{"id":12233,"date":"2018-06-15T14:55:45","date_gmt":"2018-06-15T12:55:45","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12233"},"modified":"2018-06-15T23:01:57","modified_gmt":"2018-06-15T21:01:57","slug":"harta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12233","title":{"rendered":"Harta"},"content":{"rendered":"

[text premiat la Blecher Fest<\/a> 2018]<\/strong><\/p>\n

de C\u0103t\u0103lin Furtun\u0103<\/p>\n

\u201eA story from the childhood years, with lies added<\/em><\/p>\n

\u00a0of course, and much that is altered.\u201c<\/em><\/p>\n

[Isaac Babel]<\/p>\n

\u00cenainte de orice, a\u0219 vrea s\u0103 recapitulez c\u00eeteva lucruri mai importante despre memorie pe care le-am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i eu recent, de c\u00eend m\u0103 aflu \u00een spital:<\/p>\n

\u2013 memoria de scurta durat\u0103, tranzitorie prin defini\u021bie, se poate transforma \u00een memorie de lung\u0103 durat\u0103 dac\u0103 informa\u021biei respective i se acord\u0103 o aten\u021bie ridicat\u0103 sau dac\u0103 e asociat\u0103 cu o experien\u021b\u0103 stresant\u0103 sau emo\u021bional\u0103;<\/p>\n

\u2013 \u00een acest caz, impulsurile fac un du-te-vino repetat \u00eentre diferite regiuni ale scoar\u021bei cerebrale \u0219i hipocamp, p\u00een\u0103 c\u00eend informa\u021biile respective se fixeaz\u0103;<\/p>\n

\u2013 hipocampul are forma unui c\u0103lu\u021b de mare;<\/p>\n

\u2013 c\u00e2teva studii recente din domeniul neuro\u0219tiin\u021belor sugereaz\u0103 c\u0103 simplul act de a-\u021bi aminti ceva afecteaz\u0103 amintirea respectiv\u0103, transform\u00eend-o ireversibil.<\/p>\n

Ca \u0219i cum ai pune degetele unsuroase pe un polaroid care \u00eenc\u0103 nu s-a developat.<\/p>\n

Dintre toate, se pare c\u0103 tocmai cele mai vii amintiri s\u00eent predispuse la schimbare. Nu prea avem cum s\u0103 fim \u00eentru totul siguri c\u0103 evenimentele s-au \u00eent\u00eemplat a\u0219a cum ni le amintim. Singurul lucru pe care-l putem face e s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 transcriem amintirile c\u00eet\u0103 vreme ele s\u00eent \u00eenc\u0103 proaspete. Asta s-ar putea s\u0103 func\u021bioneze. Eu a\u0219a sper.<\/p>\n

Amintirea mea cea mai vie s-a \u00eenchegat \u00een jurul h\u0103r\u021bii. Ideea s\u0103 \u00eencropesc o hart\u0103 n-a venit chiar de nic\u0103ieri. H\u0103r\u021bile m\u0103 fascinaser\u0103 dintotdeauna \u0219i a\u0219a cum se \u00eent\u00eempl\u0103 adeseori, atrac\u021bia pe care o sim\u021bi fa\u021b\u0103 de ceva e de-ajuns s\u0103 te fac\u0103 s\u0103 crezi c\u0103 e\u0219ti un adev\u0103rat expert.<\/p>\n

A\u0219adar, eram un expert care n-ar fi recunoscut niciodat\u0103 c\u00eet de jalnic\u0103 era colec\u021bia lui cartografic\u0103: o hart\u0103 de perete a lumii, din carton plastifiat, un atlas geografic general, \u00eenc\u0103 unul dedicat ora\u0219ului meu natal \u0219i istoriei lui \u0219i dou\u0103 globuri p\u0103m\u00eente\u0219ti. Unul dintre globuri, ceva mai mare dec\u00eet o minge de tenis, era pu\u021bin turtit \u00eentr-o parte dup\u0103 \u00eei d\u0103dusem un \u0219ut \u00eentr-un atac de furie. Cel\u0103lalt, mai mare \u0219i mai detaliat, nici m\u0103car nu era al meu, mi-l \u00eemprumutase o veri\u0219oar\u0103 \u0219i putea s\u0103 \u0219i-l ia oric\u00eend \u00eenapoi. \u00centreaga mea activitate de fin cunosc\u0103tor se \u00eenv\u00eertea obsesiv \u00een jurul acestor obiecte. Nu m\u0103 iluzionam c\u0103 o s\u0103 mai \u00eemi pice vreodat\u0103 pe m\u00een\u0103 \u0219i altele \u2014 ai mei erau s\u0103raci lipi\u021bi p\u0103m\u00eentului, iar eu, ca ho\u021b, eram pur \u0219i simplu lipsit de orice talent.<\/p>\n

Dintre toate acestea, cu atlasul ora\u0219ului petreceam cea mai mare parte a timpului. Celelalte h\u0103r\u021bi erau captivante, \u00eens\u0103 doar \u00een felul \u00een care ar fi putut s\u0103 fie \u0219i harta unui t\u0103r\u00eem de poveste. Probabil c\u0103 nu min\u021beau, \u00eens\u0103 nici nu puteam verifica cu ochii mei dac\u0103 spuneau adev\u0103rul sau dac\u0103 nu cumva omiteau un detaliu esen\u021bial. Ca s\u0103 nu uit asta, lipisem pe globul p\u0103m\u00eentesc, aproape de coasta Floridei, un triunghi decupat dintr-un ab\u021bibild cu Tom&Jerry. Ajunsesem astfel s\u0103-mi imaginez Triunghiul Bermudelor ca pe o insul\u0103 col\u021buroas\u0103, acoperit\u0103 cu blan\u0103 m\u0103t\u0103soas\u0103 de pisic\u0103.<\/p>\n

Atlasul Buz\u0103ului era diferit de celelalte materiale. Era foarte u\u0219or de verificat dac\u0103 Strada Fe\u021bei se intersecta \u00eentr-adev\u0103r cu Aleea Teilor, delimit\u00eend col\u021bul de nord-vest al vechii cl\u0103diri a tribunalului. Chiar dac\u0103 gr\u0103dini\u021ba de pe Strada Independen\u021bei fusese demolat\u0103, iar harta nu mai reflecta realitatea cur\u021bii mari, \u00een form\u0103 de semicerc, \u0219tiam c\u0103 spunea adev\u0103rul fiindc\u0103 f\u0103cusem gr\u0103dini\u021ba chiar acolo. Hipnotizat de sumedenia detaliilor \u00eenf\u0103\u021bi\u0219ate \u00een atlas, visam cu ochii deschi\u0219i o hart\u0103 \u0219i mai am\u0103nun\u021bit\u0103. O hart\u0103 alc\u0103tuit\u0103 exclusiv din fotografii f\u0103cute din avion. O hart\u0103 ideal\u0103, vie, care oglindea \u00een timp real suprafa\u021ba reprezentat\u0103. O combina\u021bie fabuloas\u0103 \u00eentre un atlas anatomic \u0219i unul geografic, brodat\u0103 cu toate c\u00eempurile electromagnetice ce dep\u0103\u0219esc, uneori doar intermitent, o anumit\u0103 intensitate. Dintr-o dat\u0103 devenea posibil s\u0103 fie demasca\u021bi acei atomi excentrici b\u0103nui\u021bi c\u0103 evadeaz\u0103 pe ascuns dintr-un regn \u00een altul, ca ni\u0219te bobi\u021be neghioabe dintr-un condiment izotopic.<\/p>\n

\u0218tiam, \u00eentr-un mod foarte superficial, ce s\u00eent bosonii \u0219i neutronii, fotonii \u0219i quarcii. N-are rost s\u0103 m\u0103 prefac c\u0103 nu \u0219tiam. To\u021bi prietenii mei, nostalgici dup\u0103 viitor, erau fascina\u021bi de cosmos \u0219i conspira\u021bii extraterestre, \u0219i aveau o idee despre rolul particulelor elementare. Unora dintre ei le repetasem papagalice\u0219te eu \u00eensumi pasaje din almanahuri sau emisiuni radio \u0219i TV. Al\u021bii aveau propriile surse \u0219i curiozit\u0103\u021bi. La c\u0103derea nop\u021bii, c\u00eend r\u0103s\u0103reau stelele \u0219i ne f\u0103ceam iluzii c\u0103 printre ele descoperim, dac\u0103 privim cu suficient\u0103 aten\u021bie \u0219i dedica\u021bie, quasari \u0219i comete, digeram \u00eencet informa\u021bia acumulat\u0103, ca o colonie de \u0219erpi care \u00eemp\u0103r\u021bea un singur stomac. Iscodind ne\u00eencetat stelele \u0219i secret\u00eend teorii, speram s\u0103 acceler\u0103m procesul acesta de digestie \u0219i s\u0103 p\u0103trundem c\u00eet mai cur\u00eend tainele cosmosului. \u00cenainte s\u0103 fie prea t\u00eerziu, \u00eenainte s\u0103 ias\u0103 din discu\u021bie tinere\u021bea f\u0103r\u0103 b\u0103tr\u00eene\u021be \u0219i via\u021ba f\u0103r\u0103 de moarte. \u00cenainte s\u0103 cre\u0219tem mari \u0219i neputincio\u0219i, ca ni\u0219te supernove t\u00eempite.<\/p>\n

A\u0219a c\u0103 da, aveam mai multe pasiuni, unele mai puternice dec\u00eet cea pentru h\u0103r\u021bi, \u0219i totu\u0219i numai amintirea aceea legat\u0103 de hart\u0103 s-a p\u0103strat at\u00eet de vie.<\/p>\n

\u00centr-una din zile, tocmai terminasem de c\u0103ptu\u015fit globul cel mic cu f\u00ee\u015fii de h\u00eertie unse cu aracet \u015fi a\u015fteptam s\u0103 se usuce. \u00cemi propusesem s\u0103-l transform \u00eentr-un glob selenar \u015fi eram destul de mul\u021bumit de rezultat. Nici nu se mai vedea c\u0103 era turtit. Nu mai \u00eenc\u0103pea pe suportul lui de plastic, a\u015fa c\u0103 l-am a\u015fezat direct pe etajer\u0103, l\u00eeng\u0103 cel\u0103lalt glob. Cu mult\u0103 bun\u0103voin\u021b\u0103, se putea spune c\u0103 propor\u021biile dintre planet\u0103 \u015fi satelitul ei erau respectate. Undeva \u00een emisfera sudic\u0103 r\u0103s\u0103rise o lun\u0103 plin\u0103 imens\u0103, br\u0103zdat\u0103 de canale rectilinii \u00een care lic\u0103reau vini\u015foare de aracet. M-am sim\u021bit m\u00eendru pentru o vreme, dar starea asta a trecut repede. Luna mea era prea goal\u0103, pustie. Am desenat ni\u015fte cratere ur\u00eete \u015fi vreo dou\u0103 creste tremur\u0103toare, care s\u0103 mascheze structura artificial\u0103 a scoar\u021bei, \u00eens\u0103 tot nu eram mul\u021bumit. Am ales o \u00eentindere care mi se p\u0103rea mai potrivit\u0103 pentru asta \u015fi am scris cu litere minuscule, sub\u021biri: \u201eMarea Lini\u015ftii\u201c. Undeva mai \u00eentr-o parte am ad\u0103ugat alt\u0103 denumire: \u201eMarea Ploilor\u201c \u015fi m-am oprit. La asta se reduceau cuno\u015ftin\u021bele mele \u00een privin\u021ba geografiei Lunii \u015fi ele nu s-au \u00eembog\u0103\u021bit \u00een nici un fel de-atunci.<\/p>\n

Am pus m\u00eena pe telefon \u0219i l-am sunat pe Dan. Dan era cel mai bun prieten al meu \u0219i de\u0219i specialitatea lui era istoria Imperiului Roman, nu geografia Lunii, am zis s\u0103-mi \u00eencerc norocul. Am intrat direct \u00een subiect \u0219i l-am \u00eentrebat dac\u0103 \u0219tie vreo denumire de mare sau crater lunar. A zis c\u0103 nu \u0219i c\u0103 oricum, pe Lun\u0103 nu exist\u0103 ap\u0103. N-am mai lungit-o fiindc\u0103 trebuia s\u0103-\u0219i termine tema la mate \u0219i am \u00eenchis.<\/p>\n

\u00cen aceea\u0219i clip\u0103 mi-a venit ideea s\u0103 fac harta \u2013 sau mai bine zis atunci am primit \u00een sf\u00eer\u015fit impulsul necesar ca s\u0103 m\u0103 apuc de ea. Spa\u021biul dintre scara blocului meu \u015fi cea a lui Dan, un p\u0103trat cu latura de vreo zece metri, nu se g\u0103sea desenat nic\u0103ieri. Am sim\u021bit c\u0103 harta mea ar putea fi un soi de accelerator pentru digestia misterioas\u0103 care ne m\u00eenca zilele \u015fi nop\u021bile f\u0103r\u0103 s\u0103 le confere vreun sens. A\u015fa c\u0103 m-am apucat pe loc de ea.<\/p>\n

C\u00eend am terminat-o, dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni mai t\u00eerziu, nu eram mai mul\u021bumit dec\u00eet fusesem dup\u0103 ce terminasem globul selenar. Harta era alc\u0103tuit\u0103 exclusiv din linii trasate cu rigla, at\u00eet din dorin\u021ba de a respecta propor\u021biile (harta era la scara de 1:100), c\u00eet \u015fi dintr-un soi de precau\u021bie de ordin estetic. Dar tocmai din punctul \u0103sta de vedere era un e\u015fec lamentabil. Ceva at\u00eet de detaliat n-ar fi trebuit s\u0103 fie \u0219i at\u00eet de ur\u00eet. \u015ei totu\u015fi era cel mai ur\u00eet lucru pe care \u00eel f\u0103cusem vreodat\u0103, mai ur\u00eet dec\u00eet o ciorn\u0103 plin\u0103 de \u015fters\u0103turi, cu h\u00eertia sub\u021biat\u0103 pe alocuri, pe care s-au lipit firimituri vierm\u0103noase de gum\u0103 de \u015fters.<\/p>\n

\u201eAi luat vreo not\u0103 proast\u0103?\u201c, m-au \u00eentrebat ai mei, b\u0103nuitori. Am zis c\u0103 nu, dar f\u0103r\u0103 convingere, pentru c\u0103 \u00eemi doream cumva s\u0103 cred c\u0103 luasem o not\u0103 proast\u0103 \u015fi c\u0103 de-asta eram sup\u0103rat. Ar fi fost mult mai u\u015for de suportat. \u201eSigur? S\u0103 \u015ftii c\u0103 dac\u0103 vorbesc dirigintele \u015fi-mi zice c\u0103 min\u021bi\u2026\u201c \u201e\u00centreab\u0103-l \u0219i las\u0103-m\u0103-n pace\u201c, m-am burzuluit eu. Taic\u0103-miu s-a \u00eencruntat \u015fi mai tare \u015fi a f\u0103cut un pas amenin\u021b\u0103tor spre mine.<\/p>\n

\u00cen punctul \u0103sta al discu\u021biei, tac\u0103-miu alegea \u00eentotdeauna dintre urm\u0103toarele variante:<\/p>\n

    \n
  1. \u201eCe faci, r\u0103spunzi?\u201c<\/li>\n
  2. \u201eR\u0103spunzi, obr\u0103znic\u0103tur\u0103?\u201c<\/li>\n
  3. \u201e\u00cemi \u00eentorci vorba?\u201c<\/li>\n<\/ol>\n

    Plus \u00eenc\u0103 una, de rezerv\u0103:<\/p>\n

      \n
    1. \u201eA\u015fa te-am \u00eenv\u0103\u021bat?\u201c<\/li>\n<\/ol>\n

      Iar alteori le folosea pe toate patru, amestec\u00eendu-le \u015fi repet\u00eendu-le haotic, dar \u00een cazul \u0103sta semnele de punctua\u021bie erau dublate de palmele pe care le primeam, ca un ecou sintactic.<\/p>\n

      De data asta, a ales varianta 1.<\/p>\n

      \u201eN-am luat nici o not\u0103 proast\u0103. S\u00eent sup\u0103rat fiindc\u0103 nu mi-a ie\u015fit ceva.\u201c M-am dus \u00een camera mea, m-am \u00eentors cu harta \u015fi am desp\u0103turit-o \u00een fa\u021ba alor mei. Era alc\u0103tuit\u0103 din nou\u0103 coli de desen, lipite \u00eentre ele cu scotch; blocul nostru, cu cele trei sc\u0103ri ale lui, era pe coala din centru, iar din el se ramificau \u00een toate p\u0103r\u021bile alte str\u0103zi, blocuri, parcuri, \u015fcoli, sedii \u015fi parc\u0103ri col\u021buroase, fiecare cu denumirea aferent\u0103, scris\u0103 cu majuscule. \u00centr-un col\u021b era \u015fi o roz\u0103 a v\u00eenturilor, copiat\u0103 din atlasul ora\u015fului, dar compus\u0103 tot cu rigla. P\u00een\u0103 \u015fi cele mai mici por\u021biuni ha\u015furate erau f\u0103cute tot \u00een felul \u0103sta. Am spus deja c\u0103 era o hart\u0103 foarte ur\u00eet\u0103.<\/p>\n

      \u201eAi stricat scotchul\u201c, a remarcat imediat taic\u0103-miu. \u201eLas\u0103 copilul\u2026\u201c, s-a auzit vocea slab\u0103 a maic\u0103-mii, \u00eencerc\u00eend \u00een sf\u00eer\u015fit s\u0103-mi ia ap\u0103rarea, de\u015fi taic\u0103-miu p\u0103rea mai degrab\u0103 resemnat. \u201eL-ai folosit pe tot?\u201c, s-a interesat el. Poate c\u0103 \u00eentrebarea mi s-ar fi p\u0103rut absurd de zg\u00eercit\u0103, dac\u0103 n-a\u015f fi crescut cu ei \u015fi cu \u00eentreb\u0103rile lor; fusesem n\u0103scut \u015fi crescut s\u0103 le \u00een\u021beleg \u00eengrijorarea. \u201eNu, a mai r\u0103mas. \u00ce\u021bi ar\u0103t dac\u0103 vrei\u201c. Taic\u0103-miu a dat din cap c\u0103 nu, a morm\u0103it ceva \u015fi s-a dus \u00een buc\u0103t\u0103rie. Maic\u0103-mea a mai r\u0103mas pu\u021bin cu mine s\u0103-mi spun\u0103 s\u0103 nu-l mai sup\u0103r pe taic\u0103-miu. \u201eBine\u201c, am zis cu solemnitatea unuia care face un leg\u0103m\u00eent. \u201eBine\u201c, a repetat maic\u0103-mea, apoi s-a dus \u00een buc\u0103t\u0103rie s\u0103 fac\u0103 m\u00eencarea din care taic\u0103-miu, parc\u0103 \u00eempotriva legilor fizicii, \u00eencepuse deja s\u0103 m\u0103n\u00eence.<\/p>\n

      \u00cen ultimele dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00eeni, \u00eemi folosisem tot timpul liber doar ca s\u0103 m\u0103 plimb, s\u0103 m\u0103sor, s\u0103 notez \u015fi s\u0103 trag linii cu rigla. E adev\u0103rat c\u0103 nu luasem nici o not\u0103 proast\u0103, dar la fel de adev\u0103rat era c\u0103 \u00een cur\u00eend aveam s\u0103 primesc cel pu\u021bin dou\u0103 note c\u00eet se poate de proaste; d\u0103dusem \u00eentre timp dou\u0103 lucr\u0103ri de control pentru care nu \u00eenv\u0103\u021basem deloc. S\u0103 m\u0103sor distan\u021bele nu fusese greu, un pas de-al meu avea cam 50 centimetri, nici m\u0103surarea unghiurilor nu-mi d\u0103duse mari b\u0103t\u0103i de cap \u2013 a\u015f fi putut folosi m\u0103car un raportor, \u00eens\u0103 preferam s\u0103 le apreciez din ochi \u2013, cel mai greu lucru fusese s\u0103 suport toat\u0103 plictiseala \u015fi dezgustul care m\u0103 cuprinseser\u0103 \u00eenc\u0103 din prima zi a aventurii mele cartografice. Cu fiecare pas pe care-l num\u0103ram, ora\u015ful se transforma \u00eentr-un teritoriu searb\u0103d, inert. Nu m\u0103 mai atinsesem de atlas \u015fi nici nu-mi doream s-o mai fac vreodat\u0103. \u00cen ziua urm\u0103toare o luam de la cap\u0103t numai fiindc\u0103 \u00een seara anterioar\u0103 adormisem cu refrenul num\u0103r\u0103torii \u00een cap. Unele obsesii s\u00eent m\u00eenate de compulsii \u015fi de nimic altceva; pasiunea \u0219i pl\u0103cerea disp\u0103ruser\u0103.<\/p>\n

      Unul dintre unchii mei ie\u015fise de cur\u00eend din \u00eenchisoare \u015fi, la c\u00eeteva zile dup\u0103 ce terminasem harta, a venit \u00een vizit\u0103 pe la noi. Ai mei discutaser\u0103 \u00eenainte despre asta \u015fi se \u00eenarmaser\u0103 pentru posibilitatea ca unchi-miu s\u0103 aduc\u0103 vorba de un \u00eemprumut. Sau pentru posibilitatea ca unchi-miu s\u0103 \u00eencerce s\u0103 fure ceva din cas\u0103 (\u00eenchisoare f\u0103cuse pentru cu totul altceva, dar asta nu mai conta; avea obiceiul s\u0103 mai \u0219parleasc\u0103 c\u00eete ceva ca s\u0103-\u0219i cumpere de b\u0103ut). Primiser\u0103m instruc\u021biuni din partea lui taic\u0103-miu s\u0103 nu-l l\u0103s\u0103m nici o clip\u0103 singur \u015fi Doamne-ajut\u0103. Nu \u015ftiu cum se face c\u0103 \u00een mai pu\u021bin de un minut de la venirea lui a r\u0103mas numai cu mine \u00een sufragerie, a\u015fa c\u0103 l-am \u00eentrebat direct: \u201eAi venit s\u0103 ceri bani?\u201c. A r\u0103mas blocat c\u00eeteva clipe, apoi a r\u0103spuns ab\u0103tut: \u201eNu.\u201c Drept r\u0103splat\u0103, am scos harta din raftul ei \u015fi i-am ar\u0103tat-o. A studiat-o o vreme, urm\u0103rind liniile ei cu ar\u0103t\u0103torul, dup\u0103 care a scos un creion mecanic din buzunarul c\u0103m\u0103\u015fii \u015fi s-a apucat s\u0103 deseneze ceva pe hart\u0103. A desenat c\u00eeteva minute bune, mu\u015fc\u00eendu-\u015fi buza de jos, concentrat, apoi mi-a z\u00eembit trist: \u201eVezi, nu-mi trebuie bani\u201c. N-am apucat s\u0103 v\u0103d imediat ce desenase c\u0103 au intrat ai mei cu un platou. Unchi-miu a mai stat pu\u021bin s\u0103 m\u0103n\u00eence fursecuri, dup\u0103 care s-a scuzat \u015fi a plecat, l\u0103s\u00eendu-i pe ai mei foarte mira\u021bi c\u0103 au sc\u0103pat a\u015fa u\u015for. N-au tras de mine foarte mult p\u00een\u0103 s\u0103 afle c\u0103-l \u00eentrebasem de bani; chipurile lor au \u00eenceput s\u0103 radieze de m\u00eendrie. Am fost felicitat pentru tupeul meu \u015fi am primit drept r\u0103splat\u0103 un baton de ciocolat\u0103, laolalt\u0103 cu dezlegarea c\u0103 pot s\u0103-l m\u0103n\u00eenc pe tot atunci. Mi s-a p\u0103rut c\u0103 \u00eentr-o zi o s\u0103 \u00een\u021beleg exact ce \u015fi cum f\u0103cusem \u015fi c\u0103 felicit\u0103rile o s\u0103 devin\u0103 o rutin\u0103. Pe urm\u0103 mi-am adus aminte de hart\u0103 \u015fi m-am dus \u00een camera mea s-o studiez.<\/p>\n

      Am fost de mai multe ori \u00een locul marcat de unchi-miu. Era aproape de blocul meu, pe trotuarul dintre un parc \u015fi o unitate de pompieri. Acolo, unchi-miu desenase cu dib\u0103cie pe hart\u0103 un cuf\u0103r c\u0103scat, care d\u0103dea pe dinafar\u0103 de pietre pre\u021bioase, monede \u015fi bijuterii. Desenul era realizat cu at\u00eeta talent, \u00eenc\u00eet reu\u015fea numai din liniile lui s\u0103 te conving\u0103 c\u0103 era vorba de aur pur, str\u0103lucitor. Liniile mele ur\u00eete, trase cu rigla \u015fi unite \u00een forme col\u021buroase p\u0103leau de invidie.<\/p>\n

      \u00cen primele d\u0103\u021bi, am mers acolo pe drumul cel mai scurt, taton\u00eend terenul, \u00eencerc\u00eend s\u0103-mi dau seama dac\u0103 era vorba de o comoar\u0103 propriu-zis\u0103 ori dac\u0103 sipetul cu pricina era doar un simbol. Dup\u0103 experien\u021ba cu harta veche a t\u00eergului, \u00eenv\u0103\u021basem s\u0103 m\u0103 g\u00eendesc \u015fi la alternative. Dar trotuarul vast era pustiu \u00een locul marcat pe hart\u0103 \u015fi oricare ar fi fost lucrul pe care cuf\u0103rul \u00eencerca s\u0103-l reprezinte, acesta era, \u00een cel mai bun caz, ascuns sub asfalt. Am luat-o \u015fi pe c\u0103i ocolite, instinctiv, ca \u015fi cum asta ar fi putut s\u0103-mi ofere o perspectiv\u0103 mai bun\u0103, s\u0103-mi dea posibilitatea s\u0103 v\u0103d ceva ce era vizibil numai dintr-un anumit unghi. Nu credeam c\u0103 o s\u0103 g\u0103sesc vreo comoar\u0103, dar m\u0103car harta mea avea un rost de-acum \u015fi \u00eel urm\u0103ream la fel de obsesiv cum urm\u0103risem \u00eentocmirea ei.<\/p>\n

      Am f\u0103cut asta c\u00eeteva zile la r\u00eend, parc\u0103 o idee mai \u00eensufle\u021bit dec\u00eet p\u00een\u0103 fusesem atunci, iar \u00een a cincea zi din parc au \u021b\u00ee\u015fnit mai mul\u021bi b\u0103ie\u021bi, m-au \u00eenconjurat \u015fi m-au somat s\u0103 le dau harta. Pentru asta n-au folosit cuvinte, ci gesturi, m\u00eeini \u00eentinse amenin\u021b\u0103tor ca ni\u015fte baionete. Mi-am dat seama c\u0103-i v\u0103zusem de mai multe ori prin parc, dar nu le d\u0103dusem nici un fel de aten\u021bie. De ce nu fusesem mai prudent? Erau cam de v\u00eersta mea, dar mai voinici sau, oricum, cu un aer mult mai ferm, n-aveam nici o \u015fans\u0103 s\u0103 le \u021bin piept. Nici nu m\u0103 vedeam f\u0103c\u00eend a\u015fa ceva; le-am dat harta, m-am \u00eentors acas\u0103 \u015fi am dormit p\u00een\u0103 la cin\u0103. M\u0103 uitasem o singur\u0103 dat\u0103 \u00een urm\u0103, at\u00eet c\u00eet s\u0103 v\u0103d bandi\u021bii \u00een mi\u015fcare: una din coli se desprinsese \u015fi plutea ca un zmeu r\u0103sucit, purtat\u0103 de v\u00eent. B\u0103ie\u021bii goneau dup\u0103 ea, un c\u00eerd de pinguini gata s\u0103-\u015fi ia zborul. Poate c\u0103 meritau harta mai mult dec\u00eet mine. Noaptea, am visat c\u0103 primeam o biciclet\u0103, m\u0103 plimbam cu ea \u015fi d\u0103deam peste un c\u00eeine minuscul, c\u00eet un pui\u015for de g\u0103in\u0103. \u00cel \u00eengropam de viu, fiindc\u0103 mi-era prea team\u0103 \u015fi sc\u00eerb\u0103 s\u0103-l omor ca s\u0103 nu se mai chinuie. Dup\u0103 ce s\u0103pam groapa, \u00eemi d\u0103deam seama c\u0103 nu aveam cu ce s\u0103-l acop\u0103r, groapa era o gaur\u0103 t\u0103iat\u0103 \u00een asfalt. C\u0103\u021belul schel\u0103l\u0103ia \u015fi n-aveam unde s\u0103 m\u0103 uit altundeva dec\u00eet \u00een ochii lui. S\u0103racul c\u0103\u021belu\u015f. Disp\u0103ruser\u0103 \u015fi teama, \u015fi sc\u00eerba, \u015fi mila. Astea erau sentimentele c\u0103\u021belu\u015fului, nu ale mele. Eu nu mai sim\u021beam nimic, \u00een afara unei plictiseli agasante. \u201eDe ce nu se termin\u0103 visul, de ce nu m\u0103 trezesc?\u201c. Am stat a\u015fa o ve\u015fnicie, privind asfaltul, c\u0103\u021belu\u015ful, roata bicicletei \u015fi ce mai era de privit \u2013 nu mare lucru. P\u00een\u0103 la urm\u0103, m-am trezit.<\/p>\n

      Amintirile care urmeaz\u0103 nu mai s\u00eent la fel de clare. Amintirile care urmeaz\u0103 nu mai au leg\u0103tur\u0103 cu harta. Amintirile care urmeaz\u0103 marcheaz\u0103, p\u00een\u0103 la un punct, un fel de revenire la normalitate, dup\u0103 episodul obsesiv-compulsiv cu harta. Ele \u00eemi spun c\u0103-mi rec\u0103p\u0103tasem pasiunea pentru lucrurile care m\u0103 interesau dintotdeauna. Poate c\u0103 nu s\u00eent clare \u00een toate privin\u021bele, dar s\u00eent c\u00eet se poate de evidente \u00een privin\u021ba asta.<\/p>\n

      Trecuser\u0103 c\u00eeteva s\u0103pt\u0103m\u00eeni \u015fi m\u0103 \u00eentorceam ca de obicei de la \u015fcoal\u0103 cu Veveri\u021b\u0103, un coleg cu care \u00eemp\u0103rt\u0103\u015feam zilnic acela\u015fi drum. Era var\u0103, se apropia vacan\u021ba \u015fi vorbeam fiecare despre planurile lui, puse la cale \u00een \u00eentregime de p\u0103rin\u021bii sau bunicii no\u015ftri. Veveri\u021b\u0103 avea un nume de familie care, la fel ca al meu, era predestinat s\u0103-i devin\u0103 \u015fi porecl\u0103. \u00cempreun\u0103 eram Veve & Vijelie. Eu eram singurul din clasa noastr\u0103 care-i spunea pe numele mic \u2013 cu excep\u021bia unor fete, cred \u2013, iar el, ca un aristocrat care tr\u0103ie\u015fte exclusiv pentru etichet\u0103, \u00eemi \u00eentorcea \u00eendatoritor favoarea. Veveri\u021b\u0103 era plin de energie, g\u0103l\u0103gios, s\u0103ritor, l\u0103ud\u0103ros, pu\u021bin credul; omul care intermediaz\u0103 \u00eentotdeauna chestii.<\/p>\n

      Dup\u0103 ce-am vorbit despre vacan\u021b\u0103, am dat-o pe filatelie. Cu dou\u0103 zile \u00eenainte, g\u0103sisem la gogo\u015feria de l\u00eeng\u0103 \u015fcoal\u0103 o moned\u0103 destul de mare pe care m\u0103 hot\u0103r\u00eesem s-o risipesc pe un plic cu timbre. Premiul cel mare era o coli\u021b\u0103 ruseasc\u0103 cu un cosmonaut rus despre care s\u00eent destul de sigur c\u0103 nu era Gagarin. Era a treia mea coli\u021b\u0103 \u015fi i-am spus lui Veve despre ea \u015fi despre celelalte dou\u0103, una dedicat\u0103 Olimpiadei \u015fi cealalt\u0103 unui pictor spaniol cu un mesaj pentru to\u021bi copiii \u021b\u0103rii. Veve m-a ascultat cu un z\u00eembet respectuos, apoi mi-a povestit despre cele patruzeci \u015fi unu de coli\u021be ale lui \u015fi cele \u015fase clasoare doldora de timbre. Pentru c\u0103 Veve avea tendin\u021ba s\u0103 exagereze uneori, l-am \u00eentrebat dac\u0103 le pot vedea cu ochii mei. \u201eHai acum\u201c, a zis el. \u201eAi mei ajung acas\u0103 abia la patru\u201c. Era unu, a\u015fa c\u0103 aveam destul spa\u021biu de manevr\u0103. Am trecut pe la mine s\u0103-mi las ghiozdanul \u015fi s\u0103 iau clasorul sub\u021birel, mare c\u00eet un caiet, cu timbre str\u0103ine. Veve a r\u0103mas pe hol, admir\u00eendu-se \u00een oglinda \u00eempodobit\u0103 cu coarne uria\u015fe de cerb. F\u0103cea asta uneori, se uita fix \u00een oglind\u0103 \u015fi nu clipea, doar \u00ee\u015fi mi\u015fca un pic fa\u021ba st\u00eenga-dreapta. M\u0103 obi\u015fnuisem ca fiecare om s\u0103 aib\u0103 aiurelile lui \u015fi nu mi se mai p\u0103rea ciudat.<\/p>\n

      Veveri\u021b\u0103 st\u0103tea peste drum, \u00eentr-un bloc care d\u0103dea spre un parc cu leag\u0103ne. Pentru c\u0103 era pustiu, am zis c\u0103 m\u0103 dau pu\u021bin \u00een leag\u0103n p\u00een\u0103 se \u00eentoarce; nu se punea problema s\u0103 urc fiindc\u0103 nu m\u0103 primea niciodat\u0103 la el \u00een cas\u0103. Veve a zis c\u0103 n-o s\u0103 poat\u0103 s\u0103 vin\u0103 cu toate clasoarele, s\u0103 nu i le fure cineva, \u015fi c\u0103 o s\u0103 coboare cu ele pe r\u00eend. Am fost de acord.<\/p>\n

      M-am a\u015fezat \u00een leag\u0103nul de vitez\u0103, \u00een care se d\u0103deau \u015fi copii care frizau v\u00eersta maturit\u0103\u021bii, at\u00eet de tare \u00eenc\u00eet, dac\u0103 n-ar fi fost bara de siguran\u021b\u0103, s-ar fi r\u0103sturnat peste cap. Eu m\u0103 d\u0103deam mult mai \u00eencet, la vitez\u0103 de croazier\u0103, revizit\u00eend mental articolul despre un sistem de propulsie sub forma unui leag\u0103n uria\u015f care putea lansa un vehicul spa\u021bial pe orbit\u0103. Trei, doi, unu, de zeci, de sute de ori tr\u0103isem num\u0103r\u0103toarea invers\u0103 \u015fi fiorul evad\u0103rii din c\u00eempul gravita\u021bional.<\/p>\n

      De data asta m-am leg\u0103nat \u00eentr-o doar\u0103, lovind cu c\u0103lc\u00eeiul \u00een nisip \u015fi admir\u00eendu-mi timbrele. Dup\u0103 c\u00eeteva minute a cobor\u00eet \u015fi Veve \u015fi ne-am mutat pe o banc\u0103 de sub castani.<\/p>\n

      Clasorul lui, primul dintre ele cel pu\u021bin, era exact a\u015fa cum spusese. \u00cenc\u0103 de pe prima fil\u0103 m\u0103 \u00eent\u00eempinau patru coli\u021be glorioase, cauciucate \u015fi aurite, consacrate flotei moderne ruse\u015fti. Pe urm\u0103toarea, vreo dou\u0103zeci de fluturi ne\u015ftampila\u021bi \u00een toate culorile curcubeului f\u0103ceau cinste po\u015ftei maghiare. \u021aineam \u00een m\u00eeini o epopee filatelic\u0103. Era cople\u015fitor, nici nu mai era loc de invidie.<\/p>\n

      Am \u00eenchis ochii \u015fi am tras aer ad\u00eenc \u00een piept, savur\u00eend momentul. C\u00eend i-am deschis, eram \u00een cu totul alt loc.<\/p>\n

      Am \u00eenchis ochii \u015fi am tras aer ad\u00eenc \u00een piept, savur\u00eend momentul. C\u00eend i-am deschis, eram \u00een cu totul alt loc.<\/p>\n

      A durat destul de mult p\u00een\u0103 am \u00eenceput s\u0103 \u00een\u021beleg ce se \u00eent\u00eempl\u0103. Mi s-a explicat \u015fi mi s-a repetat cu mult\u0103 r\u0103bdare: s\u00eent un b\u0103rbat de treizeci \u015fi cinci de ani care are o form\u0103 de amnezie. S\u0103 nu fiu speriat. Care e ultimul lucru pe care mi-l amintesc?<\/p>\n

      Am fost mai tulburat de cuv\u00eentul \u201eb\u0103rbat\u201c dec\u00eet de v\u00eersta care mi-era atribuit\u0103. \u201eOra de matematic\u0103\u201c, am min\u021bit. Nimic despre Veve \u0219i timbrele lui. Dup\u0103 \u015fcoal\u0103, trebuia s\u0103 merg direct acas\u0103 \u015fi s\u0103-mi fac temele. \u201eM\u0103 gr\u0103beam s\u0103 ajung acas\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eemi fac temele.\u201c<\/p>\n

      \u201eBuuun a\u015fa. Bravo\u201c, a spus doctorul \u015fi a z\u00eembit. \u201eAm glumit, s\u0103 \u0219tii. Altceva vroiam s\u0103 te \u00eentreb.\u201c<\/p>\n

      Au \u00eencercat s\u0103 dea \u00eenapoi, dar era prea t\u00eerziu. \u00cei credeam. De-acum, eram convins c\u0103 s\u00eent un b\u0103rbat de treizeci \u015fi cinci de ani pentru c\u0103 \u00eemi vedeam m\u00eeinile, \u00eemi auzeam vocea \u015fi, mai ales, g\u00eendurile. Avea sens. Mintea mea func\u021biona diferit fa\u021b\u0103 de acum o or\u0103, c\u00eet p\u0103rea c\u0103 trecuse de c\u00eend \u021binusem clasorul lui Veve \u00een m\u00eeini. Pe fereastr\u0103 vedeam un alt anotimp \u2013 poate iarn\u0103, poate unul nou, care nu exista \u00eenainte.<\/p>\n

      \u015ei-au dat seama c\u0103 rataser\u0103 o \u015fans\u0103 \u015fi au renun\u021bat s\u0103 se joace de-a copilul cu mine. Au insistat cu alte \u00eentreb\u0103ri, dar am refuzat s\u0103 mai r\u0103spund, a\u015fa c\u0103, vr\u00eend-nevr\u00eend, au hot\u0103r\u00eet s\u0103 dea bob\u00eernace memoriei mele folosind \u015fi alte metode.<\/p>\n

      Au \u00eenceput cu Nevasta \u015fi Copilul. Nu i-au prezentat \u00een nici un fel, dar mi-am dat seama imediat despre cine era vorba. N-am reu\u015fit s\u0103-i privesc dec\u00eet \u00een treac\u0103t, cu coada ochiului, fiindc\u0103 prezen\u021ba lor \u00eemi provoca Groaz\u0103. \u00cen special Copilul. Sem\u0103na destul de mult cu mine, iar diferen\u021bele \u00eel f\u0103ceau, \u00een ochii mei, monstruos. Ca \u015fi cum nu erau diferen\u021be reale, ci diferen\u021be de perspectiv\u0103. Ca \u015fi cum fusesem transferat \u00een corpul altcuiva \u015fi for\u021bat s\u0103 m\u0103 uit \u00een ochii mei \u00eenl\u0103crima\u021bi. Am\u00eendoi pl\u00eengeau, tot mai tare pe m\u0103sur\u0103 ce treceau minutele \u015fi nimeni nu spunea nimic. Eram absolut terifiat \u015fi \u00eencercam s\u0103 m\u0103 concentrez doar asupra pumniilor mei \u00eencle\u015fta\u021bi. C\u00eend au plecat, am r\u0103suflat u\u015furat. S\u00eent convins c\u0103 au crezut c\u0103 m\u0103 prefac c\u0103 nu-i recunosc, dar n-am avut ce s\u0103 le fac. Am fost at\u00eet de u\u015furat.<\/p>\n

      Au continuat cu P\u0103rin\u021bii. Se mic\u015foraser\u0103, dar nu fiindc\u0103 s-ar fi coco\u015fat \u2013 e aceea\u015fi chestiune de perspectiv\u0103. \u015ei ei pl\u00eengeau, dar cu ei am schimbat c\u00eeteva vorbe, fiindc\u0103 mi-au pus numai \u00eentreb\u0103ri legate de prezentul imediat. Dac\u0103 mi-e frig, dac\u0103 m\u0103 doare ceva, dac\u0103 mi-e foame. P\u0103reau foarte grijulii \u015fi nu doar fiindc\u0103 eram \u00eentr-un spital. Aveau atitudinea unor oameni care erau de foarte mult\u0103 vreme dependen\u021bi de bun\u0103starea mea, gata s\u0103 fac\u0103 orice sacrificiu pentru conservarea ei. Ce dovad\u0103 mai bun\u0103 vroiam c\u0103 trecuser\u0103 at\u00ee\u021bia ani? \u201eO s\u0103 fie bine\u201c, le-am promis \u015fi ne-am pupat pe obraji. Acum \u00eemi venea \u015fi mie s\u0103 pl\u00eeng. Cine \u015ftie de c\u00eet\u0103 vreme n-o mai f\u0103cusem.<\/p>\n

      Mai departe, \u015fi-a f\u0103cut intrarea Prietenul din Copil\u0103rie. Dan nu se schimbase foarte mult \u00een anumite privin\u021be. Vorbea foarte repede, mitraliindu-m\u0103 cu glume \u015fi lucruri care probabil erau alte glume, dar de sensul c\u0103rora nu reu\u015feam s\u0103 m\u0103 prind. Cu el am fost deschis \u015fi i-am spus cum st\u0103tea treaba. A p\u0103rut \u00eenc\u00eentat la \u00eenceput, pun\u00eendu-mi \u00eentreb\u0103ri de verificare \u015fi c\u0103z\u00eend \u00eentr-o uimire din ce \u00een ce mai nostalgic\u0103. Spre sf\u00eer\u015fit cred c\u0103 \u015fi lui \u00eei venea s\u0103 pl\u00eeng\u0103. A r\u0103mas c\u0103 mai vine s\u0103 m\u0103 vad\u0103.<\/p>\n

      Apoi s-au perindat oameni pe care ajunsesem s\u0103-i cunosc \u00een ultimii ani \u015fi cu care am refuzat s\u0103 discut. Colegi, Prieteni & Cunoscu\u021bi. \u00centr-un cuv\u00eent, Necunoscu\u021bi. A\u015fa cum b\u0103nuiam, nici urm\u0103 de Veve. N-am cerut s\u0103 v\u0103d pe nimeni \u015fi nici n-am pus \u00eentreb\u0103ri. M\u0103 descurc singur, mul\u021bumesc, \u015fi am amintirile mele. Iar una dintre ele este deosebit de vie.<\/p>\n

      Dar amintirea mea cea mai vie nu e deloc cea mai frumoas\u0103. Amintirile frumoase s\u00eent \u00eentr-un loc mult mai tulbure \u015fi aproape ireal. Mult\u0103 vreme nu m\u0103 concentrez deloc asupra lor fiindc\u0103 vreau s\u0103 aflu ce s-a \u00eent\u00eemplat \u00een realitate cu mine, \u0103sta e cel mai important lucru din lume. Zilele trec, e ok, e \u00een regul\u0103 a\u0219a.<\/p>\n

      P\u00een\u0103 c\u00eend, \u00eentr-o zi, nu m\u0103 mai g\u00eendesc la hart\u0103. \u00cen ziua aia \u00eemi \u00eeng\u0103duiesc s\u0103 m\u0103 g\u00eendesc la orice altceva. Orice. Orice amintire, oric\u00eet de ireal\u0103 ar p\u0103rea.<\/p>\n

      \u0218i iat-o.<\/p>\n

      E prim\u0103var\u0103, probabil chiar prim\u0103vara dinaintea verii \u00een care am disp\u0103rut. Joc un joc stupid \u00een care \u00eencerc s\u0103 conving doi prieteni c\u0103 s\u00eent un extraterestru venit pe P\u0103m\u00eent. Nu mai \u015ftiu care e misiunea mea, dar nu m\u0103 desprind de amintire, chiar dac\u0103 \u021bes\u0103tura ei are g\u0103uri; m\u0103 \u00eenf\u0103\u015for str\u00eens \u00een ea. \u00cei zic unuia dintre b\u0103ie\u021bi, a c\u0103rui mam\u0103, o judec\u0103toare, va fi inculpat\u0103 mai t\u00eerziu \u00eentr-un proces r\u0103sun\u0103tor de mare corup\u021bie (de unde \u0219tiu asta?): \u201eZi-i lu Dan c\u0103 s\u00eent extraterestru\u201c. Nici m\u0103car nu m\u0103 str\u0103duiesc s\u0103 construiesc o poveste, a\u0219tept \u00eentreb\u0103ri ca s\u0103 inventez \u0219i alte detalii. Radu ridic\u0103 din spr\u00eencene \u0219i se conformeaz\u0103, lu\u00eend-o agale spre Dan, care e mai \u00eencolo, aproape de parc.<\/p>\n

      Am la picior o minge de cauciuc pe care o fr\u0103m\u00eent lene\u015f cu talpa adidasului. Stau la intrarea unuia din gangurile dintre blocurile noastre. M\u0103 mi\u015fc foarte, foarte \u00eencet, mult\u0103 vreme, rul\u00eend mingea. \u00cen capul meu s-a \u00eenfiripat un plan. Cu coada ochiului \u00eei v\u0103d f\u0103c\u00eend haz de povestea mea. Intru foarte \u00eencet \u00een gang, cu mi\u015fc\u0103ri greoaie. Apoi, c\u00eend ies din c\u00eempul lor vizual, iau mingea \u00een bra\u021be \u015fi o rup la fug\u0103.<\/p>\n

      Alerg cum n-am alergat niciodat\u0103, sprintez mai iute dec\u00eet Ben Johnson, s\u00eent un ogar \u00een costum de copil. Apoi, c\u00eend ajung la cel\u0103lalt col\u021b al blocului, fr\u00eenez \u015fi apar de dup\u0103 el cu acelea\u015fi mi\u015fc\u0103ri molatice, dolofane. Cei doi b\u0103ie\u021bi m\u0103 v\u0103d \u015fi le cade fa\u021ba. Ating u\u015for mingea cu v\u00eerful adidasului \u015fi ridic o talp\u0103 indolent\u0103, l\u0103s\u00eend-o s\u0103 se \u00eendep\u0103rteze \u00eencet. Pentru ei, abia am disp\u0103rut dup\u0103 un col\u021b al blocului, ca s\u0103 apar aproape imediat dup\u0103 altul. E cea mai grozav\u0103 iluzie pe care am creat-o \u00een via\u021ba mea.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

      [text premiat la Blecher Fest 2018] de C\u0103t\u0103lin Furtun\u0103 \u201eA story from the childhood years, with lies added \u00a0of course, and much that is altered.\u201c [Isaac Babel] \u00cenainte de orice, a\u0219 vrea s\u0103 recapitulez c\u00eeteva lucruri mai importante despre memorie pe care le-am \u00eenv\u0103\u021bat \u0219i eu recent, de c\u00eend m\u0103 aflu \u00een spital: \u2013 memoria […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1322,15],"tags":[1334,1335,1324,707,1115],"class_list":["post-12233","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-54","category-proza","tag-blecher-fest-2018","tag-catalin-furtuna","tag-egophobia-54","tag-premiul-egophobia","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-harta","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12233","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12233"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12233\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12238,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12233\/revisions\/12238"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12233"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12233"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12233"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}