Sarma\u0163ii Iazigi \u2013 \u015fi Sci\u0163ia Mic\u0103 (Dicia sau Dobrogea de azi). Sarma\u0163ii \u00eenso\u0163eau folosirea acestor achinaches<\/em> de o amur\u0103 specific\u0103, \u00een solzi, uneori acoperind \u015fi calul \u00een \u00eentregime. Acest soi nou de lupt\u0103tor va fi cunoscut apoi drept catafract<\/em> \u015fi al\u0163ii \u00ee\u015fi vor aroga meritul apari\u0163iei sale (at\u00e2t Grecii, c\u00e2t \u015fi Per\u015fii sau Iranienii de mai t\u00e2rziu, cu toate c\u0103 \u015fi unii, \u015fi ceilal\u0163i, doar au preluat sistemul de la Sci\u0163i, prin intermediul Par\u0163ilor). Pentru Sci\u0163i armamentul era un semn al libert\u0103\u0163ii \u015fi puterii. Un om liber f\u0103r\u0103 arme era de ne\u00eenchipuit. La unele ramuri scitice chiar \u015fi femeile, pentru a fi libere s\u0103 se c\u0103s\u0103toreasc\u0103, aveau de trecut probe de lupt\u0103 sau v\u00e2n\u0103toare. Grupuri de tinere scite intrau \u00een lupt\u0103 cu o putere \u015fi un curaj \u00eenfrico\u015f\u0103tor, iar spre a se c\u0103s\u0103tori o asemenea femeie trebuia s\u0103 fi ucis cel pu\u0163in o fiar\u0103<\/em> mare \u2013 un zimbru, un bour sau un urs. De unde se na\u015fte \u015fi prezen\u0163a unor Amazoane<\/em> pe h\u0103r\u0163ile grece\u015fti ale nordului M\u0103rii Negre, \u00een teritoriul Sci\u0163iei Mari.<\/p>\n

    Felurite s\u0103bii – mai ales scurte, pentru infanterie – sunt folosite \u015fi de Romani. Ace\u015ftia vor prelua \u015fi formele de s\u0103bii, \u015fi formele de arte mar\u0163iale corespunz\u0103toare acestora, de la Etrusci, Gali (Cel\u0163i), Traci etc. Ele sunt parte a armamentului trupelor auxiliare \u2013 mai variat \u2013 \u015fi chiar al legiunilor \u2013 mai standardizat \u2013 dar \u015fi al unit\u0103\u0163ilor de mili\u0163ii, al gladiatorilor etc. Folosirea sabiei este prezentat\u0103 \u00een felurite exerci\u0163ii, inclusiv sub forma unor dansuri cu figuri de lupt\u0103, at\u00e2t \u00een arene, de c\u0103tre gladiatori, c\u00e2t \u015fi \u00een antrenamentele trupelor. Sunt ceea ce \u00een Extremul Orient s-a numit taolu<\/em> sau kata<\/em>, ori \u201eexerci\u0163ii de lupt\u0103 cu parteneri imaginari\u201d, dup\u0103 o defini\u0163ie modern\u0103. Practicarea lor \u00een stil de dans<\/em> avea at\u00e2t avantajul folosirii ritmului<\/em>, c\u00e2t \u015fi pe cel al antren\u0103rii prin muzic\u0103 a sufletului \u00eentr-o lucrare ce devenea din plictisitoare pl\u0103cut\u0103.<\/p>\n

    Sinteza roman\u0103 va culmina prin \u00eemp\u0103m\u00e2ntenirea multor trupe. Acestea, devenite mili\u0163ii populare<\/em>, \u00ee\u015fi p\u0103strau structura militar\u0103 \u015fi obliga\u0163iile de preg\u0103tire \u015fi lupt\u0103. \u00cen schimb primeau (primiser\u0103) p\u0103m\u00e2nturi \u015fi scutiri de taxe. Ca urmare, acestea vor p\u0103stra \u015fi armele, \u015fi r\u00e2nduielile ost\u0103\u015fe\u015fti, precum \u015fi preg\u0103tirea de lupt\u0103. Din Caucaz p\u00e2n\u0103 \u00een Marea Britanie forme de arte mar\u0163iale <\/em>\u00een care preg\u0103tirea \u2013 dar \u015fi exprimarea public\u0103 \u2013 se face prin dansuri cu figuri de lupt\u0103 se p\u0103streaz\u0103 \u2013 mai bine sau alterate \u2013 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Numite C\u0103lu\u015f<\/em> la Rom\u00e2ni, Morisca<\/em>, Morris(e) Dance<\/em>, Moresque<\/em> etc. la britanici, francezi, italieni, Khevsuruli<\/em> (eventual \u015fi Ajameti<\/em> \u015fi Khandjluri<\/em>) \u00een Caucaz.<\/p>\n

    specific rom<\/em>\u00e2<\/em>nesc<\/em><\/p>\n

    Revenind la tipurile de sabie<\/em>, observ\u0103m c\u0103 \u00een secolele IV-V toate formele amintite mai sus (tracice, scitice, galice etc.), cernute de experien\u0163a militar\u0103 roman\u0103, se cristalizaz\u0103 \u00een mai multe linii (tipuri) fundamentale de sabie lung\u0103 \u015fi scurt\u0103.<\/p>\n

    Dintre care, la Rom\u00e2ni domin\u0103 categoric un model roman cre\u015ftin: spad\u0103\/sabie \u201e\u00een cruce\u201d, cu m\u00e2ner destul de lung \u015fi greutate \u00een cap\u0103t, cu o lam\u0103 din p\u0103m\u00e2nt \u00een capul pieptului sau de la v\u00e2rful m\u00e2inii drepte la \u00eencheietura um\u0103rului st\u00e2ng, cu dou\u0103 t\u0103i\u015furi \u015fi v\u00e2rf ascu\u0163it. Multe dintre aceste s\u0103bii au c\u00e2nt\u0103resc \u00eentre 1,4 \u015fi 2,2 kg, din care o parte serioas\u0103 revine greut\u0103\u0163ii care echilibreaz\u0103 sabia. Aceste arme sunt ceea ce se nume\u015fte \u201ede o m\u00e2n\u0103\u201d sau \u201ede o m\u00e2n\u0103 \u015fi jum\u0103tate\u201d. Popular li se mai spunea \u015fi sabie rom<\/em>\u00e2<\/em>neasc\u0103<\/em> (de\u015fi, \u00een mai multe forme, se \u00een\u00e2lne\u015fte la multe alte popoare). De obicei se \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 \u00een lupt\u0103 doar cu o m\u00e2n\u0103, \u00een cealat\u0103 fiind adesea un scut sau o alt\u0103 arm\u0103 (jungher, cu\u0163it, topor scurt\/bard\u0103 etc.). Spada lat\u0103<\/em>, mai grea, se numea sabie voiniceasc\u0103<\/em>.<\/p>\n

    La Rom\u00e2ni spada ori sabia nu se folosea niciodat\u0103 dec\u00e2t \u00eempotriva du\u015fmanilor, ne\u00een\u0163elegerile comune rezolv\u00e2ndu-se prin lupt\u0103 dreapt\u0103<\/em>, tr<\/em>\u00e2<\/em>nt\u0103<\/em> sau b\u0103taie<\/em> \u015fi alte asemenea forme f\u0103r\u0103 arme, eventual prin lupta ciob\u0103neasc\u0103<\/em> \u2013 cu b\u00e2tele etc.<\/p>\n

    Rom\u00e2nii p\u0103streaz\u0103 mult\u0103 vreme sabia ca arma fundamental\u0103<\/em> \u015fi ca semn<\/em> prin excelen\u0163\u0103 al omului liber<\/em>. Orice familie rom\u00e2neasc\u0103 avea pe perete, chiar \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een perioada interbelic\u0103, m\u0103car o sabie (\u015fi un arc, sau alt\u0103 arm\u0103 de distan\u0163\u0103).<\/p>\n

    \u00cen afar\u0103 de tipul de sabie amintit, cu variantele sale, exist\u0103 \u00eens\u0103 la Rom\u00e2ni \u015fi s\u0103bii scurte, s\u0103bii de dou\u0103 m\u00e2ini, palo\u015f, sabie persan\u0103, sabie t\u0103t\u0103rasc\u0103 \u015fi alte asemenea modele, inclusiv, mai t\u00e2rziu, s\u0103biile de cavalerie turce\u015fti, germane, franceze ori c\u0103z\u0103ce\u015fti, rapierul \u015fi multe alte modele. Desigur, lucrurile se schimb\u0103 \u015fi mai mult dup\u0103 masacrul fanariot \u00eempotriva Rom\u00e2nilor din Muntenia \u015fi Moldova, petrecut \u00een secolul al XVIII-lea \u00een paralel cu masacrele grece\u015fti \u2013 sau greco-musulmane \u2013 anti-rom\u00e2ne\u015fti din Peninsula Balcanic\u0103, cele austriece \u015fi austro-ungare din Transilvania \u015fi celelalte teritorii ocupate de fanticii papi\u015fti vienezi etc. Sabia de cavalerie<\/em> de tip apusean sau oriental \u00eencepe s\u0103 domine. Era folosit\u0103 \u00een toat\u0103 Europa, dar \u015fi \u00een Asia ruseasc\u0103 \u015fi Americi, astfel \u00eenc\u00e2t se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte mult \u015fi la noi. Sabia dreapt\u0103<\/em> \u00eencepe s\u0103 fie privit\u0103 ca un \u201emodel \u0163\u0103r\u0103nesc\u201d, \u201e\u00eenvechit\u201d (snobismul…). De asemenea se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte, at\u00e2t prin Italienii \u015fi Francezii ajun\u015fi \u00een Panonia, Ardeal, Moldova \u015fi Muntenia, c\u00e2t \u015fi prin adep\u0163ii Unguri sau Austrieci ai armei, \u015fi rapierul<\/em>, o arm\u0103 foarte eficient\u0103 \u00een lupta unu-la-unu \u015fi \u00een anumite forme de r\u0103zboi.<\/p>\n

    Din punct de vedere tehnic \u015ftim c\u0103 \u015fcolile rom\u00e2ne\u015fti de arem foloseau o spad\u0103<\/em> ori sabie<\/em> de o m\u00e2n\u0103 sau “de o m\u00e2n\u0103 \u015fi jum\u0103tate”, adesea \u00eenso\u0163it\u0103 de scut sau pav\u0103z\u0103, respectiv jungher, pumnal, cu\u0163it, bard\u0103 (scurt\u0103) sau alt\u0103 arm\u0103 \u00een m\u00e2na secundar\u0103. Sabia cu dou\u0103 m\u00e2ini era folosit\u0103 doar de cei instrui\u0163i (\u015fi) dup\u0103 tipar occidental (ca \u015etefan cel Mare la Curtea Ungariei). Asta \u015fi pentru c\u0103 utilitatea ei, \u00een lupte \u00eempotriva cavaleriei sau lupt\u0103torilor cu armur\u0103 \u015fi coif, era la noi \u00eemplinit\u0103 cu alte arme (literele b., e. \u015fi h. din mica noastr\u0103 list\u0103).<\/p>\n

    Tehnicile rom\u00e2ne\u015fti cuprindeau \u015fi rotiri de sabie, dup\u0103 modelul ghioagelor, dar mai ales t\u0103ieturi scurte, piezi\u015fe, “din alunecare”, \u00ee<\/em>mpuns\u0103turi<\/em> \u015fi r\u0103suciri<\/em>, prin care sabia \u201ese strecura ho\u0163e\u015fte<\/em>\u201d prin ap\u0103rarea du\u015fmanului. De aceea una din exprim\u0103rile populare pentru aceste arte mar\u0163iale cuprinse sub numele de scrim\u0103<\/em> sau lupt\u0103 cu sabia<\/em> era a \u015ftii s\u0103 (r\u0103)suce\u015fti sabia<\/em>. Iar un lupt\u0103tor bun era descris ca unul care \u015ftie s\u0103 r\u0103suceasc\u0103 bine sabia<\/em>.<\/p>\n

    Intelectualitatea de secol XIX \u2013 \u015fi cu at\u00e2t mai mult cea de dup\u0103 aceea \u2013 a f\u0103cut uneori (mai t\u00e2rziu, deseori) confuzie \u00eentre a \u015ftii s\u0103 r\u0103suce\u015fti bine sabia<\/em> \u2013 ceea ce corespunde unor tehnici de lupt\u0103 \u2013 \u015fi a \u015ftii s\u0103 <\/em>\u00ee<\/em>nv<\/em>\u00e2<\/em>rt\u0103 bine ghioaga\/buzduganul<\/em> \u2013 ceea ce corespunde altor tehnici de lupt\u0103.<\/p>\n

    Sabia<\/em> se \u00eenv\u0103\u0163a \u2013 expresiile erau \u201ea \u00eenv\u0103\u0163a sabie<\/em>\u201d sau \u201ea \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103 r\u0103suceasc\u0103 spada<\/em>\u201d \u2013 de la p\u0103rin\u0163i sau fra\u0163i\/prieteni mai mari, la cei mici. Mersul cu vitele sau caii la p\u0103scut era unul din timpurile preferate pentru aceasta, dar nici pe departe singurul. La \u00eenceput se foloseau be\u0163e sau s\u0103bii de lemn. Greu era \u00een primul r\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163ul ap\u0103r\u0103rii cu anumite p\u0103r\u0163i ale sabiei<\/em> \u2013 partea tare<\/em>, f\u0103r\u0103 t\u0103i\u015f, la s\u0103biile care o aveau, latul sabiei<\/em> la celelalte. Dar acesta, odat\u0103 \u00eensu\u015fit, d\u0103dea \u00eencheieturii agilitatea \u015fi puterea pentru celelalte r\u0103suciri<\/em> ale sabiei<\/em>, esen\u0163iale \u00een lupt\u0103. \u015ei, totodat\u0103, d\u0103dea liber la folosirea sabiei<\/em> propriu-zise, din metal. Foarte aprecia\u0163i erau vitejii<\/em>, cei care luptaser\u0103 cu adev\u0103rat (ca voluntari, haiduci, r\u0103scula\u0163i etc.) \u015fi, astfel, aveau o experien\u0163\u0103 de mare valoare. La fel osta\u015fii<\/em>, fie retra\u015fi, fie activi. Dar, p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea, esen\u0163iale erau fr\u0103\u0163iile (de cruce)<\/em> pentru b\u0103rba\u0163i, respectiv sur\u0103\u0163iile<\/em> pentru femei. Cele mai cunoscute sunt ast\u0103zi fr\u0103\u0163iile c\u0103lu\u015f\u0103re\u015fti<\/em> \u015fi sur\u0103\u0163iile arom<\/em>\u00e2<\/em>ne<\/em> (\u00een special f\u00e2r\u015ferote) \u015fi mo\u0163e\u015fti<\/em>, dar mai erau \u015fi multe alte fr\u0103\u0163ii<\/em>, precum cele ale Junilor<\/em>, ale \u015eoimanilor<\/em> etc., sur\u0103\u0163iile Dr\u0103gaica<\/em> \u015f.a.m.d. Practic leg\u0103turile de tip fr\u0103\u0163ie <\/em>(sau sur\u0103\u0163ie<\/em>) de cruce<\/em> erau at\u00e2t de r\u0103sp\u00e2ndite la Rom\u00e2ni \u00eenc\u00e2t extremi\u015ftii greci au \u00eencercat s\u0103 le trateze drept \u201eerezi\u201d spre a le distruge (\u015fi a distruge astfel una din structurile esen\u0163iale ale Neamului Rom\u00e2nesc). \u00cen cadrul acestor fr\u0103\u0163ii<\/em> \u015fi sur\u0103\u0163ii<\/em>, \u00een afar\u0103 de felurite \u00eenv\u0103\u0163\u0103turi specifice genului \u2013 ca cele privitoare la c\u0103s\u0103torie, igien\u0103 intim\u0103, sarcin\u0103 \u015fi na\u015ftere etc. \u2013 se primeau \u015fi puneau \u00een lucru \u00eenv\u0103\u0163\u0103turile na\u0163ionale (o parte cunoscut\u0103 de str\u0103ini ca Jus Valachorum<\/em>, adic\u0103 Legea Rom<\/em>\u00e2<\/em>neasc\u0103<\/em>). Printre acestea erau \u015fi luptele<\/em>, \u015fi \u00een primul r\u00e2nd spada<\/em>.<\/p>\n

    c\u0103lu\u015farii, elita artelor mar\u0163iale rom<\/em>\u00e2<\/em>ne\u015fti vechi<\/em><\/p>\n

    \u00cen \u201eDescrierea Moldovei<\/em>\u201d Dimitrie Cantemir \u00eenf\u0103\u0163i\u015feaz\u0103 pe C\u0103lu\u015fari<\/em> \u00een a\u015fa fel \u00eenc\u00e2t oricine cite\u015fte despre ei, dac\u0103 nu \u015ftie c\u0103 este vorba despre Rom\u00e2ni, va crede c\u0103 este vorba despre \u015fcolile de arte mar\u0163iale orientale<\/em>, cu practicile lor, inclusiv cu \u00eenfrunt\u0103rile dintre ele. \u00centr-adev\u0103r, prezentarea \u00een public drept dansatori<\/em> sau\/\u015fi acroba\u0163i<\/em>, eventual vindec\u0103tori<\/em> sau chiar exorci\u015fti<\/em>, apare \u015fi la \u015fcolile de arte mar\u0163iale din mai multe p\u0103r\u0163i ale Asiei (\u00een India, China, Japonia, Indonezia, Indochina, Filipine etc.). Dar dac\u0103 exist\u0103 o paralel\u0103 a practicilor<\/em>, structura misticii<\/em> este radical diferit\u0103. C\u0103lu\u015farii<\/em> se raporteaz\u0103 categoric \u015fi definitoriu la Biseric\u0103<\/em>, la s\u0103rb\u0103torile, canoanele, \u00eenv\u0103\u0163\u0103tura acesteia. Ei reprezint\u0103, \u00een mod clar, o form\u0103 de ost\u0103\u015fie paleocre\u015ftin\u0103<\/strong>, p\u0103strat\u0103 peste veacuri \u015fi chiar milenii, incluz\u00e2nd tradi\u0163ia cre\u015ftin\u0103 veche a dansurilor rituale, taumaturgice (atestate \u00eenc\u0103 \u00een Vechiul Testament, prezente \u00een Constantinopolul secolelor X-XII \u015fi din care se p\u0103streaz\u0103 \u00een cultul ortodox horele de la Botez, Cununie \u015fi Hirotonie). \u00cen cuno\u015ftin\u0163ele acestor \u015fcoli de arme c\u0103lu\u015f\u0103re\u015fti<\/em> au fost adunate mo\u015ftenirile traco-ilirice, scito-sarmatice \u015fi celtice, dar mai ales puterea de sintez\u0103 genial\u0103 a armatelor romane, \u00een care felurite na\u0163ii au topit, ca \u00eentr-un aliaj suprem, talentul lor militar.<\/p>\n

    Cetele c\u0103lu\u015f\u0103re\u015fti<\/em>, am putea s\u0103 le numim, foarte corecte, \u015fcolile c\u0103lu\u015f\u0103re\u015fti<\/em>, au fost un mediu rezervat Rom\u00e2nilor, \u00eenchis str\u0103inilor. \u00cen care arta sabiei<\/em> a ocupat un loc esen\u0163ial, dezvolt\u00e2nd al\u0103turi formele obi\u015fnuite ale luptei \u015fi pe cele acrobatice (cu salturi la \u00een\u0103l\u0163ime) ori la sol. Confrunt\u0103rile dintre cetele c\u0103lu\u015f\u0103re\u015fti<\/em> erau supuse unui cod de legi deosebit de cel civil \u2013 conform vechiului Drept Roman<\/em> sintetizat de \u00cemp\u0103ratul nostru Iustinian. Ca urmare, chiar dac\u0103 se terminau cu mor\u0163i<\/em>, judec\u0103torii (civili) nu puteau s\u0103 intervin\u0103. Aceast\u0103 situa\u0163ie juridic\u0103 atest\u0103 vechimea \u015fi autoritatea tradi\u0163iei c\u0103lu\u015f\u0103re\u015fti.<\/p>\n

    C\u0103lu\u015farii<\/em> sunt prezen\u0163i \u00een tot limesul roman<\/em>, din Marea Britanie – unde se mai p\u0103streaz\u0103 formele de Morris Dance, \u00een cea mai mare parte cu b\u0103\u0163ul \u00een loc de spad\u0103<\/em> – \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een Caucaz, unde \u00eenc\u0103 se mai practic\u0103 forma de sabie (scurt\u0103) \u015fi scut<\/em>. Rom\u00e2nii din Alpi, Moravia, Dinarici, Iliria, Epir, Macedonia, Rodopi, Timoc etc. au p\u0103strat mult\u0103 vreme C\u0103lu\u015ful<\/em>. Oastea lui Baba Novac<\/em>, Rom\u00e2n din Timoc, adun\u0103 \u00een primul r\u00e2nd peste o mie de c\u0103lu\u015fari<\/em> din sud, al\u0103turi de care vin vitejii S\u00e2rbilor \u015fi Bulgarilor \u00eentr-o \u00eencercare legendar\u0103 de eliberare de sub jugul turcesc. \u015ei \u00een armata lui Mihai Viteazul exist\u0103 corpuri de c\u0103lu\u015fari<\/em>, unul dintre ei f\u0103c\u00e2nd o demonstra\u0163ie de joc cu sabia<\/em> care \u00eei zguduie pe Sigismund \u015fi cei din jurul s\u0103u – nobili \u015fi osta\u015fi Unguri, Germani, Valoni etc., oameni pricepu\u0163i \u00een scrim\u0103<\/em> \u015fi alte arte mar\u0163iale europene<\/em>.<\/p>\n

    har\u0163a sau duelul rom<\/em>\u00e2<\/em>nesc vechi<\/em><\/p>\n

    Un termen rom\u00e2nesc polisemantic este acela de har\u0163\u0103<\/em>. Atestat \u00een Evul Mediu, termenul define\u015fte (1) \u015fi o ceart\u0103 \u00eentre doi \u2013 sau mai mul\u0163i \u2013 oameni, care pare serioas\u0103 \u00eens\u0103 nu este (\u015fi nu are urm\u0103ri grave). De asemenea este folosit (2) pentru o ciocnire u\u015foar\u0103, f\u0103r\u0103 un angajament decisiv, \u00eentre dou\u0103 for\u0163e militare. Dar mai este folosit \u015fi pentru (3) dueluri prietene\u015fti \u015fi \u00eentreceri de lupt\u0103 c\u0103lare, ca \u015fi pentru (4) forme de lupt\u0103 f\u0103r\u0103 arme (litera g. din mica noastr\u0103 list\u0103).<\/p>\n

    \u00cen har\u0163\u0103<\/em> (3) se \u00eenfruntau doi sau mai mul\u0163i lupt\u0103tori, folosind felurite arme. Preferate erau palo\u015ful<\/em> ori sabia voiniceasc\u0103<\/em> \u015fi, respectiv, buzduganul<\/em>. Aceste forme rom\u00e2ne\u015fti ale turnirurilor cavalere\u015fti str\u0103ine mai purtau denumirea de jut\u0103<\/em> iar, pentru anumite forme care foloseau suli\u0163a<\/em> (vom reveni mai jos) de halc\u0103<\/em>.<\/p>\n

    Prin palo\u015f<\/em> s-au \u00een\u0163eles de-a lungul vremii mai multe tipuri de sabie, unite prin faptul c\u0103 erau mai grele dec\u00e2t sabia rom<\/em>\u00e2<\/em>neasc\u0103<\/em> obi\u015fnuit\u0103 (descris\u0103 mai sus). Unele erau curbe, aici intr\u00e2nd \u015fi hangere<\/em> turce\u015fti, s\u0103bii de cavalerie<\/em>, palo\u015f<\/em> c\u0103z\u0103cesc<\/em> \u015f.a.a.; altele drepte, \u00eens\u0103 foarte late, altele aveau o linie median\u0103 dreapt\u0103, dar partea dinspre v\u00e2rf era mai lat\u0103 dec\u00e2t cea dinspre ap\u0103r\u0103toare (gard\u0103). Termenul, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 adesea \u00een popor, este neclar, semnifica\u0163ia variind de la o regiune la alta.<\/p>\n

    Despre h\u0103r\u0103\u0163it<\/em> \u2013 cum suna forma de verb a substantivului har\u0163\u0103<\/em> \u2013 exist\u0103 mai multe consemn\u0103ri, dintre care amintim o form\u0103 popular\u0103:<\/p>\n

    \u201e\u00cencepea dar de-a c\u0103lare<\/p>\n

    Har\u0163a<\/em> cea din fuga mare,<\/p>\n

    Palo\u015fele z\u0103ng\u0103nind,<\/p>\n

    Buzduganele-nv\u00e2rtind
    \n\u015fi din gur\u0103 chiuind.\u201d<\/p>\n

    (O form\u0103 \u2013 cu evidente interven\u0163ii livre\u015fti \u2013 o g\u0103sim \u015fi la Vasile Alecsandri, \u00een poemul Radu Calomfirescu<\/em>.)<\/p>\n

    Priceperea \u00een lupt\u0103 f\u0103cea ca \u00een har\u0163\u0103<\/em> s\u0103 nu existe, de obicei, r\u0103ni\u0163i.<\/p>\n

    O alt\u0103 form\u0103 a har\u0163ei<\/em>, adic\u0103 a duelului<\/em>, era la Rom\u00e2ni – ca \u015fi la alte na\u0163ii – acela dintre conduc\u0103torii unor o\u015ftiri, mijloc de a \u00eencheia – sau deschide – lupta printr-o prob\u0103 de pricepere \u015fi vitejie. Atestat\u0103 din Antichitate – probabil cazul cu David \u015fi Goliat este cel mai celebru – aceast\u0103 practic\u0103 a fost p\u0103strat\u0103 la Rom\u00e2ni p\u00e2n\u0103 la \u00eenceputul secolului XX, ultimele atest\u0103ri fiind cele ale unor asemenea lupte date de Rom\u00e2nii din Macedonia \u015fi Epir – dueluri cu du\u015fmanii Greci, Turci sau Albanezi, ori cu conduc\u0103torii unor cete de t\u00e2lhari – \u015fi, respectiv, de Rom\u00e2nii din Zaporojia \u015fi din unele unit\u0103\u0163i ale armatelor ruse\u015fti.<\/p>\n

    Aceste ultime forme de har\u0163\u0103<\/em> se terminau adesea cu moartea celor doi lupt\u0103tori, sau, \u00een cel mai bun caz, cu moartea unuia dintre ei. Este un fapt de mare \u00eensemn\u0103tate, pentru c\u0103 ne arat\u0103, al\u0103turi de folosirea spadei<\/em> \u015fi s\u0103biilor<\/em> \u00een r\u0103zboi, faptul c\u0103 \u015fcoala de arme rom<\/em>\u00e2<\/em>neasc\u0103<\/em> sau, mai bine zis, \u015fcolile de arme rom<\/em>\u00e2<\/em>ne\u015fti<\/em> erau dedicate unor tehnici ucig\u0103toare, a c\u0103ror eficien\u0163\u0103 mortal\u0103 trebuia maximizat\u0103. Dac\u0103 la tr<\/em>\u00e2<\/em>nt\u0103<\/em> \u015fi alte forme asem\u0103n\u0103toare scopul era s\u0103 nu<\/em> se produc\u0103 v\u0103t\u0103m\u0103ri grave, \u00een lupta cu spada \u015fi alte arte mar\u0163iale \u00eenrudite, dimpotriv\u0103, ideea era de a ucide c\u00e2t mai repede, ideal dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103.<\/p>\n

    (\u00cen folclorul rom\u00e2nesc se str\u0103ruie mereu pe faptul c\u0103 viteazul “l-a ucis dintr-o lovitur\u0103”, ca semn al preg\u0103tirii \u00eenalte. Cei care se lupt\u0103 mult\u0103 vreme \u00een s\u0103bii sau alte arme, inclusiv \u00een tr<\/em>\u00e2<\/em>nt\u0103<\/em> sau lupt\u0103 dreapt\u0103<\/em> sunt elita celor dou\u0103 tabere – binele \u015fi r\u0103ul, \u00een basme, Rom\u00e2nii \u015fi du\u015fmanii lor \u00een legende etc.)<\/p>\n

    alte date despre folosirea spadei la Rom<\/em>\u00e2<\/em>ni<\/em><\/p>\n

    \u00cen luptele c\u0103lare se folosea \u015fi scutul, de\u015fi acesta era adesa prins de \u015fa, l\u0103s\u00e2nd m\u00e2na st\u00e2ng\u0103 s\u0103 \u0163in\u0103 h\u0103\u0163urile. Totu\u015fi era socotit un adev\u0103rat voinic<\/em> sau viteaz<\/em> acela care putea s\u0103-\u015fi conduc\u0103 \u00een lupt\u0103 calul doar din genunchi \u015fi glas, f\u0103r\u0103 h\u0103\u0163uri.<\/p>\n

    De\u015fi, dup\u0103 cum am ar\u0103tat, se practica \u015fi lupta c\u0103lare cu sabia<\/em>, mai ales la har\u0163\u0103<\/em>, \u00een fapt c\u0103l\u0103re\u0163ii preferau s\u0103 foloseasc\u0103, \u015fi la v\u00e2n\u0103toare, \u015fi la r\u0103zboi, arcul<\/em> pentru dep\u0103rtare \u015fi fu\u015ftea<\/em>, suli\u0163a<\/em> sau lancea<\/em> pentru \u00eenfruntarea fa\u0163\u0103 c\u0103tre fa\u0163\u0103. Sabia <\/em>era folosit\u0103 mai mult dac\u0103 se fr\u00e2ngea ori pierdea arma lung\u0103<\/em>, ori \u00een luptele pedestre.<\/p>\n

    Ca urmare a acestor tradi\u0163ii, este de a\u015fteptat ca lupta cu sabia<\/em> s\u0103 fie iubit\u0103 \u015fi p\u0103strat\u0103 de Rom\u00e2ni p\u00e2n\u0103 \u00een epoca comunist\u0103. De fapt, Scrima<\/em> este una din artele mar\u0163iale acceptate oficial \u015fi practicate ca atare \u00eenc\u0103 \u00een secolul al XIX-lea. \u00cen special \u00een forma de scrim\u0103 pentru duel \u015fi cea sportiv\u0103. Sabia de r\u0103zboi este practicat\u0103 mai ales de cavaleri\u015fti, dar \u015fi de ofi\u0163eri (al\u0103turi de cea de duel). Pentru ei sabia r\u0103m\u00e2ne, p\u00e2n\u0103 \u00een primul r\u0103zboi mondial, o arm\u0103 esen\u0163ial\u0103 (de obicei ofi\u0163erii erau \u00eenarma\u0163i cu un pistol \u015fi o sabie).<\/p>\n

    Forme de lupt\u0103 cu sabia au parte, \u015fi la Rom\u00e2ni, de influen\u0163e masive din Europa \u015fi Asia, dezvolt\u00e2ndu-se \u00een linii xenofile (care p\u0103streaz\u0103 linia unor \u015fcoli str\u0103ine – franceze, germane, ruse\u015fti, spaniole etc.) sau proprii.<\/p>\n

    Am amintit mai sus faptul c\u0103 \u00een prima jum\u0103tate a secolului al XIX-lea scrima<\/em> era larg practicat\u0103 la Rom\u00e2ni. Din Mun\u0163ii Pindului \u00een Zaporojia, din \u0162ara Cicerilor \u00een Dicia (Dobrogea), orice cas\u0103 de Rom\u00e2n liber avea cel pu\u0163in o sabie, dac\u0103 nu mai multe. Iar folosirea lor este larg atestat\u0103.<\/p>\n

    \u00centrebuin\u0163area \u00een lupt\u0103 a sabiei<\/em> este comun\u0103 \u00eenc\u0103 la Rom\u00e2nii din Epir \u015fi vestul Macedoniei \u00een secolul al XIX-lea. De\u015fi Ion Caragiani men\u0163ioneaz\u0103 despre activit\u0103\u0163ile de corsari \u2013 anti-otomani \u2013 ale multor eroi Rom\u00e2ni sudici \u2013 ceea ce presupune folosirea unor s\u0103bii specifice mediului marin\u0103resc \u2013 avem \u00eenc\u0103 pu\u0163ine date \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103.<\/p>\n

    Rom\u00e2nii din Zaporojia folosesc deja \u00een secolul al XVIII-lea s\u0103biile c\u0103z\u0103ce\u015fti, curbe \u015fi f\u0103r\u0103 crucea<\/em> ap\u0103r\u0103torii (g\u0103rzii) pe care o avea sabia dreapt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103, dar \u00eentrebuin\u0163eaz\u0103 \u015fi suli\u0163ele scitice, r\u0103mase p\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea \u015fi chiar XX.<\/p>\n

    \u015ei Rom\u00e2nii din Dalma\u0163ia sunt s\u0103bieri temu\u0163i p\u00e2n\u0103 \u00een epoca modern\u0103.<\/p>\n

    Revenind la scrim\u0103<\/em>, trebuie s\u0103 subliniem cre\u015fterea masiv\u0103 a impunerii \u2013 pe linie politic\u0103 \u2013 a unor forme str\u0103ine, cu distrugerea celor autohtone. O atitudine aflat\u0103 \u00eentr-un izbitor \u015fi nes\u0103n\u0103tos contrast cu deschiderea veche a Rom\u00e2nilor fa\u0163\u0103 de tehnici \u015fi arme noi, adaptate la tradi\u0163ia proprie.<\/p>\n

    Nu vorbim aici despre \u015fcolile de arme<\/em> conduse de str\u0103ini \u015fi despre influen\u0163a lor. Nu pentru c\u0103 nu ar fi parte a mo\u015ftenirii noastre, ci pentru c\u0103, din p\u0103cate, sunt mai binecunoscute dec\u00e2t tradi\u0163ia rom\u00e2neasc\u0103. Italianul Gaetano Biasinni, din Cluj, este un asemenea exemplu [Vasile Hoble, Istoria practic\u0103rii artelor mar\u0163iale <\/em>\u00ee<\/em>n Rom<\/em>\u00e2<\/em>nia \u015fi <\/em>\u00ee<\/em>n lume<\/em>, Ed. Academicpres, Cluj-Napoca, p. 57]. Datorit\u0103 elevilor \u015fi intelectualilor rom\u00e2ni din ora\u015f, influen\u0163a lui ating\u00e2nd nu doar mediile maghiare \u015fi germane, ci \u015fi pe cele rom\u00e2ne\u015fti. Asemenea practican\u0163i de scrim\u0103 apuseni apar \u00een tot Imperiul Habsburgic \u2013 din Cern\u0103u\u0163i \u00een Triest \u2013 dar \u015fi \u00een Muntenia \u015fi Moldova, ba chiar \u015fi \u00een Imperiul Rus, marc\u00e2nd o influen\u0163\u0103 pe care o putem numi globalizatoare<\/em> \u2013 \u015fi care, \u00een epoc\u0103, atinge chiar \u015fi Extremul Orient, unde artele mar\u0163iale vest-europene<\/em> \u00eencearc\u0103 s\u0103 se impun\u0103 \u00een fa\u0163a celor locale.<\/p>\n

    \u00cen Principatele Romane Dun\u0103rene, devenite Principatele Rom\u00e2ne sau Rom\u00e2nia dup\u0103 Unirea din 1859, se caut\u0103 tot mai mult ceea ce nu este rom\u00e2nesc. Veteranii Rom\u00e2ni, de la pandurii din Oltenia \u015fi p\u00e2n\u0103 la lupt\u0103torii din Moldova, nu mai sunt pre\u0163ui\u0163i. S\u0103biile lor, ghioagele lor, suli\u0163ele \u015fi s\u00e2ne\u0163ele lor sunt socotite primitive, nerafinate etc. De aceea se prefer\u0103 \u201emae\u015ftrii de arme\u201d veni\u0163i din Apus. \u00cen special cei francezi, de\u015fi nu sunt singurii. \u00cen vreme ce peste hotar \u00eenspre vest, dup\u0103 cum am ar\u0103tat, se prefer\u0103 \u015fcolile de scrim\u0103 german\u0103, italian\u0103 \u015fi maghiar\u0103. Scrima spaniol\u0103 – printr-un paradox al istoriei, poate cea mai apropiat\u0103 de scrima rom<\/em>\u00e2<\/em>neasc\u0103<\/em> veche – este cunoscut\u0103 la noi mai mult din literatur\u0103 dec\u00e2t direct.<\/p>\n

    Totu\u015fi mul\u0163i dintre osta\u015fii no\u015ftri, mai ales cavaleri\u015ftii \u015fi unii ofi\u0163eri, p\u0103streaz\u0103 linia rom\u00e2neasc\u0103 de sabie. Ce se poate caracteriza prin motto-ul ortodox: toate s\u0103 le <\/em>\u00ee<\/em>ncerca\u0163i, \u0163ine\u0163i ce este bine<\/em>.
    \n\u00cen 1862 prima asocia\u0163ie modern\u0103, propriu-zis sportiv\u0103, este Societatea de dare la semn<\/em>, care \u00ee\u015fi propusese a uni gimnastica, scrima \u015fi tirul, sub conducerea lui Gheorghe Moceanu, specializat \u00een gimnastic\u0103 \u015fi tir, \u015fi a profesorului de scrim\u0103 Constantin Constantiniu.<\/p>\n

    Evident, \u00een paralel se studiau aceste discipline \u015fi \u00een \u015fcolile militare.<\/p>\n

    Tradi\u0163ia va fi dus\u0103 mai departe, at\u00e2t \u00een cadrul G\u0103rzii Regale \u015fi a corpului ofi\u0163eresc rom\u00e2nesc \u2013 dar \u015fi al cavaleriei, pentru care sabia r\u0103m\u00e2ne definitorie \u2013 c\u00e2t \u015fi \u00een cadrul asocia\u0163iilor \u015fi cercurilor sportive, de scrim\u0103 etc. Duelul cu sabia \u2013 \u015fi preg\u0103tirea mar\u0163ial\u0103 corespunz\u0103toare \u2013 se practic\u0103 \u00een Rom\u00e2nia p\u00e2n\u0103 \u00een perioada interbelic\u0103. Bunicul meu, fost ofi\u0163er al Armatei Regale, \u00eemi povestea cu nostalgie – \u015fi \u00een \u015foapt\u0103 – despre lec\u0163iile de sabie “din spatele cazarmei” ce erau o adev\u0103rat\u0103 ini\u0163iere pentru intrarea cu demnitate \u00een corpul ofi\u0163eresc. Se foloseau dou\u0103 arme, spada<\/em> sau rapierul<\/em> \u015fi respectiv sabia de cavalerie<\/em>.<\/p>\n

    Dup\u0103 1944, cu toat\u0103 desfiin\u0163area Armatei Regale, unele linii de lupt\u0103 cu sabia se p\u0103streaz\u0103, sub supravegherea Securit\u0103\u0163ii. Printre altele, datorit\u0103 faptului c\u0103 \u00eens\u0103\u015fi U.R.S.S., ai c\u0103rei agen\u0163i \u015fi colaboratori conduceau Rom\u00e2nia, p\u0103stra formele militare de scrim\u0103 (inclusiv cu baioneta). Iar modelul “fratelui mai mare” trebuia respectat. Ca urmare, aceste forme de scrim\u0103 militar\u0103 \u2013 cu sabia, rapierul \u015fi \u201epu\u015fca\u201d (de fapt din lemn) cu \u201ebaionet\u0103\u201d (de fapt din cauciuc) \u2013 \u00eenso\u0163esc scrima sportiv\u0103<\/em>. Desigur, f\u0103r\u0103 a se confunda cu ea. Le confund\u0103 \u00eens\u0103 necunosc\u0103torii.<\/p>\n

    De asemenea, existen\u0163a pentru o vreme a cavaleriei<\/em> a p\u0103strat \u00eenc\u0103, p\u00e2n\u0103 prin anii ’60, unele linii de \u015fcoal\u0103 de sabie rom<\/em>\u00e2<\/em>neasc\u0103<\/em>.<\/p>\n

    \u00cen zilele noastre, la \u00eenceput \u2013 \u00eenc\u0103 \u2013 de secol XXI, scrima<\/em> se practic\u0103 \u00een Rom\u00e2nia \u00een mai multe forme.
    \nExist\u0103 kendo<\/em>, sau scrima japonez\u0103 sportiv\u0103<\/em>, \u00eenso\u0163it\u0103 de kenjutsu<\/em>, sau scrima japnez\u0103 de lupt\u0103<\/em>. Care se practic\u0103 fie ca atare, fie \u00een cadrul unor alte \u015fcoli mar\u0163iale (ninjutsu<\/em>, aikido<\/em>, aikijutsu<\/em> etc.).
    \nDe asemenea exist\u0103 forme de eskrima<\/em> \u2013 complex mar\u0163ial din Filipine ce a unit scrima spaniol\u0103<\/em>, extrem de eficien\u0103, cu artele mar\u0163iale \u015fi armele locale.<\/p>\n

    \u00cen sf\u00e2r\u015fit, exist\u0103 unele centre \u00een care se practic\u0103 \u015fi sabia de duel<\/em> apusean\u0103 \u2013 mai ales ungure\u015fti \u2013 dar \u015fi un centru \u00een Bucure\u015fti unde se mai practic\u0103 sabie rom\u00e2neasc\u0103. \u00cen Arad exist\u0103, de asemenea, Clubul Aradan Martial Arts, unde marele maestru Hajas-Bucher Gabriel (8 dan Shotokan!, \u00eentemeietorul stilului de arte mar\u0163iale Aradan) face eforturi sistematice, \u015ftiin\u0163ifice \u015fi inteligente de (re)construire a unor forme rom\u00e2ne\u015fti de lupt\u0103 cu armele<\/em>. Spada (de o m\u00e2n\u0103 \u015fi de o m\u00e2n\u0103 \u015fi jum\u0103tate), Daca ori Falxul dacic (“Sabia secer\u0103”), Sica (“Cu\u0163itul curb”), Barda (“Toporul de lupt\u0103 cu coad\u0103 medie”) \u015fi B\u00e2ta (ciob\u0103neasc\u0103) sunt principalele arme rom\u00e2ne\u015fti studiate aici. Al\u0103turi, desigur, de lupta f\u0103r\u0103 arme.<\/p>\n

    Tradi\u0163ia merge mai departe, prin munca eroic\u0103 a c\u00e2torva oameni \u015fi a celor care au t\u0103ria s\u0103 \u00eei urmeze.<\/p>\n

      \n
    1. Lupta cu ghioaga. Buzduganul.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

      Lupta cu ghioaga este o form\u0103 de lupt\u0103 excep\u0163ional\u0103, tipic rom\u00e2neasc\u0103. Ghiogarii erau o elit\u0103 militar\u0103. Domnitorii Moldovei au avut, secole de-a r\u00e2ndul, o gard\u0103 personal\u0103 de ghiogari (num\u0103r\u00e2nd \u00een vremurile bune \u00eentre 100 \u015fi 200 de lupt\u0103tori).<\/p>\n

      Ghioagele erau f\u0103cute din lemn special, preg\u0103tit ani de zile. T\u0103iat dup\u0103 ziua Sf\u00e2ntului Ioan Botez\u0103torul (adic\u0103 undeva \u00eentre 8 \u015fi 24, cel mult 29 ianuarie), lemnul ales era l\u0103sat la ad\u0103post deschis (doar cu acoperi\u015f) p\u00e2n\u0103 \u00een prim\u0103var\u0103. Fie c\u0103 era vorba despre corn, g\u00e2rni\u0163\u0103, cer, stejar, nuc sau alt\u0103 esen\u0163\u0103 tare, se preferau, pentru ghioage nodurile lungi<\/em>. \u00cen locul lor se puteau alege o ramur\u0103 sau o tulpin\u0103 av\u00e2nd forma dorit\u0103. Era esen\u0163ial ca orice lucrare s\u0103 fie f\u0103cut\u0103 \u00ee<\/em>n lungul fibrelor<\/em>, astfel \u00eenc\u00e2t ghioaga s\u0103-\u015fi p\u0103streze toat\u0103 puterea. Prim\u0103vara se cur\u0103\u0163a \u015fi fasona, fiind pus apoi la uscat. Uscarea lemnului putea s\u0103 dureze \u015fi peste 20 de ani. Dac\u0103 pentru b\u00e2tele obi\u015fnuite se putea folosi chiar \u015fi lemn verde \u2013 fiind unelte\/arme de scurt\u0103 folosin\u0163\u0103 (azi le-am zice \u201econsumabile\u201d) \u2013 \u00een schimb lemnul pentru b\u00e2tele bune, dar mai ales cel pentru ghioage, era adesea mo\u015ftenit din tat\u0103 \u00een fiu. Tratarea<\/em> lemnului era \u015fi ea o art\u0103 complex\u0103. Se foloseau gudroane<\/em> \u2013 scoase tot din lemn \u2013 dar \u015fi mai multe feluri de untdelemn<\/em>, uneori sare<\/em>, adesea urina vitelor<\/em>. Aceasta din urm\u0103 era, de altfel, un mijloc r\u0103sp\u00e2ndit de tratare a lemnului la Rom\u00e2nii vechi. \u00cen cazul untdelemnului<\/em> o cale r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 de \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ire a calit\u0103\u0163ilor lemnului era fierberea<\/em>. \u00centr-un jgheab c\u0103ptu\u015fit cu lut sau \u00eentr-unul de piatr\u0103 ori din lemn se punea ghioaga, turn\u00e2ndu-se peste ea undelemnul clocotit. Dup\u0103 r\u0103cire se scotea, se l\u0103sa la scurs bine, apoi se repeta op\u0103rirea. Pentru buc\u0103\u0163i mai mici din lemn se alegea fierberea propriu-zis\u0103 \u00een untdelemn. Erau me\u015fteri \u00een facerea ghioagelor care foloseau un amestec de untdelemn, gudroane, r\u0103\u015fini, sare etc. Toate aceste tratamente cre\u015fteau puterea lemnului, dar \u00eel f\u0103ceau \u015fi cu totul imun la ap\u0103 sau umezeal\u0103 (aici intr\u00e2nd \u015fi cea a s\u00e2ngelui sau sudorii).<\/p>\n

      Forma ghioagelor sem\u0103na cu cea a b\u00e2telor, lungimea lor fiind cel mai adesea \u201ede un stat de om\u201d, de\u015fi erau \u015fi unele mai lungi sau mai scurte \u2013 dup\u0103 dorin\u0163a, \u00eendem\u00e2narea, puterea \u015fi obi\u015fnuin\u0163a ghiogarului. Ast\u0103zi am spune c\u0103 aceste arme erau \u201epersonalizate\u201d. Dincolo de aceste varia\u0163ii, ghioaga<\/em> era \u00een principiu o arm\u0103 lung\u0103 sau medie spre lung\u0103. Cap\u0103tul era gros \u015fi adesea ghintuit cu \u0163inte de bronz ori o\u0163el, \u00eenfipte, uneori la cald, \u00een lemn. C\u00e2teodat\u0103 o f\u00e2\u015fie de bronz ori o\u0163el era \u0163intuit\u0103, cu mult\u0103 iscusin\u0163\u0103, de-a lungul armei, d\u00e2ndu-i o rezisten\u0163\u0103 \u015fi mai mare; \u015fi, bine\u00een\u0163eles, \u015fi o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare mai frumoas\u0103.<\/p>\n

      Ghioaga unea \u00een sine ml\u0103dierea \u015fi iu\u0163eala sabiei cu puterea buzduganului<\/em> \u015fi lungimea unei suli\u0163e medii. Dar cerea, totodat\u0103, o preg\u0103tire deosebit\u0103 a lupt\u0103torului, precum \u015fi unele calit\u0103\u0163i ale acestuia care s\u0103-l fac\u0103 potrivit pentru o asemenea arm\u0103. \u00cen fa\u0163a unei ghioage lupt\u0103torul cu sabia avea mari probleme: ap\u0103rarea cu latul armei \u2013 folosit\u0103 adesea \u00eentre s\u0103bii \u2013 ducea aici la ruperea sau \u00eendoirea sabiei; lungimea ghioagei d\u0103dea un avantaj net ghiogarului; ghioaga putea fi la fel de iute ca sabia (la unele mi\u015fc\u0103ri mai iute, la altele mai \u00eenceat\u0103). Cetele de ghiogari foloseau tehnici de lovire \u201e\u00een valuri\u201d, acoperindu-se unii pe al\u0163ii \u00een vreme ce d\u0103deau lovituri n\u0103praznice cu o raz\u0103 eficient\u0103 foarte bun\u0103. \u00centr-o lupt\u0103 unul la unul purt\u0103torul de sabie putea avea avantajul compensator al unei arme mai mult sau unei paveze (unui scut), dat fiind c\u0103 ghioaga se m\u00e2nuia cu dou\u0103 m\u00e2ini.<\/p>\n

      \u00cen vremea lui Dimitrie Cantemir garda domneasc\u0103 a ghiogarilor este sc\u0103zut\u0103 la numai 25 (dou\u0103zeci \u015fi cinci) de lupt\u0103tori. Ghiogarii dispar \u00een cea mai mare parte \u00een epoca fanariot\u0103. Exist\u0103 sate \u00een care se p\u0103streaz\u0103 fragmente din tradi\u0163ia acestei str\u0103vechi arte mar\u0163iale.<\/p>\n

      Spre deosebire de ghioag\u0103<\/em>, f\u0103cut\u0103 din lemn puternic \u015fi lung\u0103, buzduganul<\/em> era din metal \u015fi scurt. F\u0103cut din bronz, fier sau o\u0163el, urma\u015f al unor arme preistorice, buzduganul<\/em> se \u00eenrude\u015fte ca tehnic\u0103 de lupt\u0103 cu ciocanul de lupt\u0103<\/em> sau toporul scurt<\/em> (de lupt\u0103, desigur). Era o arm\u0103 secundar\u0103, folosit\u0103 adesea pentru a sparge scuturile \u015fi\/sau armura du\u015fmanului. Greutatea \u015fi duritatea sa erau eficiente pentru o asemenea lucrare, dar lungimea destul de mic\u0103 era un mare dezavantaj. Buzduganul cu lan\u0163<\/em>, care s\u0103 dea o lungime mai mare armei, avea alte dezavantaje \u2013 de manevrabilitate \u015fi vitez\u0103 \u00een anumite mi\u015fc\u0103ri. De aceea buzduganul<\/em> a fost mult mai pu\u0163in folosit \u00een lupt\u0103 de Rom\u00e2ni dec\u00e2t alte arme. El era folosit adesea ca sceptru<\/em>, adic\u0103 semn al puterii de c\u0103tre unii conduc\u0103tori.<\/p>\n

        \n
      1. Lupta cu b<\/strong>\u00e2<\/strong>ta.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

        Ca \u015fi lupta cu sabia sau formele de tr\u00e2nt\u0103, lupta cu b\u00e2ta a cunoscut foarte multe forme la Rom\u00e2ni.
        \nB\u00e2tele erau, \u00een mare, de dou\u0103 dimensiuni:<\/p>\n

        – “scurte”, care ajungeau p\u00e2n\u0103 \u00een capul pieptului;<\/p>\n

        – “lungi”, av\u00e2nd cel pu\u0163in \u00een\u0103l\u0163imea proprietarului (de obicei fiind mai \u00eenalte, \u00een jur de 1 st\u00e2njen*).<\/p>\n

        Cea mai cunoscut\u0103 – \u015fi \u00eenc\u0103 p\u0103strat\u0103 pe alocuri – este “lupta ciob\u0103neasc\u0103” [cu b\u00e2tele], \u00een care se foloseau mai ales b\u00e2te lungi. Tehnicile de lupt\u0103 seam\u0103n\u0103 destul de mult cu ale bastonului lung<\/em> din China, dar sunt o mul\u0163ime de deosebiri inclusiv din pricina armei, care la Rom\u00e2ni aproape totdeauna, spre deosebire de Chinezi, are un cap\u0103t cu m\u0103ciulie sau c\u00e2rlig (folosit specific \u00een lupt\u0103).<\/p>\n

        Lupta cu b\u00e2ta “scurt\u0103”, adic\u0103 av\u00e2nd \u00een jur de 1-1,2 metri, este \u015fi ea r\u0103sp\u00e2ndit\u0103. Ea era \u2013 \u015fi este folosit\u0103 \u2013 mai pu\u0163in de c\u0103tre ciobani \u015fi mai mult \u00een satele cu alte ocupa\u0163ii sau \u00een mahalalele ora\u015felor.<\/p>\n

        Foarte rar\u0103 este azi lupta cu dou\u0103 b\u00e2te scurte. F\u0103c\u0103le\u0163ul<\/em> ori sucitorul<\/em> era tipurile preferate de Rom\u00e2nce pentru acest soi de lupt\u0103, ce se mai p\u0103streaz\u0103, fragmentar, \u00een unele jocuri populare din Ardeal \u015fi alte p\u0103r\u0163i ale Rom\u00e2nimii.<\/p>\n

        Existau \u015fi sporturi ie\u015fite din luptele cu b\u00e2ta, una dintre ele fiind oina<\/em>, alta \u0163urca<\/em>.<\/p>\n

        Merit\u0103 observat aici faptul c\u0103 str\u0103vechea oin\u0103<\/em> este socotit\u0103 a avea etimologie necunoscut\u0103 cu toate c\u0103 popular, se consider\u0103 c\u0103 vine de la oi<\/em>, fiind la \u00eenceput un joc ciob\u0103nesc. Termenul ar fi, prin urmare, de origine latin\u0103. Aceast\u0103 credin\u0163\u0103 popular\u0103 ni se pare foarte \u00eendrept\u0103\u0163it\u0103. \u0162urca<\/em>, pe de alt\u0103 parte, ca cel\u0103lalt joc legat de b<\/em>\u00e2<\/em>t\u0103<\/em> \u015fi foarte r\u0103sp\u00e2ndit, are o origine aproape sigur tracic\u0103. Folosirea b<\/em>\u00e2<\/em>tei<\/em> de Traci \u015fi, respectiv, Romani, este atestat\u0103, deci existen\u0163a unor jocuri av\u00e2nd asemenea origini \u2013 fie ca denumire, fie \u015fi ca obicei \u00een sine \u2013 este de a\u015fteptat. Este de asemenea posibil ca oina<\/em> s\u0103 vin\u0103 dintr-un cuv\u00e2nt tracic (dacic) av\u00e2nd o r\u0103d\u0103cin\u0103 indo-european\u0103 comun\u0103 cu a oii<\/em> romane (ovis<\/em>).<\/p>\n

        B\u00e2tele erau folosite mai rar \u00een r\u0103zboi, dar foarte des \u00een duelurile populare. Cronicarii str\u0103ini \u2013 unguri, polonezi etc. \u2013 observ\u0103 c\u0103 Rom\u00e2nii nu<\/strong> lupt\u0103 \u00eentre ei cu sabia c\u00e2nd se ceart\u0103, ci folosesc fie lupta cu pumnii, fie tr\u00e2nta, fie b\u00e2ta. Aceste dueluri populare s\u0103 l\u0103sau, dac\u0103 se folosea b\u00e2ta, cu r\u0103niri destul de serioase \u2013 de la v\u00e2n\u0103t\u0103i mari \u015fi dureroase la coaste rupte, fracturi etc. Lovirea la cap \u00een asemenea lupte era, \u00een multe locuri, oprit\u0103. \u015ei nu degeaba, fiind situa\u0163ii \u00een care astfel de lovituri duceau, \u015fi f\u0103r\u0103 voie, la moarte.<\/p>\n

        B\u00e2tele erau \u00eentrebuin\u0163ate \u015fi pentru m\u00e2narea vitelor, ap\u0103rarea de unele animale s\u0103lbatice \u2013 vulpe, c\u00e2ini s\u0103lb\u0103tici\u0163i, lupi etc. \u2013 dar, mai t\u00e2rziu, \u015fi \u00een r\u0103scoale.<\/p>\n

        Folosite \u00een trecut ca unealt\u0103, \u00eens\u0103 \u015fi ca mijloc de preg\u0103tire pentru copii \u00eenainte de a putea pune m\u00e2na pe sabie, b<\/em>\u00e2<\/em>tele<\/em> devin tot mai r\u0103sp\u00e2ndite \u00een epoca fanariot\u0103, \u00eenlocuind sabia interzis\u0103 de autorit\u0103\u0163ile abuzive \u015fi anti-rom\u00e2ne\u015fti de atunci \u015fi de acum.<\/p>\n

        Tehnicile de lupt\u0103 cu b\u00e2ta se p\u0103streaz\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi la (unii) ciobani \u015fi \u00een unele ob\u015fti s\u0103te\u015fti, mai exist\u00e2nd chiar \u015fi dueluri populare, chiar \u015fi \u00eentre sate. Desigur, autorit\u0103\u0163ile nu au investit niciodat\u0103 niciun efort \u00een sistematizarea \u015fi promovarea acestor arte mar\u0163iale. Dimpotriv\u0103, se str\u0103duiesc s\u0103 le elimine total, pe aceea\u015fi linie de genocid cultural (\u015fi nu numai) ca \u015fi \u00een secolele trecute.<\/p>\n

        Un lucru ce se \u015ftie mai pu\u0163in ast\u0103zi este c\u0103 b\u00e2tele erau folosite \u2013 \u015fi pe alocuri \u00eenc\u0103 sunt \u2013 \u015fi ca arme de aruncare. Sunt \u015fi ast\u0103zi ciobani care pot dobor\u00ee cu b\u00e2ta, din aruncare, un iepure sau o pas\u0103re care \u00ee\u015fi ia zborul (ra\u0163\u0103, fazan etc.).<\/p>\n

          \n
        1. Lupta cu cu\u0163itul.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

          Folosirea cu\u0163itului<\/em> \u00een lupt\u0103 are la Rom\u00e2ni trei forme fundamentale.<\/p>\n

          Prima, este folosirea cu\u0163itului<\/em> ca treapt\u0103 \u00een \u00ee<\/em>nv\u0103\u0163area spadei<\/em>. A doua, ca arm\u0103 de m\u00e2na secund\u0103 \u00een folosirea spadei<\/em>. A treia, ca arm\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare<\/em>, ca semn al omului liber, deci \u00eenarmat.<\/p>\n

          Se \u015ftie c\u0103 primul semn al libert\u0103\u0163ii unui om a fost, dintotdeauna, arma<\/em><\/strong>. Ca urmare, gestul prin care se pecetluia eliberarea unui sclav \u00een Romania era \u00eenm\u00e2narea – de c\u0103tre fostul st\u0103p\u00e2n, de acum tovar\u0103\u015f – a unei s\u0103bii scurte<\/em>, un fel de cu\u0163it<\/em> mai mare.<\/p>\n

          \u015etiindu-se om liber, era cu neputin\u0163\u0103 pentru un Rom\u00e2n din vechime s\u0103 mearg\u0103 undeva dezarmat.<\/p>\n

          Cel pu\u0163in un cu\u0163it mare la br\u00e2u, unul micu\u0163 – o custur\u0103<\/em> – \u00een chimir\/br\u00e2u\/traist\u0103, o b\u0103rdi\u0163\u0103 sau un topor \u015fi o b\u00e2t\u0103 bun\u0103 se lua la orice drum.<\/p>\n

          Iar folosirea lor se deprindea \u00eenc\u0103 din pruncie, cel mai t\u00e2rziu de la v\u00e2rsta la care, “b\u0103iat mare” (adic\u0103 la vreo \u015fase ani\u015fori), copilul primea \u00eent\u00e2ia custur\u0103<\/em> sau primul cu\u0163ita\u015f, precum \u015fi misiunea de a p\u0103zi g\u00e2\u015ftele sau ra\u0163ele pe islaz.<\/p>\n

          \u00ce\u015fi t\u0103ia o nuia groas\u0103 \u015fi pornea de diminea\u0163\u0103 la drum, av\u00e2nd \u00een traist\u0103 o bucat\u0103 de p\u00e2ine \u015fi una de br\u00e2nz\u0103: era mare, pleca la lucru, avea o r\u0103spundere<\/em>!<\/p>\n

          Iar pe islaz, purt\u00e2nd de grij\u0103 p\u0103s\u0103rilor, \u00ee\u015fi t\u0103ia \u00een coaja nuielelor tot felul de desene, la \u00eenceput mai simple, apoi tot mai \u00eentortocheate. Ba, cu vremea, de la b\u0103ie\u0163ii mai mari – afla\u0163i acolo cu vacile sau caii – \u00eenv\u0103\u0163a s\u0103-\u015fi fac\u0103 mici fluiera\u015fe, ba chiar \u015fi primele b\u00e2te; de asemenea sculptate \u00een fel \u015fi chip.<\/p>\n

          \u00cenainte s\u0103 \u00ee\u015fi dea seama, cu\u0163itul<\/em> sau custura<\/em> \u00eei deveneau aproape o parte a m\u00e2inii. O unealt\u0103 pe care o folosea firesc \u015fi care, la nevoie, putea s\u0103 devin\u0103 o arm\u0103. Pentru c\u0103 uneori se ivea o viper\u0103, \u015fi nuiaua groas\u0103 ori b\u00e2ta erau folosite pentru a goni \u015farpele, dar dac\u0103 acesta nu fugea, ci voia s\u0103 atace, era prins de nuia sau lovit de b\u00e2t\u0103, iar apoi i se t\u0103ia capul. (Rom\u00e2nii \u00eenv\u0103\u0163au de mici s\u0103 nu aib\u0103 \u00eencredere \u00een moartea p\u0103rut\u0103<\/em> a viet\u0103\u0163ilor s\u0103lbatice, care poate s\u0103 fie doar o p\u0103c\u0103leal\u0103.)<\/p>\n

          \u00centr-o lume ca cea rom\u00e2neasc\u0103, \u00een care p\u0103durea c\u0103dea pe cas\u0103<\/em> ori s\u0103lb\u0103ticia b\u0103tea la u\u015f\u0103<\/em>, era firesc, deplin firesc, nu doar s\u0103 cuno\u015fti multe despre via\u0163a s\u0103lbatic\u0103, ci \u015fi s\u0103 \u015ftii s\u0103 te aperi, s\u0103 lup\u0163i.
          \nS\u0103 mai ad\u0103ug\u0103m \u015fi faptul c\u0103 rareori au fost genera\u0163ii \u00een care s\u0103 nu fie tot felul de neprieteni<\/em> care s\u0103 vin\u0103 cu g\u00e2nduri de jaf, ucidere, viol, r\u0103pire \u015fi tot a\u015fa. Prin urmare, era firesc s\u0103 se \u00eenve\u0163e lupta din copil\u0103rie. Tr<\/em>\u00e2<\/em>nta<\/em> de pe islaz, urmat\u0103 de lupta cu b<\/em>\u00e2<\/em>tele<\/em> – \u00een joac\u0103 la v\u00e2rste mici, apoi mai serioas\u0103 – deschidea calea c\u0103tre lupta cu sabia<\/em>, cu toporul<\/em>, ca s\u0103 nu mai vorbim despre cele cu secera<\/em> sau coasa<\/em> \u015fi altele asemenea.<\/p>\n

          Grani\u0163a \u00eentre folosirea uneltelor \u00een munc\u0103 \u015fi folosirea lor \u00een lupt\u0103 era dat\u0103 de nevoie<\/strong> \u015fi bun-sim\u0163<\/strong> (moralitate). De la cu\u0163it<\/em> la b<\/em>\u00e2<\/em>t\u0103<\/em>, de la topor<\/em> la pr\u0103jin\u0103<\/em> sau lance<\/em>, toate erau \u015fi unelte, \u015fi arme, dup\u0103 cum o cereau \u00eemprejur\u0103rile. Iar folosirea lor era la fel de temeinic\u0103 \u015fi \u00een munc\u0103, \u015fi \u00een lupt\u0103.<\/p>\n

          Iar prima unealt\u0103-arm\u0103 la \u00eendem\u00e2n\u0103, ce prin care \u015fi b<\/em>\u00e2<\/em>ta<\/em> se dob\u00e2ndea \u015fi prelucra s\u0103 fie bun\u0103, era cu\u0163itul<\/em>.<\/p>\n

          Pentru Rom\u00e2n era evident c\u0103 orice cu\u0163it<\/em> este o mic\u0103 sabie<\/em>. Folosirea lor este comun\u0103 \u00een nenum\u0103rate aspecte, deosebirile fiind date doar de m\u0103rime. A fi \u00eenarmat cu un cu\u0163it<\/em> era o form\u0103 comod\u0103 \u015fi practic\u0103 de a fi \u00eenarmat cu o sabie<\/em>.<\/p>\n

          Am amintit la aceast\u0103 din urm\u0103 arm\u0103 (litera a. \u00een mica noastr\u0103 lucrare) faptul c\u0103 adesea cu\u0163itul<\/em> era folosit \u00eempreun\u0103 cu ea. Tehnicile de lupt\u0103 erau multe, de la blocarea cu spada proprie a atacului adversarului, urmat de un contra-atac la m\u00e2na avansat cu cu\u0163itul – \u015fi, eventual, \u015fi un altul, \u00een alt punct, cu spada<\/em> – \u015fi p\u00e2n\u0103 la aruncarea cu\u0163itului \u00een fa\u0163a du\u015fmanului, \u00een paralel cu alt atac. Bine\u00een\u0163eles, cu\u0163itele<\/em> cu ap\u0103r\u0103toare bun\u0103 putea fi \u015fi ele folosite la blocarea atacurilor, permi\u0163\u00e2nd spadei<\/em> proprii s\u0103 caute \u0163inta mult mai liber. Etc., etc.<\/p>\n

          \u00cen acela\u015fi timp, folosirea cu\u0163itului<\/em> ca arm\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare este \u015fi ea des \u00eent\u00e2lnit\u0103 la noi. P\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea existau \u00een primul r\u00e2nd anumite cnezate\/voievodate\/jupanate s\u0103te\u015fti rom\u00e2ne\u015fti \u00een care lupta cu cu\u0163itul era o parte a vie\u0163ii de fiecare zi.<\/p>\n

          \u00cen zone precum Bosanci (Bucovina), Oa\u015f (Maramure\u015f) \u015f.a.a. tradi\u0163ia se p\u0103streaz\u0103 p\u00e2n\u0103 ast\u0103zi. Asemenea practicii unor \u015fcoli de scrim\u0103 din Germania \u015fi Fran\u0163a, care socoteau o mare cinste cicatricele provocate de luptele la care luau parte adep\u0163ii, \u015fi \u00een aceste zone cicatricile de cu\u0163it sunt socotite ca o form\u0103 de b\u0103rb\u0103\u0163ie, maturitate, curaj. Chiar \u015fi \u00een zilele noastre, la petrecerile “de ob\u015fte” l\u0103utarii sunt pu\u015fi pe o “mas\u0103 \u00eenalt\u0103”, o platform\u0103, de fapt, pe care se urc\u0103 \u015fi se coboar\u0103 cu scara. C\u00e2nd \u00eencepe petrecerea, scara este tras\u0103 de l\u0103utari sus, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 nu fie, din gre\u015feal\u0103, \u0163inta vreunuia dintre lupt\u0103tori. C\u0103ci \u00een satele de cu\u0163itari din Bucovina \u015fi Maramure\u015f se socote\u015fte de neconceput o petrecere f\u0103r\u0103 ceva lupt\u0103 cu cu\u0163itul \u015fi, ca urmare, c\u00e2teva t\u0103ieturi. La fel ca \u00een practica amintitelor \u015fcoli de scrim\u0103 apusene, \u015fi aici nu se ajunge la mutil\u0103ri sau decese. \u00cen general prima t\u0103ietur\u0103 pune cap\u0103t “duelului” \u015fi cei doi combatan\u0163i devin spectatori, p\u00e2n\u0103 se termin\u0103 “b\u0103t\u0103lia”, dup\u0103 care petrecerea merge mai departe.<\/p>\n

          \u00centrebuin\u0163area cu\u0163itului<\/em> \u00een lupt\u0103 a avut at\u00e2tea forme \u00eenc\u00e2t este cu neputin\u0163\u0103 s\u0103 le prezent\u0103m, cer\u00e2nd o lucrare – sau mai multe – dedicate subiectului.<\/p>\n

          Amintim doar c\u0103 \u00een secolul al XIX-lea dezvoltarea mahalalelor face s\u0103 apar\u0103 o nou\u0103 clas\u0103 de cu\u0163itari, axat\u0103 nu pe \u00eendem\u00e2nare \u00een folosirea armei, ci pe \u00eentrebuin\u0163area ei pentru teroare sau crim\u0103. Si\u015ful<\/em> \u015fi alte asemenea “unelte” sunt folosite prin surprindere, pe la spate. Ca urmare, termenul de cu\u0163itar<\/em> devine peiorativ.<\/p>\n

          Totu\u015fi, chiar \u015fi \u00een mahalele existau – \u015fi exist\u0103 – oameni care au p\u0103strat tehnici de lupt\u0103 cu cu\u0163itul mo\u015ftenite din satele de origine – rom\u00e2ne\u015fti sau nu – ori au preluat tehnici de acest fel din artele mar\u0163iale orientale, din sistemele de lupt\u0103 militare etc.<\/p>\n

          Nu a existat p\u00e2n\u0103 acum nicio preluare sistematic\u0103, oficial\u0103, a tehnicilor populare de lupt\u0103 cu cu\u0163itul.<\/p>\n

            \n
          1. Lupta cu lancea \u015fi\/sau suli\u0163a (lung\u0103).<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

            Sunt arme str\u0103vechi, atestate \u00eenc\u0103 din Preistorie. \u015ei folosite \u00een Antichitate \u00een toat\u0103 Eurasia \u015fi \u00een nordul Africii.<\/p>\n

            Cu toate c\u0103 multora le place s\u0103-i vad\u0103 \u00een filme pe lupt\u0103torii cu sabia sau cu m\u00e2inile libere, \u00eenchipuindu-\u015fi c\u0103 a\u015fa se lupta \u00een trecut, adev\u0103rul este c\u0103 lancea sau suli\u0163a, \u00een multe forme, au dominat categoric Antichitatea \u2013 \u015fi nu numai.<\/p>\n

            Romanii foloseau suli\u0163e lungi, pentru lupta la distan\u0163\u0103 medie-lung\u0103 \u015fi suli\u0163e scurte, cu un “g\u00e2t” din metal sub\u0163ire, care se \u00eendoia la impact, pentru aruncare (\u00eendoirea g\u00e2tului nu-i l\u0103sa pe du\u015fmani s\u0103 le poat\u0103 arunca \u00eenapoi; dup\u0103 lupt\u0103, erau recuperate \u015fi \u00eendreptate de fierari).<\/p>\n

            Dacii – \u015fi, \u00een general, Traco-Ilirii – foloseau foarte mult suli\u0163a<\/em> \u015fi lancea<\/em> care erau cele mai r\u0103sp\u00e2ndite arme ale lor (dup\u0103 descoperirile arheologice de p\u00e2n\u0103 acum). Chiar \u015fi Scito-Sarma\u0163ii, vesti\u0163i pentru arcurile<\/em> lor \u015fi spadele drepte<\/em> – achinaches – pe care le-au r\u0103sp\u00e2ndit \u00een \u00eentreaga lume, foloseau suli\u0163i <\/em>\u00a0\u015fi l\u0103nci<\/em> at\u00e2t \u00een lupt\u0103 c\u00e2t mai ales la v\u00e2n\u0103toare. De asemenea aceste arme erau folosite \u015fi de Cel\u0163i, precum \u015fi de Germanici \u015fi alte popoare.<\/p>\n

            Ca urmare, este mai mult dec\u00e2t firesc faptul c\u0103 lancea<\/em> \u015fi suli\u0163a<\/em> \u00eenso\u0163esc pe Rom\u00e2ni totdeauna, p\u00e2n\u0103 \u00een timpuri foarte apropiate. Unul dintre str\u0103bunii mei, voluntar \u00een R\u0103zboiul de Independen\u0163\u0103, era poreclit “Mo\u015f Lance”, pentru c\u0103 plecase luptase cu o lance<\/em> pe care o avea “din b\u0103tr\u00e2ni” – \u015fi luptase foarte bine.<\/p>\n

            De la lupt\u0103torii din Boto\u015fani la cei din Apuseni, foarte mul\u0163i sunt Rom\u00e2nii care au folosit “coasa de lupt\u0103<\/em>” \u015fi alte forme de lance sau suli\u0163\u0103 lung\u0103.<\/p>\n

            Coasa de lupt\u0103<\/em><\/strong> era o coas\u0103 relativ obi\u015fnuit\u0103, dar a c\u0103rei lam\u0103 se putea pune \u015fi \u00een lungimea lemnului, nu doar perpendicular pe acesta. La o lungime a pr\u0103jinii de cca. 1 st\u00e2njen, ad\u0103ugarea \u00een lungime a fierului d\u0103dea armei o eficien\u0163\u0103 \u00eenfrico\u015f\u0103toare. (Desigur, existau \u015fi coase de lupt\u0103 cu o pr\u0103jin\u0103 mult mai lung\u0103.) De la uciderea ur\u015filor sau mistre\u0163ilor \u015fi p\u00e2n\u0103 la r\u0103zboi, acest\u0103 form\u0103 de lance a fost mult folosit\u0103 de Rom\u00e2ni \u00een trecut. Este greu de apreciat \u00een ce m\u0103sur\u0103 daca<\/em><\/strong> sau falxul dacic<\/em> era o coas\u0103 de lupt\u0103<\/em> ori era inspirat\u0103 din coasa de lupt\u0103<\/em>, dar exist\u0103 o leg\u0103tur\u0103 clar\u0103 \u00eentre cele dou\u0103 arme. Desigur, daca<\/em><\/strong> avea un m\u00e2ner mai scurt – cam la jum\u0103tate de st\u00e2njen -, ceea ce d\u0103dea na\u015ftere unor tehnici de lupt\u0103 aflate la jum\u0103tatea distan\u0163ei dintre spad\u0103<\/em> ori sabie<\/em> \u015fi respectiv lance<\/em>.<\/p>\n

            Chiar cu t\u0103i\u015ful pus \u00een lungul pr\u0103jinii, coasa de lupt\u0103<\/em><\/strong> folosea \u00eenc\u0103 mi\u015fc\u0103rile de cosit<\/em>, care t\u0103iau dintr-o lovitur\u0103 – dac\u0103 \u00ee\u015fi atingeau \u0163inta – picioarele cailor sau oamenilor. Dar \u00een afar\u0103 de t\u0103ieri<\/em> putea fi folosit\u0103 \u015fi pentru \u00ee<\/em>mpungeri<\/em>, cu mare eficien\u0163\u0103 \u00eenc\u0103, fiind cunoscute multe cazuri de oameni str\u0103pun\u015fi dintr-o parte \u00een cealalt\u0103, dintr-o singur\u0103 mi\u015fcare. Aceast\u0103 folosire a coasei<\/em> este pricina pentru care, spre deosebire de fierul de coas\u0103<\/em> din Apus – foarte lat – la Rom\u00e2ni fierul de coas\u0103 era \u00eengust. Pentru c\u0103 Apuseni coasa<\/em> nu era conceput\u0103 ca arm\u0103, iar ca unealt\u0103 l\u0103\u0163imea \u00eei d\u0103dea o rezisten\u0163\u0103 \u015fi durabilitate mult mai mare. La Rom\u00e2ni, \u00een schimb, folosirea coasei<\/em> \u00een lupt\u0103 era ceva at\u00e2t de firesc, \u00eenc\u00e2t fierul coasei<\/em> era f\u0103cut dinadins ca s\u0103 poat\u0103 \u00ee<\/em>mpunge \u015fi str\u0103punge<\/em> c\u00e2t mai bine.<\/p>\n

            Un avantaj tehnic uria\u015f – greu de apreciat \u00een lipsa practicii – \u00eel constituie m<\/em>\u00e2<\/em>nerul<\/em> din lemn al coasei<\/em>, care d\u0103dea nu doar o putere mai mare \u015fi asigura un efort mai mic m\u00e2nuitorului, dar d\u0103dea \u015fi posibilitatea unor schimb\u0103ri de direc\u0163ie mult mai rapide, mai controlate \u015fi cu un efort mai redus.<\/p>\n

            Toate aceste elemente, ad\u0103ugate folosirii \u00eendelungate a coasei <\/em>\u00een munc\u0103 \u015fi a l\u0103ncii<\/em> sau suli\u0163ei<\/em> la v\u00e2n\u0103toare, f\u0103ceau din lupt\u0103torii cu coasa de lupt\u0103<\/em> o prezen\u0163\u0103 teribil\u0103 pe c\u00e2mpul de lupt\u0103 \u015fi unul din secretele rezisten\u0163ei Rom\u00e2nilor \u00een fa\u0163a unor armate de elit\u0103 la nivel mondial, precum cele mongole sau turce\u015fti.<\/p>\n

            Lancea<\/em> – sau suli\u0163a lung\u0103 – propriu-zis\u0103, obi\u015fnuit\u0103, avea cel mai adesea fierul \u00een chip de frunz\u0103 de salcie.<\/em> Se ad\u0103ugau adesea “opritoare<\/em>“, bare de fier sau o\u0163el laterale, care \u00eempiedicau lancea s\u0103 intre prea mult \u00een victim\u0103 (fiar\u0103 sau om). \u00cen cazul l\u0103ncii<\/em> Rom\u00e2nii foloseau cov\u00e2r\u015fitor tehnica str\u0103pungerii<\/em>, \u00eenv\u0103\u0163\u00e2nd s\u0103 nimereasc\u0103 fiecare punct \u0163intit, cu o lovitur\u0103 puternic\u0103. Este pricina pentru care Rom\u00e2nii puteau, \u00eenarma\u0163i doar cu o lance \u015fi un topor\/cu\u0163it\/sabie, s\u0103 fac\u0103 fa\u0163\u0103 fiarelor<\/em> din Carpa\u0163i \u015fi alte locuri, de care se temeau \u015fi cavalerii str\u0103ini.<\/p>\n

            Merit\u0103 s\u0103 amintim c\u0103 pentru Rom\u00e2nii din trecut sacrificarea animalelor<\/em> era o necesitate de via\u0163\u0103, dar \u015fi un act sacru<\/em>. Vietatea \u00ee\u015fi d\u0103dea via\u0163a pentru ca omul s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, iar omul avea de \u00eendeplinit, la r\u00e2ndul s\u0103u, trei condi\u0163ii sfinte: s\u0103 sacrifice animalul f\u0103r\u0103 dureri<\/em> (\u0163ipetele de durere nu erau admise, erau un p\u0103cat \u015fi o ru\u015fine \u00eengrozitoare, care nu se sp\u0103la ani \u015fi ani de zile), s\u0103 lase s<\/em>\u00e2<\/em>ngele<\/em>, \u00een care este via\u0163a animalului, s\u0103 se scurg\u0103 \u00een p\u0103m\u00e2nt (este odihna<\/em> viet\u0103\u0163ii sacrificate) \u015fi, desigur, la vremea potrivit\u0103 s\u0103 se dea \u015fi el p\u0103m\u00e2ntului, devenind hran\u0103 la r\u00e2ndul s\u0103u, a\u015fa cum se cuvine.<\/p>\n

            Pentru \u00eendeplinirea datoriei sacre de a sacrifica animalul f\u0103r\u0103 dureri era nevoie ca uciderea s\u0103 se fac\u0103 fulger\u0103tor, dintr-o singur\u0103 lovitur\u0103. La animalele mici – precum g\u0103inile, g\u00e2\u015ftele, ra\u0163ele, miei sau iezii – se practica adesea o t\u0103ietur\u0103 fin\u0103, cu un cu\u0163it<\/em> foarte ascu\u0163it, a “venei de la g\u00e2t”, t\u0103ietur\u0103 care nici nu era sim\u0163it\u0103 ca atare \u015fi care f\u0103cea animalul “s\u0103 se sting\u0103 ca \u015fi cum ar adormi”. La animalele mari – porci, vi\u0163ei, vaci, bivoli etc. – era nevoie \u00eens\u0103 de o lovitur\u0103 de amor\u0163ire – cu ciocanul greu, toporul sau, la cei foarte puternici, chiar cu pumnul – dup\u0103 care era o singur\u0103 lovitur\u0103 ce aducea moartea animalului. Nu erau admise dou\u0103 lovituri de ucidere – era o ru\u015fine s\u0103 se \u00eent\u00e2mple a\u015fa ceva – \u015fi nici ca animalul s\u0103 se chinuie, s\u0103 \u0163ipe etc. Lovitura fatal\u0103 se d\u0103dea \u00een inim\u0103 sau la \u00eencheietura dintre cap \u015fi g\u00e2t (retez\u00e2nd dintr-o dat\u0103 \u015fi m\u0103duva spin\u0103rii \u015fi vase de s\u00e2nge esen\u0163iale). \u00cenlocuit\u0103 \u00een timpurile moderne de cu\u0163it<\/em>, \u00een trecut lancea<\/em> era cea folosit\u0103 pentru aceste sacrific\u0103ri de animale mari.<\/p>\n

            Ca urmare, b\u0103ie\u0163ii ce sacrificaser\u0103 p\u0103s\u0103ri \u015fi alte animale mici luau parte la sacrificarea animalelor mari \u00eent\u00e2i ca ajutoare \u015fi, atunci c\u00e2nd se socoteau preg\u0103ti\u0163i, ca cei care d\u0103deau lovitura ucig\u0103toare. Odat\u0103 reu\u015fit\u0103 aceast\u0103 lovitur\u0103 se \u015ftia c\u0103 sunt b\u0103rba\u0163i \u015fi pot face fa\u0163\u0103 la lupt\u0103 \u015fi v\u00e2n\u0103toare.<\/p>\n

            Preg\u0103tirea loviturii se f\u0103cea \u015fi ani de zile, \u00eent\u00e2i pe pr\u0103jini, buturugi \u015fi copaci usca\u0163i, apoi prin v\u00e2narea cu lancea<\/em> a unor iepuri sau alte viet\u0103\u0163i agere. Controlul c\u00e2\u015ftigat de tineri era uria\u015f, dar absolut necesar pentru a compensa emo\u0163iile din ziua sacrific\u0103rii – \u015fi cu at\u00e2t mai mult pe cele din r\u0103zboi.<\/p>\n

            Pe scurt, lancea<\/em> era parte a unui ethos<\/em> complex, a unui \u00eentreg mod de via\u0163\u0103. La fel cum era \u015fi coasa de lupt\u0103<\/em>, unealt\u0103-arm\u0103 rom\u00e2neasc\u0103 str\u0103veche.<\/p>\n

            P\u0103str\u0103m c\u00e2teva r\u00e2nduri pentru folosirea l\u0103ncii<\/em> de c\u0103tre c\u0103l\u0103re\u0163i. Rom\u00e2nii au avut, \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103, o istorie bogat\u0103, \u00eenceput\u0103 din Antichitate \u015fi lichidat\u0103 abia \u00een timpul Comunismului.<\/p>\n

            Alerg\u0103rile de cai \u00een care c\u0103l\u0103re\u0163ii aveau de luat <\/em>\u00ee<\/em>n lance<\/em> felurite \u0163inte erau ceva obi\u015fnuit la Rom\u00e2nii din nodrul Dun\u0103rii \u015fi din Dicia (Dobrogea), din p\u0103r\u0163ile Dun\u0103rii de Mijloc (Panonia) \u015fi p\u00e2n\u0103 dincolo de Don. \u0162intele – dovleci, pepeni, tigve, mere – erau puse pe pari la felurite dep\u0103rt\u0103ri, sau at\u00e2rnate de fr\u00e2nghii. C\u0103l\u0103re\u0163ii alergau pe r\u00e2nd pe aceea\u015fi cale hot\u0103r\u00e2t\u0103 pentru to\u0163i, mi\u015fc\u00e2ndu-\u015fi lancea din mers pentru a str\u0103punge f\u0103r\u0103 gre\u015f toate \u0163intele. Pentru cei mai iscusi\u0163i se foloseau \u015fi \u0163ine mi\u015fc\u0103toare, ajung\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la aruncarea unora prin fa\u0163a sau latura calului, ca s\u0103 fie str\u0103punse din fug\u0103.<\/p>\n

            Denumi\u0163i uneori de Polonezi \u015fi Sci\u0163i sau Daci, Rom\u00e2nii dintre Nistru \u015fi Done\u0163 erau vesti\u0163i pentru iscusin\u0163a lor \u00een folosirea l\u0103ncii<\/em> de pe cal, \u00eendem\u00e2nare pe care au l\u0103sat-o mo\u015ftenire Cazacilor.<\/p>\n

            Dac\u0103 lancea <\/em>se p\u0103stra nesmintit \u00een m\u00e2inile lupt\u0103torului, \u00een schimb suli\u0163ele<\/em> erau aruncate. \u015ei aici c\u0103l\u0103re\u0163ii rom\u00e2ni aveau \u00eentreceri ca cele de mai sus.<\/p>\n

            Ca un specific rom\u00e2nesc, nu existau premii pentru aceste \u00eentreceri, \u00een afara simplei – simpl\u0103? – recunoa\u015fteri a \u00eendem\u00e2n\u0103rii lupt\u0103torilor \u015fi, bine\u00een\u0163eles, mai ales a celor din frunte.<\/p>\n

            Halebarda<\/em> era un fel de lance av\u00e2nd cap\u0103tul \u00eentr-o form\u0103 complex\u0103, precum aceea de topor sau altele asem\u0103n\u0103toare. Era folosit\u0103 mai ales de trupele or\u0103\u015fene\u015fti, g\u0103rzi etc. Modelul era, de obicei, venit din Apus.<\/p>\n

            Coasa de lupt\u0103<\/em>, \u00een afar\u0103 de rostul s\u0103u \u00een r\u0103scoale sau r\u0103zboaie, era o ap\u0103rare \u00een fa\u0163a atacului unor fiare la vremea cositului.<\/p>\n

            V\u00e2narea mistre\u0163ilor, cerbilor, bourilor, zimbrilor sau bivolilor s\u0103lbatici \u015fi altor animale mari, dac\u0103 nu se f\u0103cea cu arcuri mari – practic\u0103 mai rar\u0103, dar nu foarte rar\u0103 – se realiza cu lancea sau suli\u0163a lung\u0103.<\/p>\n

            Existau \u015fi v\u00e2n\u0103tori obi\u015fnui\u0163i cu folosirea unor suli\u0163e scurte (de origine roman\u0103) pe care le aruncau cu mare iscusin\u0163\u0103. Acestea avea adesea un fier mai lung, cu un v\u00e2rf \u00een form\u0103 de frunz\u0103 de salcie sau de s\u0103geat\u0103, care intra ad\u00e2nc \u00een \u0163int\u0103. Folosirea lor \u00een lupt\u0103 producea r\u0103ni grele.<\/p>\n

            \u0162eapa<\/em><\/strong> era o form\u0103 primitiv\u0103 de lance sau suli\u0163\u0103, \u00een care fie fierul (bronzul) avea o form\u0103 foarte simpl\u0103 (de con sau cui), fie – mai des – lipsea cu des\u0103v\u00e2r\u015fire. F\u0103cute din lemn tare, drept, verde sau uscat, acestea erau ascu\u0163ite la un cap\u0103t astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 str\u0103pung\u0103 bine dar s\u0103 se rup\u0103 greu. Pentru \u00eent\u0103rire se practica p<\/em>\u00e2<\/em>rp\u0103lirea<\/em>, adic\u0103 o uscare-carbonizare par\u0163ial\u0103 a cap\u0103tului \u00een foc (\u00een jar sau \u00een flac\u0103r\u0103 deschis\u0103, dup\u0103 dorin\u0163a \u015fi priceperea fiec\u0103ruia). \u0162epele<\/em> se foloseau fie ca l\u0103ncile<\/em>, fie ca suli\u0163ele<\/em>, dup\u0103 caz. \u00cen unele lupte folosirea lor era apropiat\u0103 de a b<\/em>\u00e2<\/em>telor<\/em> cu deosebiri specifice (date de forma diferit\u0103 a capetelor).<\/p>\n

              \n
            1. Tragerea cu arcul \u015fi alte arme <\/strong>\u00ee<\/strong>nrudite<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

              Aceste arte mar\u0163iale au r\u0103d\u0103cini extrem de vechi. Scito-Sarma\u0163ii, Tracii, Galii \u015fi Romanii aveau to\u0163i trupe na\u0163ionale dedicate arcului.<\/p>\n

              La Rom\u00e2ni arma aceasta era la fel de fireasc\u0103 precum spada<\/em>, lancea<\/em> \u015fi altele asemenea. Orice b\u0103rbat rom\u00e2n \u015ftia, \u00een afar\u0103 de a r\u0103suci spada \u015fi a c\u0103l\u0103ri, s\u0103 <\/em>\u00ee<\/em>ntind\u0103 arcul<\/em>.<\/p>\n

              Cei care au practicat tirul cu arcul<\/em> \u015ftiu c\u0103, de fapt, \u00een aceste cuvinte se ascunde esen\u0163a tragerii cu arcul.<\/p>\n

              P\u00e2n\u0103 \u00een secolul al XIX-lea Rom\u00e2nii au practicat mai multe forme de tragere cu arcul.
              \nV\u00e2n\u0103toarea cu arcul a cuprins<\/p>\n

              – v\u00e2natul mic “de p\u0103m\u00e2nt” (iepuri, vulpi, nev\u0103stuici etc.)<\/p>\n

              – p\u0103s\u0103rile mici (prepeli\u0163\u0103, ierunc\u0103, pot\u00e2rniche etc.)<\/p>\n

              – v\u00e2natul iute (c\u0103priori, cerbi, capre negre etc.)<\/p>\n

              – v\u00e2natul mare (mistre\u0163i, ur\u015fi, zimbri, bouri etc.)<\/p>\n

              S-a practicat, de asemenea, \u015fi pescuitul cu s\u0103geata<\/em>, fie folosit\u0103 singur\u0103, fie tras\u0103 din arc. Dar era mai mult un joc<\/em> sau un antrenament, dec\u00e2t o \u00eendeletnicire comun\u0103 (a\u015fa cum erau v\u00e2n\u0103toarea \u015fi lupta).<\/p>\n

              Ca model, Rom\u00e2nii foloseau mai ales arcul scitic (pe nedrept numit de unii “mongol”), atestat la ei din vremuri foarte vechi. Dar se \u00eentrebuin\u0163au \u015fi alte forme de arc, de la arcul lung<\/em> la tot felul de modele str\u0103ine. Precum \u00een cazul sabiei, \u015fi \u00een arta tragerii cu arcul au fost primite – \u015fi date – nenum\u0103rate influen\u0163e.<\/p>\n

              De asemenea s\u0103ge\u0163ile<\/em> variau de la be\u0163ele ascu\u0163ite<\/em> folosite de copii pentru arcurile lor simple – de la nuia cu sfoar\u0103 la unele sculptate cu migal\u0103 spre a fi c\u00e2t mai bune – \u015fi p\u00e2n\u0103 la cele cu tot felul de v\u00e2rfuri. Desigur, v<\/em>\u00e2<\/em>rfurile de piatr\u0103<\/em> folosite pentru s\u0103ge\u0163i \u00een Preistorie – \u015fi bine atestate la noi – f\u0103cuser\u0103 de mult\u0103 vreme loc v<\/em>\u00e2<\/em>rfurilor din metal<\/em>, de\u015fi la nevoie s-au mai folosit \u015fi cel din piatr\u0103 sau unele din lemn tare<\/em>.<\/p>\n

              \u00cen multe locuri folosirea arcului era nu doar o tradi\u0163ie de familie, ci una regional\u0103. Rivalitatea dintre arca\u015fii de Orhei \u015fi, respectiv, de Soroca, este celebr\u0103. Existau \u015fi alte grupuri de arca\u015fi \u00een toat\u0103 Rom\u00e2nimea – precum arca\u015fii c\u0103lare din Tigheciu sau pede\u015ftri cei din b\u0103l\u0163ile Dun\u0103rii.
              \nDe asemenea, existau mai multe forme de tragere cu arcul la \u0163int\u0103, mai ales din trapul sau galopul calului.<\/p>\n

              O form\u0103 de har\u0163\u0103<\/em> (a se vedea \u015fi litera a. din mica noastr\u0103 list\u0103) era aceea \u00een care oamenii se \u00eentreceau \u00een tragerea cu arcul.<\/p>\n

              De la sf\u00e2r\u015fitul secolului al XIX-lea tragerea la \u0163int\u0103 fix\u0103 devine tot mai mult singura acceptat\u0103 de autorit\u0103\u0163i.<\/p>\n

              Ast\u0103zi, de\u015fi permis\u0103 \u00een \u0163\u0103rile normale, v\u00e2n\u0103toarea cu arcul sau arbaleta este cu totul interzist\u0103 \u00een Rom\u00e2nia, formele tradi\u0163ionale de tragere cu arcul nu se mai practic\u0103, iar statul dispre\u0163uie\u015fte f\u0103\u0163i\u015f aceast\u0103 form\u0103 str\u0103veche de cultur\u0103 rom\u00e2neasc\u0103.<\/p>\n

              Pentru c\u0103 am amintit de arbalet\u0103<\/em>, merit\u0103 spus c\u0103 aceast\u0103 arm\u0103 se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte la Rom\u00e2ni cel t\u00e2rziu \u00een secolul al XV-lea, dar este mult mai pu\u0163in folosit\u0103 dec\u00e2t arcul<\/em>. Este prezent\u0103 foarte rar la v\u00e2n\u0103toare, socotindu-se, pe drept cuv\u00e2nt, c\u0103 \u00eencurc\u0103 foarte mult la furi\u015fatul<\/em> at\u00e2t de necesar acestei \u00eendeletniciri. Mai mult, folosirea arcului cu s\u0103ge\u0163i<\/em> pentru v\u00e2natul mic – p\u0103s\u0103ri, iepuri etc. – f\u0103cea necesar\u0103 o tragere rapid\u0103 mai mult dec\u00e2t una la dep\u0103rtare. Ori arbaleta<\/em>, dimpotriv\u0103, asigur\u0103 o tragere mai bun\u0103 la dep\u0103rtare, dar cu o vitez\u0103 mai mic\u0103. Prin urmare, ea a fost folosit\u0103 cel mai mult \u00een ap\u0103rarea cet\u0103\u0163ilor sau alte forme de r\u0103zboi. \u015ei aproape dispare odat\u0103 cu r\u0103sp\u00e2ndirea armelor de foc<\/em>, ce \u00eendeplinesc aceea\u015fi func\u0163ie.<\/p>\n

              armele de foc<\/em><\/strong><\/p>\n

              A\u015fez\u0103m aici, al\u0103turi de arc<\/em> \u015fi arbalet\u0103<\/em> armele de foc, deoarce sunt o continuare – cu alte mijloace – ale acestora.<\/p>\n

              Prin pu\u015fti<\/em> la \u00eenceput Rom\u00e2nii \u00een\u0163eleg ceea ce ast\u0103zi numim tunuri<\/em>.<\/p>\n

              Nu \u015ftim exact data introducerii lor la Rom\u00e2ni, dar subliniem c\u0103 ele vin peste o str\u0103veche tradi\u0163ie de r\u0103zboi rom\u00e2neasc\u0103, aceea a ma\u015finilor de lupt\u0103<\/em>.<\/p>\n

              Acestea din urm\u0103 au fost folosite de mai multe popoare antice, dar Romanii au fost, \u00een Vest, mae\u015ftrii acestora, dup\u0103 cum au fost \u015fi Chinezii, \u00een Est. (Alt punct \u00een care cele dou\u0103 popoare imperiale se \u00eent\u00e2lnesc…)<\/p>\n

              De\u015fi Tracii nu foloseau ma\u015fini de lupt\u0103<\/em> \u00een mod tradi\u0163ional, Dacia devenit\u0103 \u00een secolul I d.Chr. regat clientelar roman \u00eenva\u0163\u0103 foarte bine aceast\u0103 tehnic\u0103 roman\u0103, folosindu-se chiar de inginerii romani trimi\u015fi s\u0103 o ajute s\u0103 \u00ee\u015fi fortifice ap\u0103rarea.<\/p>\n

              Ca urma\u015fi ai Romanilor, \u015fi Rom\u00e2nii vor p\u0103stra, multe veacuri, felurite ma\u015fini<\/em> de origine roman\u0103, de la moar\u0103 la cele de lupt\u0103. Din p\u0103cate, mai ales \u00een slujba Grecilor care preluaser\u0103 controlul Romaniei \u015fi impuseser\u0103 limba lor ca limb\u0103 oficial\u0103 (“Imperiul Bizantin”).<\/p>\n

              Aceast\u0103 tradi\u0163ie face ca trecerea de la ma\u015fini de r\u0103zboi<\/em> la pu\u015fti-tunuri<\/em> s\u0103 se fac\u0103 u\u015for de c\u0103tre Rom\u00e2ni.<\/p>\n

              G\u0103sim artileri\u015fti rom\u00e2ni de excep\u0163ie \u00een majoritatea marilor armate \u015fi conflicte din secolele XV-XVII, unul dintre ei fiind, din p\u0103cate, cel c\u0103ruia i se datoreaz\u0103 g\u0103urirea zidurilor Constantinopolului de artileria “turceasc\u0103”.<\/p>\n

              Petru Rare\u015f, ca exemplu, dezvolt\u0103 un nou tip de tun, “tunuri-legate” sau, cum a fost numit mai t\u00e2rziu, “tunul-revolver”. Acesta const\u0103 \u00een trei sau mai multe \u0163evi de tun unite \u00eentre ele prin \u0163evi mai mici, socotite asfel \u00eenc\u00e2t aprinz\u00e2nd pulberea de la o \u0163eav\u0103 s\u0103 trag\u0103 apoi, pe r\u00e2nd, \u015fi celelalte.<\/p>\n

              Alte tunuri rom\u00e2ne\u015fti au fost tunurile populare<\/em>, f\u0103cute din lemn de cire\u015f – eventual bine legat.<\/p>\n

              De la toate acestea – \u015fi altele pe care nu le mai amintim – se face trecerea la pu\u015ftile <\/em>propriu-zise, printre formele vechi cunoscute \u015fi la noi num\u0103r\u00e2ndu-se \u00een primul r\u00e2nd flinta<\/em> sau s<\/em>\u00e2<\/em>nea\u0163a<\/em> (cu gura mai larg\u0103 sau mai st\u00e2ns\u0103, cu lungimi mai mari sau mai mici ale \u0163evii, cu fitil sau cremene etc., etc.).<\/p>\n

              Pu\u015ftile<\/em> vor \u00eenlocui treptat arbaletele<\/em>, dovedindu-se cu timpul mai bune \u015fi la v\u00e2n\u0103toare, \u015fi \u00een r\u0103zboi. Iscusin\u0163a tragerii la semn<\/em> trece de la arc <\/em>– sau arbalet\u0103<\/em> – la pu\u015fc\u0103<\/em> \u015fi chiar la pistol<\/em> sau revolver<\/em>. Merit\u0103 amintit\u0103 priceperea deosebit\u0103 a v<\/em>\u00e2<\/em>n\u0103torilor de munte<\/em>, vesti\u0163i \u015fi pentru precizia cu care tr\u0103geau cu pu\u015fca<\/em>, dar \u015fi talentul deosebit nu doar \u00een folosirea spadei<\/em> sau sabiei<\/em>, ci \u015fi \u00een tragerea cu pu\u015fca<\/em> al Rom\u00e2nilor din sud (Epir, Tesalia, Macedonia etc.). Tot aici ad\u0103ug\u0103m \u015fi ambi\u0163ia multor ciobani rom\u00e2ni dinainte de Comunism de a fi c\u00e2t mai buni la trasul cu pistolul<\/em> (revolverul<\/em>), v\u00e2n\u0103torii rom\u00e2ni ai secolelor XIX-XX, care exceleaz\u0103 \u00een arta folosirii armelor de foc <\/em>\u00eenclusiv \u00een condi\u0163ii grele \u015fi de la distan\u0163e nea\u015fteptate, pasiunea ofi\u0163erilor rom<\/em>\u00e2<\/em>ni <\/em>pentru tragerile de precizie etc.<\/p>\n

              Din p\u0103cate, \u015fi sporturile sau artele mar\u0163iale legate de armele de foc<\/em> – de la biatlon<\/em> la tir vitez\u0103<\/em> – sunt mai mult descurajate dec\u00e2t \u00eencurajate \u00een Republica Rom\u00e2nia.<\/p>\n

              Totu\u015fi \u00een ultimii ani \u015fi tirul cu arcul<\/em> a luat ceva av\u00e2nt – un merit mare \u00een aceast\u0103 privin\u0163\u0103 \u00eel au \u015fi Ungurii din Ardeal, pasiona\u0163i de acest sport – iar airsoftul<\/em> \u015fi paintballul<\/em> tind s\u0103 compenseze c\u00e2t de c\u00e2t lipsa din domeniu.<\/p>\n

                \n
              1. Lupta cu m<\/strong>\u00e2<\/strong>inile libere.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

                Cea mai cunoscut\u0103 este tipul de forme de lupt\u0103 numit “tr\u00e2nt\u0103”. Acesta este \u00eens\u0103, trebuie s\u0103 \u00een\u0163elegem, un termen global, ce acoper\u0103 multe stiluri vechi. Exist\u0103 mai multe feluri de tr\u00e2nt\u0103 rom\u00e2neasc\u0103. Exist\u0103 tr\u00e2nta obi\u015fnuit\u0103, exist\u0103 tr\u00e2nta ciob\u0103neasc\u0103, exist\u0103 har\u0163a \u015f.a.m.d. Pe scurt, avem urm\u0103toarele linii:<\/p>\n

                  \n
                1. Tr\u00e2nta voiniceasc\u0103 avea o serie de limite \u015fi a fost practicat\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een anii ’90, inclusiv \u00een cadru oficial (Campionatul Na\u0163ional S\u0103tesc de Tr\u00e2nt\u0103). Nu folosea piedici. Erau permise apuc\u0103rile, strangul\u0103rile din picioare, arunc\u0103rile. Cel pus primul la p\u0103m\u00e2nt era socotit \u00eenvins. Lupta nu se ducea la sol.<\/li>\n
                2. Tr\u00e2nta propriu-zis\u0103, numit\u0103 \u015fi tr\u00e2nta ciob\u0103neasc\u0103, se d\u0103dea p\u00e2n\u0103 la imobilizarea adversarului. Orice procedee de prindere, aruncare (“proiectare”), presiune\/for\u0163are a \u00eencheieturilor, r\u0103sucire, strangulare etc. erau permise. Nu erau permise loviturile. (gen judo)<\/li>\n
                3. Har\u0163a sau b\u0103taia ad\u0103uga la procedeele din tr\u00e2nta ciob\u0103neasc\u0103 \u015fi loviturile – cu cotul, palma, pumnul etc. -, singurele limit\u0103ri fiind ochii, g\u00e2tul \u015fi zona inghinal\u0103. (gen jiu-jiutsu)<\/li>\n
                4. Tr\u00e2nta olteneasc\u0103, tr\u00e2nta \u00een cruce, tr\u00e2nta ciob\u0103neasc\u0103 \u00een cruce (acestea dou\u0103 pleac\u0103 dintr-o prindere “\u00een cruce” f\u0103cut\u0103 de cei doi), har\u0163a sau b\u0103taia pe cete \u015fi alte asemenea variante.<\/li>\n<\/ol>\n

                  O form\u0103 de tr\u00e2nt\u0103 voiniceasc\u0103 a fost practicat\u0103 \u00een Rom\u00e2nia p\u00e2n\u0103 \u00een anii 90, c\u00e2nd s-a renun\u0163at la ea. \u00cen Republica Moldova \u00eenc\u0103 se practic\u0103, av\u00e2nd statutul de sport na\u0163ional.<\/p>\n

                  Lupta cu pumnii<\/em> s-a practicat \u015fi ea, dar apare ca practic\u0103 de sine st\u0103t\u0103toare numai din secolul al XIX-lea – sub influen\u0163a \u015fi forma box-ului. P\u00e2n\u0103 atunci era parte din “har\u0163\u0103” sau “b\u0103taie” (litera g), punctul 3. din mica noastr\u0103 list\u0103) \u015fi multe din luptele \u00eencepute cu palme sau pumni se terminau \u00een ceea ce numim ast\u0103zi “lupt\u0103 la sol”.<\/p>\n

                  Ca un mic element specific, se folosea adesea “lovitura de ciocan”, un pumn dat de sus \u00een jos, preferabil “\u00een moalele capului”, care scotea din lupt\u0103 pe du\u015fman pe loc (sau cel pu\u0163in \u00eencerca asta). A nu se confunda cu “lovitura de topor”, dat\u0103 cu muchia palmei, un fel de shuto-uchi<\/em>, shomen-uchi<\/em> sau yokomen-uchi<\/em>, folosit\u0103 de asemenea \u00een har\u0163\u0103<\/em>.<\/p>\n

                  C\u00e2t au iubit Rom\u00e2nii lupta cu m\u00e2inile goale (libere) se vede \u015fi din versurile care au \u00eenso\u0163it r\u0103sp\u00e2ndirea armelor de foc<\/em>:<\/p>\n

                  Cin’ se \u0163ine de voinic<\/em><\/p>\n

                  Iese seara pe colnic<\/em><\/p>\n

                  F\u0103r\u0103 pu\u015fc\u0103 ori pistoale<\/em><\/p>\n

                  Numai cu palmele goale.<\/em><\/p>\n

                  \u00cenfruntarea \u00een lupt\u0103 dreapt\u0103<\/em> sau alt\u0103 form\u0103 de tr<\/em>\u00e2<\/em>nt\u0103<\/em> era socotit\u0103 cea mai cinstit\u0103 cale de \u00eencheiere a sup\u0103r\u0103rilor \u00eentre voinici<\/em>.<\/p>\n

                    \n
                  1. Alte practici mar\u0163iale.<\/strong><\/li>\n<\/ol>\n

                    Aruncarea cu pra\u015ftia, lupta cu toporul ori securea, folosirea la\u0163ului – de pe jos ori c\u0103lare -, lupta cu \u00eembl\u0103ciul, Dr\u0103gaica (\u00een trecut “jucat\u0103”, asemenea C\u0103lu\u015fului, cu s\u0103bii scurte, cu cu\u0163ite sau cu b\u00e2te scurte – sucitoare -), lupta cu furca \u015fi alte asemenea forme au existat de asemenea. Pentru unele dintre ele avem mai multe m\u0103rturii \u015fi se p\u0103streaz\u0103 \u015fi ast\u0103zi unele forme (ex.: Dr\u0103gaica). Altele sunt \u00een \u00eentregime uitate (aruncarea la\u0163ului, lupta cu \u00eembl\u0103ciul etc.).<\/p>\n

                    Pra\u015ftia<\/em> – cu cele dou\u0103 forme fundamentale, pra\u015ftia<\/em> propriu-zis\u0103 \u015fi cr\u0103canul<\/em> – constituie o form\u0103 at\u00e2t de deosebit\u0103 de arc<\/em> \u00eenc\u0103t am socotit necesar s\u0103 fie inclus\u0103 \u00een alt\u0103 categorie. Folosit\u0103 ca arm\u0103 de r\u0103zboi \u015fi v\u00e2n\u0103toare \u00een trecut, a devenit \u00eenc\u0103 din secolul al XVIII-lea apanajul copiilor, care se distreaz\u0103 cu ea \u015fi ast\u0103zi. \u00cen trecut era o parte a artelor mar\u0163iale<\/em>.<\/p>\n

                    Lupta cu biciul<\/em> avea \u015fi ea mai multe forme, unele tipic rom\u00e2ne\u015fti, altele de influen\u0163\u0103 mongol\u0103 (ast\u0103zi disp\u0103rute). Biciul cu bil\u0103<\/em> sau biciul cu c<\/em>\u00e2<\/em>rlige<\/em> erau forme strict de r\u0103zboi ale acestei arme. Din p\u0103cate, sunt m\u0103rturii c\u0103 \u00een secolele XVIII-XIX unii dintre boieri – urma\u015fii cavalerilor rom<\/em>\u00e2<\/em>ni<\/em> din Evul Mediu – foloseau biciul cu bil\u0103<\/em> pentru a-i bate cumplit pe unii dintre supu\u015fi.<\/p>\n

                    Rom\u00e2nii C\u0103l\u0103tori foloseau adesea la\u0163ul<\/em> \u00een prinderea cailor, o practic\u0103 mo\u015ftenit\u0103 de la Scito-Sarma\u0163i – cunoscu\u0163i pentru folosirea la\u0163ului<\/em> – \u015fi pe care au dus-o \u00een America, \u00een cursul imigra\u0163iilor rom\u00e2ne\u015fti din secolele XVII-XIX. Tipic pentru pr\u0103bu\u015firea Rom\u00e2niei vechi, folosirea lui a ajuns s\u0103 fie aproape cu totul uitat\u0103 chiar la Rom\u00e2ni, pu\u0163ini, foarte pu\u0163ini fiind cei care mai cunosc ceva din vechile tehnici. \u00cen lupt\u0103 la\u0163ul<\/em> era folosit pentru a lua prizonieri, fiind cunoscut\u0103 folosirea lui \u00een vremea lui \u015etefan cel Mare, de pild\u0103.<\/p>\n

                    \u00ce<\/em>mbl\u0103ciul<\/em> este ceea ce am putea numi forma rom\u00e2neasc\u0103 a nunchac<\/em>-ului. Consta dintr-o pr\u0103jin\u0103 de un st\u00e2njen sau mai mult, av\u00e2nd legat\u0103 la cap\u0103t, cu o fr\u00e2nghie sau f\u00e2\u015fie de piele de c\u00e2teva palme, o bucat\u0103 de lemn lat\u0103. Unii dintre \u0163\u0103ranii rom\u00e2ni foloseau \u00een luptele lor aceast\u0103 arm\u0103 teribil\u0103, eficient\u0103 \u00eempotriva c\u0103l\u0103re\u0163ilor \u015fi altor lupt\u0103tori du\u015fmani. “Mori\u015fca” – o mi\u015fcare prin care cap\u0103tul liber, mobil, se \u00eenv\u0103rtea foarte iute perpendicular pe pr\u0103jin\u0103 -, “roata” – o mi\u015fcare de rotire \u00een paralel cu pr\u0103jina -, “coasa” – o mi\u015fcare de rotire \u00een paralel cu pr\u0103jina \u015fi<\/strong> solul – sunt c\u00e2teva din tehnicile specifice acestei arme. \u00cen afar\u0103 de lungimea sa, un alt avantaj era dat de faptul c\u0103, spre deosebire de formele extrem-orientale ale acestor arme, \u00ee<\/em>mbl\u0103ciul<\/em> nu putea r\u0103ni pe m\u00e2nuitor, ceea ce permitea cele mai n\u0103praznice lovituri. Sunt m\u0103rturii ale unor \u00ee<\/em>mb\u0103lciuri<\/em> de lupt\u0103, care avea cap\u0103tul (mobil) din bronz ori fier, legat cu lan\u0163 de pr\u0103jin\u0103 (printr-un man\u015fon de asemenea din metal, fixat cu pene \u015fi cuie).<\/p>\n

                    Furca<\/em> este o arm\u0103 str\u0103veche, antic\u0103, existent\u0103 \u015fi la Romani \u015fi Traco-Iliri, dar aproape uitat\u0103. Folosit\u0103 cum trebuie ea putea \u0163ine la distan\u0163\u0103 sau chiar ucide p\u00e2n\u0103 \u015fi un urs. \u00cen lupt\u0103 ea era o replic\u0103 formidabil\u0103 pentru lance<\/em> sau suli\u0163\u0103<\/em> \u015fi sabia de cavalerie<\/em>. Ca orice arm\u0103 lung\u0103 de acest tip, intrarea <\/em>\u00ee<\/em>n distan\u0163\u0103<\/em> a unui spadasin<\/em> o f\u0103cea aproape inutil\u0103. Dar la distan\u0163\u0103 – \u015fi era u\u015for de p\u0103strat distan\u0163a cu un l\u0103ncier<\/em>, suli\u0163a\u015f<\/em> ori c\u0103l\u0103re\u0163<\/em> – era folosit\u0103 pentru “prinderea” armei du\u015fmane, dup\u0103 care urma fie dezarmarea, fie o lovitur\u0103 \u00een lungul armei inamice. O tehnic\u0103 imposibil\u0103 pentru lance<\/em>, suli\u0163\u0103 <\/em>ori sabie<\/em>. Unele furci<\/em> aveau un m\u00e2ner lateral, din lemn – \u00een felul coasei<\/em> – care d\u0103dea posibilit\u0103\u0163i suplimentare de control \u015fi manevrabilitate.<\/p>\n

                    P\u0103pu\u015fa<\/em> era o form\u0103 de antrenament pentru femei, practicat\u0103 doar de acestea, \u00eentr-unele din sur\u0103\u0163iile rom<\/em>\u00e2<\/em>ne\u015fti<\/em> de alt\u0103dat\u0103. Fetele intrate \u00een sur\u0103\u0163ie<\/em> primeau o bucat\u0103 de lemn moale (r\u0103chit\u0103, salcie, mai rar brad), de form\u0103 oarecum dreptunghiular\u0103, dar cu un cap\u0103t rotunjit. Aceasta era \u00eenvelit\u0103 \u2013 nu foarte str\u00e2ns \u2013 \u00eentr-o p\u00e2nz\u0103 de c\u00e2nep\u0103 sau in (c\u00e2t mai rezistent\u0103). P\u00e2nza era legat\u0103 ca un fel de s\u0103cule\u0163, l\u0103s\u00e2nd o parte ca o \u201cfust\u0103\u201d. Cap\u0103tul opus trebuia mu\u015fcat<\/em> din ce \u00een ce mai ad\u00e2nc. \u0162elul era ca p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 fetele s\u0103 poat\u0103 mu\u015fca dintr-o dat\u0103 cap\u0103tul, f\u0103c\u00e2nd un rotund \u00een p\u0103rte sau cu totul desprins de restul buc\u0103\u0163ii de lemn \u015fi care reprezenta \u201ccapul\u201d p\u0103pu\u015fii<\/em>. Vechea zical\u0103 popular\u0103 mu\u015fc\u0103turile sunt pentru fete<\/em> venea de la acest obicei \u015fi de la rostul lui: \u00een fa\u0163a unui agresor care o \u00eentrecea ca putere \u015fi \u00eendem\u00e2nare, fata preg\u0103tit\u0103 cu p\u0103pu\u015fa<\/em>, chiar \u201cdezarmat\u0103\u201d \u00een aparen\u0163\u0103, avea \u00een rezerv\u0103 arma unei mu\u015fc\u0103turi<\/em> teribile, care putea ucide f\u0103r\u0103 gre\u015f dac\u0103 prindea zona unor vase de s\u00e2nge importante (g\u00e2t, \u00eencheieturi etc.).<\/p>\n

                    Desigur, <\/em>\u00ee<\/em>n afar\u0103 de acestea mai exist\u0103 multe alte arme \u015fi forme de lupt\u0103, ca \u015fi de preg\u0103tire de lupt\u0103 (antrenament) pe care nu le-am amintit.<\/em><\/p>\n

                    Probabil ar fi trebuit s\u0103 dedic\u0103m \u015fi capcanelor sau curselor c<\/em>\u00e2<\/em>teva r<\/em>\u00e2<\/em>nduri, <\/em>\u00ee<\/em>ns\u0103, oricum, lucrarea a ie\u015fit mai lung\u0103 dec<\/em>\u00e2<\/em>t ne-am propus. <\/em><\/p>\n

                    \u00ce<\/em>ncheiem, deci, aici, subliniind iar \u015fi iar:<\/em><\/p>\n

                    Aceasta este doar o list\u0103 general\u0103 a artelor mar\u0163iale rom<\/em><\/strong>\u00e2<\/em><\/strong>ne\u015fti mai vechi \u015fi mai noi. O list\u0103 modest\u0103, cu rol de informare, f\u0103r\u0103 preten\u0163ii academice. Dup\u0103 cum spune cuv<\/em><\/strong>\u00e2<\/em><\/strong>ntul str\u0103bun, cine \u015ftie mai bine, mai bine s\u0103 fac\u0103.<\/em><\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

                    prima parte a acestui text poate fi citit\u0103 \u00een EgoPHobia #52 de\u00a0Mihai-Andrei Aldea C. Vom spune deschis, de la bun \u00eenceput: Rom\u00e2nii au (aveau) o mo\u015ftenire mar\u0163ial\u0103 extrem de bogat\u0103, distrus\u0103 sistematic de clasele politice ale ultimilor 300 de ani. Un exemplu tipic este cel al C\u0103lu\u015fului. Dac\u0103 \u00een vremea lui Dimitrie Cantemir (1711) toat\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[55,1307],"tags":[1120,1308,1112],"class_list":["post-11968","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-53","tag-articole","tag-egophobia-53","tag-mihai-andrei-aldea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-372","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11968","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11968"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11968\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12042,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11968\/revisions\/12042"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11968"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11968"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11968"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}