{"id":12255,"date":"2018-07-16T08:12:47","date_gmt":"2018-07-16T06:12:47","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12255"},"modified":"2018-07-08T11:18:10","modified_gmt":"2018-07-08T09:18:10","slug":"intr-o-ceasca-de-ceai","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12255","title":{"rendered":"\u00centr-o cea\u0219c\u0103 de ceai"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: justify;\"><span style=\"color: green;\">(Lecturi potrivite\/recomandate de Alexandra)<\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">de\u00a0Allex Tru\u0219c\u0103<\/p>\n<p>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A\u0219 fi vrut s\u0103 mai am timp s\u0103 stau cu el. Eram prea t\u00e2n\u0103r \u0219i prea necopt, iar acea ultim\u0103 cea\u0219c\u0103 de ceai b\u0103ut\u0103 \u00eempreun\u0103 fusese momentul c\u00e2nd realizasem ce fel de om aveam \u00een fa\u021b\u0103. Nu \u00eei pl\u0103cuser\u0103 niciodat\u0103 s\u0103rb\u0103torile \u00eenchinate eroilor \u00een care ni\u0219te necunoscu\u021bi vorbesc din c\u0103r\u021bi despre fapte \u0219i lucruri pe care nu le v\u0103zuser\u0103 \u0219i nu le vor putea \u00een\u021belege niciodat\u0103. Abia dup\u0103 mul\u021bi ani, \u00eei trimiseser\u0103 \u0219i lui o scrisoare de mul\u021bumire, semnat\u0103 la gr\u0103mad\u0103 cu alte c\u00e2teva mii \u0219i o medalie de fier. A\u0219teptase pentru ele aproape cincizeci de ani.<!--more--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u0218i nu pot uita ultima vizit\u0103 pe care i-am f\u0103cut-o. Sim\u021bisem mirosul de plante de cum b\u0103tusem la u\u0219a c\u0103su\u021bei, unde varul alb pierdea lupta cu praful \u0219i murd\u0103ria, cu ferestrele verzi scorojite. Eram un adolescent ca oricare altul, cu grijile \u0219i preocup\u0103rile specifice v\u00e2rstei. Nu-mi aminteam mare lucru despre b\u0103tr\u00e2nu\u2019, \u00eel vedeam de doar dou\u0103-trei ori pe an \u0219i aveam doar discu\u021bii de complezen\u021b\u0103. Nu \u0219tiam de ce a trebuise s\u0103 vin eu, eram convins c\u0103 o s\u0103 fie o or\u0103 de flec\u0103real\u0103 plictisitoare despre vreme, despre pensiile prea mici, despre reumatisme \u0219i medicamentele prea scumpe. Nici nu m\u0103 puteam \u00een\u0219ela mai amarnic. B\u0103tusem la u\u0219\u0103, iar acea or\u0103 mi-a r\u0103mas \u00een minte pentru totdeauna.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Sorinel, nepoate, ai ajuns la timp!<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">M\u0103 sim\u021bisem st\u00e2ngaci \u0219i ru\u0219inat, nu \u0219tiam dac\u0103 mai eram suficient de copil s\u0103 spun un <em>S\u0103ru\u2019-m\u00e2na!<\/em> sau era de ajuns un simplu <em>Bun\u0103 ziua!<\/em> ca \u00eentre doi adul\u021bi. Eram major de vreo patru luni, deci m\u0103 consideram b\u0103rbat \u00een toat\u0103 firea.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Hai \u00een cas\u0103, am f\u0103cut ceaiul! \u00eemi z\u00e2mbise cu b\u0103rbia \u00een afar\u0103, sem\u0103n\u00e2nd cu Popeye marinarul, plesc\u0103indu-\u0219i buzele \u0219i l\u0103s\u00e2nd s\u0103 se \u00eentrevad\u0103 c\u00e2teva cioburi de din\u021bi \u00eeng\u0103lbeni\u021bi de tutun. Parc\u0103 mo\u0219 Petric\u0103 avea \u0219i un tatuaj, doar c\u0103 era at\u00e2t de simplu \u0219i at\u00e2t de oribil \u00eenc\u00e2t cred c\u0103 i-l f\u0103cuse cineva dup\u0103 o\u00a0 partid\u0103 de poker \u00een tinere\u021be. \u00cen acel moment nu era vizibil, fiind \u00eembr\u0103cat cu haine cu m\u00e2nec\u0103 lung\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00cel priveam t\u00e2r\u0219\u00e2indu-\u0219i pa\u0219ii pe linoleumul pe care-l \u0219tiam de c\u00e2nd eram copil. \u00cen \u00eenc\u0103perea s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, cu o icoan\u0103 deasupra patului, tronau \u00eentr-un col\u021b o mas\u0103 simpl\u0103 acoperit\u0103 cu mu\u0219ama, o noptier\u0103 cu un televizor alb-negru, cadou de la tata din primul lui salariu, iar pe el o Biblie jerpelit\u0103. Tataie, la cei 75 de ani, vedea \u00eenc\u0103 bine, de\u0219i era un pic cam surd. Cu m\u00e2inile tremur\u00e2nd, adusese un ceainic \u0219i dou\u0103 c\u0103ni mari, se a\u0219ezase pe un scaun, sprijinindu-se \u00een bra\u021be \u0219i, schimonosit de efort, \u00eemi f\u0103cu semn s\u0103 fac acela\u0219i lucru. Oft\u0103 u\u0219urat, lipindu-\u0219i spatele de sp\u0103tarul scaunului.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">P\u0103rea s\u0103 fie ceva ceremonios \u00een modul \u00een care turna ceaiul, un gest pe care \u00eel repetase de multe ori. Ochii i se umeziser\u0103, iar m\u00e2inile, ca ni\u0219te gheare lungi, se \u00eencle\u0219taser\u0103 pe m\u00e2nerul ceainicului. Era \u00eembr\u0103cat \u00een costumul lui bun, pe care-l cump\u0103rase c\u00e2nd se \u00eensurase, cu c\u0103ma\u0219a care acum era de un alb \u00eeng\u0103lbenit. De reverul sacoului \u00eei at\u00e2rna m\u00e2ndr\u0103, medalia de veteran de r\u0103zboi.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Pentru c\u0103 am\u00e2ndoi eram st\u00e2njeni\u021bi,\u00a0 m\u0103 \u00eentrebase cum merge cu \u0219coala \u0219i cu fetele. Cum f\u0103ceau to\u021bi b\u0103tr\u00e2nii cu nepo\u021bii lor. Nu mai \u021bin minte ce i-am r\u0103spuns, probabil c\u0103 m\u0103 preg\u0103team pentru facultate \u0219i poate i-am zis \u0219i ceva din problemele mele existen\u021biale cu vreo coleg\u0103 de liceu. Ca s\u0103 \u00eel scap de un efort, luasem cutia de tabl\u0103 \u00een care \u021binea zah\u0103rul, i-am pus dou\u0103 linguri\u021be, uit\u00e2ndu-m\u0103 \u00een ochii lui sp\u0103l\u0103ci\u021bi, care se luptau cu lacrimile.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00cencercam s\u0103 \u00eemi dau seama de semnifica\u021bia acelei zile, \u00eens\u0103 nu \u00eemi p\u0103rea nimic cunoscut. Nu avea leg\u0103tur\u0103 nici cu zilele de na\u0219tere ale familiei, nici cu data decesului bunicii, iar eu nu \u0219tiam cum s\u0103 m\u0103 port, dac\u0103 s\u0103 m\u0103 prefac c\u0103 nu observ nimic sau s\u0103 \u00eel \u00eentreb despre ce e vorba.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Mul\u021bumesc c-ai venit, nepoate. C\u00e2nd era taic\u0103-tu fl\u0103c\u0103u, i-am povestit \u0219i lui. I-am cerut scuze, iar el a \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u0219i nu a zis nimic. Nu am mai adus niciunul vorba despre asta, sper s\u0103 m\u0103 fi iertat. Hai, nu \u00eencepe \u0219i tu, e\u0219ti b\u0103rbat. E\u0219ti c\u00e2t un urs de mare, cum s\u0103 pl\u00e2ngi?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014\u00a0 Nu pl\u00e2ng, tataie, cred c\u0103 mi-a intrat ceva \u00een ochi. \u0218i ceaiul \u0103sta-i fierbinte\u2026<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Bea u\u0219or, nepoate. \u0102sta e modul meu de cinstire a eroilor. \u0102ia adev\u0103ra\u021bi, de care nu \u0219tie nimeni. Cei al c\u0103ror nume zace prin vreun catastif, iar oasele lor \u00eengra\u0219\u0103 p\u0103m\u00e2ntul la Cotul Donului, Stalingrad sau \u00een lag\u0103rele din Siberia. Pentru ei, bem noi acum. Pentru Ionic\u0103 \u0219i Gheorghe ai lu\u2019 Boac\u0103r\u0103, pentru Costic\u0103 B\u00e2lb\u00e2itu\u2019, pentru ai lu\u2019 Ropotan, Costelu\u0219 de la Constan\u021ba. Oameni de care nimeni nu \u0219tie. \u00cen\u021belegi tu? Pentru lume sunt doar ni\u0219te numere \u0219i statistici. Exact cum zicea Stalin, arz\u0103-l-ar focul: <em>Moartea unui om este o tragedie, moartea a milioane de oameni reprezint\u0103 o statistic\u0103.<\/em><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Nu m\u0103 g\u00e2ndisem niciodat\u0103 la asta. Probabil nimeni dintre cei de v\u00e2rsta mea. Aveam alte preocup\u0103ri \u00een acea perioad\u0103 a vie\u021bii. Tot ce vedeam de Ziua Na\u021bional\u0103 \u0219i de Ziua Eroului era o poleial\u0103 suficient\u0103 s\u0103 trezeasc\u0103 \u00een noi un sentiment de m\u00e2ndrie, c\u0103 noi eram buricul p\u0103m\u00e2ntului. To\u021bi ne g\u00e2ndeam la eroii no\u0219tri, alerg\u00e2nd printre gloan\u021be \u0219i d\u00e2nd la final m\u00e2na cu pre\u0219edintele, care le recita un discurs patriotic pompos. Exact ca \u00een filmele americane.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 \u0218tii, nepoate, c\u00e2nd am plecat la r\u0103zboi, aveam 27 de ani \u0219i trebuia s\u0103 m\u0103 \u00eensor cu Tincu\u021ba, sora mai mic\u0103 a fra\u021bilor Boac\u0103r\u0103. Ni s-a spus c\u0103 rusnacii sunt obosi\u021bi, c\u0103 \u0219i-au luat b\u0103taie peste tot de la germani \u0219i italieni, iar Antonescu ne tot promitea c\u0103 ne lu\u0103m \u00eenapoi Bucovina. Ne-au chemat la \u00eencorporare, un doctor gras \u0219i cu fa\u021b\u0103 slut\u0103 se uita c\u00e2teva clipe la noi, \u0219i apoi ne d\u0103dea tuturor ni\u0219te h\u00e2rtii, cum c\u0103 eram ap\u021bi de luat la oaste. C\u00e2t au mai pl\u00e2ns mama \u0219i Tincu\u021ba c\u00e2nd mi-a venit ordinul de prezentare pe front! Iar tata st\u0103tea pe scaunul lui, fum\u00e2nd f\u0103r\u0103 s\u0103 spun\u0103 nimic. \u0218tia ce m\u0103 a\u0219teapt\u0103, el supravie\u021buise unui r\u0103zboi.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">M\u00e2na \u00eei tremura c\u00e2nd ducea cana fierbinte la gur\u0103. Sim\u021beam mirosul de tutun ieftin, care se impregnase \u00een carnea lui, \u00een pu\u021binele fire de p\u0103r alb pe care le mai avea pe pielea negricioas\u0103 a capului. \u00cen timp ce povestea, deschisese doi dintre nasturii c\u0103m\u0103\u0219ii din cauza fierbin\u021belii ceaiului, iar eu r\u0103m\u0103sesem cu ochii a\u021binti\u021bi asupra venelor noduroase de pe dosul palmei. Scosese un pachet de \u021big\u0103ri \u0219i o cutie de chibrituri \u0219i plesc\u0103ia cu poft\u0103 din buze.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 \u0218i c\u00e2nd am plecat, cu ni\u0219te camioane, din fa\u021ba prim\u0103riei, Tincu\u021ba mi-a zis s\u0103 m\u0103 \u00eentorc repede. Mama pl\u00e2ngea, spunea c\u0103 o s\u0103 se roage ne\u00eencetat s\u0103 vin acas\u0103 nev\u0103t\u0103mat. Tata m-a str\u00e2ns \u00een bra\u021be \u0219i mi-a zis: <em>Pune-\u021bi speran\u021ba \u00een Dumnezeu, dar nu uita c\u0103 el nu e acolo s\u0103 te apere<\/em>.\u00a0 Nu am \u00een\u021beles asta p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd nu am ajuns pe front. Dar mai \u00eent\u00e2i am ajuns la ora\u0219, la gar\u0103. Erau camioane venite de peste tot, fl\u0103c\u0103i cu geamantane mari de lemn. Unii \u00eembr\u0103ca\u021bi frumos, cu cizme \u00een picioare. Eu aveam ni\u0219te pantofi ieftini, de carton, al\u021bii\u00a0 mai s\u0103raci, doar cu c\u0103ma\u0219a de pe ei \u0219i cu opinci. Ne-au suit \u00een vagoane, iar \u0103ia de veniser\u0103 cu p\u0103rin\u021bii sau cu vreo m\u00e2ndru\u021b\u0103, ie\u0219eau la geam s\u0103 le fac\u0103 cu m\u00e2na. Noi \u0103\u0219tialal\u021bi, st\u0103team ghemui\u021bi, cu c\u00e2te o poz\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 sau o cruciuli\u021b\u0103 pe care o pupam s\u0103 ne-ajute \u0102l-de-Sus. \u0218i am ajuns la taberele de instruc\u021bie. Ne-au sp\u0103lat cu furtunurile cu ap\u0103 rece, au dat pe noi cu DDT, s\u0103 ne scape de p\u0103duchi, ne-au tuns\u2026 A\u0219a nepoate, ia zi, ce vrei s\u0103 te faci dup\u0103 facultate?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Nu \u0219tiu \u00eenc\u0103 tataie, \u00eent\u00e2i s\u0103 scap de bacalaureat. Sunt speriat de moarte, nici nu mai dorm noaptea.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">M\u0103 sim\u021beam ru\u0219inat de compara\u021bia jalnic\u0103 dintre un am\u0103r\u00e2t de examen \u0219i experien\u021ba bunicului meu. Vremurile lini\u0219tite de acum ne f\u0103ceau s\u0103 uit\u0103m ororile de alt\u0103dat\u0103. B\u0103tr\u00e2nul asculta lini\u0219tit, oft\u00e2nd din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd. \u00ce\u0219i num\u0103ra \u021big\u0103rile din pachet. Auzisem de la tata c\u0103 fuma cam dou\u0103 pachete pe zi. Se p\u0103rea c\u0103 nicotina \u0219i otr\u0103vurile \u00eel \u021binuser\u0103 \u00een via\u021b\u0103 \u0219i ferit de boli.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Unde r\u0103m\u0103sesem, nepoate? Ah, da. Dup\u0103 instruc\u021bie, ne-au dat ni\u0219te pu\u0219ti \u00een bra\u021be, ceva haine, rani\u021ba cu tot ce trebuie, un ofi\u021ber ne-a \u021binut un discurs frumos, cum c\u0103 acum am devenit b\u0103rba\u021bi adev\u0103ra\u021bi \u0219i vom merge s\u0103-i izgonim pe ivani, c\u0103 \u0103ia sunt le\u0219ina\u021bi de foame \u0219i alearg\u0103 ca ni\u0219te bezmetici c\u00e2nd aud c\u0103 vin solda\u021bii rom\u00e2ni. Ne g\u00e2ndeam c\u0103 ne ducem p\u00e2n\u0103 acolo \u0219i \u00een dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni ne \u0219i \u00eentoarcem acas\u0103. O \u0219i vedeam pe Tincu\u021ba cum m\u0103 a\u0219tepta \u00een costum popular, cu o coroni\u021b\u0103 \u00een fa\u021ba prim\u0103riei, cum primarul ne primea ca pe ni\u0219te eroi \u0219i c\u0103 f\u0103cea o hor\u0103 mare \u00een cinstea noastr\u0103. \u00cen schimb, am ajuns \u00een iad. Ne pi\u0219am pe noi c\u00e2nd auzeam duduind tancurile ru\u0219ilor. V\u0103zuser\u0103m c\u00e2t de slabi echipa\u021bi eram. Ajungeau la noi ziare \u00een care politicienii pream\u0103reau curajul osta\u0219ului rom\u00e2n, care cu pieptul gol \u00ee\u0219i \u00eenfrunta du\u0219manul. Da, o f\u0103ceam, pentru c\u0103 nu aveam cu ce altceva.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">B\u0103tr\u00e2nul se chinuia s\u0103-\u0219i st\u0103p\u00e2neasc\u0103 pl\u00e2nsul. Nu g\u0103seam niciun cuv\u00e2nt de \u00eemb\u0103rb\u0103tare. A\u0219 fi vrut s\u0103-i spun c\u0103 a trecuse, c\u0103 fusese demult, dar \u00een mintea lui parc\u0103 se \u00eent\u00e2mplase ieri. A\u0219a c\u0103 singurul gest pe care putusem s\u0103-l fac era s\u0103 \u00eel iau de m\u00e2n\u0103. O sim\u021bisem aspr\u0103, cald\u0103 \u0219i noduroas\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014\u00a0 \u0218i noi, eu \u0219i cu ai lu\u2019 Boac\u0103r\u0103, eram \u00een divizia 13 Infanterie, acolo \u00een Armata 3 Rom\u00e2n\u0103. Erau acolo pe front, nem\u021bi, ucrainieni, cehi, italieni. Unii mai glume\u021bi ziceau c\u0103 divizia noastr\u0103 e cu ghinion \u0219i c\u0103 o s\u0103 fim f\u0103cu\u021bi ar\u0219ice. \u0218i nu gre\u0219iser\u0103. Am fost f\u0103cu\u021bi praf \u0219i noi, \u0219i toat\u0103 Armata 3. Unde nu se duceau nem\u021bii \u0219i italienii, erau trimi\u0219i rom\u00e2nii. Ai lu\u2019 Ropotan erau mai curajo\u0219i, plecau cu ni\u0219te moldoveni be\u021bivi, aruncau grenadele sub tancurile rusnacilor, le distrugeau \u0219enilele, apoi s\u0103rea unu\u2019 cu bidonul de benzin\u0103 \u0219i le punea foc. Nu aveam mine anti tanc, statul nu ne cump\u0103ra, nem\u021bii nu ne d\u0103deau. \u0218tii de ce spuneau nem\u021bii c\u0103 rom\u00e2nii erau indisciplina\u021bi, nepoate?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Habar nu aveam de asta. Nu auzisem niciodat\u0103 a\u0219a ceva. Cuno\u0219tin\u021bele mele se limitau la ce scria \u00een manuale, c\u0103 rom\u00e2nii luptaser\u0103 la Odessa, Stalingrad, mun\u021bii Tatra \u0219i nu mai \u0219tiu pe unde. A, \u0219i chestia cu \u201eOsta\u0219i, v\u0103 ordon, trece\u021bi Prutul!\u201d. \u0218i c\u00e2teva c\u00e2ntece patriotice.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 De ce, tataie?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">M\u0103 g\u00e2ndisem s\u0103 mimez curiozitatea, dar chiar eram intrigat. Nu aveam \u00een fiecare zi ocazia s\u0103 vorbesc cu cei care scriseser\u0103 istoria. \u0218i care nu era a\u0219a cum scria \u00een c\u0103r\u021bi. Plesc\u0103ia \u00eentr-una din buze, \u00eentr-un mod deranjant, dar m\u0103 str\u0103duiam s\u0103 nu o ar\u0103t.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Din cauza modului \u00een care eram trata\u021bi. Nem\u021bii \u0219i italienii ne vedeau ca pe carne de tun. Dar cel mai dureros era modul \u00een care eram trata\u021bi de ofi\u021berii no\u0219tri. Eram mereu fl\u0103m\u00e2nzi, \u00eenghe\u021ba\u021bi, b\u0103tu\u021bi. C\u00e2nd se punea masa, ofi\u021berii primeau carnea \u0219i boabele. Apoi veneau subofi\u021berii, \u0103ia primeau \u0219i carne \u0219i zeam\u0103. La urm\u0103 veneau solda\u021bii \u0219i r\u0103canii. Pentru noi r\u0103m\u00e2nea doar apa \u00een care fusese fiart\u0103 carnea \u0219i dumicam \u00een ea buc\u0103\u021bi de p\u00e2ine \u00eent\u0103rit\u0103. Eram pu\u0219i la f\u0103cut grajduri pentru caii comandan\u021bilor, la s\u0103pat tran\u0219ee, la s\u0103pat cuiburi de mitraliere. C\u00e2nd era frig noaptea, ne \u00eengr\u0103m\u0103deam unii \u00een al\u021bii \u021bin\u00e2ndu-ne \u00een bra\u021be s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzim. Pl\u00e2ngeam \u0219i \u00eenjuram de mama focului ofi\u021berii, mai r\u0103u dec\u00e2t pe rusnaci. Sorinele, tat\u0103, dac\u0103 te faci om mare, s\u0103 nu fii nep\u0103s\u0103tor \u0219i nemilos cu cei mai oropsi\u021bi. O s\u0103 te duci la armat\u0103 \u00een cur\u00e2nd, nu?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Nu tataie, nu-mi place armata. \u0218i oricum, nu mai e obligatorie.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Ai dreptate, uit mereu. O ie\u0219i ceva bun din asta. Copiii s\u0103 steie s\u0103-nve\u021be, nu s\u0103 frece bocancii ofi\u021berilor. A\u0219a, apoi a venit ziua atacului. Ne-au f\u0103cut praf. Ai lu\u2019 Ropotan au fost \u00eentin\u0219i ca o marmelad\u0103 de \u0219enilele unui tanc. Ionic\u0103 Boac\u0103r\u0103 m\u0103 c\u0103ra \u00een spate dup\u0103 ce fusesem aruncat de suflul unei explozii. <em>B\u0103 Petric\u0103, fir-al al dracului, nu muri, b\u0103! Vrei s-o la\u0219i pe sor\u0103-mea v\u0103duv\u0103 c\u00e2nd nici nu v-a\u021bi luat? Crezi c\u0103 eu nu \u0219tiu c\u0103 v\u0103 \u00eent\u00e2lnea\u021bi pe furi\u0219? \u00cemi e\u0219ti ca un frate, boule!<\/em> Eu am sc\u0103pat atunci. Frate-su a fost desf\u0103cut \u00een buc\u0103\u021bi de o grenad\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 De ce nu mi-ai spus p\u00e2n\u0103 acum, tataie? De ce nu ai vorbit cu noi?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Valuri de compasiune m\u0103 cuprinseser\u0103 fa\u021b\u0103 de omul pe care \u00eel considerasem rece \u0219i nep\u0103s\u0103tor. Nu fusese genul acela de bunic care s\u0103-\u0219i \u021bin\u0103 nepotul pe genunchi \u0219i s\u0103-i spun\u0103 pove\u0219ti. C\u00e2nd era treaz, cel mai mult era plecat de acas\u0103, plimb\u00e2nd ni\u0219te g\u00e2\u0219te, dirij\u00e2ndu-le cu bastonul. \u00cen restul timpului, era la c\u00e2rciuma din sat, spre disperarea tatei. C\u00e2nd nu avea bani de b\u0103utur\u0103, aflasem de la ai mei c\u0103 bea spirt \u00eendoit cu ap\u0103. M\u0103 g\u00e2ndisem c\u0103 bea ca s\u0103 uite. To\u021bi vrem s\u0103 uit\u0103m c\u00e2te ceva.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Eh, nepoate, voi nu pute\u021bi \u00een\u021belege. Nu sunt cuvinte pentru a\u0219a ceva. R\u0103zboiul \u0103sta ne-a luat sufletele. Eram ca fra\u021bii. Po\u0219team to\u021bi o \u021bigar\u0103 primit\u0103 de poman\u0103 sau g\u0103sit\u0103 la vreun mort. C\u00e2nd plecam la lupt\u0103, \u00eempachetam frumos paltoanele \u0219i le l\u0103sam celorlal\u021bi \u00een caz c\u0103 nu ne-am fi \u00eentors. Mor\u021bii nu mai sim\u021beau frigul, pe c\u00e2nd cei vii\u2026 Cred c\u0103 mi-a intrat \u00een oase, nepoate. \u0218i mi-a \u00eenghe\u021bat sufletul. De asta nu am fost un tat\u0103 bun. \u0218i nici un so\u021b bun.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Tataie? Pe mamaie nu o chema Tincu\u021ba.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 A, da\u2026 C\u00e2nd m-am \u00eentors din r\u0103zboi, dup\u0103 patru ani de lag\u0103r, Tincu\u021ba mea se m\u0103ritase \u00eentr-un alt sat. Cu unu\u2019 care era \u00eenv\u0103\u021b\u0103tor. Mama \u0219i tata mi-au g\u0103sit ei o nevast\u0103, v\u0103duv\u0103 de r\u0103zboi. Femeie aprig\u0103, n-am ce zice. Doar c\u0103 nu mai eram om s\u0103-mi pese. Sufletul meu r\u0103m\u0103sese pe coclaurile din\u00a0 Kletskaia. Ne spuneam unul altuia c\u0103, dup\u0103 ce murim, s\u0103 ne \u00eentoarcem \u0219i s\u0103 hoin\u0103rim pe vecie pe acolo. S\u0103 st\u0103m la pove\u0219ti, s\u0103 nu mai sim\u021bim frigul \u0219i gloan\u021bele. Nepoate, ai putea face ceva pentru mine?<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 \u2026<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 C\u00e2nd o s\u0103 mor, eu o s\u0103 m\u0103 \u00eentorc la tovar\u0103\u0219ii mei, pe front. Ai putea s\u0103-mi pui \u00een sicriu un pachet de \u021big\u0103ri? Dar s\u0103 fie Carpa\u021bi, dintr-alea f\u0103r\u0103 filtru, nu porc\u0103rii str\u0103ine. Hai, nu te \u00eentrista. \u0218tiu c\u0103 nu mai am mult. Abia a\u0219tept momentul. S\u0103-i spui lu tac-tu c\u0103-mi pare r\u0103u c\u0103 nu am putut s\u0103-i ofer mai mult. \u0218i lu maic\u0103-ta, c\u0103 te-a crescut bine&#8230; Hai s\u0103-\u021bi mai pun un pic de ceai.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00cei \u00eentinsesem cana \u0219i f\u0103cusem eforturi s\u0103 nu izbucnesc \u0219i eu \u00een pl\u00e2ns. Nu m\u0103 a\u0219teptasem la a\u0219a ceva c\u00e2nd venisem. B\u0103tr\u00e2nul slab \u0219i costeliv, care \u00ee\u0219i aprinsese o \u021bigar\u0103 puturoas\u0103, p\u0103rea s\u0103 se transforme \u00een ochii mei \u00eentr-un t\u00e2n\u0103r soldat, \u00eembr\u0103cat cu un palton kaki, cu cizme roase \u0219i o pelerin\u0103 c\u00e2rpit\u0103, cu o pu\u0219c\u0103 cu baionet\u0103 pe um\u0103r. \u00cel vedeam cum \u00eentinde spre mine o can\u0103 de ceai aburind.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">O tuse zgomotoas\u0103, ce \u00eempro\u0219case stropi de saliv\u0103, f\u0103cuse s\u0103 se evapore imaginea aceea. Un g\u00e2nd \u00eencepuse s\u0103-mi dea t\u00e2rcoale&#8230;<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u2014 Probabil te \u00eentrebi de ce s\u0103rb\u0103torim cu ceai, nu-i a\u0219a? z\u00e2mbi el, cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi, \u0219terg\u00e2ndu-\u0219i lacrimile \u0219i balele de la col\u021bul gurii cu m\u00e2necile sacoului.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Recunoscusem sp\u0103\u0219it c\u0103 la asta m\u0103 g\u00e2ndeam.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u2014 \u00cen \u201844 c\u00e2nd Rom\u00e2nia a \u00eentors armele, ru\u0219ii ne-au dezarmat \u0219i ne-au trimis \u00een lag\u0103re. Zeci de mii de solda\u021bi au plecat \u0219i doar o parte s-au mai \u00eentors. Ne-au c\u0103rat ca pe vite 18 zile, cu m\u0103rfarul. Am ajuns mai mult mor\u021bi dec\u00e2t vii, iar acolo ne-au dezbr\u0103cat la pielea goal\u0103 \u0219i au \u00eenceput s\u0103 ne loveasc\u0103 cu nuielele <em>Ce-ai c\u0103utat, b\u0103, la Stalingrad? Nu puteai s\u0103 stai acas\u0103 la curva de nevast\u0103-ta?<\/em> Patru ani grei \u00een care am ros \u0219i curelele de la cizmele aruncate la gunoi. Adunam p\u0103duchii din cap \u0219i-i m\u00e2ncam. Ionic\u0103 a murit acolo. Fizic doar, c\u0103 mor\u021bi pe din\u0103untru eram \u00eenc\u0103 de la Cotul Donului. A\u0219a cum spuneam, nu aveam m\u00e2ncare. Dar erau tot felul de frunze, pe care le fierbeam. Noi le ziceam ceaiuri. Ne a\u0219ezam pe o sc\u00e2ndur\u0103 care \u021binea loc de mas\u0103, turnam \u00een gamelele alea jegoase \u0219i ne imaginam c\u0103 suntem bog\u0103tani englezi, lorzi de-\u0103ia mari, ca Churchill. \u0218i \u00eenainte s\u0103 bem, \u00eei pomeneam pe cei cu care plecasem de acas\u0103 \u0219i nu mai aveau trup s\u0103 stea l\u00e2ng\u0103 noi. \u0218i fac asta an de an. \u0218i ceilal\u021bi, dac\u0103 or mai fi \u00een via\u021b\u0103, cred c\u0103 fac la fel. E modul nostru de a-i cinsti pe adev\u0103ra\u021bii eroi. Cei care sunt doar numere, pove\u0219ti \u0219i statistici. Cur\u00e2nd voi fi printre ei. S\u0103 nu ui\u021bi ce te-am rugat.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Plecasem din c\u0103su\u021ba s\u0103r\u0103c\u0103cioas\u0103, cu \u021biglele gata s\u0103 cad\u0103, f\u0103r\u0103 s\u0103 v\u0103d nimic \u00een fa\u021ba ochilor. \u00cen mintea mea ap\u0103reau un grup de solda\u021bi dezbr\u0103ca\u021bi la bustul gol, scheletici, murdari pe fa\u021b\u0103. Apoi \u00eei vedeam pe un c\u00e2mp de lupt\u0103 alerg\u00e2nd haotic printre blindatele inamice. \u00cel auzeam pe Ionic\u0103: <em>B\u0103 Petric\u0103, s\u0103 nu mori b\u0103, c\u0103 o la\u0219i pe sor-mea v\u0103duv\u0103<\/em>. Mi-o imaginam pe Tincu\u021ba, a\u0219tept\u00e2nd zile \u00eentregi \u00een ploaie, cu un colac \u0219i sare, apoi \u00een rochie de mireas\u0103 l\u00e2ng\u0103 un om f\u0103r\u0103 chip. Solda\u021bi \u00eenghesui\u021bi ca ni\u0219te vite. P\u0103m\u00e2nt rom\u00e2nesc. Nunta bunicului \u0219i fotografia pe care o avea \u0219i acum \u00eentr-o ram\u0103 \u00een perete. Tata \u00eentristat c\u0103 bunicul nu \u00eei d\u0103 aten\u021bie.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen prim\u0103vara urm\u0103toare, Mo\u0219 Petric\u0103 se duse. I-am spus tatei despre \u021big\u0103ri \u0219i acesta \u00eencuviin\u021base \u00een t\u0103cere. Sunt sigur c\u0103 \u00eel iertase. \u0218tiu c\u0103 \u0219i el avea ceva pe suflet. De obicei \u00een familia mea, secretele se spun dup\u0103 jum\u0103tate de secol.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Acum stau \u00een fa\u021b\u0103 cu un ceai, f\u0103cut a\u0219a cum l-am b\u0103ut \u00een urm\u0103 cu mul\u021bi ani cu tataie. \u00cenchid ochii, pierdut \u00een mirosul de tei, mu\u0219e\u021bel \u0219i coada \u0219oricelului \u0219i mi-i imaginez pe mo\u0219 Petric\u0103, pe fra\u021bii Boac\u0103r\u0103, pe ai lu\u2019 Ropotan, tineri \u0219i frumo\u0219i, \u00een uniforme noi, fum\u00e2nd \u021big\u0103ri Carpa\u021bi \u0219i z\u00e2mbind valului de blindate care n\u0103v\u0103leau. Tataie se uit\u0103 \u0219i el \u00eentr-o cea\u0219c\u0103 de ceai. E fericit.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>Despre autor:<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Allex Tru\u0219c\u0103 (pe numele complet Alexandru Tru\u0219c\u0103) s-a n\u0103scut pe 15 august 1982 \u00een ora\u0219ul Motru, jude\u021bul Gorj. A urmat cursurile Facult\u0103\u021bii de Automatic\u0103, Calculatoare \u0219i Electronic\u0103 din Craiova, apoi un masterat \u00een Managementul Afacerilor Electronice \u00een acela\u0219i ora\u0219. \u00cen prezent locuie\u0219te \u00een Bucure\u0219ti, lucr\u00e2nd \u00een domeniul IT \u00eentr-o multina\u021bional\u0103. Este pasionat de istorie medieval\u0103, mitologie, are ca hobby c\u0103l\u0103toriile, vizitarea castelelor medievale, a catedralelor gothice \u0219i a muzeelor, literatura fantasy sau historical fiction. Colec\u021bioneaz\u0103 replici de arme medievale, medalii comemorative, magne\u021bi de frigider \u0219i sticle de vin din locurile pe care le viziteaz\u0103. A debutat cu romanul fantasy \u201eNebunul Alb\u201d (2016), republicat \u00een 2017 la Editura Quantum Publishers. A ap\u0103rut cu povestirea \u201eSo\u021b \u0219i so\u021bie\u201d \u00een antologia \u201ePovestiri SF\u201d publicat\u0103 de Editura Berg (2017). A urmat atelierul de scriere creativ\u0103 organizat de Funda\u021bia Calea Victoriei \u0219i atelierele \u201eFantastic Mondays\u201d organizate de Revdepov \u00een 2018.<\/p>\n<p><img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/vgy.me\/KMBP4q.jpg?w=812&#038;ssl=1\" \/><\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>(Lecturi potrivite\/recomandate de Alexandra) de\u00a0Allex Tru\u0219c\u0103 \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 A\u0219 fi vrut s\u0103 mai am timp s\u0103 stau cu el. Eram prea t\u00e2n\u0103r \u0219i prea necopt, iar acea ultim\u0103 cea\u0219c\u0103 de ceai b\u0103ut\u0103 \u00eempreun\u0103 fusese momentul c\u00e2nd realizasem ce fel de om aveam \u00een fa\u021b\u0103. Nu \u00eei pl\u0103cuser\u0103 niciodat\u0103 s\u0103rb\u0103torile \u00eenchinate eroilor \u00een care ni\u0219te necunoscu\u021bi vorbesc [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1340,1279,15],"tags":[1341,1342,1280,1115],"class_list":["post-12255","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-55","category-lecturi-potrivite","category-proza","tag-allex-trusca","tag-egophobia-55","tag-lecturi-potrivite","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3bF","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12255","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12255"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12255\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12257,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12255\/revisions\/12257"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12255"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12255"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12255"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}