{"id":12197,"date":"2018-06-15T13:45:57","date_gmt":"2018-06-15T11:45:57","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12197"},"modified":"2018-06-15T13:45:57","modified_gmt":"2018-06-15T11:45:57","slug":"john-w-campbell-who-goes-there","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12197","title":{"rendered":"John W. Campbell, Who Goes There"},"content":{"rendered":"

(arena cultural\u0103: cartea & filmul)<\/span><\/p>\n

de Alexandra Medaru<\/p>\n

John W. Campbell (n. 1910 \u2013 d. 1971), pe numele s\u0103u complet John Wood Campbell Jr., este un scriitor de literatur\u0103 science-fiction american, considerat p\u0103rintele science-fictionului modern, contur\u00e2nd a\u0219a-numita Epoc\u0103 de Aur a fic\u021biunii science-fiction. Isaac Asimov l-a numit pe Campbell \u201ecea mai puternic\u0103 for\u021b\u0103 din science-fiction, iar \u00een primii zece ani ai muncii sale editoriale acesta a dominat domeniul complet\u201d. Campbell a jucat un rol esen\u021bial \u00een carierele lui Isaac Asimov, Ben Bova, Arthur C. Clarke, Tom Godwin, Robert A. Heinlein, Theodore Sturgeon \u0219i A. E. van Vogt, fiind numit unul dintre cei mai influen\u021bi editori din lumea science-fictionului. A publicat prima poveste \u00een 1930, aceasta fiind intitulat\u0103 When the Atoms Failed<\/em>. Ca scriitor este cunoscut pentru nuvela Who Goes There,<\/em> publicat\u0103\u00a0 pentru prima oar\u0103 \u00een Astounding Stories<\/em> \u00een 1938. De asemenea, a publicat \u0219i sub pseudonim, printre care: Don A. Stuart, Karl van Kampen, John Campbell \u0219i J. W. C., Jr.. Din 1937, devine editor la Astounding Science Fiction<\/em> (denumit\u0103 mai t\u00e2rziu Analog Science Fiction and Fact<\/em>). Alte opere ale sale sunt: The Mightiest Machine <\/em>(1947), The Incredible Planet<\/em> (1949), The Black Star Passes <\/em>(1953), Invaders from the Infinite<\/em> (1961), The Ultimate Weapon<\/em> (1966).<\/p>\n

<\/p>\n

Who Goes There<\/em> este o nuvel\u0103 science-fiction scris\u0103 de John W. Campbell sub numele Don A. Stuart, fiind \u00eencadrat\u0103 \u00een curentul literar modernism (\u201eModernismul include, \u00een sens larg, toate acele mi\u0219c\u0103ri artistice, fundamentate sau nu ideologic, care exprim\u0103 o ruptur\u0103 de tradi\u021bie, neg\u00e2nd, \u00een forme uneori extreme, epoca ori curentul care le-a precedat. Atitudinea modernist\u0103 este, deci prin defini\u021bie anticlasic\u0103 \u0219i antiacademic\u0103, anticonservatoare \u0219i \u00eempotriva tradi\u021biei. Toate curentele postromantice de avangard\u0103 literar\u0103 [simbolismul, futurismul, expresionismul, dadaismul, suprarealismul] sunt implicit \u0219i explicit moderniste, contest\u00e2nd vechile valori \u0219i repere culturale \u0219i, nu de pu\u021bine ori, chiar ideea de art\u0103 \u0219i de literatur\u0103. Modernismul subsumeaz\u0103 totalitatea manifest\u0103rilor de \u00abindependen\u021b\u0103 absolut\u0103\u00bb a modernit\u0103\u021bii, de abandonare ostentativ\u0103 a conven\u021biilor \u0219i de \u00eenc\u0103lcare programatic\u0103 a regulilor.\u201d – E. Lovinescu, \u201eIstoria literaturii rom\u00e2ne contemporane, 1900-1937\u201d) , stilul func\u021bional beletristic, categoria estetic\u0103 a fantasticului, genul literar epic.<\/p>\n

Nuvela horror este aclamat\u0103 de c\u0103tre Scriitori SF ai Americii ca fiind \u201euna dintre cele mai mai bune nuvele scrise vreodat\u0103\u201d, iar ace\u0219tia fac dreptate operei lui Campbell care spunea despre nuvel\u0103 urm\u0103toarele: \u201e\u00cen viziunea mea exist\u0103 trei tipuri mari de science-fiction \u2013 povestea cu gadgeturi, povestea-concept \u0219i povestea despre personaje. \u00centre aceste tipuri pot exista intercal\u0103ri, dar aceste clasific\u0103ri servesc unui autor care vrea s\u0103 se apuce de construit.\/ \u00abWho Goes There\u00bb este un tip diferit de poveste-concept de atmosfer\u0103. \u00centr-un fel extraterestrul din \u00abWho Goes There\u00bb poate fi considerat un gadget \u2013 un gadget non-mecanic. Dar accentul pove\u0219tii creeaz\u0103 asupra cititorului un sentiment de tensiune inevitabil\u0103 \u0219i de fric\u0103 clocitoare \u00een tab\u0103ra antarctic\u0103.\u201d<\/p>\n

Din punct de vedere al ac\u021biunii, avem de-a face cu un grup de cercet\u0103tori, bloca\u021bi \u00een Antarctica, grup care descoper\u0103 o nav\u0103 spa\u021bial\u0103 extraterestr\u0103 \u0219i pe unul dintre c\u0103l\u0103torii acesteia, ambii \u00eenghe\u021ba\u021bi sub \u00eentinderile Antarcticii. Dup\u0103 interven\u021bia grupului nava este pierdut\u0103, dar fiin\u021ba extraterestr\u0103 este dezgropat\u0103, salvat\u0103 \u0219i dus\u0103 la tab\u0103r\u0103 pentru o examinare complet\u0103. Curiozitatea \u0219tiin\u021bific\u0103 conduce la haos \u0219i la descoperirea c\u0103 monstrul se dovede\u0219te a fi o amenin\u021bare, av\u00e2nd capacitatea de a se transforma \u0219i de a c\u0103l\u0103tori pe distan\u021be lungi pentru a \u00ee\u0219i asigura supravie\u021buirea.<\/p>\n

<\/p>\n

Intensitatea pove\u0219tii se datoreaz\u0103 suspansului pe care Campbell \u00eel creeaz\u0103. Grupul nu are unde s\u0103 fug\u0103, iar capacit\u0103\u021bile creaturii le dep\u0103\u0219esc pe cele ale omenirii, astfel c\u0103 b\u0103rba\u021bii sunt surclasa\u021bi la nivel fizic \u0219i mental. Destinul iminent cu care McReady, Garry, Blair, Clark, Copper \u0219i echipa se confrunt\u0103 se manifest\u0103 rapid. Oamenii afl\u0103 destul de repede c\u0103 extraterestrul este capabil s\u0103 imite tr\u0103s\u0103turile fizice \u0219i emo\u021biile oric\u0103rei entit\u0103\u021bi vii, iar acest lucru face ca fiecare b\u0103rbat din tab\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eentrebe \u00een privin\u021ba identit\u0103\u021bii celui de al\u0103turi. Cadrul claustrofob intensific\u0103 povestea pe m\u0103sur\u0103 ce devine evident c\u0103 cel pu\u021bin un om a fost imitat. Dar cine este creatura, c\u00e2nd va lovi \u0219i va reu\u0219i s\u0103 se r\u0103sp\u00e2ndeasc\u0103 dincolo de tab\u0103r\u0103?<\/p>\n

Ritmul \u00een care povestea se desf\u0103\u0219oar\u0103 este fluid, iar misterul atinge punctul culminant \u00een momentul potrivit. McReady, de\u0219i al doilea \u00een comand\u0103, se dovede\u0219te a fi un erou adev\u0103rat, \u00een timp ce Blair joac\u0103 oponentul perfect: un fanatic convins c\u0103 fiecare din tab\u0103r\u0103 trebuie omor\u00e2t pentru a se asigura c\u0103 bestia nu va ajunge la civiliza\u021bie. \u00centr-un fel, cititorul este for\u021bat s\u0103 fac\u0103 o examinare profund\u0103 a personajelor: McReady pare s\u0103 fie cel echilibrat, dar logica lui Blair c\u00e2nt\u0103re\u0219te, de asemenea, greu<\/p>\n

Apar c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri. Cine este eroul \u0219i cine nu este? Cine este creatura \u0219i cine nu este? Poate vreunul dintre ei s\u0103 scape acestei \u00eencerc\u0103ri teribile sau este tab\u0103ra menit\u0103 distrugerii? John W. Campbell ofer\u0103 r\u0103spunsurile folosindu-se de drama tensionat\u0103 \u0219i de teroarea visceral\u0103.<\/p>\n

De asemenea, autorul reu\u0219e\u0219te s\u0103 creeze o atmosfer\u0103 potrivit\u0103 literaturii horror, astfel c\u0103 Who Goes There<\/em> ar trebui clasificat\u0103 ca fiind una dintre cele mai bune nuvele ale literaturii SF \u0219i horror. Spre deosebire de alte pove\u0219ti SF timpurii, scriitorul se str\u0103duie\u0219te s\u0103 construiasc\u0103 personaje credibile care ac\u021bioneaz\u0103 corect din punct de vedere \u0219tiin\u021bific.<\/p>\n

Dac\u0103 v\u0103 place transferul cinematic, v\u0103 recomand s\u0103 lectura\u021bi Who Goes There<\/em>. Calitatea este de cel mai bun nivel ceea ce face ca cititorul s\u0103 se afle la limita panicii sau chiar a anxiet\u0103\u021bii, iar personajele, oricine ar fi ele, se ridic\u0103 la a\u0219tept\u0103rile celui care lectureaz\u0103 povestea, indiferent c\u0103 vorbim despre un simplu cititor sau un critic literar.<\/p>\n

\n

Ecouri ale nuvelei<\/strong><\/p>\n

\n

\u00cen 1976, povestea a fost adaptat\u0103 pentru band\u0103 desenat\u0103 \u00een num\u0103rul 1 al publica\u021biei Starstream <\/em>(scenariu de Arnold Drake \u0219i art\u0103 de Jack Abel), pentru ca \u00een 2002 s\u0103 fie transformat\u0103 \u00eentr-o dram\u0103 radio pentru BBC Radio.<\/p>\n

\u00cen decembrie 1936, John W. Campbell a publicat o poveste intitulat\u0103 Brain Stealers of Mars<\/em> \u00een Thrilling Wonder Stories<\/em>, text care \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103, de asemenea, extratere\u0219tri care pot citi mintea \u0219i care \u00ee\u0219i pot schimba forma.<\/p>\n

Creatura este unul dintre extratere\u0219trii ce apar \u00een Barlowe’s Guide to Extraterrestrials<\/em>, f\u0103c\u00e2nd parte din ilustra\u021bia principal\u0103 a volumului, iar nuvela este amintit\u0103 \u0219i incorporat\u0103 \u00een The Rack of Baal<\/em>, scris\u0103 de Mark Smith \u0219i Jamie Thomson.<\/p>\n

Episodul Ice<\/em> al serialului TV science-fiction The X-Files<\/em> \u0219i episodul The Thingy!<\/em> al serialului The Aquabats! Super Show!<\/em> \u00eemprumut\u0103 premisa nuvelei, cel din urm\u0103 oferindu-i un ton comic, iar al patrulea episod al primului sezon al serialului poli\u021bist True Detective<\/em> este denumit dup\u0103 nuvel\u0103.<\/p>\n

Una dintre cele mai importante influen\u021be avute de povestea lui Campbell este cea asupra pove\u0219tii scurte a scriitorului SF Peter Watts, text intitulat The Things<\/em>, \u00een care creatura extraterestr\u0103 este narator. Evenimentele \u0219i personajele operei lui Watts sunt acelea\u0219i cu cele ale filmului lui John Carpenter din 1982. Povestea scurt\u0103 The Things<\/em> a fost nominalizat\u0103 la mai multe premii, inclusiv la Hugo, aceasta c\u00e2\u0219tig\u00e2nd \u00een 2010 Premiul Shirley Jackson pentru cea mai bun\u0103 poveste.<\/p>\n

\n

Ecraniz\u0103ri cinematografice<\/strong><\/p>\n

\n

Filmul care a deschis drumurile pentru SF la Hollywood a fost pelicula din 1951, The Thing From Another World<\/em>, care a inspirat o genera\u021bie \u00eentreag\u0103 de regizori, precum: John Carpenter, James Cameron, George Lucas, Joe Dante \u0219i Ridley Scott. Dialogurile superbe, personajele feminine puternice, efectele speciale \u0219i atmosfera claustrofob\u0103 fac acest film s\u0103 fie unul dintre cele mai bune ale tuturor timpurilor, un film cufundat \u00een militarism, \u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i paranoia.<\/p>\n

<\/p>\n

Intriga sufer\u0103 diferen\u021be fa\u021b\u0103 de nuvela care a inspirat pelicula. Filmul este deschis \u00een Anchorage, Alaska (spre deosebire de Antarctica lui Campbell), unde un reporter, Ned \u201eScotty\u201d Scott (jucat de Douglas Spencer) ajunge la o aerobaz\u0103 \u00een c\u0103utarea unei pove\u0219ti, invitat fiind de vechiul s\u0103u prieten, c\u0103pitanul Patrick Hendry (interpretat de Kenneth Tobey), personajul principal \u0219i eroul filmului. Hendry \u0219i echipa sa, inclusiv Scotty, pleac\u0103 spre o baz\u0103 de cercetare de la Arctic pentru a investiga ceea ce se crede a fi un accident de avion, dar se dovede\u0219te un OZN incorporat \u00een ghea\u021b\u0103. Dup\u0103 ce arunc\u0103 accidental nava \u00een aer, ace\u0219tia descoper\u0103 pilotul pe care \u00eel iau \u00eentr-un bloc de ghea\u021b\u0103 \u00eenapoi la baz\u0103.<\/p>\n

O disput\u0103 se isc\u0103 \u00eentre militari (personaje create special pentru film) care vor s\u0103 duc\u0103 creatura \u00een Statele Unite pentru analize aprofundate \u0219i oamenii de \u0219tiin\u021b\u0103 condu\u0219i de arogantul Dr. Arthur Carrington (rol jucat de Robert Cornthwaite). Dup\u0103 ce creatura scap\u0103, ace\u0219tia descoper\u0103 c\u0103 monstrul este o legum\u0103 mi\u0219c\u0103toare sub form\u0103 humanoid\u0103, \u0219i astfel ia na\u0219tere una dintre cele mai cunoscute replici ale filmului: \u201eUn morcov intelectual! Mintea ezit\u0103.\u201d<\/p>\n

Astfel Carrington \u0219i al\u021bi c\u00e2\u021biva oameni de \u0219tiin\u021b\u0103 consider\u0103 c\u0103 extraterestrul trebuie \u021binut \u00een via\u021b\u0103 pentru studiu, \u00een timp ce militarii cred c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eel ucid\u0103 imediat.<\/p>\n

Filmul este caracterizat de un ritm alert, dar \u0219i de dialoguri inteligente \u0219i naturale. Actorii nu a\u0219teapt\u0103 ca vorbitorul s\u0103 \u00ee\u0219i termine replica, adesea \u00eentrerup\u00e2nd dialogul, ceea ce ofer\u0103 filmului senza\u021bia veridicit\u0103\u021bii. \u00cen ceea ce prive\u0219te influen\u021ba noir \u0219i ritmul rapid, ambele poart\u0103 semn\u0103tura lui Hawks, \u00eempreun\u0103 cu umorul amestecat cu seriozitatea ne\u00eendur\u0103toare.<\/p>\n

Modul \u00een care se gestioneaz\u0103 conflictul este cea mai mare problem\u0103 a filmului, iar acest lucru se datoreaz\u0103 cu prec\u0103dere modului \u00een care este construit personajul Carrington. \u00cen prima jum\u0103tate a peliculei doctorul pare o persoan\u0103 simpatic\u0103 \u0219i rezonabil\u0103, pentru ca mai t\u00e2rziu acesta s\u0103 refuze uciderea creaturii, de\u0219i oameni au fost uci\u0219i. Robert Cornthwaite joac\u0103 rolul lui Carrington cu har, f\u0103c\u00e2nd tot ce se putea cu un personaj scris cu greutate, iar spectatorul va simpatiza cu acesta, mai ales \u00een scena final\u0103 c\u00e2nd va \u00eencerca s\u0103 salveze creatura, f\u0103c\u00e2nd un ultim efort de a comunica cu aceasta.<\/p>\n

Un alt aspect care deosebe\u0219te filmul de nuvel\u0103 se refer\u0103 la povestea de dragoste dintre c\u0103pitanul Hendry \u0219i Nikki Nicholson (jucat\u0103 de Margaret Sheridan), poveste inexistent\u0103 \u00een opera lui Campbell. Totu\u0219i ce e de apreciat se refer\u0103 la faptul c\u0103 personajul lui Sheridan este probabil unul dintre cele mai independente personaje feminine din filmele SF ale anilor ’50. \u00cen plus, at\u00e2t Margaret Sheridan, c\u00e2t \u0219i Kenneth Tobey fac roluri excep\u021bionale. \u00cen cazul lui Tobey s-ar putea s\u0103 fie rolul vie\u021bii sale.<\/p>\n

Din p\u0103cate, efectele speciale \u00een film sunt pu\u021bine, \u00eens\u0103 sunt de apreciat ritmul echilibrat \u0219i inteligent al thrillerului, dialogurile, locul ales pentru filmare, suspansul \u0219i scenele de ac\u021biune.<\/p>\n

<\/p>\n

Filmul lui John Carpenter, The Thing<\/em>, din 1982 este o adaptare mai fidel\u0103 a nuvelei Who Goes There<\/em>. Acesta are \u00een centrul ac\u021biunii doisprezece b\u0103rba\u021bi bloca\u021bi \u00eentr-o tab\u0103r\u0103 din Antarctica \u00een iarna lui 1982. Dup\u0103 ce descoper\u0103 c\u0103 tab\u0103ra vecin\u0103 norvegian\u0103 a fost distrus\u0103 \u00een mod misterios, ei realizeaz\u0103 c\u0103 o form\u0103 de via\u021b\u0103 extraterestr\u0103 mortal\u0103 este liber\u0103. Ce este mai \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor se refer\u0103 la faptul c\u0103 acest extraterestru \u00ee\u0219i poate schimba forma, infect\u00e2nd un om la nivel celular \u0219i apoi absorbindu-i \u0219i imit\u00e2ndu-i celulele.<\/p>\n

Filmul este remarcat pentru interpret\u0103ri, pentru efectele extrem de grote\u0219ti (realizate de Rob Bottin \u0219i Stan Winston), pentru dispozi\u021bia paranoic\u0103 \u0219i pentru tensiunea pe care o creeaz\u0103, la acestea ad\u0103ug\u00e2ndu-se \u0219i singur\u0103tatea peisajului, climatul r\u0103coros \u0219i disperarea personajelor.<\/p>\n

Ace\u0219ti b\u0103rba\u021bi sunt asmu\u021bi\u021bi nu doar unul \u00eempotriva altuia, ci \u0219i \u00eempotriva sinelui lor propriu. \u201eNu putem face nimic altceva dec\u00e2t s\u0103 a\u0219tept\u0103m\u201d, concluzioneaz\u0103 MacReady, la jum\u0103tatea filmului, \u00eentr-o \u00eenregistrare privat\u0103 ce \u021bine loc de testament privind \u00eent\u00e2mpl\u0103rile pe care le tr\u0103iesc la baz\u0103, dac\u0103 vor pieri cu to\u021bii. Aceast\u0103 idee este reluat\u0103 \u00een ultimele cuvinte spuse de acesta la finalul peliculei: \u201eDe ce nu a\u0219tept\u0103m aici pentru o vreme, vedem ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103.\u201d<\/p>\n

\u00cen calitate de antierou, Kurt Russell (interpretul lui MacReady) prime\u0219te una dintre cele mai frumoase introduceri. Este dur, nostim, de\u0219tept \u0219i se afl\u0103 \u00eentr-o companie bun\u0103: Wilford Brimley, David Clennon, Keith David, Richard Masur, T. K. Carter, Donald Moffat \u0219i Richard Dysart.<\/p>\n

The Thing <\/em>descrie un univers pur masculin. B\u0103rba\u021bii tr\u0103iesc \u00eentr-un mediu brutal unde numai supravie\u021buirea conteaz\u0103. Ace\u0219tia sunt singuri, obosi\u021bi, sufer\u0103 la nivel mental \u0219i nu le trebuie mult pentru a \u00ee\u0219i pierde echilibrul.<\/p>\n

Muzica lui Morricone creeaz\u0103 o atmosfer\u0103 \u00eenfior\u0103toare. De la \u00eenceput, ceva este teribil de gre\u0219it. Carpenter las\u0103 suspansul s\u0103 se construiasc\u0103 organic, altern\u00e2nd por\u021biuni lungi \u00een care nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 aproape nimic cu momente explozive, iar muzica se muleaz\u0103 perfect pe scenele regizorului. De\u0219i la \u00eenceputul filmului exist\u0103 momente de comedie, dup\u0103 un anumit punct umorul se opre\u0219te, iar tensiunea cap\u0103t\u0103 amploare.<\/p>\n

The Thing<\/em> a fost criticat pentru c\u0103 ar c\u0103lca \u00een picioare versiunea din 1951, favoriz\u00e2nd efectele macabre, totu\u0219i acesta este unul dintre cele mai \u00eenfrico\u0219\u0103toare filme horror. Stilul lui Carpenter este natural, iar cadrele sunt \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare.<\/p>\n

Practic filmul este despre eroziunea \u00eencrederii \u00eentr-o comunitate micu\u021b\u0103, iar efectele speciale adaug\u0103 tensiune asupra atmosferei. Carpenter mut\u0103 ac\u021biunea \u00een emisfera sudic\u0103 \u0219i las\u0103 camera s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 pe peisajul dezolant \u00een scenele de \u00eenceput.<\/p>\n

Titlu este hiperbolic, \u00een timp ce filmul este sofisticat, lu\u00e2ndu-i ani buni s\u0103 c\u00e2\u0219tige critici favorabile \u0219i s\u0103 fie inclus \u00een panteonul SF.\u00a0 \u00cen 1992, Peter Nicholls a numit The Thing<\/em> ca fiind un film \u201ememorabil, care \u00eenc\u0103 n-a fost v\u0103zut ca un clasic\u201d, \u00een timp ce Empire<\/em> spunea: \u201eeste o capodoper\u0103 inegalabil\u0103 de suspans neobosit, exces vizual \u0219i teroare nihilist\u0103 direct\u0103\u201d, incluz\u00e2nd pelicula \u00een Cele Mai Bune 500 Filme Ale Tuturor Timpurilor.<\/p>\n

<\/p>\n

The Thing <\/em>(2011) este un film SF horror regizat de Matthijs van Heijningen Jr. \u0219i scris de Eric Heisserer, bazat pe nuvela Who Goes There<\/em> de John W. Campbell, fiind un prequel al filmului lui Carpenter din 1982.<\/p>\n

Premisa peliculei din 2011 este urm\u0103toarea: cu luni \u00eenainte de evenimentele din filmul lui Carpenter, doctori\u021ba Kate Lloyd (jucat\u0103 de Mary Elizabeth Winstead), un paleontolog american, este trimis\u0103 \u00een Antarctica pentru a investiga o nav\u0103 extraterestr\u0103 pr\u0103bu\u0219it\u0103. Dup\u0103 ce descoper\u0103 un ocupant al navei aparent mort \u0219i prins \u00een ghea\u021b\u0103, Lloyd \u0219i echipa de investigatori (din care fac parte, printre al\u021bii, pilotul Sam \u2013 interpretat de Joel Edgerton \u2013 \u0219i doctorul Halvorson \u2013 rol jucat de Ulrich Thomsen) ajung s\u0103 fie prin\u0219i la baz\u0103 al\u0103turi de creatura capabil\u0103 se imite pe oricine.<\/p>\n

Acest film recreeaz\u0103 numeroase momente de tensiune ce se reg\u0103sesc \u0219i \u00een pelicula lui Carpenter, iar paranoia \u0219i suspansul sunt \u0219i ele omniprezente. De asemenea, pelicula ar trebui aplaudat\u0103 pentru evocarea conving\u0103toarea a Antarcticii \u2013 dezolarea \u0219i ostilitatea sunt palpabile, iar atmosfera este friguroas\u0103.<\/p>\n

Din p\u0103cate, efectele speciale dezam\u0103gesc. Dup\u0103 o prim\u0103 or\u0103 montat\u0103 excelent, \u00een care creatura abia dac\u0103 apare, o parte din suspans se pierde datorit\u0103 unei probleme foarte cunoscute din horror: supraexpunerea.<\/p>\n

Acest film alterneaz\u0103 \u00eentre horror \u0219i schadenfreude, ceea ce amplific\u0103 teroarea, dar se confrunt\u0103 \u0219i cu o mare problem\u0103 \u2013 creatura nu este coerent\u0103 \u00een ceea ce prive\u0219te motiva\u021biile sale. \u00cen versiunea lui Carpenter, creatura voia doar s\u0103 replice. \u00cen nuvel\u0103 aceasta \u00eencerca s\u0103 construiasc\u0103 o nav\u0103 spa\u021bial\u0103 cu care s\u0103 continue invadarea sistemului solar. Dar \u00een acest film nu e clar. La \u00eenceput s-ar p\u0103rea c\u0103 vrea s\u0103 ucid\u0103 \u0219i s\u0103 replice. Apoi pare c\u0103 ar vrea s\u0103 tortureze personajele umane. O alt\u0103 problem\u0103 se refer\u0103 la efectele speciale inegale. Echipa de filmare a vrut s\u0103 recreeze psihoza filmului din 1982, astfel c\u0103 s-a \u00eencercat mixarea efectelor clasice cu cele CGI, iar rezultatul n-a fost deloc pe m\u0103sur\u0103.<\/p>\n

Totu\u0219i, personajele vulnerabile \u0219i singure, \u00eencol\u021bite de creatura extraterestr\u0103 sunt suficient de evocative pentru ca filmul s\u0103 se pr\u0103bu\u0219easc\u0103 \u00een totalitate. Mary Elizabeth Winstead face un rol decent, iar pelicula \u00ee\u0219i men\u021bine tonul apocaliptic p\u00e2n\u0103 la final, fiind tensionat \u0219i \u00eenfior\u0103tor.<\/p>\n

\n

Despre autoare:<\/p>\n

\n

<\/p>\n

\n

ALEXANDRA MEDARU<\/strong> (n. 1988; Bucure\u0219ti) este scriitoare de literatur\u0103 fantastic\u0103 \u0219i realist\u0103 (proz\u0103, dram\u0103, poezie) \u0219i critic literar. A debutat \u00een 2013 cu textul \u201eP\u0103catul\u201d<\/a> (\u00een Revista de Povestiri), iar un an mai t\u00e2rziu a participat la Inspired \u2013 Concurs de idei, sec\u021biunea Dramaturgie, cu piesa \u201eContraband\u0103-n alb \u0219i negru\u201d<\/a>, c\u00e2\u0219tig\u00e2nd Premiul al II-lea. Anul 2017 marcheaz\u0103 asaltul asupra teritoriului liric \u0219i stabilirea unui surprinz\u0103tor cap de pod prin volumul de poezie \u201eDemoni \u0219i demiurgi\u201d ap\u0103rut la editura EIKON.<\/p>\n

\u00cen paralel cu activitatea de scriitor, Alexandra \u00ee\u0219i \u00eensu\u0219e\u0219te rapid \u0219i temeinic toate elementele teoretice necesare \u0219i se dedic\u0103 criticii literare, articolele sale publicate \u00een revista EgoPHobia \u00een rubrica \u201eArena cultural\u0103: cartea \u0219i filmul\u201d<\/a> sau pe blogul personal Taramuridenicaieri.ro atr\u0103g\u00e2nd \u00een scurt timp aten\u021bia \u0219i aprecierea celor implica\u021bi \u00een fenomenul SF&F rom\u00e2nesc.<\/p>\n

(Andrei Duduman, scriitor)<\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n

 <\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(arena cultural\u0103: cartea & filmul) de Alexandra Medaru John W. Campbell (n. 1910 \u2013 d. 1971), pe numele s\u0103u complet John Wood Campbell Jr., este un scriitor de literatur\u0103 science-fiction american, considerat p\u0103rintele science-fictionului modern, contur\u00e2nd a\u0219a-numita Epoc\u0103 de Aur a fic\u021biunii science-fiction. Isaac Asimov l-a numit pe Campbell \u201ecea mai puternic\u0103 for\u021b\u0103 din science-fiction, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1214,8,1322],"tags":[1216,1215,1113,1324,1329],"class_list":["post-12197","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arena-culturala-cartea-filmul","category-critica","category-egophobia-54","tag-alexandra-medaru","tag-arena-culturala-cartea-filmul","tag-critica","tag-egophobia-54","tag-john-w-campbell"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3aJ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12197","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12197"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12197\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12198,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12197\/revisions\/12198"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12197"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12197"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12197"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}