{"id":12007,"date":"2017-12-29T15:43:15","date_gmt":"2017-12-29T13:43:15","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12007"},"modified":"2017-12-29T15:43:15","modified_gmt":"2017-12-29T13:43:15","slug":"poeme-de-derek-walcott-2","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12007","title":{"rendered":"poeme de Derek Walcott"},"content":{"rendered":"

(egoRainbow)<\/span><\/p>\n

traducere & prezentare: Monica Manolachi<\/p>\n

Derek Walcott (1930-2017) este un autor din Caraibe, n\u0103scut \u00een insula Santa Lucia. \u00cen 1992, i s-a acordat premiul Nobel pentru literatur\u0103 dup\u0103 ce publicase mai multe volume de poezie \u0219i teatru \u0219i, \u00een special, dup\u0103 poemul epic intitulat\u00a0Omeros<\/em>\u00a0(1990). Ultimul volum de poezie,\u00a0White Egrets<\/em>, a fost r\u0103spl\u0103tit cu premiul T. S. Eliot. \u00cen tinere\u021be, a studiat la Universitatea Indiilor de Vest, din Kingston, capitala insulei Jamaica. De-a lungul carierei sale, a fost profesor la Universitatea Boston din Statele Unite ale Americii, la Universitatea din Alberta, \u00een Canada, \u0219i la Universitatea din Essex din Marea Britanie. Familia sa are origini africane \u0219i europene, ceea ce reflect\u0103 cultura \u0219i istoria hibrid\u0103 a insulelor caraibe. \u00cen lucr\u0103rile sale poetice \u0219i dramatice a explorat condi\u021bia colonial\u0103 \u0219i postcolonial\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere specificitatea local\u0103, dar \u0219i relevan\u021ba pentru lumea occidental\u0103 \u0219i african\u0103.<\/p>\n

 <\/p>\n

Nume<\/strong><\/p>\n

Pentru Edward Brathwaite<\/em><\/p>\n

I<\/p>\n

Rasa mea a \u00eenceput ca marea,<\/p>\n

f\u0103r\u0103 substantive, f\u0103r\u0103 orizont,<\/p>\n

aveam pietricele sub limb\u0103,<\/p>\n

iar a\u0219trii erau alinia\u021bi altfel.<\/p>\n

Dar acum rasa mea e aici,<\/p>\n

\u00een uleiul trist al ochilor levantini,<\/p>\n

\u00een steagurile c\u00e2mpiilor indiene.<\/p>\n

Am \u00eenceput f\u0103r\u0103 memorie,<\/p>\n

am \u00eenceput f\u0103r\u0103 viitor,<\/p>\n

dar am c\u0103utat momentul acela<\/p>\n

c\u00e2nd orizontul a t\u0103iat ideea \u00een dou\u0103.<\/p>\n

Nu am g\u0103sit niciodat\u0103 clipa aceea<\/p>\n

c\u00e2nd orizontul a t\u0103iat ideea \u00een dou\u0103 \u2013<\/p>\n

pentru aurarul din Benares<\/p>\n

\u0219i pietrarul din Canton,<\/p>\n

orizontul se scufund\u0103 \u00een memorie<\/p>\n

a\u0219a cum se scufund\u0103 firul de undi\u021b\u0103.<\/p>\n

Oare am disp\u0103rut \u00eentr-o oglind\u0103,<\/p>\n

l\u0103s\u00e2nd-ne sufletele \u00een urm\u0103?<\/p>\n

Aurarul din Benares,<\/p>\n

pietrarul din Canton,<\/p>\n

bronzierul din Benin.<\/p>\n

Un vultur de mare \u021bip\u0103 de pe o st\u00e2nc\u0103,<\/p>\n

rasa mea a \u00eenceput ca un vultur pescar,<\/p>\n

cu \u021bip\u0103tul acela,<\/p>\n

vocala aceea \u00eenfior\u0103toare,<\/p>\n

acel io!<\/p>\n

Cerul s-a \u00eendoit \u00een spatele nostru<\/p>\n

la fel ca istoria \u00een fa\u021ba firului de undi\u021b\u0103,<\/p>\n

iar spuma s-a risipit<\/p>\n

\u0219i am r\u0103mas cu m\u00e2inile goale.<\/p>\n

Ne-a r\u0103mas doar un b\u0103\u021b<\/p>\n

cu care ne scriem numele pe nisip \u2013<\/p>\n

marea le \u0219terge, de indiferen\u021bi ce suntem.<\/p>\n

II<\/p>\n

Iar c\u00e2nd au numit aceste golfuri<\/p>\n

golfuri,<\/p>\n

a fost nostalgie sau ironie?<\/p>\n

\u00cen p\u0103durea nepiept\u0103nat\u0103,<\/p>\n

prin iarba netuns\u0103,<\/p>\n

unde altundeva era elegan\u021ba<\/p>\n

dec\u00e2t \u00een b\u0103taia lor de joc?<\/p>\n

Unde erau cur\u021bile Castiliei?<\/p>\n

Colonadele de la Versailles<\/p>\n

au fost \u00eenlocuite cu palmieri<\/p>\n

cu motive corintiene,<\/p>\n

diminutive bagatelizante,<\/p>\n

iar mai apoi micul Versailles<\/p>\n

a \u00eensemnat grajdul porcului,<\/p>\n

nume pentru merele acre<\/p>\n

\u0219i strugurii verzi<\/p>\n

ai exilului.<\/p>\n

Memoria lor s-a acrit,<\/p>\n

dar numele au r\u0103mas.<\/p>\n

Valencia lic\u0103re\u0219te<\/p>\n

\u00een felinarele portocalilor,<\/p>\n

\u00een candelabrele cu fructe de cacao<\/p>\n

ale virusului Mayaro.<\/p>\n

Fiind oameni, nu puteau tr\u0103i<\/p>\n

f\u0103r\u0103 ca mai \u00eent\u00e2i s\u0103 reclame<\/p>\n

dreptul fiec\u0103rui lucru de a fi substantiv.<\/p>\n

Africanul le-a acceptat tacit,<\/p>\n

le-a repetat \u0219i le-a schimbat.<\/p>\n

Asculta\u021bi, copii, spune\u021bi dup\u0103 mine:<\/p>\n

moubain<\/em>: jobo,<\/p>\n

cerise<\/em>: cire\u0219e de p\u0103dure,<\/p>\n

baie-la<\/em>: golf,<\/p>\n

cu glasuri cristaline \u0219i inocente,<\/p>\n

care odinioar\u0103 chiar erau ale lor<\/p>\n

a\u0219a cum \u0219i v\u00e2ntul ne preface<\/p>\n

pronun\u021bia natural\u0103.<\/p>\n

Ace\u0219ti palmieri sunt mai mari dec\u00e2t palatul Versailles,<\/p>\n

fiindc\u0103 nu oamenii i-au creat,<\/p>\n

coloanele lor c\u0103zute sunt mai mari dec\u00e2t Castilia,<\/p>\n

fiindc\u0103 nu oamenii le-au d\u0103r\u00e2mat,<\/p>\n

ci viermele, care nu poart\u0103 coif,<\/p>\n

dar a fost mereu \u00eemp\u0103rat,<\/p>\n

dar, copii, ia uita\u021bi-v\u0103 la acele stele<\/p>\n

peste p\u0103durea Valenciei!<\/p>\n

Nu-s nici Orion, nici Betelgeuse.<\/p>\n

Spune\u021bi-mi, cu ce seam\u0103n\u0103?<\/p>\n

R\u0103spunde\u021bi, pui de arabi nenoroci\u021bi!<\/p>\n

Domnule, sunt licurici prin\u0219i \u00een melas\u0103.<\/p>\n

Vulcan<\/strong><\/p>\n

Lui Joyce nu-i pl\u0103ceau tunetele,<\/p>\n

dar c\u00e2nd l-au \u00eenmorm\u00e2ntat r\u0103geau leii<\/p>\n

de la gr\u0103dina zoologic\u0103 din Z\u00fcrich.<\/p>\n

Era din Z\u00fcrich sau din Trieste?<\/p>\n

Ce mai conteaz\u0103? Sunt legende, a\u0219a cum<\/p>\n

legend\u0103 este \u0219i moartea lui Joyce<\/p>\n

ori zvonul potrivit c\u0103ruia Conrad<\/p>\n

a murit \u0219i c\u0103 Victory<\/em> este un roman ironic.<\/p>\n

La marginea orizontului nocturn,<\/p>\n

din c\u0103su\u021ba de pe plaja unui \u021b\u0103rm abrupt<\/p>\n

se v\u0103d de-acum \u0219i p\u00e2n\u0103 \u00een zori<\/p>\n

cum str\u0103lucesc dou\u0103 turle de foraj<\/p>\n

\u00een dep\u0103rtare, pe mare. Parc\u0103<\/p>\n

sunt jarul unui trabuc<\/p>\n

\u0219i lava vulcanului<\/p>\n

de la sf\u00e2r\u0219itul romanului Victory<\/em>.<\/p>\n

Po\u021bi abandona scrisul<\/p>\n

pentru a urma semnalele celor mari<\/p>\n

consumate lent, ca s\u0103 fii<\/p>\n

cititorul lor ideal, meditativ,<\/p>\n

vorace, prefer\u00e2nd dragostea pentru marile opere<\/p>\n

dorin\u021bei de a le repeta,<\/p>\n

de a le dep\u0103\u0219i,<\/p>\n

devenind astfel cel mai mare cititor din lume.<\/p>\n

E nevoie de respect amestecat cu team\u0103,<\/p>\n

ceea ce s-a cam pierdut \u00een zilele noastre.<\/p>\n

At\u00e2t de mul\u021bi le-au v\u0103zut ei pe toate,<\/p>\n

at\u00e2t de mul\u021bi sunt capabili s\u0103 prezic\u0103,<\/p>\n

at\u00e2t de mul\u021bi refuz\u0103 t\u0103cerea<\/p>\n

victoriei, indiferen\u021ba<\/p>\n

ce arde \u00een interior,<\/p>\n

at\u00e2t de mul\u021bi nu mai sunt dec\u00e2t<\/p>\n

\u00eenalt\u0103 cenu\u0219\u0103, ca trabucul,<\/p>\n

at\u00e2t de mul\u021bi nu se mai \u00eendoiesc de tunet.<\/p>\n

Ce ne-am mai obi\u0219nuit cu fulgerul,<\/p>\n

s-au pierdut mon\u0219trii marini<\/p>\n

pentru c\u0103 nu-i mai c\u0103ut\u0103m!<\/p>\n

Pe vremuri existau gigan\u021bi.<\/p>\n

Odinioar\u0103 se fabricau trabucuri bune.<\/p>\n

Trebuie s\u0103-i citesc cu mai mare aten\u021bie.<\/p>\n

\u00cen concluzie<\/strong><\/p>\n

Tr\u0103iesc pe ape,<\/p>\n

singur. F\u0103r\u0103 so\u021bie, f\u0103r\u0103 copii.<\/p>\n

Am \u00eencercuit toate posibilit\u0103\u021bile<\/p>\n

ca s\u0103 ajung aici:<\/p>\n

o cas\u0103 modest\u0103 pe ape cenu\u0219ii,<\/p>\n

cu ferestre mereu deschise<\/p>\n

spre vl\u0103guita mare. Aceste lucruri nu se aleg,<\/p>\n

ci suntem ceea ce facem.<\/p>\n

Suferim, anii trec,<\/p>\n

pierdem \u00een greutate, dar nu \u0219i nevoia de a duce<\/p>\n

povara p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. Dragostea e o st\u00e2nc\u0103<\/p>\n

scufundat\u0103 pe fundul m\u0103rii<\/p>\n

sub apele cenu\u0219ii. Acum, de la poezie<\/p>\n

nu-mi doresc dec\u00e2t sentiment adev\u0103rat,<\/p>\n

nu mil\u0103, nici faim\u0103, nici vindecare. So\u021bie t\u0103cut\u0103,<\/p>\n

putem r\u0103m\u00e2ne s\u0103 privim apa cenu\u0219ie,<\/p>\n

iar via\u021ba sc\u0103ldat\u0103 de valuri<\/p>\n

mediocre \u0219i murdare<\/p>\n

s\u0103 o tr\u0103im ca st\u00e2ncile.<\/p>\n

Voi uita ce \u00eenseamn\u0103 sim\u021birea,<\/p>\n

voi uita darul meu. A\u0219a ceva e mai mult<\/p>\n

\u0219i mai greu dec\u00e2t ceea ce pare a fi via\u021b\u0103.<\/p>\n

(din volumul Sea Grapes, <\/em>1976)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(egoRainbow) traducere & prezentare: Monica Manolachi Derek Walcott (1930-2017) este un autor din Caraibe, n\u0103scut \u00een insula Santa Lucia. \u00cen 1992, i s-a acordat premiul Nobel pentru literatur\u0103 dup\u0103 ce publicase mai multe volume de poezie \u0219i teatru \u0219i, \u00een special, dup\u0103 poemul epic intitulat\u00a0Omeros\u00a0(1990). Ultimul volum de poezie,\u00a0White Egrets, a fost r\u0103spl\u0103tit cu premiul […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1297,952,13],"tags":[1018,1299,1162,807,1114,72],"class_list":["post-12007","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-52","category-egorainbow","category-poezie","tag-derek-walcott","tag-egophobia-52","tag-egorainbow","tag-monica-manolachi","tag-poezie","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-37F","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12007","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12007"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12007\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12008,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12007\/revisions\/12008"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12007"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12007"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12007"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}