{"id":11981,"date":"2017-10-27T11:37:40","date_gmt":"2017-10-27T09:37:40","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=11981"},"modified":"2017-10-26T22:39:46","modified_gmt":"2017-10-26T20:39:46","slug":"asculta-ploaia","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=11981","title":{"rendered":"Ascult\u0103 ploaia"},"content":{"rendered":"

(Lecturi potrivite\/recomandate de Alexandra)<\/span><\/p>\n

de Maria Bumbar<\/p>\n

Cu toate c\u0103 se luminase deja de o or\u0103, ziua r\u0103m\u0103sese \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00eentr-o obscuritate lipsit\u0103 de culoare, din cauza stratului compact de nori cenu\u0219ii, din care ploaia c\u0103dea peste Berlin de mai bine de dou\u0103 zile, f\u0103r\u0103 \u00eencetare. De dup\u0103 geamurile \u00eenalte, pe care pic\u0103turile se prelingeau molcom, pictorul \u00eei privea pe oameni merg\u00e2nd gr\u0103bi\u021bi de-a lungul Kantstra\u00dfe<\/em> cu capetele aplecate sau ascunse de umbrele. \u00cen dreapta sa, o mi\u0219care \u00eei atrase aten\u021bia, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 se \u00eentoarc\u0103.<\/p>\n

\u2015 Ceva de m\u00e2ncare? \u00eentreb\u0103 chelnerul politicos, a\u0219ez\u00e2ndu-i \u00een fa\u021b\u0103 a treia cea\u0219c\u0103 de cafea.<\/p>\n

\u2015 Nein, danke. <\/em><\/p>\n

Abia dac\u0103 \u00ee\u0219i auzise r\u0103spunsul, ca \u0219i c\u00e2nd \u0219i-ar fi ascultat cuvintele rostite de buzele altuia. Degetele i se str\u00e2nser\u0103 \u00een jurul m\u00e2nerului de por\u021belan \u0219i ridic\u0103 cea\u0219ca de pe farfuria micu\u021b\u0103; m\u00e2na se opri la jum\u0103tatea drumului, l\u0103s\u00e2nd lichidul negru \u0219i amar s\u0103 abureasc\u0103 suspendat \u00eenaintea-i. Nu remarcase \u00eendep\u0103rtarea chelnerului, ochii fiindu-i \u00eendrepta\u021bi c\u0103tre fereastr\u0103, cu privirile urm\u0103rind conturul literelor \u00eentortocheate, v\u0103zute \u00een oglind\u0103, citind-o pe r\u00e2nd pe fiecare: Schwarzes Caf\u00e9<\/em> \u2013 anun\u021bau cele dou\u0103 cuvinte galbene, \u00eenclinate u\u0219or, dar el nu se str\u0103dui s\u0103 adune \u00een minte \u00een\u021belesul.<\/p>\n

Locul nu se schimbase c\u00e2tu\u0219i de pu\u021bin, de\u0219i anii trecuser\u0103 de atunci, furi\u0219\u00e2ndu-se pe l\u00e2ng\u0103 el cu precau\u021bie, poate de team\u0103 s\u0103 nu fie observa\u021bi. Iar pictorul st\u0103tea aici, la masa de l\u00e2ng\u0103 fereastra cu papagal ce d\u0103dea spre \u0219oseaua larg\u0103, cu c\u00e2te dou\u0103 benzi \u00eentinz\u00e2ndu-se \u00eentre trotuare, \u0219i nu se mi\u0219case din acel loc de c\u00e2nd pa\u0219ii alimenta\u021bi de insomnie \u0219i o stranie amor\u021beal\u0103 \u00eel purtaser\u0103 prin u\u0219a cafenelei la orele 5:47 \u00een acea diminea\u021b\u0103 posomor\u00e2t\u0103 de miercuri. De c\u00e2nd ajunsese, nu f\u0103cuse altceva dec\u00e2t s\u0103 lase gustul cafelei f\u0103r\u0103 zah\u0103r s\u0103 \u00eel poarte prin trecut, pe care \u00eel reg\u0103sea \u00een aproape fiecare col\u021bi\u0219or.<\/p>\n

Aici \u0219i-o amintea pentru prima dat\u0103 pe Franziska, c\u00e2nd prieteni ai prietenilor, \u00eentr-o simpl\u0103 circumstan\u021b\u0103, \u00eei aduseser\u0103 \u00een aceea\u0219i \u00eenc\u0103pere. Abia dac\u0103 \u00ee\u0219i vorbiser\u0103 atunci, schimb\u00e2nd nimic mai mult dec\u00e2t un salut politicos, pentru ca apoi fiecare s\u0103 revin\u0103 la conversa\u021biile separate cu cei din apropiata vecin\u0103tate a scaunului de l\u00e2ng\u0103. Drept spus, nici nu ar fi fost mare lucru de remarcat, c\u0103ci ea nu era o fiin\u021b\u0103 deosebit\u0103 prin ceva anume. Ba chiar s-ar fi putut afirma c\u0103 simplitatea flagrant\u0103 era singura-i tr\u0103s\u0103tur\u0103 cu adev\u0103rat caracteristic\u0103, l\u0103s\u00e2nd-o s\u0103 le par\u0103 tuturor\u00a0 o \u201eoricare alta\u201d. Cu p\u0103rul \u0219aten sp\u0103l\u0103cit \u0219i tonul pielii neutru, prezen\u021ba ei devenea mai degrab\u0103 o umbr\u0103 palid\u0103 \u00een fundal \u0219i ar fi putut fi cu u\u0219urin\u021b\u0103 neglijat\u0103 de memorie. Singura pat\u0103 de culoare de pe p\u00e2nza \u0219tears\u0103 a chipului ei erau ochii alba\u0219tri, dar \u0219i aceia lipsi\u021bi de o lumin\u0103 distinct\u0103. Aspectul Franzisk\u0103i nu era deloc nepl\u0103cut, \u00eens\u0103 alc\u0103tuia o figur\u0103 at\u00e2t de comun\u0103 \u00eenc\u00e2t ai fi putut spune c\u0103 o vezi \u00een fiecare zi \u00een at\u00e2tea alte fete. Era, g\u00e2ndi pictorul, asemeni lucr\u0103rilor sale din acea perioad\u0103.<\/p>\n

Zumz\u0103itul aspru al telefonului vibr\u00e2nd pe mas\u0103 \u00eel f\u0103cu s\u0103 tresar\u0103, aproape v\u0103rs\u00e2nd cafeaua pe care o \u021binea \u00eenc\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103. Erinnerung<\/em> \u2013 putu citi pe ecranul ce clipea, lumin\u00e2nd intermitent o adres\u0103 \u00eenso\u021bit\u0103 de o or\u0103. Inspir\u0103 ad\u00e2nc. A\u0219a era, \u00eencepuse ziua lui cea mare, momentul mult a\u0219teptat \u0219i visat \u00een repetate r\u00e2nduri al propriului s\u0103u vernisaj! \u2013 acum c\u0103 se petrecea, \u00eens\u0103, i se p\u0103rea c\u0103 nu e aievea, sau c\u0103 pur \u0219i simplu nu i se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lui, ci unei cu totul alte persoane. Degetele m\u00e2inii libere trecur\u0103 din reflex peste ecranul digital, oprind alarma, iar buzele se \u00eenmuiar\u0103 \u00een lichidul amar \u0219i \u00eenc\u0103 destul de fierbinte.<\/p>\n

Dup\u0103 acea prim\u0103 \u00eent\u00e2lnire colegial\u0103 nu se mai g\u00e2ndise la Franziska ori la faptul c\u0103 ar mai fi dorit s\u0103 aib\u0103 vreun contact cu ea. Totul se desf\u0103\u0219urase din nou f\u0103r\u0103 voia lor, f\u0103r\u0103 s\u0103 fi planificat c\u0103 aveau s\u0103 se trezeasc\u0103 singurii cunoscu\u021bi \u00een acela\u0219i loc, nevoi\u021bi de aceast\u0103 dat\u0103 s\u0103 vorbeasc\u0103 unul cu altul pentru a-\u0219i omor\u00ee reciproc plictiseala. Numai atunci observase el acel element special! Simplitatea devenise cel mai fascinant lucru al f\u0103pturii ei; acolo unde ochiul nu vedea nimic deosebit, sufletul pictorului \u00eencepuse s\u0103 umple totul cu detalii \u0219i culori de o frumuse\u021be nemaipomenit\u0103. Cercet\u00e2ndu-i chipul \u0219i gesturile, ascult\u00e2ndu-i vocea \u0219i respira\u021bia, sim\u021bea c\u0103 putea crea mai mult dec\u00e2t i-ar fi permis vreodat\u0103 nuan\u021bele nenum\u0103rate pe p\u00e2nza alb\u0103, mai mult dec\u00e2t ar fi putut face jocurile de lumini peste straturile de vopsea. \u00cencepuse s\u0103 o caute mai des \u2013 nu pentru c\u0103 i-ar fi devenit o muz\u0103, c\u0103ci picturile sale r\u0103m\u00e2neau \u00een continuare neobservabile, ci pentru c\u0103 al\u0103turi de ea sim\u021bea o eliberare poetic\u0103 de griji, o lini\u0219te care \u00eei permitea s\u0103 viseze imagini minunate; numai de le-ar fi putut transpune \u00een culoare! Franzisk\u0103i i-ar fi pl\u0103cut cu siguran\u021b\u0103, deoarece \u00eei admira \u0219i pe atunci lucr\u0103rile \u2013 poate pentru c\u0103 reu\u0219ea s\u0103 vad\u0103 \u00een ele ceva ce el \u00eensu\u0219i nu putea remarca, sau poate doar pentru c\u0103 \u0219i ea era, la fel ca mul\u021bi al\u021bii, atras\u0103 de aura bizar\u0103 a unui artist.<\/p>\n

Se trezi duc\u00e2ndu-\u0219i degetele la buze f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea. Dorea s\u0103 fumeze, amestec\u00e2nd aroma tutunului ars cu cea de cafea, dar r\u0103m\u0103sese f\u0103r\u0103 \u021big\u0103ri ast\u0103 noapte. L\u0103s\u0103 m\u00e2na s\u0103 \u00eei coboare \u00eencet \u00een poal\u0103 \u0219i expir\u0103 prelung, greoi, \u00eenchipuindu-\u0219i cum fumul i-ar fi ie\u0219it din pl\u0103m\u00e2ni. Aproape c\u0103 \u00eel vedea plutind opac prin aer, unduindu-se \u00een forme infinite \u0219i \u00een continu\u0103 metamorfoz\u0103, la fel ca atunci c\u00e2nd st\u0103teau am\u00e2ndoi pe balcon\u2026<\/p>\n

Avea obiceiul s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 cu el \u00een timp ce picta, \u00een lini\u0219te, exist\u00e2nd pur \u0219i simplu \u00een aceea\u0219i \u00eenc\u0103pere, iar dup\u0103 ce se declara mul\u021bumit sau s\u0103tul de lucru, ie\u0219eau s\u0103 fumeze. Vorbeau minute \u00eendelungate, chiar ore, prelungind acele momente cu nenum\u0103rate sc\u0103p\u0103r\u0103ri ale brichetei, iar el se sim\u021bea liber \u2013 liber s\u0103 \u00ee\u0219i lase mintea s\u0103 cutreiere drumuri neumblate, liber s\u0103 \u00ee\u0219i gr\u0103iasc\u0103 g\u00e2ndurile cu voce tare, liber s\u0103 i se dest\u0103inuie \u0219i s\u0103 \u00eei povesteasc\u0103 despre lumea lui v\u0103zut\u0103 \u0219i nev\u0103zut\u0103. Franziska \u00eel asculta cu interes, iar uneori \u00eei adresa \u00eentreb\u0103ri care \u00eel f\u0103ceau s\u0103 tac\u0103, s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 c\u00e2teva clipe fr\u0103m\u00e2nt\u00e2ndu-se \u00een c\u0103utarea unui r\u0103spuns pe care s\u0103 i-l d\u0103ruiasc\u0103. Se g\u00e2ndea des la ea atunci c\u00e2nd nu \u00eei era \u00een preajm\u0103, c\u0103ut\u00e2nd cu mintea confortul prezen\u021bei ei, \u0219i anticip\u00e2nd cu entuziasm momentele revederii lor. O sim\u021bea ca pe o zi senin\u0103 de var\u0103, c\u00e2nd soarele te \u00eenc\u00e2nt\u0103 \u0219i te \u00eendeamn\u0103 s\u0103 te bucuri de m\u00e2ng\u00e2ierea lui, ca pe z\u0103pada ce se a\u0219terne iarna \u00een straturi imaculate \u0219i te ademene\u0219te s\u0103 urm\u0103re\u0219ti dansul fulgilor u\u0219ori din interiorul casei tale, din interiorul unei \u00eembr\u0103\u021bi\u0219\u0103ri calde \u0219i sigure.<\/p>\n

Ar fi putut s\u0103 socoteasc\u0103 timpul, lunile, s\u0103pt\u0103m\u00e2nile \u0219i zilele pe care le petrecuse \u00eempreun\u0103 cu Franziska \u2013 a\u0219a cum f\u0103ceau to\u021bi cei din jurul lui \u2013, \u00eens\u0103 \u0219tia c\u0103 vremea lor avusese o cu totul alt\u0103 valoare, independent\u0103 de \u00eemp\u0103r\u021birile rigide ale lumii. Prefera s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la ei ca la o lung\u0103 plimbare, o bucat\u0103 dintr-un drum pe care \u00eel str\u0103b\u0103tuser\u0103 \u00eempreun\u0103 \u0219i pe care el, \u00een dorin\u021ba sa imposibil\u0103, credea c\u0103 aveau s\u0103 \u00eel parcurg\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t \u00een doi. \u00cens\u0103 la un moment dat ea se oprise. Pur \u0219i simplu. \u0218i se \u00eentorsese, o cotise \u00eentr-o alt\u0103 direc\u021bie, pe care el refuzase s\u0103 o vad\u0103, la care nu se g\u00e2ndise.<\/p>\n

Cafeaua se r\u0103cise \u0219i p\u0103rea acum \u0219i mai amar\u0103, la fel ca \u00een acea zi c\u00e2nd Franziska abandonase drumul lor comun. \u00cei spusese chiar acolo, \u00een acel loc, c\u0103 el nu o mai atr\u0103gea, c\u0103 pictura vie\u021bii lor \u00ee\u0219i pierduse din intensitate, din str\u0103lucirea nuan\u021belor \u0219i din armonia formelor, \u0219i r\u0103m\u0103sese ca o m\u00e2ncare f\u0103r\u0103 gust. El sorbise cafeaua ascult\u00e2nd, mai degrab\u0103 impasibil \u0219i curios, sim\u021bind c\u0103 nu f\u0103cea parte din scena aceea \u0219i c\u0103 vorbele nu-i erau neap\u0103rat adresate lui. \u00ce\u0219i amintea c\u0103 z\u00e2mbise \u0219i f\u0103cuse o glum\u0103, apoi plecase acas\u0103. Abia \u00een zilele urm\u0103toare decizia ei \u00eel ajunsese din urm\u0103, cuib\u0103rindu-se l\u00e2ng\u0103 el \u00een locul l\u0103sat gol de Franziska. Din obi\u0219nuin\u021b\u0103, g\u00e2ndurile \u0219i emo\u021biile pictorului se \u00eentinseser\u0103 c\u0103tre imaginea ei, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 o cuprind\u0103, doar pentru a r\u0103m\u00e2ne suspendate \u00een nimicul ce durea inexplicabil, parc\u0103 mai puternic dec\u00e2t fericirea lor \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103! Sentimentul acelei lipse \u00eel cuprindea c\u00e2teodat\u0103 at\u00e2t de tare, dobor\u00e2ndu-l, \u00eenc\u00e2t ajunsese s\u0103 \u00eei vorbeasc\u0103 amintirii ei pentru a-\u0219i stinge sup\u0103rarea, imagin\u00e2ndu-\u0219i cum ascult\u0103 \u0219i \u00eei r\u0103spunde.<\/p>\n

O rafal\u0103 puternic\u0103 de v\u00e2nt izbi cu violen\u021b\u0103 pic\u0103turile de geamul rece, iar pictorul sim\u021bi c\u0103 inima i se opre\u0219te pentru o secund\u0103. \u00cen fa\u021ba cafenelei, cu umbrela smuls\u0103 \u0219i \u00eentoars\u0103 pe dos de dezl\u0103n\u021buirea s\u0103lbatic\u0103 a vremii, se oprise o figur\u0103 cu p\u0103rul \u0219aten \u0219i ochii alba\u0219tri \u0219i\u2026 Nu era Franziska, \u00ee\u0219i d\u0103du el seama aproape imediat, urm\u0103rind-o pe femeia din ploaie cum \u00eenchide umbrela \u0219i se \u00eendep\u0103rteaz\u0103 imediat cu pa\u0219i mari, cu capul \u00eentre umeri, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 se apere f\u0103r\u0103 rost cu e\u0219arfa groas\u0103 pe care o purta. Privirile lui cobor\u00e2r\u0103, \u00eenec\u00e2ndu-se \u00een ceea ce mai r\u0103m\u0103sese din lichidul negru, \u0219i f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea \u00ee\u0219i duse m\u00e2na la piept, pip\u0103ind interiorul buzunarului din\u0103untrul gecii. Era \u00eenc\u0103 acolo, nu disp\u0103ruse. Col\u021bul de h\u00e2rtie smuls dintr-un caiet de schi\u021be, pe care pictorul desenase acum mult\u0103 vreme chipul ei\u2026 Nu avea nevoie s\u0103 scoat\u0103 bucata \u00eendoit\u0103 \u0219i jerpelit\u0103 de timp afar\u0103 la lumin\u0103, c\u0103ci \u00een memorie \u00eei putea redesena \u00eentr-o clip\u0103 liniile, cu o exactitate \u00eenfrico\u0219\u0103toare. \u00ce\u0219i umplu pl\u0103m\u00e2nii cu aer, inspir\u00e2nd ad\u00e2nc \u0219i expir\u00e2nd prelung, parc\u0103 f\u0103r\u0103 de sf\u00e2r\u0219it, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00ee\u0219i potoleasc\u0103 b\u0103t\u0103ile inimii. Sufletul s\u0103u sperase, pentru o miime de secund\u0103 dureroas\u0103, exaltat de anticipare \u0219i lovit nemilos de dezam\u0103gitoarea realitate.<\/p>\n

Retr\u0103ia din nou acele dou\u0103 ore chinuitor de lungi, a\u0219tept\u00e2nd-o pe cea care nu avea s\u0103 mai soseasc\u0103. Stabiliser\u0103 s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 prieteni, s\u0103 se \u00eent\u00e2lneasc\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd pentru o cafea, iar pictorul se preg\u0103tise pentru acea prim\u0103 revedere cu team\u0103 \u0219i dorin\u021b\u0103 \u2013 \u0219i cu o hot\u0103r\u00e2re de neclintit. F\u0103cuse acel portret micu\u021b cu m\u00e2inile tremur\u00e2nd u\u0219or din pricina oboselii \u0219i a alcoolului, cu ochii \u00eence\u021bo\u0219a\u021bi de fumul tutunului ars \u00een \u0219irul interminabil de \u021big\u0103ri, care se adunase \u00een cabinetul s\u0103u de lucru. F\u0103cuse acea lucrare f\u0103r\u0103 tehnic\u0103 \u0219i aten\u021bie, a\u0219ez\u00e2nd pe bucata de h\u00e2rtie nu talent, ci tot ceea ce v\u0103zuse vreodat\u0103 minunat la Franziska, intuind formele cu sufletul, nu cu mintea. Avea s\u0103 o vad\u0103, s\u0103 \u00eei vorbeasc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eei z\u00e2mbeasc\u0103 la fel ca atunci c\u00e2nd ea se desprinsese din rela\u021bia lor, avea s\u0103 \u00ee\u0219i continue \u0219i el la fel de senin drumul \u2013 la urma urmelor, unde s\u0103 existe loc de resentimente? \u00cen\u021belegea c\u00e2t se poate de bine decizia ei \u0219i nu o putea condamna pentru c\u0103 se schimbase, pentru c\u0103 avusese alte nevoi sau pentru c\u0103 pur \u0219i simplu nu mai voise s\u0103 mearg\u0103 pe acea cale al\u0103turi de el. \u00cens\u0103 dorea s\u0103 \u00eei d\u0103ruiasc\u0103 \u00eenapoi ceea ce ea trezise \u00een el, s\u0103 \u00eei lase acel portret \u0219i, prin acel gest, s\u0103 lase \u00een urm\u0103 imaginea acelei Franziska ce fusese a lui \u0219i pentru el, put\u00e2nd astfel s\u0103 o priveasc\u0103 din nou ca pe simpla persoan\u0103 f\u0103r\u0103 culoare.<\/p>\n

I se p\u0103ruse atunci c\u0103 o vede \u00een repetate r\u00e2nduri, tres\u0103rind de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd prin fa\u021ba geamului trecea o persoan\u0103 \u0219aten\u0103, o z\u0103rea la fiecare c\u00e2teva minute, ca s\u0103 realizeze de fiecare dat\u0103 c\u0103 ochii \u00eei jucaser\u0103 feste \u2013 la fel cum se \u00eent\u00e2mplase cu femeia cu e\u0219arf\u0103 \u0219i umbrel\u0103. Dup\u0103 dou\u0103 ore telefonul lui sunase, transmi\u021b\u00e2nd nenum\u0103ratele scuze ale Franzisk\u0103i \u0219i promisiunea c\u0103 vor reprograma \u00eent\u00e2lnirea. Dar se dovedise un plan irealizabil, fiindc\u0103 de fiecare dat\u0103 intervenea c\u00e2te ceva pentru unul dintre ei. Dup\u0103 cum \u00eei adusese \u00eempreun\u0103 dintr-o simpl\u0103 coinciden\u021b\u0103, soarta p\u0103rea s\u0103 \u00eei separe la fel de \u00eent\u00e2mpl\u0103tor, iar astfel portretul ei r\u0103m\u0103sese \u2013 \u00eemp\u0103turit \u0219i desp\u0103turit de at\u00e2tea ori! \u2013 \u00een buzunarul de l\u00e2ng\u0103 inima sa.<\/p>\n

Nu o mai v\u0103zuse pe Franziska, dar amintirea ei trecut\u0103 \u0219i amintirile viitoare ce nu aveau s\u0103 se mai petreac\u0103 niciodat\u0103 \u00eel urm\u0103riser\u0103 mult timp, lipite de el, veghindu-l \u00een timpul momentelor de lini\u0219te \u0219i de singur\u0103tate, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu mai suportase \u0219i \u00eencepuse s\u0103 le reverse \u00een pictur\u0103. Folosea acelea\u0219i culori cu care lucrase mereu, aceea\u0219i tehnic\u0103 \u0219i chiar acela\u0219i subiect \u2013 dar, cumva, tablourile c\u0103p\u0103taser\u0103 ceva special. Pictase mult, acaparat de munc\u0103 ore ne\u00eentrerupte, pun\u00e2nd \u00een fiecare mi\u0219care a pensulei c\u00e2te o p\u0103rticic\u0103 din Franziska, aceea pe care o purta \u00een minte \u0219i pe foaia de h\u00e2rtie din buzunar. Nu mai lucra de dragul lucr\u0103rii, cu scopul succesului, lucra pentru a se elibera, atunci c\u00e2nd golul l\u0103sat de ea se sim\u021bea insuportabil.<\/p>\n

\u0218i atunci fusese remarcat. Picturile sale deveniser\u0103, pentru prima dat\u0103, cu adev\u0103rat deosebite, unice, \u00eentocmai precum imaginile cu care el \u00eembog\u0103\u021bise simplitatea ei caracteristic\u0103. F\u0103r\u0103 apropierea ei, pictorul reu\u0219ise s\u0103 o recreeze \u00een culoare \u0219i form\u0103, s\u0103 o fac\u0103 etern\u0103, \u00eentrup\u00e2nd-o \u00eentr-o idee, \u00eentr-o emo\u021bie. F\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tie, f\u0103r\u0103 s\u0103 se a\u0219tepte, el \u00ee\u0219i \u00eendeplinise visul, care \u00eel a\u0219tepta cu bra\u021bele deschise \u00een acea zi, \u00een numai c\u00e2teva ore\u2026!<\/p>\n

Pic\u0103turile de ploaie b\u0103teau \u00een geam, preling\u00e2ndu-se necontenit. Pictorul f\u0103cu un semn chelnerului, cer\u00e2nd \u00eenc\u0103 o cafea, \u0219i \u00ee\u0219i \u00eendrept\u0103 spatele \u00een scaun. Ceasul cu cifre mari de pe ecranul telefonului ar\u0103ta ora 10:32, d\u00e2ndu-i de veste c\u0103 mai avea \u00eenc\u0103 jum\u0103tate din zi liber\u0103. O alt\u0103 cea\u0219c\u0103, un alt lichid negru \u0219i aburind ap\u0103ru \u00een fa\u021ba sa.<\/p>\n

\u2015 Danke sch\u00f6n<\/em>, murmur\u0103, \u00eens\u0103 de aceast\u0103 dat\u0103 nu se mai gr\u0103bi s\u0103 apuce toarta.<\/p>\n

R\u0103mase cu ochii pironi\u021bi, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai vad\u0103 nimic, f\u0103r\u0103 s\u0103 mai g\u00e2ndeasc\u0103. \u00cen geam se auzea r\u0103p\u0103itul m\u0103runt, iar \u00een buzunar, l\u00e2ng\u0103 inim\u0103, ardea portretul ei. \u00cenchise ochii \u0219i ascult\u0103\u2026 ascult\u0103 ploaia, cum s\u00e2ngele \u00eei alerga prin vene, puls\u00e2nd \u00eempreun\u0103 cu melodia aritmic\u0103 a stropilor de ap\u0103; \u00ee\u0219i d\u0103du seama c\u0103 nu plecase de fapt niciodat\u0103, c\u0103 r\u0103m\u0103sese blocat \u00een acel moment, a\u0219tept\u00e2nd-o pe Franziska. Dar ea nu avea s\u0103 apar\u0103, nici azi \u0219i nici \u00een alt\u0103 zi, nu at\u00e2ta vreme c\u00e2t el va fi acolo. Ea va mai veni cu siguran\u021b\u0103, poate singur\u0103, poate \u00eenso\u021bit\u0103 de un altul, dar nu c\u00e2t timp el o va c\u0103uta, z\u0103rind-o \u00een zadar pe chipuri str\u0103ine, pentru frac\u021biuni de secund\u0103 \u00een\u0219el\u0103toare.<\/p>\n

Ascult\u0103 ploaia.<\/p>\n

Degetele se mi\u0219car\u0103 pe drumul cunoscut, \u00een buzunarul interior al gecii. Scoase h\u00e2rtia \u0219i o desf\u0103cu, privind \u00een lumina cenu\u0219ie \u0219i slab\u0103 liniile at\u00e2t de bine cunoscute. Chipul desenat nu amintea dec\u00e2t de un spa\u021biu gol \u0219i rece, nu de ceea ce fuseser\u0103 ei doi \u00eempreun\u0103 \u2013 acea libertate plin\u0103 de siguran\u021b\u0103, acel confort al min\u021bii \u0219i al sufletului, nimic din ele nu mai era prins de imaginea ei. Dup\u0103 o vreme, \u00eemp\u0103turi cu grij\u0103 bucata de h\u00e2rtie, \u00eencet, a\u0219a cum o f\u0103cea mereu, dar m\u00e2inile i se oprir\u0103 \u00eenainte ca el s\u0103 poat\u0103 a\u0219eza portretul \u00eenapoi la locul s\u0103u.<\/p>\n

Ascult\u0103 ploaia.<\/p>\n

Un minut se scurse, secundele picur\u00e2nd asupr\u0103-i precum stropii ce curgeau pe fereastr\u0103. Respir\u0103. Clipele treceau, neoprite, r\u0103bd\u0103toare, sp\u0103l\u00e2nd cu fiin\u021ba lor de timp figura pictorului, ce r\u0103m\u0103sese \u00eencremenit ca o statuie, cu bucata de h\u00e2rtie prins\u0103 str\u00e2ns \u00eentre degete. La un moment dat \u00eencepu s\u0103 tremure u\u0219or, poate din pricina \u00eencord\u0103rii continue sau poate dintr-un alt motiv, \u0219i ascult\u0103 ploaia\u2026<\/p>\n

Expir\u0103, \u0219i odat\u0103 cu aceast\u0103 eliberare degetele sale d\u0103dur\u0103 drumul portretului \u00eemp\u0103turit, care c\u0103zu de-a dreptul \u00een lichidul negru \u0219i amar din cea\u0219c\u0103. Bra\u021bele \u00eei alunecar\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 corp, iar pictorul se l\u0103s\u0103 pe sp\u0103tarul scaunului, privind extenuat cum h\u00e2rtia absoarbe culoarea cafelei, distrug\u00e2ndu-\u0219i textura \u0219i forma. Pe buzele sale ap\u0103ruse, mai degrab\u0103 nuan\u021bat, un z\u00e2mbet palid, dar lini\u0219tit.<\/p>\n

#<\/p>\n

Descriere:<\/p>\n

MARIA BUMBAR (n. 1997, Bucure\u0219ti) este student\u0103 la Facultatea de Psihologie \u0219i \u0218tiin\u021bele Educa\u021biei. Dup\u0103 terminarea celui de-al doilea Atelier SF&F organizat de Bookblog \u00eempreun\u0103 cu Revista de Povestiri, av\u00e2ndu-i coordonatori pe Michael H\u0103ulic\u0103 \u0219i Oliviu Cr\u00e2znic, a intrat \u00een Grupul Literar Sec\u0163ia 14, al c\u0103rui membru este \u0219i \u00een prezent. A debutat \u00een revista online Argos cu textul C\u00e2nd zorii vin cu Moartea<\/em>, povestire fantastic\u0103 (2016).<\/p>\n

\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(Lecturi potrivite\/recomandate de Alexandra) de Maria Bumbar Cu toate c\u0103 se luminase deja de o or\u0103, ziua r\u0103m\u0103sese \u00eenv\u0103luit\u0103 \u00eentr-o obscuritate lipsit\u0103 de culoare, din cauza stratului compact de nori cenu\u0219ii, din care ploaia c\u0103dea peste Berlin de mai bine de dou\u0103 zile, f\u0103r\u0103 \u00eencetare. De dup\u0103 geamurile \u00eenalte, pe care pic\u0103turile se prelingeau molcom, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1297,1279,15],"tags":[1299,1280,1303,1115],"class_list":["post-11981","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-52","category-lecturi-potrivite","category-proza","tag-egophobia-52","tag-lecturi-potrivite","tag-maria-bumbar","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-37f","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11981","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=11981"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11981\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":11982,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/11981\/revisions\/11982"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=11981"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=11981"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=11981"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}