{"id":12107,"date":"2018-03-12T07:31:49","date_gmt":"2018-03-12T05:31:49","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12107"},"modified":"2018-03-08T22:33:55","modified_gmt":"2018-03-08T20:33:55","slug":"si-la-sfarsit-au-mai-ramas-intrebarile","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12107","title":{"rendered":"…\u015ei la sf\u00e2r\u015fit au mai r\u0103mas \u00eentreb\u0103rile"},"content":{"rendered":"

[Despre Oliviu Cr\u00e2znic: \u201e…\u0218i la sf\u00e2r\u0219it a mai r\u0103mas co\u0219marul<\/em>\u201d, roman gotic, Ed. Vremea, 2010]<\/strong><\/p>\n

de Ioana L\u0103z\u0103rescu<\/p>\n

Aceast\u0103 istorisire (pe care o putem considera fie un reportaj-rezumat al reprezent\u0103rilor despre Bine \u015fi R\u0103u \u00een spa\u0163iul european, fie chiar un co\u015fmar \u2013 care la r\u00e2ndul s\u0103u ne pune fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu reprezentarea) pune problema vulnerabilit\u0103\u0163ii fiin\u0163ei umane \u00eenaintea R\u0103ului \u015fi \u00eenaintea ei \u00eense\u015fi. Contextul socio-cultural \u00een care ne g\u0103sim a\u015faz\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii no\u0163iuni abstracte \u015fi categorice precum binele \u015fi r\u0103ul, le relativizeaz\u0103 \u015fi chiar le pune pecetea desuetudinii. Volumul de fa\u0163\u0103 readuce \u00een discu\u0163ie aceast\u0103 tem\u0103 clasic\u0103, pornind de la premisa c\u0103 Binele \u015fi R\u0103ul exist\u0103 \u00een egal\u0103 m\u0103sur\u0103, \u015fi ridic\u00e2nd \u00eentrebarea utilit\u0103\u0163ii(!) lor. \u015ei tocmai aceasta este miza pe care volumul sper\u0103 s\u0103 o c\u00e2\u015ftige \u00een ochii versa\u0163i ai cititorului postmodern: mai este binele o valoare absolut\u0103 (deci un scop \u00een sine) sau a devenit o valoare-mijloc? \u015ei pentru oricare dintre r\u0103spunsurile posibile, ce gen de comportament, ce fapte ne pot m\u0103car preveni dezintegrarea, dac\u0103 la integritate nu mai putem spera, fie pentru c\u0103 este peste puterea noastr\u0103, fie pentru c\u0103 am pierdut-o cu des\u0103v\u00e2r\u015fire?<\/p>\n

<\/p>\n

Deoarece am adus \u00een discu\u0163ie problema utilit\u0103\u0163ii, voi atrage aten\u0163ia asupra acestui tip de etic\u0103 pe \u00eentreg parcursul romanului, precum \u015fi asupra polemicii cu etica deontologic\u0103. Pentru a da un singur exemplu, \u00een ciuda inten\u0163iilor exclusiv bune ale inchizitorului, ac\u0163iunile sale conduc la moartea unei nevinovate \u2013 marchiza \u2013 ceea ce \u00eei va aduce pierzania. Conform principiului utilitarist al fericirii celei mai mari pentru c\u00e2t mai mul\u0163i indivizi, s-ar putea spune c\u0103 inchizitorul alege v\u0103t\u0103marea unei singure persoane (marchiza, considerat\u0103 vinovata \u015fi sursa r\u0103ului) \u00een scopul salv\u0103rii tuturor celor care mai puteau fi salva\u0163i. \u00cens\u0103 acest act, de o importan\u0163\u0103 vital\u0103, se bazeaz\u0103 pe o ipotez\u0103 gre\u015fit\u0103, \u015fi astfel se n\u0103ruie \u015fi ultimul punct de sprijin. \u00cen cele din urm\u0103, faptele sunt cele care produc efecte \u00een Castelul Ultimelor Turnuri, iar faptul uciderii marchizei \u00eei p\u0103teaz\u0103 pe to\u0163i cu s\u00e2ngele ei nevinovat (c\u0103ci to\u0163i particip\u0103 la aceast\u0103 crim\u0103<\/em>, chiar dac\u0103 unii doar prin necontestarea ei) \u015fi are urm\u0103ri catastrofale: acum devin cu adev\u0103rat vulnerabili \u00eenaintea R\u0103ului.<\/p>\n

C\u00e2t despre gre\u015feli, acestea sunt pres\u0103rate peste tot \u00eenc\u0103 de la bun \u00eenceput, pornind de la scrisoarea lui Armand care ajunge la Arthur mult prea t\u00e2rziu \u015fi r\u0103m\u00e2ne nedeschis\u0103, devenind din ce \u00een ce mai grave, p\u00e2n\u0103 la gre\u015felile \u00een identificarea vinovatului, cauzate, la r\u00e2ndul lor de alte gre\u015feli (precum citirea demonolatrului Lorenz de c\u0103tre Abel, omul Bisericii) \u00een urma c\u0103rora personajele apuc\u0103 pe c\u0103i facile \u015fi \u00een\u015fel\u0103toare. Ca \u015fi \u00een specia literar\u0103 tragic\u0103, odat\u0103 ivit\u0103 eroarea uman\u0103, parcursul ei nu mai poate fi controlat, perpetu\u00e2ndu-se \u015fi amplific\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la consumarea total\u0103 a celor care gre\u015fesc. \u00cen cheia eticii consecven\u0163ialiste mai sus men\u0163ionate, gre\u015felile sunt pl\u0103tite cu v\u00e2rf \u015fi \u00eendesat, fie ele voluntare sau nu, con\u015ftiente sau nu. Contextul \u00een care sunt comise aceste erori este unul care le nutre\u015fte: sl\u0103birea autorit\u0103\u0163ii centrale laice, imaginea bisericilor ne\u00eengrijite, trimit c\u0103tre ideea unui t\u0103r\u00e2m uitat de lume \u015fi mai ales de Dumnezeu, un t\u0103r\u00e2m al nim\u0103nui, predispus la nereguli \u015fi vulnerabil, un t\u0103r\u00e2m \u00een care virtualit\u0103\u0163ile sunt libere s\u0103 devin\u0103 manifeste, indiferent de tab\u0103ra din care fac parte.<\/p>\n

\u00cen consecin\u0163\u0103, primele care se gr\u0103besc s\u0103 se manifeste sunt for\u0163ele R\u0103ului, \u00eentrup\u00e2ndu-se \u00een creaturi vii sau moarte, rapide sau \u00eencete, antropomorfe sau zoomorfe sau la grani\u0163a dintre cele dou\u0103, dotate sau nu cu inteligen\u0163\u0103. Ceea ce le une\u015fte este, odat\u0103 cu esen\u0163a malefic\u0103 din care provin, absurditatea<\/em>, dovedit\u0103 prin lipsa de personalitate a acestor creaturi (toate fiind doar unelte ale R\u0103ului), prin lipsa unei motiva\u0163ii reale pentru ac\u0163iunile lor (cu excep\u0163ia naturii lor propriu-zise, ceea ce arunc\u0103 explica\u0163ia \u00een tautologie), \u015fi prin \u00eens\u0103\u015fi aceast\u0103 abunden\u0163\u0103 de forme \u00een care R\u0103ul se manifest\u0103, fiecare dintre ele nejustificabil\u0103 \u015fi arbitrar\u0103. Este drept c\u0103 exist\u0103 o evolu\u0163ie a manifest\u0103rilor de la nivel pur uman (Castlenove) c\u0103tre nivelul supranatural, precum \u015fi o scar\u0103 a complexit\u0103\u0163ii acestor manifest\u0103ri (de la nelapsi<\/em> la slujitorii lunii pline la nosephoros<\/em> la Diavol), \u00eens\u0103 oricare ar fi rela\u0163iile dintre aceste forme ale R\u0103ului, oric\u00e2t de bine ar fi organizate \u00een ierarhii, justificarea lor din interiorul acestui sistem (deci prin ele \u00eensele) r\u0103m\u00e2ne tautologic\u0103, nereu\u015find s\u0103 le explice rostul \u015fi, \u00een final, absurdul existen\u0163ei lor iese la suprafa\u0163\u0103.<\/p>\n

F\u0103r\u0103 a detalia aici rela\u0163ia dintre R\u0103u \u015fi Diavol, trebuie men\u0163ionat\u0103 prezen\u0163a prin excelen\u0163\u0103 fizic\u0103 a Diavolului ca fiin\u0163\u0103 material\u0103 cu puteri superioare, spiritual\u0103 fiind doar influen\u0163a lui asupra personajelor. Chiar dac\u0103 Diavolul nu apare niciodat\u0103 \u00een persoan\u0103 (de\u015fi Arthur aude zgomot de copite \u00een curte dup\u0103 ce fuseser\u0103 omor\u00e2\u0163i to\u0163i caii), acest lucru pare oric\u00e2nd posibil, iar primul efect vizibil apare \u00een urma ac\u0163iunilor odraslelor sale. Un al doilea exemplu al efectelor produse de Diavol ar fi tratatul lui Lorenz: aceast\u0103 carte interzis\u0103, care aduce cuno\u015ftin\u0163e nepermise, promite puterea \u015fi confer\u0103 iluzia ei, fiind de fapt un mijloc c\u0103tre pierzanie. Dac\u0103 aceast\u0103 carte are cu adev\u0103rat o putere proprie, aceasta st\u0103 \u00een tenta\u0163ia pe care o exercit\u0103 asupra tuturor, f\u0103c\u00e2ndu-i \u015fi mai vulnerabili dec\u00e2t au fost atunci c\u00e2nd au cedat prima oar\u0103 atrac\u0163iei sale. Mai mult, dac\u0103 aceste personaje ar fi fost unele puternice, nu ar mai fi c\u0103utat puterea \u00een exteriorul lor, \u015fi este de la sine \u00een\u0163eles c\u0103 nici nu s-ar fi l\u0103sat ispitite de acest tratat.<\/p>\n

Pentru c\u0103 am ajuns la subiectul personajelor \u015fi al sl\u0103biciunilor lor, trebuie spus c\u0103 aceste sl\u0103biciuni sunt cele care le aduc \u00een cele din urm\u0103 pierzania, pe calea erorilor de ra\u0163ionament, induse unora din partea celorlal\u0163i \u015fi din toate direc\u0163iile. Mai trebuie spus c\u0103 toate personajele, cu o unic\u0103 excep\u0163ie asupra c\u0103reia voi reveni, au cel pu\u0163in c\u00e2te o sl\u0103biciune, c\u00e2te o hib\u0103 \u00een caracter, iar descoperirea acestora cade \u00een seama cititorului. Voi atrage aten\u0163ia doar asupra faptului c\u0103 aceste imperfec\u0163iuni contureaz\u0103 personaje multifa\u0163etate, unele dintre ele chiar disipate, scindate (Josephine de Lauras, Abel, Arthur), fiecare av\u00e2nd o tar\u0103 major\u0103 (m\u00e2nia lui Chalais, diletantismul Giuliannei Sellini, lipsa de har a lui Abel) \u00een jurul c\u0103reia graviteaz\u0103 altele mai mici.<\/p>\n

Excep\u0163ia o constituie, desigur, vicontesa Adrianna de Valois \u2013 singurul personaj unilateral prin lipsa tarelor morale \u015fi a imperfec\u0163iunilor de caracter. Dac\u0103 accept\u0103m ideea c\u0103 vicontesa este un personaj-ideal, atunci aceast\u0103 perfec\u0163iune (c\u0103ci da, este perfect\u0103) cuprinde totul de la for\u0163\u0103 la ging\u0103\u015fie, de la senzualitate feminin\u0103 la o inocen\u0163\u0103 juvenil\u0103 perfect cast\u0103. Ea r\u0103m\u00e2ne un personaj unilateral \u00een sensul certitudinii care o define\u015fte: \u00een ciuda suspiciunilor aruncate asupra ei din exterior, Adrianna de Valois \u00eens\u0103\u015fi nu ofer\u0103 nici m\u0103car un singur motiv de \u00eendoial\u0103 \u00een ce tab\u0103r\u0103 se afl\u0103 \u2013 este exclusiv bun\u0103 \u015fi \u00eentrupeaz\u0103 toate tr\u0103s\u0103turile care le lipsesc celor din jurul ei. Din acest motiv, este singurul personaj care se salveaz\u0103, \u00een fapt, iar despre acest lucru voi discuta imediat dup\u0103 problema caracterului erotic-cast al vicontesei. S-ar putea spune c\u0103 aceasta este singura incertitudine \u00een ceea ce prive\u015fte personajul Adriannei: este ea o femeie sau este un copil? Aflat\u0103 mai tot timpul sub ocrotirea tat\u0103lui ei, are \u00een acela\u015fi timp un logodnic misterios. De\u015fi o prive\u015fte ca pe un copil, Arthur este atras de ea p\u00e2n\u0103 aproape de le\u015fin. De\u015fi este cea mai delicat\u0103 fiin\u0163\u0103 din Castelul Ultimelor Turnuri, for\u0163a ei interioar\u0103 o dep\u0103\u015fe\u015fte pe a celor mai bravi cavaleri. (Aici trebuie men\u0163ionat c\u0103 Arthur se afl\u0103 exact la antipod, fiind lipsit de toate calit\u0103\u0163ile pe care ar fi trebuit s\u0103 le aib\u0103 un purt\u0103tor al titlului de cavaler \u2013 un antierou complet mediocru.) \u00cen fapt, vicontesa este at\u00e2t femeie, c\u00e2t \u015fi copil, \u015fi nu \u00eencape \u00eendoial\u0103 c\u0103 tocmai datorit\u0103 castit\u0103\u0163ii \u015fi ne\u00eentin\u0103rii ei, este indestructibil\u0103, neav\u00e2nd nicio vulnerabilitate pe care Schwartz s\u0103 i-o poat\u0103 exploata. Cititorul se poate \u00eentreba cum de s-a putut totu\u015fi ca Adrianna s\u0103 fie transformat\u0103 \u00eentr-o odrasl\u0103 a lui Schwartz, \u00eens\u0103 ultimul ei act \u2013 uciderea acestuia \u015fi apoi sinuciderea \u2013 dovedesc tocmai infailibilitatea Binelui care rezida \u00een fiin\u0163a ei: chiar \u015fi atins\u0103 de lichidul R\u0103u, transformarea ei este una de form\u0103, nu de esen\u0163\u0103. Asupra motivelor pentru care Adrianna se sinucide se pot pune o serie de \u00eentreb\u0103ri: fiind o creatur\u0103 esen\u0163ial pur\u0103, ar fi putut ea s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u00een continuare cu sine \u00een urma unei crime (chiar dac\u0103 aceast\u0103 crim\u0103 le salveaz\u0103 vie\u0163ile celor dragi ei)? actul acesta o prive\u015fte numai pe ea sau exist\u0103 \u015fi o motiva\u0163ie exterioar\u0103 (precum suferin\u0163ele la care ar fi fost supus Arthur ca o consecin\u0163\u0103 a transform\u0103rii ei)? sublimarea, evadarea ei \u00een lumin\u0103 poate fi asimilat\u0103 auto-combustiei phoenixului? va rena\u015fte ea din aceast\u0103 sublimare? este acest act ceea ce ar fi trebuit s\u0103 fac\u0103 toate celelalte personaje, \u015fi cum poate fi comparat cu celelalte c\u0103i de salvare alese?<\/p>\n

O alt\u0103 \u00eentrebare care se ridic\u0103 este cea privind rela\u0163ia dintre erotism \u015fi moarte. Cu excep\u0163ia vicontesei, erotismul este sinonim cu damnarea: de la Sellini (cu renumele ei) la Monique dup\u0103 transformare (scena uciderii Giuliannei de c\u0103tre aceasta trimite c\u0103tre lesbianism), la servitoarea care se c\u0103\u0163\u0103ra pe zidul turnului \u201esco\u0163\u00e2nd ni\u015fte sunete nepl\u0103cute, care aminteau de orgasm. Iar orgasmul amintea de moarte\u201d. \u00censu\u015fi focul care mistuie rugul marchizei \u00eei \u201elinge carnea\u201d. Dac\u0103 tras\u0103m coresponden\u0163a hr\u0103nire-devorare-sexualitate-moarte (\u00een orice ordine le-am \u00een\u015firui, c\u0103ci ele decurg unele din celelalte), unde se \u00eencadreaz\u0103 vicontesa \u015fi inchizitorul \u00een acest sistem? \u015ei, mai ales, unde ne \u00eencadr\u0103m noi \u00een\u015fine, \u00eentre aceste limite care, la extrem\u0103, se ating? Nu inten\u0163ionez s\u0103 aduc argumente \u00een favoarea unui comportament sau a altuia cu ajutorul acestor personaje, \u00eens\u0103 problema semnifica\u0163iei tuturor actelor noastre se ridic\u0103 aproape de la sine.<\/p>\n

Invit cititorul s\u0103-\u015fi r\u0103spund\u0103 la aceste \u00eentreb\u0103ri \u015fi la cele anterioare, pentru a discuta \u00een continuare imageria focului, prezent\u0103 at\u00e2t \u00een cazul Adriannei, ilustrat mai sus, c\u00e2t \u015fi \u00een diferite momente pres\u0103rate \u00een ac\u0163iune. \u00cenainte de a deschide acest demers trebuie amintit\u0103 valoarea mistic\u0103 atribuit\u0103 focului \u00een via\u0163a spiritual\u0103 \u00eenc\u0103 de dinaintea descoperirii lui. Dintre numeroasele valen\u0163e care i-au fost atribuite, aici intereseaz\u0103 dou\u0103 dintre ele: focul escatologic \u015fi focul purificator. Cel dint\u00e2i este focul care aprinde \u015fi apoi mistuie rugurile (\u015fi pe cei c\u0103rora le erau destinate, desigur), un foc distrug\u0103tor, care de\u015fi nu are consecin\u0163e integrale la nivel cosmic, anihileaz\u0103 microuniversuri personale. Mai mult, acest instrument divin prin excelen\u0163\u0103 este gre\u015fit \u00eentrebuin\u0163at \u015fi va conduce la anihilarea cel pu\u0163in spiritual\u0103 a tuturor personajelor, mai pu\u0163in Adrianna de Valois. \u00cen ceea ce o prive\u015fte, combustia \u015fi evadarea ei \u00een lumin\u0103 se realizeaz\u0103 prin mijlocirea unui foc purificator \u2013 variant\u0103 a focului escatologic, dar cu un rol pozitiv, de igienizare spiritual\u0103. Putem conchide c\u0103 focul este un personaj de sine st\u0103t\u0103tor, o fiin\u0163\u0103 \u00eentre materie \u015fi spirit nu numai prin starea de agregare, ci \u015fi prin condi\u0163ia de punte \u00eentre lumi, de trimis al lui Dumnezeu s\u0103 avertizeze \u00eempotriva a ceea ce avea s\u0103 se \u00eent\u00e2mple (spre exemplu, focul care arde \u00een camera lui Arthur, dar nu \u00eenc\u0103lze\u015fte, umbrele \u00eenfrico\u015f\u0103toare pe care le arunc\u0103 pe perete etc.). \u00cens\u0103, ca \u015fi alte semne, nici acest instrument nu este \u00een\u0163eles a\u015fa cum trebuie \u015fi nu este folosit \u00een scopul c\u0103ruia \u00eei era destinat.<\/p>\n

Despre eroarea uman\u0103 \u015fi despre absurd am mai vorbit, precum \u015fi despre similitudinile cu tragismul antic, iar aici voi scoate \u00een eviden\u0163\u0103 deosebirea c\u0103 nu destinul declan\u015feaz\u0103 evenimentele, ca \u00een tragedia antic\u0103, ci Maximillien Schwartz \u00eensu\u015fi, \u00een dorin\u0163a sa autodistructiv\u0103 de a g\u0103si noi provoc\u0103ri \u015fi, \u00een cele din urm\u0103, pieirea, iar personajele nu cu destinul implacabil se lupt\u0103, ci cu R\u0103ul implacabil, ceea ce confer\u0103 luptei lor o direc\u0163ie \u015fi un sens. Este demn de men\u0163ionat c\u0103, \u00een ciuda tuturor erorilor comise, niciunul dintre personaje nu are \u00eendoieli \u00een privin\u0163a a ce trebuie f\u0103cut \u015fi \u00een privin\u0163a \u00eencadr\u0103rii proprii \u00een moral\u0103. Dac\u0103 ast\u0103zi rela\u0163iile de prietenie sau du\u015fm\u0103nie sunt tot mai neclare, nu acesta este \u015fi cazul celor prin\u015fi \u00een Castelul Ultimelor Turnuri: acolo fiec\u0103ruia \u00eei este foarte clar ce este bine \u015fi ce este r\u0103u, ce trebuie \u015fi ce nu trebuie, \u00eenscriindu-se foarte precis \u00eentre aceste imperative (\u015fi aici exist\u0103 o excep\u0163ie, Lacross, care \u00eens\u0103 \u00eennebune\u015fte \u00een momentul c\u00e2nd \u00ee\u015fi vede fiica atins\u0103 de R\u0103u). Tot ce au reu\u015fit \u00eens\u0103 personajele a fost, \u00een cuvintele autorului, s\u0103 fac\u0103 ceea ce trebuie, cui nu trebuia…<\/p>\n

\u00cen final, problema care se pune este nu dac\u0103 aceste reprezent\u0103ri sunt conforme cu realitatea, ci din ce motive au ap\u0103rut ele? C\u0103ror nevoi ale mentalului uman r\u0103spund ele? Din ce motive au supravie\u0163uit aceste reprezent\u0103ri de-a lungul secolelor? C\u0103ci nu putem reduce totul la senza\u0163ional \u015fi la divertisment, cum nu putem nici s\u0103 ne ab\u0163inem de la a le proba m\u0103car veridicitatea.<\/p>\n

\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Despre Oliviu Cr\u00e2znic: \u201e…\u0218i la sf\u00e2r\u0219it a mai r\u0103mas co\u0219marul\u201d, roman gotic, Ed. Vremea, 2010] de Ioana L\u0103z\u0103rescu Aceast\u0103 istorisire (pe care o putem considera fie un reportaj-rezumat al reprezent\u0103rilor despre Bine \u015fi R\u0103u \u00een spa\u0163iul european, fie chiar un co\u015fmar \u2013 care la r\u00e2ndul s\u0103u ne pune fa\u0163\u0103 \u00een fa\u0163\u0103 cu reprezentarea) pune problema […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1307],"tags":[1113,1308,1316,636],"class_list":["post-12107","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-53","tag-critica","tag-egophobia-53","tag-ioana-lazarescu","tag-oliviu-craznic"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-39h","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12107","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12107"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12107\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12108,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12107\/revisions\/12108"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12107"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12107"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12107"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}