{"id":12009,"date":"2017-12-29T22:15:04","date_gmt":"2017-12-29T20:15:04","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12009"},"modified":"2017-12-29T22:15:04","modified_gmt":"2017-12-29T20:15:04","slug":"al-mirodan-si-revista-minimum-o-istorie-a-prezentului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12009","title":{"rendered":"Al. Mirodan \u015fi revista Minimum – o Istorie a Prezentului"},"content":{"rendered":"

[O conferin\u021b\u0103 la o \u00eent\u00e2lnire cu publicul]<\/strong>
\nde Adrian Grauenfels\n<\/p>\n

Exact la v\u00e2rsta de 50 ani dramaturgul \u015fi ziaristul Mirodan p\u0103r\u0103se\u015fte Rom\u00e2nia ca s\u0103 emigreze \u00een Israel. Este anul 1977. La numai patru ani dup\u0103 r\u0103zboiul de Yom Kipour situa\u0163ia de aici era tulbure, pe plan politic, economic, militar. Israelul anexase Golanul \u015fi peninsula Sinai gener\u00e2nd o nou\u0103 geografie \u015fi noi conflicte interna\u0163ionale. \u00cen Eretz existau deja mul\u0163i emigran\u0163i din Rom\u00e2nia care digerau cu greu limba ebraic\u0103, oameni avizi de \u015ftiri \u015fi informa\u0163ii la zi, accesibile \u00een limba natal\u0103. Mirodan detecteaz\u0103 poten\u0163ialul ziaristicii de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 \u015fi \u00een mod firesc va continua meseria pe care o practicase \u00een Rom\u00e2nia.<\/p>\n

\nZece ani mai t\u00e2rziu, la 1 Aprilie 1987 apare primul num\u0103r al Revistei Minimum, cea care va deveni pentru 23 de ani lectura de c\u0103p\u0103t\u00e2i a intelighen\u0163iei rom\u00e2ne\u015fti din Israel. Cu 276 de numere mensuale, Minimum, departe de a fi o scriitur\u0103 minimalist\u0103 a\u015fa cum \u00eei anun\u0163\u0103 numele, devine treptat un monument literar \u015fi cultural. Este o performan\u0163\u0103 practic unic\u0103 \u00een ziaristic\u0103, \u00een care o singur\u0103 persoan\u0103 produce, respir\u0103 \u015fi se contope\u015fte cu opera sa.<\/p>\n

\nDin culisele revistei, Mirodan men\u0163ine leg\u0103turi cu personaje influente ale culturii evreie\u015fti, ca de exemplu: Aharon Appelfeld, Nina Cassian, Geo \u015eerban, So\u0163ii Juster, Norman Manea, poetul Andrei Fischof. Public\u0103 pe Efraim Kishon, Carol Feldman, Leon Volovici, Dorel Dorian, Gabriel Liiceanu, Lucian Herscovici, Shaul Carmel, printre al\u021bii.<\/p>\n

\n\u00cen ultimul num\u0103r, 276, cel de r\u0103mas bun de la Mirodan, datat Aprilie 2010, colaboratoarea sa Sandra Peri scrie: “Minimum a fost o tribun\u0103 pentru polemici, o scen\u0103 de relat\u0103ri semnificative care ne intereseaz\u0103 pe noi israelienii, noi cei din Rom\u00e2nia, o revista de opinie \u015fi atitudine. Gazeta era bazat\u0103 pe mecanismul de a st\u00e2rni interes, pe dreptul la replic\u0103. Revista era f\u0103cut\u0103 aproape integral de Mirodan \u015fi de graficiana Sanda Peri. \u00cemi aduc aminte cum p\u0103rin\u0163ii mei a\u015fteptau cu interes apari\u0163ia revistei, lun\u0103 de lun\u0103. Apreciam umorul, caricaturile, b\u0103\u015fc\u0103lia f\u0103cut\u0103 de Mirodan politicenilor, corup\u0163iei, ignoran\u0163ei.” Zoltan Terner despre Mirodan, citez: “Nu era pasionat de abstract, ca \u015fi Goethe avea credoul “Caut\u0103 via\u0163a \u015fi nu literatura”, pe care o voia vie \u015fi palpabil\u0103, era un sceptic \u00eenzestrat cu credin\u0163e limpezi \u015fi luminoase. Mirodan nu comenta, ci ar\u0103ta cu degetul. Vroia s\u0103 \u015ftie ce e nou \u00een “tribul” rom\u00e2nesc. Nu agreea adjectivele. Era un lupt\u0103tor dublat de un vis\u0103tor”. Gina Alcalay despre Mirodan: “Crea\u0163ia lui Mirodan a fost rezultatul talentului sau excep\u0163ional, vastitatea cuno\u015ftin\u0163elor sale \u00een toate domeniile, a h\u0103rniciei, a seriozit\u0103\u0163ii, a muncii acerbe… fa\u0163ete care nu se v\u0103d la prima vedere, umbrite de luciul peni\u0163ei sale sprin\u0163are.” Revista este s\u0103rb\u0103torit\u0103 la num\u0103rul 100, apoi la num\u0103rul 200. Mirodan, modest, repet\u0103 \u00een toate aceste ocazii lozinca cu care deschise num\u0103rul unu: “Vrem s\u0103 scoatem o revista bun\u0103. Asta-i tot”. Umorul lui este fin, delicat a\u015fa cum profesorul Paul Cornea de la Universitatea Bucure\u015fti relateaz\u0103: “La redac\u0163ia unde lucram, Mirodan era cel mai talentat. Nimeni nu-l egala la viteza improviz\u0103rii \u015fi-n naturale\u0163ea vioaie a stilului, era mereu proasp\u0103t, entuziast, de un umor exploziv, glume\u0163, irezistibil. Maestru al calamburului “haios” cum zicem neacademic, adic\u0103 hazos, n\u0103zdr\u0103van, sclipitor, cu o verv\u0103 a punerii \u00een scen\u0103, cu un efect contagios. Acum la num\u0103rul 200 al revistei, \u00eel reg\u0103sesc prompt, spiritual, mereu disponibil, \u00een\u0163elept, plin de poft\u0103 de glum\u0103, ireverent fa\u0163\u0103 de dogme, cu abiltatea de a surprinde \u015fi uimi”.<\/p>\n

\u00cencet, \u00eencet, Minimum se impune ca un monument cultural, o fresc\u0103 a vie\u0163ii \u015fi a problematicii care fr\u0103m\u00e2nt\u0103 pe evreii rom\u00e2ni \u00een integrarea lor \u00een spa\u0163iul israelian. El produce o istorie a prezentului care gliseaz\u0103 \u00een timp. Un comentator special este regretatul Iosef Eugen Campus care scrie astfel: “Eu am ap\u0103rut \u00een toate cele 200 de numere, timp de 16 ani. Minimum este un fenomen, un eveniment literar dac\u0103 \u0163inem seama de condi\u0163iile \u00een care apare pres\u0103 de limb\u0103 rom\u00e2n\u0103 aici \u00een Israel. Iar \u015feful Mirodan este un dramaturg str\u0103lucit, un umorist inteligent \u015fi fin. Un istoric \u015fi critic literar, un gazetar instinctiv care produce ceva excep\u0163ional. \u00cemi aduc aminte c\u00e2nd a publicat cronica mea la “Timpul galben”, Mirodan m-a sunat la telefon \u015fi \u00eemi spune: domnu’ Campus, s\u0103 \u015ftii c\u0103 te atac\u0103, te atac\u0103 serios, o s\u0103 fie scandal! \u015fi era o bucurie triumf\u0103toare \u00een glasul lui, a gazetarului care \u015fi-a atins scopul.<\/p>\n

\n

\u00cen multe ocazii va lansa astfel de “bombe jurnalistice” care produc imediat rumori \u015fi reac\u0163ii. Num\u0103rul din martie 2009 – pe coperta revistei citim admonestarea: “Alo, ProTV , s\u0103 v\u0103 fie ru\u015fine!”, iar la interior vom g\u0103si un articol la rubrica “La \u00eenchiderea edi\u0163iei” care condamna o emisiune fascist\u0103 produs\u0103 de ProTV, la adresa r\u0103zboiului din Gaza.<\/p>\n

\nTot Televiziunea Rom\u00e2n\u0103, mai exact pre\u015fedintele Paul Everac, face rumori \u00een Minimum – Mai 1993. Mirodan public\u0103 integral un articol antisemit al \u015fefului de la TV care emite pe 3 pagini abera\u0163ii despre evrei, citat: “Au antene nev\u0103zute peste tot, propov\u0103duiesc libertinajul distructiv, au un sim\u021b b\u0103nesc f\u0103r\u0103 egal completat cu rapacitate \u015fi necru\u0163are, de ce pot evreii s\u0103 ne dezbine \u015fi s\u0103 se joace cu sentimentele noastre? Este un popor care cu for\u0163a lui organizatoare va controla lumea lu\u00e2nd partea leului”. Aceste articole conflictuale<\/em> \u00eel s\u00e2c\u00e2ie pe maestru care nu ezit\u0103 s\u0103 se lamenteze \u00eentr-o recenzie f\u0103cut\u0103 c\u0103r\u0163ii lui Leon Volovici pe tema ideologiei \u015fi a antisemitismului, astfel: “ah, ce subiect nepl\u0103cut, ah, ce subiect iritant, ah, ce subiect enervant, ah, ce subiect inconfortabil.. ” Dar Mirodan era \u00eenconjurat \u015fi de amici aten\u0163i.<\/p>\n

\nUn alt mare ziarist, colaborator \u015fi prieten era I. Schechter, care pune la cale o proiec\u0163ie de filme, cu fragmente din Celebrul 702 \u015fi din \u0219eful sectorului suflete, la Cinemateca din Ierusalim. Dar surpriza serii este apari\u0163ia pe ecran a actorului Radu Beligan care i se adreseaz\u0103 a\u015fa: “Drag\u0103 Mirodan, Volovici a avut ideea s\u0103 m\u0103 aduc\u0103 \u015fi pe mine \u00een casa ta. Sper s\u0103 nu ai nevoie de un transplant de inim\u0103, te rog s\u0103 ascul\u0163i c\u00e2teva pagini \u00een care \u00eencerc s\u0103 evoc miraculoasa noastr\u0103 aventur\u0103… Timp de lungi minute Beligan a descris ocaziile s\u0103 apar\u0103 \u00een toate piesele lui Mirodan de la Ziari\u015ftii \u015fi p\u00e2n\u0103 la Transplantarea inimii necunoscute. El depl\u00e2nge desp\u0103r\u0163irea de Mirodan \u015fi superba lor colaborare. Filmul se \u00eencheie cu aceste cuvinte: “Eu nu am pierdut niciodat\u0103 speran\u0163a c\u0103 el mai lucrez\u0103 \u00een secret la o pies\u0103 care s\u0103 ne aduc\u0103 \u00eempreun\u0103, peste dou\u0103 decenii” .. Acest vis nu s-a \u00eent\u00e2mplat \u015fi Mirodan ne-a p\u0103r\u0103sit, \u00een mod simbolic, \u00een aceea\u015fi lun\u0103 aprilie, \u00een anul 2010. Cu el s-a \u00eencheiat definitiv epoca de glorie a scrisului rom\u00e2nesc \u00een Israel. Regretat \u015fi mereu pomenit (mai recent de Roni C\u0103ciularu \u00een cartea sa de amintiri \u015fi interviuri “Cafea \u015fi Fum de \u0163igar\u0103” ) Mirodan a l\u0103sat o mo\u015ftenire cultural\u0103 inegalat\u0103 de publica\u0163iile de gen care au urmat, unele \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l imite \u015fi s\u0103-l mimeze chiar \u015fi cu numele, evident f\u0103r\u0103 succes. Pe coperta unui num\u0103r din 2007 Mirodan profetizeaz\u0103 degringolarea moral\u0103 pe care o resim\u0163im azi, citez: “La mul\u0163i ani cititorilor pe 2007, fi\u0163i cu b\u0103gare de seam\u0103, deschide\u0163i ochii, nu v\u0103 mai l\u0103sa\u0163i \u00eembrobodi\u0163i de politicieni sau de tipii din mass-media care vor s\u0103 v\u0103 \u00eempiedice a vedea realitatea”.<\/p>\n

Am luat \u00een m\u00e2n\u0103 num\u0103rul 40, datat iulie 1990 atras de coperta ilustrat\u0103 de un desen semnat de caricaturistul Matty, \u00een care vedem un protestant c\u0103sc\u00e2nd plictisit. De g\u00e2t are at\u00e2rnat\u0103 o pancart\u0103 pe care scrie: “Somnul ra\u0163iunii na\u015fte Mon\u015ftrii”, iar Mirodan adaug\u0103 pe margine: Acest desen are valoare universal\u0103, el se potrive\u015fte cu abera\u0163iile de la noi, cu cele din Rom\u00e2nia, cu cele de la Washington. Cu toate abera\u0163iile care tortureaz\u0103 g\u00e2ndirea noastr\u0103, biata, nefericit\u0103 noastr\u0103 g\u00e2ndire. Dar la interior… la interior g\u0103sim o oaz\u0103 de cultur\u0103 \u015fi hedonism literar, g\u00e2ndit\u0103 la redac\u0163ia din strada Zamenhoff no 13. Scriau Adrian Zahareanu, M Rudich, Itzhak Artzi despre situa\u0163ie, guvern, erau coresponden\u0163e din Rom\u00e2nia, reportaje din lume, glume, rubrica “cartea” \u0163inut\u0103 cu aplomb de Campus, o coresponden\u0163\u0103 vast\u0103 \u00eentre redac\u0163ie \u015fi cititori, traduceri, cronici despre spectacole, cinema, concursuri literare, sport, pe scurt 80 de pagini pline de un har scriitoricesc irezistibil. Acest univers cultural a disp\u0103rut treptat, genera\u0163ia t\u00e2n\u0103r\u0103 s-a adaptat \u015fi integrat culturii de limb\u0103 ebraic\u0103, iar pu\u0163inii v\u00e2rstnici r\u0103ma\u015fi cu condeiul \u00een m\u00e2na produc azi o literatur\u0103 deconectat\u0103 de media electronic\u0103 \u015fi de realitatea \u00een permanent clocot \u015fi schimbare. \u015ei totu\u015fi se fac eforturi de vitalizare. Aceast\u0103 \u00eent\u00e2lnire bilingv\u0103 este martorul \u00eencerc\u0103rilor noastre de a construi pun\u0163i \u00eentre dou\u0103 culturi \u015fi dou\u0103 limbi, \u00een a cunoa\u015fte \u015fi a face cunoscute valoarea scrisului \u015fi a artei jurnalistice \u00een Israelul modern.\n<\/p>\n

Va mul\u0163umesc pentru aten\u0163ie.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[O conferin\u021b\u0103 la o \u00eent\u00e2lnire cu publicul] de Adrian Grauenfels Exact la v\u00e2rsta de 50 ani dramaturgul \u015fi ziaristul Mirodan p\u0103r\u0103se\u015fte Rom\u00e2nia ca s\u0103 emigreze \u00een Israel. Este anul 1977. La numai patru ani dup\u0103 r\u0103zboiul de Yom Kipour situa\u0163ia de aici era tulbure, pe plan politic, economic, militar. Israelul anexase Golanul \u015fi peninsula Sinai […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,1297],"tags":[87,1120,1299],"class_list":["post-12009","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-52","tag-adrian-grauenfels","tag-articole","tag-egophobia-52"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-37H","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12009","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12009"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12009\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12010,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12009\/revisions\/12010"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12009"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12009"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12009"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}