{"id":12236,"date":"2018-06-15T14:01:19","date_gmt":"2018-06-15T12:01:19","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12236"},"modified":"2018-06-15T23:07:21","modified_gmt":"2018-06-15T21:07:21","slug":"timpul-care-nu-s-a-scurs-inca","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12236","title":{"rendered":"Timpul care nu s-a scurs \u00eenc\u0103"},"content":{"rendered":"

[text premiat la Blecher Fest<\/a> 2018]<\/strong><\/p>\n

de Andreea Alexandrina Lungu<\/p>\n

\u2014 Domnule Kafka, sunte\u021bi chemat de urgen\u021b\u0103!<\/p>\n

M\u0103 ridic rapid din pat. \u00cemi pun imediat ni\u0219te haine, nep\u0103s\u00e2ndu-mi de modul \u00een care ar\u0103t. \u00cemi dau cu ap\u0103 pe fa\u021b\u0103 \u0219i plec spre locul \u00een care via\u021ba mea prinde culoare, unde via\u021ba mea devine ceva semnificativ.<\/p>\n

Opresc ma\u0219ina, iar odat\u0103 cu lini\u0219tea din parcare, somnul meu dispare complet. P\u0103\u0219esc \u00een cl\u0103direa imens\u0103 \u0219i m\u0103 \u00eendrept spre camera 108.<\/p>\n

Adeline st\u0103tea pe spate, cu masca de oxigen pe fa\u021b\u0103. Se chinuia s\u0103 respire, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103. \u00cemi era foarte drag\u0103 aceast\u0103 feti\u021b\u0103. St\u0103 \u00een spital de nou\u0103 luni. Nu mai \u0219tie cum arat\u0103 razele Soarelui diminea\u021ba \u0219i nici lumina profund\u0103 a Lunii noaptea. Via\u021ba ei se rezum\u0103 la o camer\u0103 alb\u0103, un pat inconfortabil \u0219i vechi, iar singurii ei prieteni suntem noi, cei cu uniforme albe \u0219i seringi.<\/p>\n

M\u0103 dezinfectez pe m\u00e2ini, urm\u00e2nd s\u0103 mi le protejez cu ajutorul unor m\u0103nu\u0219i.<\/p>\n

\u2014 Adeline, m\u0103 auzi?<\/p>\n

Ochii ei m\u0103 fixeaz\u0103. M\u0103 aude, \u0219tiu asta. \u00cencerc s\u0103 o ridic \u00een \u0219ezut, dar este prea sl\u0103bit\u0103, a\u0219a c\u0103 m\u0103 opresc din a-i provoca mai mult\u0103 suferin\u021b\u0103. Lumina din albastrul ochilor ilustreaz\u0103 speran\u021ba. Ea niciodat\u0103 nu s-a l\u0103sat dobor\u00e2t\u0103. S\u0103 mai po\u021bi spera \u00een situa\u021bia ei este un act de curaj, de o for\u021b\u0103 nes\u0103buit\u0103 \u0219i pu\u021bin\u0103 nebunie. Dar nebunia asta a ei a \u021binut-o \u00een via\u021b\u0103 at\u00e2ta timp.<\/p>\n

\u00cei reglez respira\u021bia, pulsul \u0219i o ajut s\u0103 adoarm\u0103 cu o poveste de copii.<\/p>\n

Fiind sigur c\u0103 nu m\u0103 mai poate auzi, m\u0103 a\u0219ez pe scaun \u00een fa\u021ba unei asistente. \u00cei \u00eenm\u00e2nez dosarul fetei, apoi subliniez data.<\/p>\n

\u2014 M\u00e2ine o oper\u0103m iar\u0103\u0219i.<\/p>\n

\u2014 Crede\u021bi c\u0103 se mai merit\u0103? Pl\u0103m\u00e2nii ei sunt deja mult prea afecta\u021bi. Nu \u0219tim exact ce complica\u021bie are \u0219i m\u0103 tem c\u0103 o t\u0103iem degeaba. Domnule doctor, v\u0103 rog s\u0103 v\u0103 mai g\u00e2ndi\u021bi. Dac\u0103 o deconect\u0103m acum, fata va deceda \u00een c\u00e2teva minute. Organismul ei este prea obosit, o chinuim mult prea mult.<\/p>\n

\u2014 Annabelle, m\u00e2ine oper\u0103m. Du-te acas\u0103 \u0219i dormi. M\u00e2ine am nevoie de tine cu for\u021be proaspete. Adeline are nevoie de tine apt\u0103.<\/p>\n

\u0218i-a dat ochii peste cap exasperat\u0103. Nu are dreptate. Adeline va reu\u0219i. Ea chiar va ie\u0219i \u00eenving\u0103toare din tot haosul \u0103sta. M-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 ea \u0219i am cuprins-o cu m\u00e2na. \u00cei m\u00e2ng\u00e2iam p\u0103rul blond ca spicele de gr\u00e2u, mas\u00e2ndu-i u\u0219or t\u00e2mpla.<\/p>\n

“Eu \u0219tiu c\u0103 tu vei reu\u0219i. Am \u00eencredere. Tu nu-i asculta pe ei, nu sunt \u00een apele lor. Promit c\u0103 vei tr\u0103i \u0219i vei respira tu.<\/em>“<\/p>\n

Am adormit cu ea \u00een bra\u021be, somnul fiind foarte scurt. La primele raze ale dimine\u021bii m-am trezit \u0219i am preg\u0103tit totul pentru opera\u021bia micu\u021bei Adeline, motiv pentru care am l\u0103sat-o pu\u021bin singur\u0103 \u00een salon.<\/p>\n

\n

***<\/p>\n

Aud zgomot pe hol \u0219i v\u0103d c\u0103 toat\u0103 lumea este agitat\u0103. \u021aipete, u\u0219i tr\u00e2ntite, copii pl\u00e2ng\u00e2nd dup\u0103 p\u0103rin\u021bii lor, medici \u0219i asistente alerg\u00e2nd \u00een toate p\u0103r\u021bile. Totul este prea rapid, iar eu obosesc. \u00cencerc s\u0103 m\u0103 ridic, nu pot. Renun\u021b la orice alt\u0103 mi\u0219care \u0219i m\u0103 rezum doar la a privi spre aparatul care st\u0103 deasupra mea. Niciodat\u0103 nu am \u00een\u021beles ce face. Andrew, a\u0219a mi-a zis s\u0103 \u00eel numesc, de\u0219i toat\u0103 lumea vorbe\u0219te politicos cu el, pe mine m\u0103 ceart\u0103 c\u00e2nd \u00eei vorbesc formal. Mi-a zis c\u0103 el e doar ‘Andrew’. Oricum, mi-a spus c\u0103 aparatul \u0103sta e un televizor pentru \u00eengeri. Ei m\u0103 vegheaz\u0103 \u0219i c\u00e2nd eu dorm, ei au o pauz\u0103, aparent nesemnificativ\u0103, \u0219i atunci se uit\u0103 la desene.<\/p>\n

Andrew se apropie de mine \u0219i \u00eemi d\u0103 o bomboan\u0103. Este foarte atent cu mine. Primesc des bomboane \u0219i stau degeaba. Toat\u0103 lumea \u00eemi spune c\u0103 sunt un copil cuminte.<\/p>\n

Dup\u0103 ce m\u0103n\u00e2nc bomboane, m\u0103 duc la somn. Mereu p\u0103\u021besc asta. Cred c\u0103 \u00eengerii au obosit \u0219i vor s\u0103 se odihneasc\u0103. Simt c\u0103 sunt plimbat\u0103, iar pe hol este mult mai frig. Ajung iar la c\u0103ldur\u0103, dar nu \u00een camera mea. Este mai mare \u0219i mult mai decorat\u0103. Becul este mai mare \u0219i sunt mai multe \u00een jurul lui. El este p\u0103rintele \u0219i celelalte lumini sunt copii. Z\u00e2mbesc \u0219i Andrew se uit\u0103 la mine. Apoi adorm. Noapte bun\u0103, \u00eengerilor.<\/p>\n

***<\/p>\n

\u2014 Este totul preg\u0103tit?<\/p>\n

\u2014 Da.<\/p>\n

Opera\u021bia \u00eencepe \u0219i v\u0103d pe chipul celor prezen\u021bi c\u0103 sunt irita\u021bi. Nu am de g\u00e2nd s\u0103 renun\u021b la Adeline. Este un fel de compromis. Nici ea nu are de g\u00e2nd s\u0103 renun?e la via\u021b\u0103. Suntem chit.<\/p>\n

Opt ore sunt o alt\u0103 persoan\u0103. Nici tat\u0103, nici mam\u0103, nici medic. Sunt doar un om care lupt\u0103 pentru via\u021ba unui copil de nou\u0103 ani. Are o \u00eentreag\u0103 via\u021b\u0103 \u00eenainte \u0219i eu nu am de g\u00e2nd s\u0103 nu-i ofer asta.<\/p>\n

\u00cei aspir pl\u0103m\u00e2nii de surplusul de lichid. Caut orice pe fiecare canal, \u00een fiecare \u021besut, celul\u0103, atom, peste tot. Caut tot ce se poate c\u0103uta. Nu \u0219tiu ce ar putea fi. M\u0103 uit pe toate p\u0103r\u021bile, dup\u0103.. orice. Ceva nu este \u00een regul\u0103, iar eu voi afla ce.<\/p>\n

Ajung la concluzia c\u0103 trebuie s\u0103 \u00eencetez acum, abia dup\u0103 ce con\u0219tientizez c\u0103 am \u0219inut-o deschis\u0103 destul. Prime\u0219te a patra doz\u0103 de anestezie. M\u0103 conformez \u0219i, pentru un moment, o las a\u0219a.\u00a0 Dar nu am nici cel mai mic g\u00e2nd de a renun\u021ba de tot.<\/p>\n

Dup\u0103 ce m\u0103 asigur c\u0103 este dus\u0103 \u00een sala de terapie intensiv\u0103, intru \u00een cabinet. Odat\u0103 cu prezen\u021ba mea, se face lini\u0219te \u0219i to\u021bi m\u0103 privesc.<\/p>\n

\u2014 Ce e?<\/p>\n

\u2014 Domnule Kafka, cred c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eenceta\u021bi. Nu se poate face nimic. Omenesc e imposibil!<\/p>\n

\u2014 Annabelle, ajunge! O voi rezolva. Am nevoie de timp. Voi interveni c\u00e2nd voi avea o alt\u0103 pist\u0103.<\/p>\n

\u2014 A\u021bi t\u0103iat-o de opt ori p\u00e2n\u0103 acum! Pentru numele lui Dumnezeu, cred c\u0103 ajunge! Are nou\u0103 ani, v\u0103 da\u021bi seama de asta? O tortura\u021bi mai mult. G\u00e2ndi\u021bi-v\u0103, st\u0103 aici de nou\u0103 luni, c\u00e2t un copil \u00een p\u00e2ntec. \u0218i-a pierdut orice abilitate. Nu r\u00e2de, nu se mi\u0219c\u0103, nu vorbe\u0219te foarte mult. Ce dori\u021bi?<\/p>\n

\u2014 Cred c\u0103 ajunge. Adeline r\u0103m\u00e2ne aici. Iar eu, nu-\u021bi permit s\u0103 vorbe\u0219ti a\u0219a! \u0218tiu ce fac!<\/p>\n

\u2014 De fapt, nu \u0219ti\u021bi! Nu ave\u021bi nici o idee! \u0218tiu c\u0103 v\u0103 este greu, dar g\u00e2ndi\u021bi-v\u0103. So\u021bia dumneavoastr\u0103 nu cred c\u0103 ar fi vrut a\u0219a ceva..<\/p>\n

\u2014 Nu te voi las\u0103 s\u0103 vorbe\u0219ti de ea! Tu nu \u0219tii ce ar fi vrut ea!<\/p>\n

\u2014 Poate c\u0103 nu, dar sunt sigur\u0103 c\u0103 nu \u0219i-ar fi dorit s\u0103-\u0219i vad\u0103 copilul suferind at\u00e2t! Dup\u0103 cum am spus, \u0219tiu c\u0103 v\u0103 este greu, dar trebuie s\u0103 accepta\u021bi. Adeline este mult prea sl\u0103bit\u0103, iar toate aceste interven\u021bii nu o ajut\u0103. Nou\u0103 luni nu a?i putut afla cauza pentru care ea nu poate respira, de ce crede?i c\u0103 ve?i afla acum? Asculta?i-ne.. M\u0103car odat\u0103..<\/p>\n

\u2014 Nu! Exclus!<\/p>\n

Ies din cabinet \u00eenainte ca cineva s\u0103 mai \u00eencerce s\u0103 m\u0103 \u00eentoarc\u0103 din drum. Am ajuns prea departe pentru a renun?a acum.<\/p>\n

Trec pe la Adeline, care doarme \u00een urma zilei de azi. Nu a ie\u0219it \u00eenc\u0103 de sub efectul anesteziei. O pup p\u0103rinte\u0219te pe frunte, dup\u0103 care m\u0103 duc acas\u0103.<\/p>\n

Apa rece \u00eemi invadeaz\u0103 fiecare por. M\u0103 relaxez, iar odat\u0103 cu asta, \u00eencep \u0219i lacrimile s\u0103 curg\u0103. \u00cemi dau cu m\u00e2na prin p\u0103r, apoi m\u0103 rezem de perete. Toat\u0103 emo\u021bia acumulat\u0103 se revars\u0103 \u0219i r\u0103m\u00e2ne aici, \u00een cabina de du\u0219.<\/p>\n

\u00cemi fac o cafea, apoi m\u0103 a\u0219ez pe gresia rece din balcon. Pl\u00e2nd, beau \u0219i simt c\u0103 mor de dor p\u00e2n\u0103 adorm.<\/p>\n

****<\/p>\n

\u2014 Hai s\u0103 ne juc\u0103m, Adeline.<\/p>\n

\u2014 Tati mi-a spus s\u0103 nu vorbesc cu str\u0103inii. Cred c\u0103 am s\u0103 te refuz.<\/p>\n

\u2014 Dar eu nu sunt un str\u0103in. Eu sunt tu. \u0218i tu e\u0219ti eu. Sem\u0103n\u0103m perfect, nu vezi?<\/p>\n

Silueta din fa\u0219a mea face o piruet\u0103. Chiar sem\u0103n\u0103m, dar tot nu ar trebui s\u0103 am \u00eencredere. Cum de pot vorbi cu.. mine?<\/em><\/p>\n

\u2014 Adeline, nu mai fi a\u0219a t\u0103cut\u0103. Am multe juc\u0103rii frumoase. Vino cu mine. Ne vom distra.<\/p>\n

\u2014 Dac\u0103 e\u0219ti eu, de ce sunt aici? Unde sunt eu? \u0218i de ce sunt singur\u0103 \u00een locul \u0103sta?<\/p>\n

\u2014 Aici e\u0219ti \u00een cer. \u0218tii tu, locul \u0103la cu \u00eengeri, unde to\u021bi sunt ferici\u021bi. \u0218i eu sunt \u0219i tu \u0219i oricine vine aici. Trebuie doar s\u0103 accep\u021bi c\u0103 e\u0219ti aici. D\u0103-mi m\u00e2na \u0219i-\u021bi voi ar\u0103ta locurile de pe aici.<\/p>\n

\u2014 O s\u0103 merg, dar nu \u00ee\u021bi dau m\u00e2na. Nu cred c\u0103 e totul a\u0219a cum spui. Am fost un copil ascult\u0103tor \u0219i \u00eemi voi p\u0103stra sfaturile date de tata.<\/p>\n

\u2014 Dar el nu e aici. Sunt doar eu. Haide.<\/p>\n

Am nou\u0103 ani, dar tot nu cred c\u0103 e bine. Mi se pare ceva ireal. Dac\u0103 to\u021bi sunt ferici\u021bi, ei unde sunt? De ce nu v\u0103d pe nimeni?<\/p>\n

\u2014 O s\u0103 m\u0103 plimb singur\u0103.<\/p>\n

M\u0103 \u00eendrept spre locul opus figurei. <\/em>\u00cencerc s\u0103-mi adun g\u00e2ndurile \u0219i s\u0103 \u00eemi dau seama cum pot pleca de aici. M\u0103 refer, de tot.<\/p>\n

\u00cen fa\u021ba mea v\u0103d pe cineva st\u00e2nd pe banc\u0103. Nu se \u00eentoarce cu fa\u021ba spre mine, dar \u00eemi face semn s\u0103 merg l\u00e2ng\u0103 ea. M\u0103 \u00eendrept cu pa\u0219i len\u021bi, c\u0103ut\u00e2nd cu privirea un loc de refugiu, \u00een caz c\u0103 va fi nevoie.<\/p>\n

C\u00e2nd \u00eei v\u0103d fa\u021ba, \u00eemi pierd echilibru \u0219i cad \u00een \u0219ezut. Asta nu se poate \u00eent\u00e2mpla. Cine este ea? <\/em>Cine sunt eu?<\/em><\/p>\n

\u2014 Tot tu?<\/p>\n

\u2014 Nu te-am mai \u00eent\u00e2lnit azi, dar te c\u0103utam.<\/p>\n

\u2014 Atunci.. Sunt mai mul\u0163i de.. Eu? <\/em>\u00cemi po\u0163i explica ce \u00eensemn\u0103 toate astea?<\/p>\n

\u2014 Aici e\u015fti \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte. Am aceea\u015fi v\u00e2rst\u0103 cu tine. Adic\u0103, eu sunt tu, deci \u00ee\u0163i pot explica \u00eentr-un mod pe care tu s\u0103-l \u00een\u0163elegi. Practic, g\u00e2ndim la fel. Deci, e\u015fti \u00eentre via\u0163\u0103 \u015fi moarte. Aici sunt toate personalit\u0103\u0163ile tale. Sunt toate tu-urile <\/em>pe care le cuno\u015fti sau nu. Minciuna, R\u0103utatea, Egoismul, Bl\u00e2nde\u0163ea, Bun\u0103tatea. Eu sunt Bun\u0103tatea, probabil pe cine ai \u00eent\u00e2lnit tu a fost Minciuna. Ea trebuie s\u0103 spun\u0103 lucruri frumoase, s\u0103 te atrag\u0103 aici. Nu trebuie s\u0103 atingi pe nimeni! Nici m\u0103car pe mine. Trebuie s\u0103 stai doar tu \u015fi s\u0103 g\u0103se\u015fti acel portal. Este o lumin\u0103 alb\u0103. C\u00e2nd o g\u0103se\u015fti, strig\u0103 pe cine vrei s\u0103 vezi. Acea persoan\u0103 te va auzi \u00een somn \u015fi va veni dup\u0103 tine s\u0103 te salveze. Singura \u015fi unica regul\u0103 e c\u0103 trebuie s\u0103-\u0163i \u00eendepline\u015fti misiunea. Nu conteaz\u0103 c\u00e2t vei sta aici. Dac\u0103 nu \u00ee\u0163i \u00eendepline\u015fti menirea, nu vei g\u0103si lumina.<\/p>\n

\u2014 \u015ei ce trebuie s\u0103 fac? Care e menirea mea? B\u0103nuiesc c\u0103 \u015ftii, din moment ce e\u015fti eu.<\/p>\n

\u2014 Desigur. De asta m-ai g\u0103sit. Ai sim\u0163it ceva, nu?<\/p>\n

\u2014 Da. Ceva ciudat. Am sim\u0163it c\u0103 pe aici trebuie s\u0103 merg \u015fi c\u0103 nu trebuie s\u0103 am \u00eencredere \u00een cel\u0103lalt eu<\/em>.<\/p>\n

\u2014 Bun. Deci e\u015fti “antrenat\u0103”. Trebuie s\u0103 cau\u021bi o metod\u0103 prin care te vindeci. \u0218tii c\u0103 e\u0219ti bolnav\u0103, nu?<\/p>\n

\u2014 Da, respir pu\u021bin greu.<\/p>\n

\u2014 De fapt, tu nu respiri deloc. Afl\u0103 de ce \u0219i \u00eenvinge aici. C\u00e2nd te \u00eentorci \u00een dimensiunea ta vei fi ca nou\u0103. Doar caut\u0103, bine? Po\u021bi merge peste tot, ai orice abilitate vrei. Doar c\u0103 nu trebuie s\u0103 atingi pe nimeni pe aici. Dac\u0103 ai nevoie de ajutor, strig\u0103-m\u0103. Voi veni repede. Acum, te las s\u0103 \u00ee\u021bi pui g\u00e2ndurile \u00een ordine.<\/p>\n

Bun\u0103tate a plecat. \u00cencerc s\u0103 asimilez tot \u0219i s\u0103 fac ce trebuie. Pentru un moment, vreau s\u0103 merg \u00een camera 108. Vreau s\u0103 v\u0103d dac\u0103 este a\u0219a cum mi s-a spus.<\/p>\n

M\u0103 concentrez asupra acestui loc \u0219i \u00eenchid ochii. C\u00e2nd \u00eei deschid, sunt \u00eentr-un spital. M\u0103 v\u0103d pe pat.. Cu o masc\u0103 ciudat\u0103 \u0219i tata st\u00e2nd acolo, cu ni\u0219te fi\u0219e \u00een m\u00e2n\u0103. Este foarte atent la ce scrie acolo \u0219i-mi mai arunc\u0103 unele priviri fugitive. M\u0103 a\u0219ez l\u00e2ng\u0103 el, dar \u0219tiu c\u0103 nu m\u0103 simte. Nu \u0219tie c\u0103 sunt aici cu el.. \u00centr-un fel. Practic acum sunt aproape.. moart\u0103. \u00cencerc s\u0103 nu m\u0103 g\u00e2ndesc prea mult la asta \u0219i m\u0103 plimb prin salon. M\u0103 simt mai matur\u0103, simt c\u0103 nu mai sunt eu \u00eentocmai. M\u0103 simt ciudat. E ceva diferit. M\u0103 uit \u00een oglind\u0103 \u0219i-mi v\u0103d reflexia. Port aceea\u0219i rochi\u021b\u0103 alb\u0103, de spital. \u00cencerc s\u0103-mi aduc aminte cum am ajuns aici, dar fiecare detaliu este \u00een cea?\u0103. Oric\u00e2t m-a\u0219 g\u00e2ndi la asta, parc\u0103 cea\u021ba se ad\u00e2nce\u0219te.<\/p>\n

“Tati, am nevoie de ajutor. Te rog, m\u0103 auzi?”<\/p>\n

\u00cel v\u0103d cum se ridic\u0103 \u0219i pleac\u0103 \u00een biroul lui. \u00cel urmez \u0219i eu, imediat ce arunc \u00eenc\u0103 o privire la corpul meu, acum ne\u00eensufle\u021bit. Atunci, eu sunt sufletul?<\/p>\n

Sunt ca o fantom\u0103.\u00a0 Eu \u00eei v\u0103d pe ei, dar ei nu pot. Aud vocile persoanelor, disting ceea ce zic \u0219i o replic\u0103 \u00eemi atrage aten?ia.<\/p>\n

“Accident.” R\u0103m\u00e2n focusat\u0103 pe asta \u0219i redau evenimentele din trecut.<\/p>\n

\u2014 Domnule Kafka, tr\u0103i\u021bi \u00een trecut \u0219i v\u0103 face\u021bi r\u0103u. So\u021bia dumneavostr\u0103 a decedat \u00een acel accident, acum \u00eencerca\u021bi s\u0103 v\u0103 salva\u021bi feti\u021ba care nu mai poate fi salvat\u0103. Ea este aproape..<\/p>\n

\u2014 S\u0103 nu \u00eendr\u0103zne\u0219ti s\u0103 zici asta! \u0218tiu cum este ea. Iar ea este bine! \u0218i va fi excelent dup\u0103 ce \u00eemi dau seama de ce nu respir\u0103, clar!<\/p>\n

Tati \u021bipa la o asistent\u0103. Nu l-am v\u0103zut niciodat\u0103 a\u0219a. El chiar s-a sup\u0103rat pe acea doamn\u0103.<\/p>\n

\u00cemi invoc memoria voluntar\u0103 \u0219i accesez “folderul” accident.<\/p>\n

Imagini de la acea dat\u0103 \u00eemi revin \u00een minte. Mami conducea pe o zi furtunoas\u0103, iar ploaia era intens\u0103. Nu se vedea mare lucru \u00een fa\u021b\u0103 \u0219i \u00een ultimele secunde, a evitat o femeie cu un copil \u00een bra\u021be. A pierdut controlul volanului \u0219i atunci s-a \u00eent\u00e2mplat. Am ie\u0219it de pe carosabil \u0219i am distrus recolta unui fermier. “Ne pare r\u0103u.” Ma\u0219ina noastr\u0103 s-a oprit \u00eentr-un copac \u0219i totul s-a \u00eentunecat. Acum, v\u0103d trupul mamei plin de s\u00e2nge \u0219i eu \u00een spatele ei, cu ochii \u00eentredeschi\u0219i. Bun, \u0103sta s\u0103 fie motivul pentru care nu pot respira? Ce s-a putut \u00eent\u00e2mpla atunci?<\/p>\n

M\u0103 a\u0219ez pe o piatr\u0103 mare \u0219i rece. V\u0103d luminile ma\u0219inilor de poli\u021bie, ambulan\u021bele cu sirenele pornite, totul. Acum v\u0103d totul. \u0218i asist ca la un spectacol cu final nefericit. Un film macabru, regizat cu s\u00e2nge rece.<\/p>\n

Pe mama au a\u0219ezat-o pe o targ\u0103 \u0219i \u00eencercau s\u0103 o readuc\u0103 la via\u021b\u0103. Pentru ea era deja prea t\u00e2rziu. Am sim\u021bit cum lacrimile \u00eencep s\u0103 curg\u0103 \u0219i \u00eemi ud\u0103 obrajii. Mi-am mutat privirea. Scena de aici era prea greu de suportat. M-am a\u0219ezat l\u00e2ng\u0103 mine. Am v\u0103zut cum mi-am dat ochii peste cap, tu\u0219eam s\u00e2nge, eram sl\u0103bit\u0103. M-au urcat \u00een ambulan\u021b\u0103 \u0219i mi-au f\u0103cut masaj cardiac. Pentru un moment, \u00eemi revenisem, dar la spital lucrurile deja st\u0103teau diferit. Intrasem \u00eentr-un \u0219oc grav, iar respira\u021bia mea devenea din ce \u00een ce mai grea. Tata pl\u00e2ngea \u0219i m\u0103 intuba. Umbla cu foarte mare grij\u0103 cu mine, era total debusolat \u0219i \u00eendurerat. O pierduse deja pe mama \u0219i instinctul patern \u00eel f\u0103cea s\u0103 lupte pentru mine, unicul copil.<\/p>\n

Am revenit \u00een dimensiunea paralel\u0103. Am aflat c\u00e2te ceva, acum trebuie s\u0103 caut lumina.<\/p>\n

O strigam pe Bun\u0103tate, dar nu venea. Mi-a spus c\u0103 va veni imediat, dar acum m\u0103 \u00eendoiesc. Poate are ceva de f\u0103cut.<\/p>\n

\u2014 Scuze c\u0103 am \u00eent\u0103rziat. Egoism se certa cu L\u0103comie. a\u0219a se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd mama nu e acas\u0103. Spune, ce s-a \u00eent\u00e2mplat? Cu ce te ajut?<\/p>\n

\u2014 Am descoperit ceva, acum ce trebuie sa fac? De unde s\u0103 \u00eencep s\u0103 caut lumina?<\/p>\n

\u2014 Peste tot. Poate fi peste tot. Poate dura foarte mult timp sau foarte pu\u021bin, depinde de c\u00e2t de repede \u00ee\u021bi dai seama de loc.<\/p>\n

\u2014 Dar tu \u0219tii unde e?<\/p>\n

\u2014 Asta nu \u00ee\u021bi pot zice. Acum, trebuie s\u0103 plec. Mai ai voie s\u0103 m\u0103 chemi o singur\u0103 dat\u0103, dac\u0103 nu m\u0103 chemi, voi veni eu c\u00e2nd g\u0103se\u0219ti locul. Succes, Adeline!<\/p>\n

Am r\u0103mas singur\u0103 din nou. M-am a\u0219ezat pe un perete alb. Tot ce e aici pare a fi un perete. \u0102sta s\u0103 fie vidul? M\u0103 aflu \u00eentre via\u021b\u0103 \u0219i moarte. Practic, de mine depinde dac\u0103 voi tr\u0103i sau nu. \u0219i voi tr\u0103i. Tati, m\u0103 \u00eentorc la tine, \u00ee\u021bi promit.<\/p>\n

Analizam fiecare loc, fiecare cr\u0103p\u0103tur\u0103, tot ce pare a fi ceva semnificativ sau nu. M\u0103 plimbam peste tot, c\u0103ut\u00e2nd ceva ce pot g\u0103si \u0219i \u00een c\u00e2\u021biva ani. Aici sunt ani, secunde? Exist\u0103 timp?<\/p>\n

Am mers la lac. Era un loc pe care-l frecventam des cu p\u0103rin\u021bii mei. Nici urm\u0103 de lumin\u0103. M\u0103car acum am certitudinea c\u0103 nu mai apar ceilal\u021bi “eu”. Sunt complet singur\u0103, iar asta m\u0103 f\u0103cea s\u0103 m\u0103 simt bine. Cel pu\u021bin, relativ, \u00eentr-un mod impropriu spus.<\/p>\n

Eram complet sigur\u0103 c\u0103 nu voi mai intra aici, a\u0219a c\u0103 iat\u0103-m\u0103, st\u00e2nd \u00een fa\u021ba cimitirului. Mi-e fric\u0103 de locul \u0103sta. Nu \u00een\u021beleg cum vine chestia asta cu imaginile \u0219i locurile care apar \u0219i dispar, dar lumina aia nu-i aici. Ar fi trebuit s\u0103 fie ceva, un semn, dar nu e. E doar \u00eentuneric total, iar asta m\u0103 nelini\u0219te\u0219te.<\/p>\n

Poate nu trebuie s\u0103 caut o lumin\u0103 zbur\u0103toare, ci o surs\u0103 de lumin\u0103. Am mers \u00een unicul loc unde lumina este dat\u0103 cu scopul de a ajuta. Sala de opera\u021bii. Este ceva cu locul \u0103sta. Acum simt, simt c\u0103 sunt pe drumul cel bun. Acolo trebuie s\u0103 fie. Simt siguran\u021ba.<\/p>\n

Mi-am \u00eencercat norocul. Am ajuns acolo, iar sentimentul s-a \u00eente\u021bit. Becurile acelea mari erau \u0219i mai mari. Lumina era orbitoare, iar sala ar\u0103ta la fel, cu excep\u021bia unui mic detaliu. Nu erau toate acele instrumente specifice, ci doar l\u0103mpi. Peste tot. M-am dus \u00een fa\u021ba sursei primare \u0219i mi-am amintit c\u0103 trebuie s\u0103 chem o persoan\u0103. O singur\u0103 persoan\u0103. Ini\u021b\u021bial, am vrut s\u0103 o chem pe mama. A\u0219 vrea s\u0103 o rev\u0103d din tot sufletul, dar trebuie s\u0103 m\u0103 g\u00e2ndesc bine. Oric\u00e2t de mult a\u0219 vrea s\u0103 o rev\u0103d, mama nu m\u0103 poate ajuta. Este deja \u00een Cer. Ea este \u00eenger. \u0219i nu poate veni pe p\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n

\u2014 Tati, dac\u0103 m\u0103 auzi, am nevoie de tine. \u0218tiu pe cine trebuie s\u0103 chem. Te rog, r\u0103spunde-mi. Mi s-a spus c\u0103 m\u0103 po\u021bi auzi.<\/p>\n

A revenit acel sentiment. O rev\u0103d pe Bun\u0103tate.<\/p>\n

\u2014 Ai f\u0103cut ce trebuia. Acum, spune-i ce te apas\u0103. Va fi bine. Mi-a p\u0103rut bine s\u0103 te cunosc, AlterEgo.<\/p>\n

Cu ultimele cuvinte rostite, s-a retras pentru totdeauna \u00een eternitate.<\/p>\n

\u2014 Adeline?<\/p>\n

\u2014 Tati..?!<\/p>\n

Ochii mi s-au umezit iar\u0103\u0219i. Nu \u0219tiam dac\u0103 pot s\u0103 \u00eel ating sau nu, dar pentru un moment, nu mi-a p\u0103sat. L-am str\u00e2ns \u00een bra\u0219e, am\u00e2ndoi t\u00e2njind dup\u0103 asta.<\/p>\n

\u2014 Tati, nu cred c\u0103 avem mult timp. Pl\u0103m\u00e2nii mei sunt r\u0103ni\u021bi din cauza unui ciob. E foarte mic, de asta nu l-ai v\u0103zut p\u00e2n\u0103 acum. Te rog, ajut\u0103-m\u0103. Ceilal\u021bi m\u0103 caut\u0103 \u0219i vor s\u0103 m\u0103 ia de l\u00e2ng\u0103 tine.<\/p>\n

Imaginea a devenit brusc neclar\u0103 \u0219i totul a devenit un vid negru. \u0102sta s\u0103 fie sf\u00e2r\u0219itul?<\/p>\n

\n****<\/p>\n

M-am trezit brusc dintr-un somn profund. Adelinde \u00eenc\u0103 are o imagine cald\u0103 \u00een mintea mea. Ceasul \u00eendic\u0103 ora patru a.m. M\u0103 duc \u00een camera de gard\u0103 \u0219i anun\u021b c\u0103 azi oper\u0103m. Azi o <\/em>oper\u0103m.<\/p>\n

\u2014 Nu, domnule Kafka, nu. Este de ajuns. Gata cu opera\u021biile pe Adelinde. A fost torturat\u0103 suficient.<\/p>\n

\u2014 Este ultima dat\u0103, promit. \u0218tiu ce are. Ea.. Ea mi-a spus. De data asta, ea mi-a spus<\/em> mie.<\/p>\n

Mi-au aruncat to\u021bi ni\u0219te priviri de parc\u0103 a\u0219 fi \u00eenebunit cu totul, dar nu e a\u0219a. Ea chiar a vorbit cu mine.<\/p>\n

M-au ascultat \u0219i de data asta, iar la ora \u0219ase sala era deja preg\u0103tit\u0103. I-am oferit o ultim\u0103 “bomboan\u0103” \u0219i am \u00eenceput procedura. Odat\u0103 ajuns \u00een interiorul ei, \u00een pl\u0103m\u00e2n, am \u00eenceput s\u0103 fiu mult mai atent. C\u00e2nd am v\u0103zut un corp str\u0103lucitor, mi-au dat lacrimile. Am \u00eendep\u0103rtat corpul str\u0103in cu grij\u0103, ciobul fiind acum \u00eendep\u0103rtat. Asisten\u021bii se uitau ciudat la mine, iar eu nu-mi mai st\u0103p\u00e2neam emo\u021biile.<\/p>\n

Dup\u0103 ce opera\u021bia a luat sf\u00e2r\u0219it, am mobilizat-o, am dus-o la terapie intensiv\u0103 \u0219i am a\u0219teptam s\u0103 vedem evolu\u021bia.<\/p>\n

Adeline a deschis ochii \u0219i mi-a fixat privirea. A z\u00e2mbit clad, apoi a adormit la loc. Am s\u0103rutat-o p\u0103rinte\u0219te, am \u00eenvelit-o \u0219i am ie\u0219it pe holul spitalului. Acum era bine. Ea era chiar bine, iar recuperarea va fi cu succes.<\/p>\n

\u00cen cabinet se vorbea despre mine, iar c\u00e2nd am ap\u0103rut, iar\u0103\u0219i s-a l\u0103sat lini\u0219te.<\/p>\n

\u2014 Spune-\u0219i ceva. Lega\u021bi-v\u0103 iar de nebunia mea. Nu-mi pas\u0103, acum tot ce conteaz\u0103 este c\u0103 Adeline este bine.<\/p>\n

\u2014 De fapt, noi voiam s\u0103 v\u0103 cerem scuze. V\u0103 felicit\u0103m din toat\u0103 inima \u0219i v\u0103 dorim tot ce este mai bun. Recuperare u\u0219oar\u0103 copilului dumneavoastr\u0103. Sper\u0103m c\u0103 ne ve-\u021bi putea ierta.<\/p>\n

Am z\u00e2mbit cald tuturor, apoi am ie\u0219it. Inima mea z\u00e2mbea din toate punctele de vedere. Acum sunt \u00eemp\u0103cat cu mine.<\/p>\n

\n***<\/p>\n

\u2014 Adeline, \u00ee?i este foame?<\/p>\n

\u2014 Vin imediat, tati. Acum m\u0103 joc cu Sara.<\/p>\n

\u2014 Bine, te a\u0219tept.<\/p>\n

Am v\u0103zut-o cobor\u00e2nd dup\u0103 zece minute. P\u0103rul ei lung, blond \u0219i ochii alba\u0219tri \u00eemi amintesc perfect de mama ei. Z\u00e2mbetul cald \u0219i gesturile tandre pe care le are, le-a mo\u0219tenit de la ea. Sunt m\u00e2ndru de ea \u0219i m\u0103 simt foarte norocos c\u0103 m\u0103 pot bucura \u00een continuare de minun\u0103\u021bia ei. Simpla ei prezen\u021b\u0103 \u00een cas\u0103 \u00eemi ofer\u0103 lini\u0219tea de mult pierdut\u0103. M\u0103car timpul nu a fost pierdut \u00een zadar. A meritat fiecare secund\u0103 de nesomn, de chin. Acum \u00eemi par doar ni\u0219te co\u0219maruri care se vor acoperi cu timpul.<\/p>\n

Am ie\u0219i \u00een parc \u0219i ne uitam la nori. Sara a plecat cu p\u0103rin\u021bii ei, a\u0219a c\u0103 sunt doar eu cu ea. Norii se uitau timid la noi, parc\u0103 bucur\u00e2ndu-se de momentul nostru odat\u0103 cu noi. O lumin\u0103 fulgertoare a trecut \u00een goan\u0103 pe cer. Nici eu \u0219i nici ea nu am uitat de acel sentiment ciudat, de acel fenomen care ne-a adus inapoi \u00eempreun\u0103, doar c\u0103 nu discut\u0103m despre asta. Doar ne bucur\u0103m de moment, de timpul care nu s-a scurs \u00eenc\u0103.<\/p>\n

Tr\u0103im o via\u021b\u0103 a himerelor, cu iubirea de copil \u0219i de p\u0103rinte, o via\u021b\u0103 \u00een eternitate, datorit\u0103 timpului deja trecut.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[text premiat la Blecher Fest 2018] de Andreea Alexandrina Lungu \u2014 Domnule Kafka, sunte\u021bi chemat de urgen\u021b\u0103! M\u0103 ridic rapid din pat. \u00cemi pun imediat ni\u0219te haine, nep\u0103s\u00e2ndu-mi de modul \u00een care ar\u0103t. \u00cemi dau cu ap\u0103 pe fa\u021b\u0103 \u0219i plec spre locul \u00een care via\u021ba mea prinde culoare, unde via\u021ba mea devine ceva semnificativ. […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1322,15],"tags":[1336,1334,1324,707,1115],"class_list":["post-12236","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-54","category-proza","tag-andreea-alexandrina-lungu","tag-blecher-fest-2018","tag-egophobia-54","tag-premiul-egophobia","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3bm","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12236","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12236"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12236\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12239,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12236\/revisions\/12239"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12236"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12236"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12236"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}