{"id":12289,"date":"2018-08-11T11:07:36","date_gmt":"2018-08-11T09:07:36","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12289"},"modified":"2018-09-08T22:42:38","modified_gmt":"2018-09-08T20:42:38","slug":"eu-nu-scriu-literatura-ci-experimentez-interior","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12289","title":{"rendered":"Eu nu \u201escriu\u201d literatur\u0103, ci experimentez interior"},"content":{"rendered":"

[interviu cu Gorun Manolescu]<\/strong><\/p>\n

de Iulia Militaru<\/p>\n

Iulia Militaru (IM): Sunte\u0163i cunoscut, \u00een comunitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103 de la noi ca inginer, specialist \u00een IT cu realiz\u0103ri deosebite. \u00cen ultimii ani a\u0163i publicat \u00eens\u0103 dou\u0103 c\u0103r\u0163i de literatur\u0103: Dincolo de ironie \u015fi ironism, plec\u00e2nd de la discu\u0163ii virtuale cu unii clasici de marc\u0103 ai PoMo[1] <\/em>\u015fi Fragmentariun: fic\u0163ionale[2]. <\/em>De fapt interesul meu se \u00eendreapt\u0103 spre preocup\u0103rile Dvs. literare. Da\u0163i-mi voie, \u00eenainte de a \u00eencepe discu\u0163ia noastr\u0103 pe acest subiect, s\u0103 v\u0103 rog s\u0103-mi satisface\u0163i o curiozitate pe care o consider fireasc\u0103: Cine sunte\u0163i Dvs. Domnule Gorun Manolescu?<\/p>\n

Gorun Manolescu (GM): Hai s\u0103 nu ne mai \u201edomnim\u201d. Este incomod. Prea protocolar. A\u015f vrea s\u0103-mi scot cravata. \u015ei chiar o scot. Desigur, recunosc totu\u015fi c\u0103 nu mi-ai fi pus niciodat\u0103 o astfel de \u00eentrebare. I.M. nu crede \u00een posibilitatea configur\u0103rii unui r\u0103spuns care s\u0103 explice aceast\u0103 rela\u0163ie dintre corpul absent (este un interviu scris), textul din fa\u0163a noastr\u0103 \u015fi numele Gorun Manolescu.<\/p>\n

IM: Da, identitatea nu poate fi comunicat\u0103; o sum\u0103 de senza\u0163ii, fluide, pe care \u00eencerc\u0103m s\u0103 le stabiliz\u0103m gener\u00e2nd mereu o origine, pentru a crea iluzia c\u0103 o putem de\u0163ine. \u015ei totu\u015fi, ne place foarte mult s\u0103 vorbim despre \u201enoi\u201d, oare de ce? S\u0103 existe o voin\u0163\u0103 de a ne autoposeda? A\u015fadar, revin: cine e\u015fti dumneata, GM?<\/p>\n

GM: Nici eu nu \u015ftiu! Ba poate\u2026 \u201eVestea proast\u0103 este c\u0103 nimeni nu poate, \u00een afar\u0103 de tine, s\u0103 asigure managementul propriei cariere [\u2026]. Este responsabilitatea ta s\u0103-\u0163i protejezi propria\u00a0 afacere prinz\u00e2nd din zbor oportunit\u0103\u0163ile ce se ivesc \u00eentr-un mediu \u00een continu\u0103 schimbare. Mai mult, trebuie, cu un pas \u00eenainte, s\u0103 intuie\u015fti schimb\u0103rile mediului pentru a profita de ele. Nimeni nu poate face aceste lucruri pentru tine\u201c [3].<\/p>\n

IM: Desigur, este punctul de vedere actual care \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne creeze o \u201epersonalitate puternic\u0103\u201d, for\u0163\u00e2nd iluzia de sine \u015fi adaptarea la mediu pentru a testa flexibilitatea noastr\u0103. Ceea ce este nociv aici \u0163ine de o anumit\u0103 accelerare temporal\u0103 \u2013 fii pe faz\u0103, urm\u0103re\u015fte ocaziile, v\u00e2neaz\u0103 etc. etc. \u2013 \u015fi care ne afecteaz\u0103 nevoia de tihn\u0103. Dar ce a\u0163i vrut s\u0103 spune\u0163i prin acest citat, de fapt? Mai clar.<\/p>\n

GM: S\u0103 spun despre mine c\u0103 sunt un \u201enimeni\u201d, poate s\u0103 par\u0103 c\u0103 o spun pentru a epata. De obicei despre \u201eEu\u201d se spune c\u0103 ar fi p\u0103rerea altora \u015fi\/sau a ta despre tine. P\u0103rerea altora m\u0103 intereseaz\u0103 prea pu\u0163in. Iar despre mine \u00eemi face impresia c\u0103 nu \u015ftiu mare lucru. \u015ei aceasta deoarece, de regul\u0103,\u00a0 se confund\u0103 \u201eEul\u201d cu personalitatea. \u015ei chiar \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie mi-e greu s\u0103 spun ceva despre mine \u00een afar\u0103 c\u0103 am fost \u015fi sunt foarte flexibil \u00een raport cu schimbarea obiectiv\u0103 a mediului r\u0103m\u00e2n\u00e2nd totu\u015fi constant pentru c\u0103 \u201eexist\u201d. \u015ei pentru c\u0103 sunt\u00a0 inflexibil cu cei care consider\u0103 c\u0103 nu se poate s\u0103 spun ceea ce g\u00e2ndesc \u015fi simt. \u201eEul\u201d este cu totul altceva\u2026 \u00cemi spui: \u201eCeea ce este nociv aici \u0163ine de o anumit\u0103 accelerare temporal\u0103 \u2013 fii pe faz\u0103, urm\u0103re\u015fte ocaziile, v\u00e2neaz\u0103 etc. etc. \u2013 \u015fi care ne afecteaz\u0103 nevoia de tihn\u0103\u201d. Nu cred. D\u0103m-mi voie s\u0103-\u00ad\u0163i amintesc versurile lui Nichita [4]: \u201eVoi alerga p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eenaintarea, goana,\/ ea \u00eens\u0103\u015fi m\u0103 va \u00eentrece\/ \u015fi se va dep\u0103rta de mine\/ aidoma cojii fructului de s\u0103m\u00e2n\u0163\u0103,\/ p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd alergarea\/ chiar \u00een ea \u00eens\u0103\u015fi va alerga, \u015fi va sta.\u201d \u015ei apoi: \u201ea\u015ftept\u00e2nd cu r\u0103bdare\u00a0 s\u0103-i creasc\u0103 luminii un trup pe m\u0103sur\u0103\u201d. Prin urmare, alergarea mea s-ar dori s\u0103 dep\u0103\u015feasc\u0103 \u201ealergarea\/schimbarea\u201d. \u015ei doar atunci, pentru mine, va ap\u0103rea adev\u0103rata \u201etihn\u0103\u201d. Dar, evident, este doar o dorin\u0163\u0103. Niciodat\u0103 nu am sim\u0163it nevoia s\u0103 ajung \u00een lumea ideilor platoniciene, imuabile, date odat\u0103 pentru totdeauna. Poate doar s\u0103 a\u015ftept cu r\u0103bdare s\u0103-i \u201ecreasc\u0103 luminii un \u00abtimp\u00bb pe m\u0103sur\u0103\u201d. \u00cen care domne\u015fte \u201einstantaneitatea\u201d. Schimbarea continu\u0103, instantanee \u00een care timpul dispare. Dar, hai s\u0103 l\u0103s\u0103m pentru mai t\u00e2rziu dezvoltarea unei explica\u0163ii discursive, dac\u0103 se poate, \u015fi nu poetico-metaforice.<\/strong> P\u00e2n\u0103 atunci s\u0103 intr\u0103m abrupt \u00eentr-o poveste care mi s-a \u00eent\u00e2mplat prin anii \u201970. C\u00e2nd l-am \u00eent\u00e2lnit pe Sergiu Al George. \u015ei pe \u00eenc\u0103 cineva care tr\u0103ise o perioad\u0103 \u00eendelungat\u0103 \u00een Extremul Orient. Atunci, din discu\u0163iile cu ei am \u00een\u0163eles, a fost un insight<\/em>, diferen\u0163a \u00eentre un occidental \u015fi cineva din contextul Extrem-oriental. Pentru un occidental, de exemplu, moartea este un concept. Care oric\u00e2nd i se poate \u00eent\u00e2mpla altuia dar nu lui. Un extrem-oriental nu conceptualizeaz\u0103. El experimenteaz\u0103 interior moartea. Un occidental conceptualizeaz\u0103 sub forma unei particule numit\u0103 tahion \u00eentoarcerea \u00een timp. Un extrem-oriental o experimenteaz\u0103 interior. \u015e.a.m.d. Cred c\u0103 mai simplu este s\u0103 vorbim despre \u201eanalfabe\u0163ii func\u0163ionali\u201d, c\u0103 tot este la mod\u0103 sintagma \u015fi pentru c\u0103 se redescoper\u0103 \u00een Occident roata, inclusiv c\u0103 are spi\u0163e. Care trimite la explica\u0163ie \u015fi \u00een\u0163elegere. \u00cen sensul c\u0103 o explica\u0163ie perfect logic\u0103 pe care o re\u0163ii, o memorezi, tocmai pentru c\u0103 este logic\u0103, nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 ai \u015fi \u00een\u0163eles-o. Dar pentru a o \u00een\u0163elege este nevoie de un experiment implicit interior. Care este numit \u015fi experiment mental. De pild\u0103, dac\u0103 la chimie \u0163i se explic\u0103 o reac\u0163ie \u00een care intr\u0103 cutare \u015fi cutare ingrediente \u015fi ies cutare \u015fi cutare rezultate, se pare c\u0103 nu o vei \u015fi \u00een\u0163elege dac\u0103 \u00een minte, \u00een fa\u0163a ochilor min\u0163ii, nu vei lua de undeva ingredientele de intrare pe care le vei introduce \u00eentr-o anumit\u0103 ordine \u00eentr-o retort\u0103 pentru a se produce reac\u0163ia \u015fi nu vei \u201evedea\u201d cum \u00een final apare \u00een retort\u0103 ceva care nu seam\u0103n\u0103 de niciun fel\u00a0 cu ingredientele ini\u0163iale. Altfel nu vei \u00een\u0163elege nimic, de\u015fi ai memorat foarte bine explica\u0163ia. Tot a\u015fa se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lucrurile cu un fizician sau un matematician sau oricine se ocup\u0103 cu o anumit\u0103 \u015ftiin\u0163\u0103. Precum \u015fi \u00een filozofie sau, nu m\u0103 feresc s\u0103 spun, \u00eentr-o teologie a unei anumite religii. Ori un experiment mental \u00eenseamn\u0103, orice ar spune altcineva, o \u201etr\u0103ire\u201d care te marcheaz\u0103 \u015fi de care nu prea po\u0163i sc\u0103pa u\u015for. Prin urmare, \u00eentotdeauna experimentul mental conduce la o \u00een\u0163elegere dincolo de orice alte considera\u0163ii. \u00cen art\u0103 \u00een general\u00a0 \u015fi \u00een literatur\u0103 \u00een special, lucrurile sunt \u015fi mai spectaculoase. Un cititor care nu se pune \u00een pielea \u015fi oasele eroilor \u015fi \u00eent\u00e2mpl\u0103rilor prin care ei trec, v-a arunca pur \u015fi simplu cartea dup\u0103 primele foi citite de\u015fi poate cartea respectiv\u0103 este una foarte bun\u0103. Nu \u0163i s-a \u00eent\u00e2mplat niciodat\u0103 ca pun\u00e2nd m\u00e2na pe o carte de sute de foi s\u0103 n-o mai la\u015fi din m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 n-o termini? \u015ei dup\u0103 ce ai terminat-o s\u0103 afli cu surprindere c\u0103 n-a durat tot cititul dec\u00e2t c\u00e2teva ore, cu toate c\u0103 habar n-aveai de tehnica cititului rapid! Ei, aici autorul te-a prins! \u015ei mai mult: n-ai intrat numai \u00een pielea \u015fi oasele eroilor \u015fi n-ai participat numai la ac\u0163iuni, ci pur \u015fi simplu ai intrat \u00een rezonan\u0163\u0103 cu autorul \u015fi tu \u00eensu\u0163i ai creat lumea c\u0103r\u0163ii. Cred c\u0103 cel mai sugestiv sunt spuse despre Occident vs. Extremul Orient, toate acestea, de un japonez Nyioti Sakurazawa care a petrecut c\u00e2\u0163iva ani buni \u00een Europa pentru a \u00een\u0163elege cum g\u00e2ndesc occidentalii. Iat\u0103 ce ne spune: \u201eDac\u0103 unui muncitor incult din Tokyo cineva i-ar spune: \u00abE\u015fti muritor pentru c\u0103\u2026\u00bb, va replica: \u00abBerabome!\u00bb <\/em>(\u00abE\u015fti idiot!\u00bb) \u00eenainte ca acela s\u0103-\u015fi fi putut termina fraza. Ra\u0163ionamentul analitic explicativ este pentru el insuportabil din cauza \u00eenv\u0103\u0163\u0103turii intuitive, sintetice, tradi\u0163ionale\u201d [5]. El, pur \u015fi simplu, a experimentat instantaneu interior \u201ea fi muritor\u201d \u015fi nu i-a mai trebuit nicio explica\u0163ie. Eu, de mult timp experimentez\u00a0 interior. \u015ei, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, mai \u015fi scriu. Indiferent dac\u0103 \u00eencerc s\u0103 fac \u201e\u015ftiin\u0163\u0103\u201d sau altceva, inclusiv \u201eliteratur\u0103\u201d. Pe scurt: de\u015fi o f\u0103ceam \u015fi \u00eenainte f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftiu, precum Burghezul gentilom proza, dup\u0103 1970 am devenit con\u015ftient de\u00a0 \u201eexperimentele mele interioare\u201d. \u015ei atunci c\u00e2nd m\u0103 aflu \u00een anumite condi\u0163ii favorabile, le \u015fi consemnez \u00een scris. Indiferent c\u0103 este vorba de meseria mea de baz\u0103 sau de literatur\u0103. Cred c\u0103 acum, pentru a evita \u201eanalfabetismul func\u0163ional\u201d pe baza experimentului interior, Occidentul se \u00eent\u00e2lne\u015fte efectiv cu Extrem Orientul. Pentru a \u00eencerca s\u0103 fiu mult mai precis, voi da un exemplu din activitatea mea IT. Astfel, mi se \u00eent\u00e2mpl\u0103 de multe ori ca atunci c\u00e2nd scriu \u015fi testez un program pe calculator s\u0103 intuiesc, \u00een timpul rul\u0103rii, faptul c\u0103 va ap\u0103rea o eroare de programare \u015fi unde se va produce aceasta. Atunci dau ceea ce se nume\u015fte un \u201edump\u201d de memorie executiv\u0103 \u015fi constat c\u0103 eroare apare acolo unde am prev\u0103zut. Dup\u0103 mine aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 intru \u00eentr-o anumit\u0103, s\u0103-i zic, rezonan\u0163\u0103 cu calculatorul,\u00a0 reu\u015fesc s\u0103-l \u201esimt\u201d. Bref, pentru a fi performant, este necesar s\u0103 posezi o anumit\u0103 intui\u0163ie <\/em>a domeniului de care te ocupi, fie c\u0103 e vorba de \u015ftiin\u0163\u0103 (un anumit subdomeniu al acesteia) sau de alt domeniu al cunoa\u015fterii sau ac\u0163iunii. \u015ei atunci \u201eanalfabetismul func\u0163ional\u201d este abolit.<\/p>\n

IM: Bine. Hai s\u0103 l\u0103s\u0103m pe mai t\u00e2rziu ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu ajungerea la o \u201eschimbare neschimbat\u0103\u201d. De fapt, acum, pe mine m\u0103 intereseaz\u0103\u2026<\/p>\n

GM: Evident,\u00a0 literatura. Dar dac\u0103 m-ai provocat, \u0163i-am r\u0103spuns. \u015ei poate nu inutil pentru discu\u0163ia noastr\u0103 deoarece\u2026<\/p>\n

IM: …deoarece \u00eentrebarea care m\u0103 fr\u0103m\u00e2nt\u0103 este dac\u0103, al\u0103turi de \u015ftiin\u0163\u0103, filozofie \u015fi teologie, literatura este, sau nu, un mijloc de cunoa\u015ftere \u015fi de ce natur\u0103 este acesta?<\/p>\n

GM: Excelent. Hai s\u0103 ne focaliz\u0103m pe aceast\u0103 direc\u0163ie. \u015ei s\u0103 ne l\u0103s\u0103m, ca cititor \u015fi\/sau autor \u201efura\u0163i\u201d, intuitiv, de ea. Cu ce s\u0103 \u00eencepem?<\/p>\n

\n

*<\/p>\n

\n

IM: A\u015f \u00eencepe discu\u0163ia nu de la cartea ap\u0103rut\u0103 anul trecut, Fragmentarium: fic\u0163ionale<\/em>, ci de la un text mai vechi al dumitale,\u00a0 Dincolo de ironie \u015fi ironism<\/em>, mai exact de la prima discu\u0163ie virtual\u0103 cu Richard Rorty. Ce reprezint\u0103, de fapt, \u201ecultura literar\u0103\u201d, acea cale pe care au mers intelectualii occidentali \u00een \u201edetrimentul adev\u0103rului redemptiv\u201d? \u015ei care ar fi consecin\u0163ele acestei \u201e\u00eenfloriri\u201d a culturii literare asupra literaturii?<\/p>\n

GM: \u201eCe reprezint\u0103, de fapt, \u00abcultura literar\u0103\u00bb, acea cale pe care au mers intelectualii occidentali \u00een \u00abdetrimentul adev\u0103rului redemptiv\u00bb?\u201d (adic\u0103 a Adev\u0103rului care s\u0103-i m\u00e2ntuie G.M.)? P\u0103i ei au ales, fiecare \u00een parte, propriul adev\u0103r pe care \u00eencearc\u0103 s\u0103-l transmit\u0103 \u015fi nu prea sunt \u00een stare. Este ceea ce caracterizeaz\u0103, \u00een mod deosebit, \u201epostmodernismul\u201d, pe scurt PoMo a\u015fa cum \u00eel alint\u0103 ei, plec\u00e2nd de la Nietzsche citire: \u201dLumea adev\u0103rat\u0103 \u2013 inaccesibil\u0103? Oricum, neatins\u0103. \u015ei neatins\u0103 fiind, e \u015fi necunoscut\u0103\u2026Lumea adev\u0103rat\u0103 \u2013 o idee ce nu mai e de niciun folos\u2026Lumea adev\u0103rat\u0103 am lichidat-o: Ce lume a mai r\u0103mas? Cea\u00a0 aparent\u0103, poate?… Dar nu! Odat\u0103 cu lumea adev\u0103rat\u0103 am lichidat-o \u015fi pe cea aparent\u0103!; sf\u00e2r\u015fitul celei mai lungi erori; punctul culminant al omenirii; INCIPIT ZARATHRUSTRA\u201d[6]. Prin urmare, fiecare dintre ei\u00a0 a devenit un Zarathrustra pe cont propriu! Aceasta a condus la o libertate total\u0103 de g\u00e2ndire \u015fi exprimare f\u0103r\u0103 nicio restric\u0163ie interioar\u0103: \u201eDincolo de bine \u015fi de r\u0103u\u201d. Este ceea ce ne propune PoMo \u00een lumea \u00eentr-adev\u0103r POST MODERN\u0102 \u00een care am intrat \u015fi suntem bulversa\u0163i. Dar PoMo nu se confund\u0103, \u00een chip de curent de g\u00e2ndire – o ultim\u0103 suflare a iluminismului – cu POSTMODERNITATEA. Cum, tot a\u015fa, epoca MODERN\u0102 nu s-a confundat cu modernismul, \u00een ea ap\u0103r\u00e2nd tot soiul de curente, unele dintre ele contrazic\u00e2nd caracteristicile principale ale acesteia. M\u0103 \u00eentrebi: \u201e\u015ei care ar fi consecin\u0163ele acestei \u00ab\u00eenfloriri\u00bb a culturii literare asupra literaturii\u201d? P\u0103i, aceast\u0103 \u201e\u00eenflorire\u201d reprezint\u0103 tocmai acea libertate total\u0103 (\u015fi nu numai \u00een literatur\u0103 \u015fi art\u0103, ci \u00een general) cu bunele \u015fi relele ei.<\/p>\n

\n

IM: \u00centotdeauna problematica libert\u0103\u0163ii mi s-a p\u0103rut complicat\u0103, adesea un termen inutil a\u015f zice \u2013 libertatea. Exist\u0103 probabil doar ca inven\u0163ie a noastr\u0103, at\u00e2t de uman\u0103, obsesie a umanit\u0103\u0163ii. Literatura nu ar fi trebuit niciodat\u0103 s\u0103 accepte jocul cu acest cuv\u00e2nt. Acum a devenit singura noastr\u0103 \u015fans\u0103 de a-i schimba semnifica\u0163ia. Libertatea trebuie s\u0103 devin\u0103 altceva, ceva care s\u0103 ne scoat\u0103 din cercul vicios uman-inuman, \u00een care momentan se \u00eenv\u00e2rte. V-a\u015f \u00eentreba, prin urmare, care sunt totu\u015fi \u201ebunele\u201d?<\/p>\n

\n

GM: Cu bunele: d\u0103-mi voie s\u0103 ne aducem aminte de Wittgenstein \u015fi ale sale \u201ejocuri de limbaj\u201d. \u201eA da ordine \u015fi a ac\u0163iona potrivit ordinelor; a descrie un obiect dup\u0103 \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea lui sau dup\u0103 m\u0103sur\u0103tori; a construi un obiect pe baza unei descrieri; a relata un eveniment; a formula presupuneri despre un eveniment; a formula \u015fi testa o ipotez\u0103; a prezenta rezultatele unui experiment \u00een tabele \u015fi diagrame; a n\u0103scoci o poveste \u015fi a o citi; a juca teatru; a c\u00e2nta melodii ale unor dansuri; a dezlega ghicitori; a face o glum\u0103; a o spune; a rezolva o problem\u0103 de aritmetic\u0103 practic\u0103; a traduce dintr-o limb\u0103 \u00een altele\u2026.\u201d[7] . El deschide o cutie a Pandorei. Pentru c\u0103 pune \u00een eviden\u0163\u0103 mul\u0163imea, pluralitatea logicilor necesare pentru a descrie diversele domenii ale lumii \u00een care tr\u0103im. \u015ei asta \u00een detrimentul logicii aristotelice, a\u015fa numite \u201eclasice\u201d, care a avut preten\u0163ia ani, o mul\u0163ime de ani de-a r\u00e2ndul, de a fi univoc\u0103 \u015fi universal\u0103 [8].<\/p>\n

\n

IM: De fapt, ce spune el?<\/p>\n

\n

GM: Spune c\u0103 toate \u00a0aceste \u201elogici\u201d presupun existen\u0163a unui set de reguli cunoscute de un emi\u0163\u0103tor <\/em>\u015fi un receptor<\/em> pentru a se angaja \u00eentr-un joc. Ca \u00een jocul de \u015fah, de exemplu. Dar mai \u00eenseamn\u0103 \u015fi altceva implicit: adoptarea unor prezump\u0163ii. Cum ar fi, \u00een cadrul jocului de \u015fah, c\u0103 nici unul dintre participan\u0163i nu va profita de iu\u0163eala sa de m\u00e2n\u0103 pentru a scoate de pe tabl\u0103 o pies\u0103 a adversarului. Altfel spus, un joc de limbaj poate reprezenta \u015fi un sistem de g\u00e2ndire: cu un fundament<\/em> care con\u0163ine un set de \u201eprezum\u0163ii\u201d \u015fi un set de \u201ereguli de inferen\u0163\u0103\u201d, ambele \u00eempreun\u0103 referindu-se la un Adev\u0103r Ontologic. <\/em>\u00a0\u015ei, de asemenea, un bloc de propozi\u0163ii<\/em> care se construiesc prin aplicarea regulilor de inferen\u0163\u0103, plec\u00e2nd de la prezum\u0163ii, fiecare propozi\u0163ie reprezent\u00e2nd un Adev\u0103r Logic<\/em> care, evident, nu contrazice \u201eAdev\u0103rul Ontologic\u201d.<\/p>\n

\n

IM: Interesant. \u015ei ce fac adep\u0163ii PoMo?<\/p>\n

\n

GM: Fiecare autor de acest gen care se respect\u0103 \u015fi poate fi luat \u00een considerare, propune, \u00eentr-un text, propriile reguli ale unei lumi neap\u0103rat noi. Lume pe care o creeaz\u0103, iar receptorul este invitat s\u0103 descopere prezump\u0163iile \u015fi regulile ei pentru c\u0103 acestea nu sunt date explicit. Adic\u0103 s\u0103 fac\u0103 experimente interioare (mentale) pentru a le \u201e\u00een\u0163elege\u201d. Nefericirea este c\u0103, de la un text la altul, autorul schimb\u0103 \u201efundamentul\u201d \u015fi receptorul intr\u0103 \u00een cea\u0163\u0103. \u00centocmai ca Lila. Lila \u00een Hinduism care, \u00eentr-o prim\u0103 accep\u0163iune \u00eenseamn\u0103 \u201ejoc\u201d. \u00cens\u0103 \u00eentr-una mai profund\u0103\u00a0 trimite la activitatea Absolutului de a se juca prin crearea de universuri din Cosmos[9] (n.b. Cosmosul nu se confund\u0103 cu universul ci, \u00een conformitate cu apreciatul \u015fi cunoscutul astrofizician englez \u00eennobilat, Sir Martin Rees, din el se nasc universurile, de fapt \u201emultiversurile\u201d – frumoas\u0103 denumire metaforic\u0103 ce-i apar\u0163ine [10]). \u015ei acum autorul PoMo ia locul Absolutului sau Demiurgului, f\u0103r\u0103 nici o restric\u0163ie interioar\u0103 pentru c\u0103, nu e a\u015fa?, este \u201e\u00een afar\u0103 de bine \u015fi de r\u0103u\u201d.<\/p>\n

\n

IM: \u00centotdeauna am \u00eencercat s\u0103 ne explic\u0103m procesul cre\u0103rii \u015fi prezen\u0163ei operei de art\u0103 prin asocieri cu elemente oarecum improprii, precum organismul, ma\u015fina, cosmosul etc., \u015fi mereu am legat toate acestea de imaginea unui zeu care fie ac\u0163ioneaz\u0103 prin noi, fie noi ajungem la el \u015fi \u00eei lu\u0103m locul. Situa\u0163ia \u00een care se afl\u0103 ast\u0103zi arta contemporan\u0103 este o consecin\u0163\u0103 a acestor compara\u0163ii nocive \u015fi preten\u0163ii genialoide. Crea\u0163ia \u015fi opera de art\u0103 ar fi trebuit g\u00e2ndite liber de aceste aproprieri for\u0163ate. Nu cred c\u0103 exist\u0103 nicio leg\u0103tur\u0103 \u00eentre cosmos, multivers \u015fi lumile poten\u0163iale ale literaturii. Sunt procese diferite, teorii diferite care trebuie privite a\u015fa. Aceasta este imaginea fabricat\u0103, comercial\u0103 a PoMo, prin al\u0103turarea unor discursuri de popularizare. \u00cen Postmodernism v\u0103d tocmai o \u00eencercare de destabiliza aceste discursuri, de a le scoate la suprafa\u0163\u0103 impostura; nicio fic\u0163iune nu ar trebui s\u0103 aib\u0103 prioritate asupra altei fic\u0163iuni sau s\u0103 o confi\u015fte. Datorit\u0103 postmodernismului am avut posibilitatea s\u0103 cunoa\u015ftem ce \u00eenseamn\u0103 aceast\u0103 libertate, nu cea a prolifer\u0103rii f\u0103r\u0103 restric\u0163ii interioare a operelor, ci tocmai iluzia din spatele acestei prolifer\u0103ri; faptul c\u0103 avem posibilitatea s\u0103 o cunoa\u015ftem, s\u0103 devenim con\u015ftien\u0163i de ea, d\u0103 semnifica\u0163ie ideii de libertate.<\/p>\n

\n

GM: Stop cadru! Aici p\u0103rerile noastre diverg. \u015ei tocmai prin asta dialogul nostru devine mai interesant. \u00cel voi lua de exemplu pe Fowels cu al s\u0103u \u201eMagician\u201d. Nu cred c\u0103 se poate nega postura lui Conchis de Demiurg-P\u0103pu\u015far de a se juca cu Nicholas, pun\u00e2ndu-l pe acesta s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 efectiv, s\u0103 \u201eexperimenteze exterior \u015fi interior\u201c tot soiul de lumi posibile, contradictorii, precum adev\u0103ratul presupus \u201eDemiurg\u201c. Care, plictisit moarte \u00een singur\u0103tatea sa astral\u0103,\u00a0 l-a inventat pe om \u015fi imagina\u0163ia acestuia ca s\u0103 aib\u0103 cu cine s\u0103 se joace de-a baba oarba. Ca, \u00een final, Fowels s\u0103 demonstreze implicit imposibilitatea unei comunic\u0103ri reale a fiec\u0103ruia cu ceilal\u0163i [11]. De fapt este vorba de o imanen\u0163\u0103 a contingentului care neag\u0103 \u015fi totu\u015fi t\u00e2nje\u015fte dup\u0103 transcenden\u0163\u0103. Bine \u00een\u0163eles c\u0103 po\u0163i veni cu alte exemple, la fel de conving\u0103toare, ca s\u0103 argumentezi propria pozi\u0163ie. Precum una dintre conota\u0163iile deconstruc\u0163iei lui Derrida. \u015ei anume cum c\u0103 interpretarea unui text este doar un alt text care nu este el \u00eensu\u015fi o interpretare privilegiat\u0103 \u015fi care deci, la r\u00e2ndul s\u0103u, se cere a fi interpretat [12]. Pozi\u0163ia mea este,\u00a0 \u015fi\u00a0 voi afirma acest lucru cu t\u0103rie \u00eencerc\u00e2nd s\u0103-l argumentez \u00een continuarea dialogului nostru, anume c\u0103, de fapt, postmodernismul nu face altceva dec\u00e2t ca \u00een numele unei libert\u0103\u0163i totale,\u00a0 fiecare\u00a0 autor \u00een parte, \u00een stil propriu, s\u0103 se cicleze \u00een jurul Nimicului. \u015ei, paradoxal, tocmai acest lucru le este comun: centrul \u00een jurul c\u0103ruia se \u00eenv\u00e2rt, iar asta \u00eel face pe oricare dintre ei s\u0103 nu contrazic\u0103 \u201elibertatea\u201d celorlal\u0163i. Subiectul este mult prea vast ca s\u0103-l epuiz\u0103m \u00een aceast\u0103 convorbire. Iar acum apare ideea altui dialog \u00eentre noi doi pe care \u00eel putem desf\u0103\u015fura ulterior \u00een cadrul c\u0103ruia eu s\u0103 pun \u00eentreb\u0103ri, iar dumneata s\u0103 prezin\u0163i propria pozi\u0163ie.<\/p>\n

\n

IM: De acord. Pe de alt\u0103 parte, dac\u0103 st\u0103m bine s\u0103 ne g\u00e2ndim, tot a\u015fa au procedat \u015fi scriitorii \u201eomniscien\u0163i\u201d mai mult sau mai pu\u0163in moderni, nu?<\/p>\n

\n

GM: Da. Numai c\u0103 ei prezervau \u201eomniscien\u0163a\u201d lor ca fiind invariant\u0103 de la un text, la altul. \u00centocmai cum \u00een cadrul unui sistem de g\u00e2ndire se pot emite un num\u0103r imens de propozi\u0163ii (logice) care s\u0103 nu contrazic\u0103 \u201eadev\u0103rul\u201d (ontologic) al premizelor. \u00cen contra partid\u0103 un autor PoMo se joac\u0103. Schimb\u0103 registrul de la un text la alt text. De bine de r\u0103u, te obi\u015fnuie\u015fti \u015fi cu asta \u015fi treburile merg mai departe depinz\u00e2nd de imagina\u0163ia autorului ca s\u0103 devin\u0103 (sau nu) plictisitor.<\/p>\n

\n

IM: Intervin acum \u201erelele\u201d?<\/p>\n

\n

GM: Exact. Pentru c\u0103 unii autori PoMo, pentru a nu intra \u00een rutin\u0103, schimb\u0103 fundamentul, nu numai de la un text la altul, ci chiar \u00een cadrul aceluia\u015fi text. \u00cen sensul c\u0103 nu creeaz\u0103 o nou\u0103 lume p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fit ci, prin \u201edeconstruc\u0163ia\u201d devenit\u0103 at\u00e2t de la mod\u0103, o las\u0103 neterminat\u0103 sau o distruge \u015fi trece la alta. Din acest moment solipsismul \u00eenflore\u015fte, iar receptorul se plictise\u015fte (rim\u0103 involuntar\u0103). \u015ei aceasta \u00een virtutea, gre\u015fit \u00een\u0163eleas\u0103,\u00a0 a singurei legi care r\u0103m\u00e2ne ve\u015fnic neschimbat\u0103: totul se schimb\u0103 (de regul\u0103 imperceptibil) \u015fi instantaneu.<\/em> \u015ei o astfel de \u201evirtute\u201d (\u015fi nu legea \u00een sine)\u00a0 luat\u0103 de ei \u00een considerare nu duce dec\u00e2t, a\u015fa cum am spus, la o ciclare ironic\u0103 f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u015fit av\u00e2nd ca centru NIMICUL. Unii teoreticieni PoMo vorbesc de o \u201edescentrare\u201d. Adic\u0103 s\u0103 te mu\u0163i de pe centru pe periferie (pe circumferin\u0163\u0103) pentru c\u0103 acolo se \u00eent\u00e2mpl\u0103 lucrurile interesante; adic\u0103 jocul de dragul jocului, vechea sintagm\u0103 a \u201egratuit\u0103\u0163ii jocului \u00een art\u0103\u201d. E treaba lor! \u00cen fond \u201erealitatea\u201d cu care se joac\u0103 un autor PoMo este una care \u00eel \u00een\u015feal\u0103. Pentru c\u0103 Baudrillard ne avertizeaz\u0103 c\u0103 ea este \u201eo c\u0103\u0163ea\u201d (la realite est peut-etre plutot une sphinge qu’une chienne <\/em>sau \u00een traducerea englez\u0103 a textului, disponibil\u0103 \u015fi ea, este folosit un cuv\u00e2nt mai dur: \u201ca bitch<\/em>\u201d [13] ).<\/em> O c\u0103\u0163ea care te las\u0103 s\u0103 crezi c\u0103 po\u0163i s-o st\u0103p\u00e2ne\u015fti, s-o dresezi, s\u0103 te joci cu ea. Dar,\u00a0 \u00een timp ce te joci, ea trece nu pe l\u00e2ng\u0103 tine, ci pur \u015fi simplu, peste tine, l\u0103s\u00e2ndu-te mult \u00een urm\u0103, ajung\u00e2nd \u201eun raport oficial decalat \u00een timp al realit\u0103\u0163ii\u201d [14]. Pe care tu, strivit de ea \u00een jocul-simulacru c\u00e2nd te \u00eenv\u00e2rteai \u00een jurul nimicului, evident nu \u00eel mai po\u0163i citi.<\/p>\n

Mergi \u00eempreun\u0103 cu ea, cu Realitatea, m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103, n-o silui, indiferent de risc! \u015ei atunci te va iubi necondi\u0163ionat. Pentru c\u0103 \u201eorice lucru este lipsit de existen\u0163\u0103 inerent\u0103\u201d. Dar asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu poate s\u0103 reapar\u0103 sub alt\u0103 form\u0103, cu un alt destin, impus de aceia\u015fi Realitate. Dar pentru asta \u00ee\u0163i trebuie nu numai talent ci, a\u015f \u00eendr\u0103zni s\u0103 spun, \u015fi harul unei anumite intui\u0163ii. <\/em>\u015ei aici intervine \u00eentr-adev\u0103r acest \u201ehar\u201d. Harul de a te \u00eenscrie, indiferent ce fel de literatur\u0103 sau \u015ftiin\u0163\u0103, etc. faci, \u00eentr-o evolu\u0163ie natural\u0103 a Realit\u0103\u0163ii, de a o intui, de a nu merge \u00eempotriva ei, pentru c\u0103 altfel ea se r\u0103zbun\u0103. \u015ei acum jocul cap\u0103t\u0103 o adev\u0103rat\u0103, imens\u0103 miz\u0103 \u015fi nu te mai \u00eenv\u00e2r\u0163i \u00een jurul \u201eNimicului\u201d, ci r\u0103m\u00e2i \u00een Existen\u0163\u0103<\/em> .<\/p>\n

\n

IM: Doar c\u00e2teva preciz\u0103ri a\u015f \u0163ine s\u0103 fac legat de cele de mai sus, \u015fi a\u015f \u00eencepe chiar de la problema deconstructivismului. Nu \u015ftiu dac\u0103 aceast\u0103 \u00een\u0163elegere a deconstruc\u0163iei ca joc superfluu, joc de dragul jocului, ne ajut\u0103 la ceva. Ea plaseaz\u0103 deconstruc\u0163ia exact \u00een locul pe care aceasta a \u00eencercat s\u0103-l evite, \u00een opozi\u0163ia fals\u0103 structuralism-poststructuralism, respectiv ra\u0163ional-ira\u0163ional. Exist\u0103 un joc, desigur, dar regulile \u015fi miza lui e alta, chiar \u015fi locul unde se desf\u0103\u015foar\u0103 e altul. Miza \u2013 propria semnifica\u0163ie. \u00centr-o carte mai veche, Jonathan Culler pune aceast\u0103 problem\u0103 a deconstruc\u0163iei \u00een\u0163eleas\u0103 \u00een cadrul unui sistem de g\u00e2ndire bazat chiar pe opozi\u0163iile binare. El spune acolo c\u0103 ar trebui s\u0103 ne ridice semne de \u00eentrebare chiar faptul c\u0103 teoreticieni reprezentan\u0163i ini\u0163iali ai structuralismului au ajuns s\u0103 fie \u00eencadra\u0163i \u00een poststructuralism ceea ce face ca acesta din urm\u0103 s\u0103 fie mai degrab\u0103 o consecin\u0163\u0103 fireasc\u0103 a primului (de altfel, ideea apare \u015fi la Peter Osborne), punctul \u00een care structuralismul \u00eencepe s\u0103 se \u00eentrebe despre \u201ecertitudinea\u201d pe care a afi\u015fat-o. Pe de alt\u0103 parte, aceast\u0103 mi\u015fcare de analiz\u0103 a propriei metode \u015fi propriilor concluzii nu are nimic ira\u0163ional. Ea doar ne \u00eenva\u0163\u0103 cum s\u0103 g\u00e2ndim \u015fi s\u0103 integr\u0103m incertitudinea, iar deconstruc\u0163ia face asta \u015fi cu ea. Dac\u0103 orice no\u0163iune este format\u0103 dintr-un nucleu, o semnifica\u0163ie central\u0103, \u015fi zone periferice, deschise, prin care sensul ei este permanent transformat, atunci prin negarea centrului, ajungi s\u0103 pui sub semnul \u00eentreb\u0103rii propriul sens. Ceea ce ne face s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m dac\u0103 nu cumva chiar no\u0163iunea de marginalitate \u015fi posibilitatea acesteia este negat\u0103; deconstruc\u0163ia va \u00eempinge structuralismul la limita nonsensului, punctul \u00een care poststructuralismul descoper\u0103 paradoxul nu ca pe o manifestare a ira\u0163ionalului, ci ca pe o \u015fans\u0103 de a trece prin aceast\u0103 experien\u0163\u0103 a limitelor. Marginalitatea nu permite un joc gratuit, ea a fost mereu spa\u0163iul unde Altul s-a putut forma. Acest Altul reprezint\u0103 \u00een definitiv ie\u015firea din binomul Eu-Cel\u0103lalt, el exist\u0103 dincolo de jocul actualiz\u0103rilor \u015fi poten\u0163ializ\u0103rilor noastre, \u00een afara jocului, de fapt. Asta ne-a ar\u0103tat deconstruc\u0163ia, acel \u00een afar\u0103, nu pentru a \u00eenlocui centrul, ci pentru a ar\u0103ta lipsa de fundament a lui, imposibilitatea lui. Acest Altul este chiar realitatea, \u00een cele din urm\u0103, nicidecum Nimicul.<\/p>\n

Pe de alt\u0103 parte, acea cultur\u0103 literar\u0103 care permite ca fiecare s\u0103 \u00ee\u015fi afirme propriul adev\u0103r, duc\u00e2nd \u00een cele din urm\u0103 la blocarea comunic\u0103rii (c\u0103ci acolo se ajunge, nu?), este o cultur\u0103 construit\u0103 pe certitudini, o cultur\u0103 \u201er\u0103zboinic\u0103\u201d, a respingerii deconstruc\u0163iei, \u015fi care are ca fundament lupta pentru afirmarea de sine. Originile ei sunt mult mai vechi. Am s\u0103 reiau acum ce spuneai mai sus: \u201eDac\u0103 atunci c\u00e2nd\u00a0 executa\u0163i posturile nu con\u015ftientiza\u0163i experiment\u00e2nd, unii dintre voi ve\u0163i ajunge, cel mult, la performan\u0163e de circ \u015fi nimic mai mult.\u201d Iat\u0103 o descriere perfect\u0103 a culturii literare, ca performan\u0163\u0103 de circ, care func\u0163ioneaz\u0103 \u00eentr-o lume \u00eenchis\u0103 \u00een care a experimenta, coloniz\u00e2ndu-l pe cel\u0103lalt sau l\u0103s\u00e2ndu-te colonizat, devine o modalitate de a cre\u015fte v\u00e2nz\u0103rile, de a te vinde \u015fi de a vinde prin puterea de a lua c\u00e2t mai mult de la cel\u0103lalt, prin contracte \u015fi schimburi c\u00e2t mai profitabile. Colonizarea are aici o semnifica\u0163ie negativ\u0103, violent\u0103; nu se poate face trecerea spre simbioz\u0103 (?) Probabil c\u0103 nu \u00eentr-o cultur\u0103 literar\u0103, \u00een care s-a creat o nou\u0103 clas\u0103, nu?, clasa cultural\u0103 prin care subversivul, marginalul sunt folosite \u00een scopuri economice (spectacolul vinde cel mai bine), \u015fi nicidecum experimentate. Mai trebuie precizat c\u0103 o afirma\u0163ie de tipul, citit\u0103 \u201eclasic\u201d: \u201erealitatea este o c\u0103\u0163ea\u201d, apar\u0163ine aceleia\u015fi culturi literare nocive. Realitatea oric\u0103rui termen este una economic\u0103. \u015ei desigur, doar o des(re)compunere a cuv\u00e2ntului \u201ec\u0103\u0163ea\u201d ne-ar ajuta s\u0103 \u00een\u0163elegem excesul de invizibil al realit\u0103\u0163ii, \u00eempotriva oric\u0103rei simplific\u0103ri economice de sens. \u201eCompanion species\u201d poate fi o cale, desigur, sau… \u201eimplosion of nature and culture\u201d. Totu\u015fi, ceva ne \u0163ine departe \u2013 suntem \u00eempotriva deconstruc\u0163iei \u015fi\/sau feminismului etc. etc.<\/p>\n

\n

GM: A\u015fa cum ai abordat lucrurile, dac\u0103 privim cu aten\u0163ie premisele implicite pe care le-ai adoptat, ai dreptate. \u015ei aici \u201ebinarismul\u201d \u00eentre pozi\u0163ia dumitale \u015fi pozi\u0163ia mea care pleac\u0103 de la alte premize \u00ee\u015fi arat\u0103 col\u0163ii. Ca \u00een fizica cuantica vizavi de complementaritate, unde doi experimentatori experimenteaz\u0103 din puncte de vedere diferite aceea\u015fi REALITATE \u015fi al treilea, deta\u015fat, constat\u0103 c\u0103 EA este, \u00eentr-adev\u0103r, aceea\u015fi. Divergen\u0163a dintre noi apare din semnifica\u0163ia diferit\u0103 pe care o d\u0103m REALIT\u0102\u0162II. Men\u0163ionez c\u0103 eu acord Realit\u0103\u0163ii un sens ontologic, de Existen\u0163\u0103 \u00een general \u015fi nu de existen\u0163\u0103 a \u201ealtuia\u201d, f\u0103r\u0103 a nega existen\u0163a acestuia \u00eenglob\u00e2nd-o \u201esimbiotic\u201d; faptul c\u0103 noi proced\u0103m altfel, \u00eempotriva \u201erealit\u0103\u0163ii\u201d cum o v\u0103d eu, e cu totul altceva. De aici \u015fi faptul c\u0103 eu am vorbit de lumile posibile \u201emultiversuri\u201d ale lui Martin Rees. \u015ei am considerat c\u0103 literatura, este \u015fi trebuie s\u0103 fie un mijloc specific de cunoa\u015ftere \u015fi ac\u0163iune corect\u0103 ca \u015fi alte modalit\u0103\u0163i care fac parte din gnoseologie (filosofie, \u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi chiar teologie, at\u00e2t timp c\u00e2t ea nu devine fundamentalist\u0103, ca s\u0103 nu mai vorbim de art\u0103 din care literatura face parte). Este iar un subiect vast care trebuie dezb\u0103tut, pe care propun s\u0103-l rezerv\u0103m acelui alt dialog. \u015ei aceasta deoarece \u201edeconstruc\u0163ia\u201d este, cel pu\u0163in p\u00e2n\u0103 cum, legat\u0103 de postmodernism iar eu o leg nu numai de acesta, ci \u015fi de postmodernitate \u00een cadrul c\u0103reia postmodernismul este doar un curent de g\u00e2ndire care nu se confund\u0103 \u015fi nu poate fi confundat cu lumea postmodern\u0103 \u00een care tr\u0103im acum, a\u015fa cum voi \u00eencerca s\u0103 ar\u0103t mai \u00eencolo.<\/p>\n

\n

IM: O.K. La \u00eenceputul volumului Fragmentarium<\/em> faci o distinc\u0163ie \u00eentre g\u00e2ndirea conceptual\u0103 \u015fi cea fragmentar\u0103. Aceste dou\u0103 tipuri de g\u00e2ndire introduc o ruptur\u0103 \u00een interiorul \u201eculturii literare\u201d. Deschid ele, \u00een acela\u015fi timp, dou\u0103 direc\u0163ii distincte \u015fi posibile pentru literatur\u0103?<\/p>\n

GM: Da, tocmai pentru c\u0103 acea libertate de care vorbeam devine infinit\u0103 \u00een cadrul fragmentarismului \u015fi acel \u201ehar\u201d, de care, de asemenea, vorbeam, dac\u0103 \u00eel ai, se poate manifesta \u015fi el f\u0103r\u0103 opreli\u015fti.<\/p>\n

IM: Dar el nu se manifest\u0103, c\u00e2nd exist\u0103, \u015fi \u00een cadrul literaturii conceptuale?<\/p>\n

GM: \u015ei asta e adev\u0103rat. Dar acolo el ap\u0103rea \u00een cadrul unui joc pe figuri impuse. \u00cen schimb, \u00een literatura fragmentar\u0103 i se ofer\u0103 \u015fansa unui joc pe figuri libere.<\/p>\n

IM: Aici este nevoie de o explica\u0163ie \u015fi, a\u015fa cum spui, de experiment interior pentru a o \u00een\u0163elege. De\u015fi, precizez de pe acum c\u0103 felul acesta de a sec\u0163iona din nou lucrurile: fragmentar vs<\/em>. conceptual, mi se pare o reintroducere a binomului, exact lucrul de care ar trebui s\u0103 ne eliber\u0103m. Accept existen\u0163a fragmentarismului, dar nicidecum \u00een opozi\u0163ie cu conceptualismul. L-a\u015f vedea mai repede ca\u00a0 pe o form\u0103 de postconceptualism.<\/p>\n

GM: Bun\u0103 observa\u0163ie. Putem s\u0103-i spunem cum vrem postconceptualismului de exemplu \u015fi \u201efragmentarism\u201d pentru c\u0103 mi se pare c\u0103 se cam face abuz de prefixul \u201epost\u201d. Este evident (m\u0103car pentru mine) c\u0103 nu exist\u0103 termeni, no\u0163iuni, concepte exclusiv denotative (vezi logica fuzzy de care vom vorbi ulterior). Ele devin denotative numai \u00een m\u0103sura \u00een care le facem noi s\u0103 devin\u0103 astfel. Dar, \u00een anumite situa\u0163ii, cum este \u015fi cea de fa\u0163\u0103, este util s\u0103 \u00eengro\u015f\u0103m \u00een\u0163elesul unor termeni pentru a reu\u015fi s\u0103 \u00een\u0163elegem limitele lor \u015fi pentru a-i distinge unii de al\u0163ii, p\u0103str\u00e2nd tot timpul \u00een minte conotativitatea. Mai departe, cred c\u0103 nu putem spune dac\u0103 \u201econceptualismul\u201d sau \u201efragmentarismul\u201d a ap\u0103rut primul \u00een limbaj\u00a0 natural. E foarte complicat \u015fi ar trebui s\u0103 apel\u0103m la apari\u0163ia limbajului la animalul Om. Cert, tot pentru mine, este c\u0103 cele dou\u0103 moduri de exprimare constituie dou\u0103 limite, \u00eentre acestea exist\u00e2nd o infinitate de mixturi ale acestor moduri de exprimare ceea este luat \u00een considerare de logica fuzzy atunci c\u00e2nd introduce \u201enuan\u0163area\u201d. Prin urmare, \u00een leg\u0103tur\u0103 cu \u201econceptualismul\u201d \u015fi \u201efragmentarismul\u201d d\u0103-mi voie ca, mai departe, s\u0103 consider c\u0103 cele dou\u0103 moduri devin preponderente \u015fi nu exclusive, prima, pentru modern (plec\u00e2nd de la Iluminism) \u015fi cea de a doua, pentru postmodern. \u00cen plus, ai deschis o alt\u0103 cutie a Pandorei. S\u0103 profit\u0103m de ea. Exist\u0103 \u00eentr-adev\u0103r, \u00eentr-o abordare conceptual\u0103 diverse variante. Una fiind \u015fi varianta PoMo nedeconstructivist\u0103 \u00een care \u00eenv\u00e2rtirea \u00een jurul nimicului, joc de dragul jocului, nu mai are loc. Conceptualizarea pleac\u0103 de la genul cel mai de sus, conceptul princeps. Care \u00een limbaj \u201efilosoficesc\u201d se nume\u015fte \u201ecategorie\u201d. \u015ei urmeaz\u0103 apoi descompunerea pe niveluri p\u00e2n\u0103 la ultimul care con\u0163ine a\u015fa zisele elemente terminale, nedecompozabile. \u201eAdev\u0103rul pur, ontologic\u201d se afl\u0103 la nivelul categoriei (a prezum\u0163iilor \u015fi regulilor). El se mo\u015ftene\u015fte \u00een ramificarea de sus \u00een jos, deductiv, pe niveluri. Mai mult, pe un nivel componentele mai \u015fi comunic\u0103 \u00eentre ele, ceea ce complic\u0103 lucrurile, dar \u00een sensul bun. Altfel am spune c\u0103 este vorba doar de o clasificare (taxonomie) chioar\u0103 \u015fi neinteresant\u0103. Asta este schema simpl\u0103 dar sugestiv\u0103 a g\u00e2ndirii conceptuale. Care \u00een sistemele deductive se complic\u0103 cu o comunicare mai complex\u0103 inter-niveluri pe care o poate intui fiecare dintre noi. Prin urmare \u201eadev\u0103rul pur\u201d se reg\u0103se\u015fte peste tot de sus p\u00e2n\u0103 jos \u015fi este unic, adic\u0103 univoc, fiind impus de genul-categorie de la care se pleac\u0103. Din acest motiv se \u015fi spune c\u0103\u00a0 g\u00e2ndirea conceptual\u0103 este univoc\u0103, f\u0103r\u0103 rest! \u00centr-un text al unui scriitor \u201eomniscient\u201d (omnipotent \u015fi etc.) ca \u015fi \u00een orice sistem de g\u00e2ndire \u00eenchegat \u201econceptual\u201d (filosofic, \u015ftiin\u0163ific, chiar \u015fi teologic, aici intervenind \u201edogmatica\u201d religiei respective) a\u015fa se desf\u0103\u015foar\u0103 lucrurile. F\u0103r\u0103 rest [15]?! Ei aici apare surpriza \u015fi frumuse\u0163ea ironiei sor\u0163ii! Pentru c\u0103 G\u00f6del n-a avut treab\u0103 \u015fi s-a apucat, nu numai s\u0103 emit\u0103, dar s\u0103 \u015fi demonstreze teorema care-i poart\u0103 numele \u015fi anume c\u0103 \u00een orice sistem conceptual-deductiv, corect construit, apar la un moment dat ni\u015fte lucruri ciudate sub forma unor propozi\u0163ii care nu contrazic adev\u0103rul \u201epur\u201d de la care se pleac\u0103, dar nici nu-l mai afirm\u0103 logic. \u015ei uite a\u015fa, restul acela nefericit de frumos dar \u015fi \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103tor \u00ee\u015fi arat\u0103 invariabil col\u0163ii mirifici. Nu voi mai vorbi despre ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een alte p\u0103r\u0163i (filozofie, \u015ftiin\u0163\u0103, teologie) \u015fi despre cum se rezolv\u0103 problema. \u00cen schimb, \u00een literatur\u0103, Umberto Eco a g\u0103sit sintagma fericit\u0103 de \u201eoper\u0103 deschis\u0103\u201d [16], valabil\u0103 \u015fi \u00een cazul abord\u0103rii conceptuale dar, vom vedea mai departe, cu at\u00e2t mai mult \u00een cea fragmentar\u0103. Ea, cea conceptual\u0103, c\u0103 de ea ne ocup\u0103m acum, prin restul<\/em> de care vorbeam, i.e. care \u201edevine\u201d, dar\u00a0 numai pentru operele care \u00ee\u015fi merit\u0103 titlul de \u201eoper\u0103\u201d, prin poten\u0163ialitatea neb\u0103nuit\u0103 a unui asemenea rest dat de \u201eharul\u201d inclus. P\u0103r\u00e2nd a nu se mai epuiza. Cum sunt anumite texte r\u0103mase din Antichitate care \u00eenc\u0103 nu \u015fi-au epuizat poten\u0163ele nici p\u00e2n\u0103 azi. Opera \u00ee\u015fi dep\u0103\u015fe\u015fte astfel autorul. \u00centocmai cum Demiurgul dup\u0103 ce a creat o lume, s-a dat la o parte, \u015fi-a \u015fters apoi urmele \u015fi prive\u015fte de la distan\u0163\u0103, amuz\u00e2ndu-se: unde a dat \u015fi unde a cr\u0103pat. Prin urmare, cu toat\u0103 preten\u0163ia de \u201eunivocitate\u201d a \u201eadev\u0103rului pur\u201d propus, orice oper\u0103 artistic\u0103 realizat\u0103 \u00een stil \u201econceptual\u201d,\u00a0 \u00een care este inclus nu numai talentul dar \u015fi harul,\u00a0 prin \u201erestul\u201d care nu-i d\u0103 pace \u00ee\u015fi pierde univocitatea. Era s\u0103 zic virginitatea \u015fi n-a\u015f fi zis r\u0103u pentru c\u0103 o asemenea oper\u0103 poate intra \u00een gesta\u0163ie sau, de ce nu, \u00een gesta\u0163ii \u015fi na\u015fteri multiple.<\/p>\n

IM: Ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00eens\u0103 \u00een \u201efragmentarism\u201d<\/em>?<\/p>\n

GM: O schimbare de 180 de grade \u00een modul \u00een care este privit Adev\u0103rul [17]. <\/em>Astfel, aici se pleac\u0103 de la \u00eentrebarea \u201ece s-ar \u00eent\u00e2mpla dac\u0103 am trece de la \u00abAdev\u0103rul Existen\u0163ial\u00bb ( a fi <\/em>sau a nu fi<\/em>) la altul \u00abPragmatic\u00bb\u201d? Ei, de aici \u00eencepe treaba interesant\u0103. Pentru c\u0103 p\u0103rin\u0163ii \u201epragmatismului\u201d\u00a0 (Pirce, James, Dewey [18]) au zis: hai s\u0103 l\u0103s\u0103m la o parte filozofia hamletian\u0103 a chibritului cu \u201ea fi sau a nu fi\u201d, pentru c\u0103, dac\u0103 nu am fi, nu ne-am mai \u00eentreba! Mai important este, dac\u0103 tot suntem<\/em>, s\u0103 ne propunem sau s\u0103 ni se propun\u0103 un scop, acesta devenind Adev\u0103rul Suprem pe car \u00eel putem atinge (sau nu). Iar noi s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 g\u0103sim \u015fi s\u0103 aplic\u0103m modalit\u0103\u0163ile adecvate pentru a atinge acest scop. S-a l\u0103sat la o parte g\u00e2ndirea conceptual\u0103 a unui adev\u0103r imuabil dat odat\u0103 pentru totdeauna, precum ideile platoniciene \u015fi s-a trecut la o g\u00e2ndire dinamic\u0103 care urm\u0103re\u015fte cunoa\u015fterea \u015fi ac\u0163iunea \u00een fiecare moment pe o traiectorie care musai trebuie s\u0103 duc\u0103 la atingerea scopului. Nefericirea, dar \u015fi \u015fansa suprem\u0103 este c\u0103 nu \u00eel \u015ftim. <\/em>Dar \u00eel putem intui \u00een clipe de gra\u0163ie, merg\u00e2nd de multe ori prin \u00eencercare \u015fi eroare.<\/em> Este vorba, \u00een transcrierea lui Aristotel, de cauza finalis. <\/em>\u015ei, pentru c\u0103, de regul\u0103, Omul nu-l poate atinge dintr-odat\u0103, el \u00eensu\u015fi acest adev\u0103r, devine ubicuu. O asemenea g\u00e2ndire este cunoscut\u0103 sub numele de \u201efragmentar\u0103\u201d. \u00centr-un fel, fragmentarismul pleac\u0103 de la\u00a0 \u201eg\u00e2ndirea sistemic\u0103\u201d. \u00cen cadrul c\u0103reia scopul se presupune c\u0103 a fost corect stabilit.\u00a0 Este vorba de intr\u0103ri,<\/em> de o cutie neagr\u0103 <\/em>(care le prelucreaz\u0103) \u015fi, \u00een final, (de ob\u0163inerea de) ie\u015firi<\/em> care ne \u00eendreapt\u0103, pe o cale cu tot soiul de cotituri \u015fi ocoli\u015furi, prin reac\u0163ie invers\u0103 (feedback<\/em>), spre atingerea acestui scop. \u201eCutia neagr\u0103\u201d va reprezenta acum modul \u00een care Omul cunoa\u015fte \u015fi ac\u0163ioneaz\u0103. <\/em>S-a dus de r\u00e2p\u0103 orice organizare ierarhic\u0103 (conceptual\u0103). Pentru c\u0103 elementele cutiei negre sunt realizate \u015fi corelate altfel. \u015ei anume, \u00een contra partid\u0103 ele par a avea, \u00eentr-un context particular o oarecare independen\u0163\u0103. Dar care \u00een contextul integrativ, sistemic se structureaz\u0103 acum astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 se ating\u0103, \u00een final, scopul propus. Din acest motiv se \u015fi spune c\u0103 un sistem nu se reduce, nu poate fi redus, la suma p\u0103r\u0163ilor sale<\/em>. \u015ei astfel exist\u0103 un fir ro\u015fu care leag\u0103 p\u0103r\u0163ile tocmai \u00een vederea atingerii scopului. \u015ei aici \u00eencepe s\u0103 se manifeste cu putere un tip de logic\u0103, numit\u0103 \u201emereologic\u0103\u201d [19], care urm\u0103re\u015fte \u00eencadrarea fireasc\u0103 a p\u0103r\u0163ilor \u00eentr-un \u00eentreg \u015fi care admite, \u00een virtutea integr\u0103rii, \u015fi anumite contradic\u0163ii. Spre deosebire de logica clasic\u0103, numit\u0103 \u015fi aristotelic\u0103 \u00een cadrul c\u0103reia contradic\u0163ia era strict interzis\u0103 (neadmiterea ter\u0163ului inclus).<\/p>\n

\n

IM:\u00a0 Se reduce fragmentarismul la o g\u00e2ndire sistemic\u0103?<\/p>\n

GM: \u00cenainte de a r\u0103spunde la aceast\u0103 \u00eentrebare d\u0103-mi voie s\u0103 r\u0103spund la alta. Pus\u0103 de o coleg\u0103, profesor universitar de comunicare. \u015ei anume: g\u00e2ndirea fragmentar\u0103 nu este ea \u00eens\u0103\u015fi un concept<\/em>? \u00centrebare capcan\u0103! R\u0103spunsul trebuie nuan\u0163at. C\u0103ci Moisil, \u00een 1943, a introdus \u201eLogica polivalent\u0103\u201d [20]. Ulterior ea, prin prietenul meu extrem de cunoscut, C.V. Negoi\u0163\u0103 [21], profesor universitar \u00een America \u015fi Lofti Zadeh,\u00a0\u00a0 la fel de cunoscut \u015fi profesor acolo, a devenit \u201eLogic\u0103 fuzzy\u201d. Adic\u0103 o logic\u0103 care ia \u00een considerare diverse raporturi, normalizate \u00eentre 0 \u015fi 1, \u00eentre \u201eadev\u0103r\u201d \u015fi \u201efals\u201d. Adic\u0103 o logic\u0103 cu \u201eter\u0163 inclus\u201d, una dintre multiplele de acest gen care au ap\u0103rut \u00eenc\u0103 din prima parte a secolului trecut. \u015ei astfel, ca o implica\u0163ie direct\u0103, \u015fi conceptualizarea se \u201efuzzific\u0103\u201d<\/em> (ce barbarism am \u00eentrebuin\u0163at!); adic\u0103 conceptul nu mai este univoc determinat. Consider c\u0103 acesta a fost un prim pas spre ceea ce numim azi o \u201eg\u00e2ndire fragmentar\u0103\u201d. Aici e foarte mult de discutat. Poate, cu alt\u0103 ocazie. \u015ei acum s\u0103 \u00eencerc s\u0103 r\u0103spund la \u00eentrebarea dumitale. Evident, fragmentarismul, mai ales \u00een art\u0103, dar deja \u015fi \u00een multe alte domenii, nu se reduce, nu poate s\u0103 fie redus la o \u201eg\u00e2ndire sistemic\u0103\u201d.<\/p>\n

\n

IM: De ce?<\/p>\n

GM: \u00cen primul r\u00e2nd, pentru c\u0103\u00a0 \u00een realizarea de c\u0103tre om a unui artefact concret sau abstract (e.g. o teorie, o oper\u0103 artistic\u0103, filosofic\u0103, etc.), intervine arhitectura <\/em>acestuia. Care nu mai este tot una cu sistemul ci \u00eel dep\u0103\u015fe\u015fte. \u015ei aceasta deoarece ea, arhitectura,\u00a0 \u00eembrac\u0103 \u00eentr-un tot unitar, \u00eentr-un gestalt arhitectural<\/em>, aspectele tehnice cu cele umane \u015fi estetice.<\/em> \u00cen acest fel, \u00een opozi\u0163ie cu \u201e\u00eentregul\u201d sistemic \u201eobiectiv\u201d (\u00een cadrul c\u0103ruia \u00eentregul nu \u00eenseamn\u0103 suma componentelor), gestaltul arhitectural nu poate fi separat de subiect pentru c\u0103 el este factorul determinant care creeaz\u0103 \u015fi intercepteaz\u0103 acest \u201e\u00eentreg\u201d al arhitecturii \u015fi \u00eei produce o stare unic\u0103, indescriptibil\u0103 \u015ftiin\u0163ific sau de alt fel. Astfel cred c\u0103 pot spune despre un asemenea gestalt c\u0103 este departe de un subiectivism necontrolat \u015fi necontrolabil iar caracteristicile sale esen\u0163iale sunt specifice creativit\u0103\u0163ii umane [22]. \u00cen fine, \u00een al doilea r\u00e2nd, pentru c\u0103 \u00een Epoca Postmodern\u0103 \u00een care am intrat, \u00een aplicarea legii care r\u0103m\u00e2ne (sau pare a r\u0103m\u00e2ne) ve\u015fnic neschimbat\u0103 \u015fi care spune c\u0103 totul se schimb\u0103<\/em> \u201eimperceptibil\u201d, <\/em>apare o schimbare drastic\u0103. \u015ei anume c\u0103 schimb\u0103rile au devenit extrem de \u201eperceptibile\u201d. \u015ei aceasta datorit\u0103 avansului tehnologic \u015fi exploziei comunica\u0163iilor (telefonie, tv., mai ales internet). Ce vreau s\u0103 zic? Specia \u201eom\u201d este singura, p\u00e2n\u0103 \u00een prezent, care \u00een mod con\u015ftient<\/em> nu a c\u0103utat numai s\u0103 se adapteze la mediu, ci s\u0103-\u015fi schimbe mediul \u00een favoarea sa. (De fapt, \u00een mai mic\u0103 m\u0103sur\u0103 dar incon\u015ftient, <\/em>o fac \u015fi celelalte animale prin inventarea de artefacte pentru a se hr\u0103ni \u015fi pentru a-\u015fi crea ad\u0103posturi sau \u201elocuin\u0163e\u201d. Dar, repet, incon\u015ftient). \u015ei a ajuns acum, datorit\u0103 avansului tehnologic, \u00eentr-un punct critic: schimb\u0103rile mediului induse de specie tind s\u0103 devin\u0103 necontrolabile \u00een raport cu \u201eadaptabilitatea\u201d la ea. Ceea ce putem constata f\u0103r\u0103 dubii este c\u0103 toate acestea sunt accentuate de explozia comunica\u0163iilor de care am vorbit.<\/p>\n

\n

IM: Adaptarea la mediu \u015fi ac\u0163iunea asupra mediului nu pot fi at\u00e2t de clar delimitate precum ne imagin\u0103m (voi reveni ceva mai \u00eencolo la aceast\u0103 problem\u0103), prin simpla diferen\u0163\u0103 dintre ac\u0163iunea con\u015ftient\u0103 sau incon\u015ftient\u0103. Pe de alt\u0103 parte, c\u00e2nd vorbim despre aceast\u0103 ac\u0163iune incon\u015ftient\u0103 asupra mediului, prefer termenul de instinct. Dincolo de asta, azi, ne-am obi\u015fnuit cu ideea schimb\u0103rilor continue. Dar nu ap\u0103reau ele \u015fi \u00eenainte? S\u0103 nu ne \u00eentindem prea mult \u00een trecut. S\u0103 ne referim doar la Modernitate.<\/p>\n

GM: Ba da. Dar ele erau, de obicei, imperceptibile<\/em>. Mai mult. Nu spun c\u0103 \u00een Modernitate nu ap\u0103reau, la nivelul planetei \u015fi evenimente, respectiv schimb\u0103ri majore (de tip \u201ecatastrof\u0103\u201d \u00een transcrierea lui R. Thom [23], de exemplu). Dar atunci ele erau rare \u015fi nu reverberau, la nivel individual, dec\u00e2t \u00een comunit\u0103\u0163i restr\u00e2nse \u00een jurul locului de apari\u0163ie. Azi, situa\u0163ia este diametral opus\u0103: pe l\u00e2ng\u0103 cre\u015fterea sc\u0103pat\u0103 de sub control a schimb\u0103rilor, orice eveniment major, care apare din ce \u00een ce mai frecvent, \u015fi care poate produce o schimbare idem major\u0103 \u00eentr-un punct al globului, reverbereaz\u0103 extrem de rapid pe magistralele de comunica\u0163ii a c\u0103ror dezvoltare a explodat \u015fi ea. Prin urmare, la nivel planetar, nu m\u0103 sfiesc s\u0103 afirm, impredictibilitatea \u015fi de aici, nevoia acut\u0103 de a continua s\u0103 exist\u0103m ne bulverseaz\u0103; nu mai putem s\u0103 ne facem planuri dec\u00e2t, cel mult, pe termen scurt; pe mediu \u015fi lung, nu. \u015ei trebuie \u00een permanen\u0163\u0103 s\u0103 ac\u0163ion\u0103m, \u00eentr-un fel sau altul, inclusiv s\u0103 ne ab\u0163inem, \u00eentr-un timp numit de automati\u015fti \u201eutil\u201d, \u00een cadrul c\u0103ruia feedbackul poate fi \u00eenc\u0103 eficient. Or,\u00a0 un astfel de timp pare a tinde spre instantaneitate.<\/em> \u015ei atunci, de regul\u0103, ajungem, de cele mai multe ori,\u00a0 nu c\u0103 vrem, ci automat s\u0103 \u201eoprim mintea\u201d \u015fi s\u0103 ac\u0163ion\u0103m intuitiv, cu \u201ehar\u201d dac\u0103 \u00eel avem, nu o s\u0103 obosesc repet\u00e2nd, pentru a sc\u0103pa. Tabloul acesta apocaliptic trebuie s\u0103 fie, \u015fi poate fi, amendat \u015fi relaxat. Dar \u00eel voi l\u0103sa a\u015fa pentru c\u0103 punerea \u00een eviden\u0163\u0103 a celor pe care vreau s\u0103 le transmit este mai u\u015for de receptat dac\u0103 lucrurile sunt \u00eengro\u015fate. Revenind dup\u0103 aceast\u0103 parantez\u0103, \u00a0deci nu cumva trebuie ca Omul\u00a0 s\u0103-\u015fi propun\u0103, drept scop, altceva? De\u015fi, cum am spus, acest \u201ealtceva\u201d pare ubicuu, incognoscibil, impus din afar\u0103. Dar poate fi b\u0103nuit, identificat intuitiv. <\/em>\u015ei acesta poate fi obiectivul principal a unei noi arte, a unei noi literaturi. Care s\u0103 deschid\u0103 c\u00e2t mai larg por\u0163ile metaforei. S\u0103 fie ea literatura de tip \u201efragmentar\u201d? Posibil. Pentru c\u0103 tot Wittgenstein spune: \u201eDespre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie s\u0103 se tac\u0103!\u201d [24]. Dar tot el mai las\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 \u201ese poate ar\u0103ta\u201d f\u0103r\u0103 s\u0103 vorbe\u015fti. Cum? Prin sugestie metaforic\u0103. Cu condi\u0163ia s\u0103 nu prive\u015fti la degetul care arat\u0103 ci spre ce arat\u0103 acest deget. Aceasta poate fi noul \u201erest\u201d, infinit mai productiv \u015fi diversificat, al unei asemenea abord\u0103ri, \u00een primul r\u00e2nd prin art\u0103 \u015fi \u00een particular prin literatur\u0103, unde el apare preponderent. \u015ei \u201epreponderent\u201d pentru c\u0103 s\u0103 nu-mi spun\u0103 mie cineva c\u0103 \u201emetafora\u201d nu este utilizat\u0103, destul de frecvent \u015fi de alte genuri ale cunoa\u015fterii \u015fi ac\u0163iunii umane \u2013 chiar \u015fi \u00een matematic\u0103 \u2013 ea fiind folosit\u0103, de fapt,\u00a0 \u00een toate genurile de comunicare (inclusive \u00een exprimarea \u00een limbaj curent).<\/p>\n

IM: Revenind la problema metaforei, s-a tot vorbit despre rolul metaforei \u00een cunoa\u015ftere, pare interesant\u0103 \u00eens\u0103 ideea asem\u0103n\u0103rii ei cu \u201erestul\u201d \u2013 realitatea invizibil\u0103 care va produce acea implozie dintre natur\u0103 \u015fi cultur\u0103. Totu\u015fi, nu poate deveni \u015fi acest mod de a vedea lucrurile tot o \u201e\u00eenv\u00e2rtire \u00een gol\u201d ca \u015fi cea PoMo din moment ce scopul final este extrem de greu de eviden\u0163iat, cel pu\u0163in discursiv. \u015ei ce \u00eenseamn\u0103 acea \u201eintui\u0163ie\u201d? Cum poate fi pus\u0103 m\u00e2na pe ea?<\/p>\n

GM: Aici intervine Deleuze [25], singurul reprezentant considerat a fi PoMo care \u00eens\u0103 dep\u0103\u015fe\u015fte Postmodernismul, cu a sa \u201eLogic\u0103 a sensului\u201d. Pentru c\u0103 nu se mai refer\u0103 la un simulacru de Haos sub form\u0103 de \u201eHazard\u201d inventat de Om, ci la cel natural, la modul \u00een care acest Haos se poate \u00eentr-adev\u0103r autoorganiza (unii vorbesc de un autopoesis \u2013 Maturana \u015fi Varela [26]), precum \u00een sistemele disipative ale lui Prigogine [27]. \u00cen fine, cred c\u0103 se poate vorbi acum de un nou \u201eMimesis\u201d [28]<\/em> al artei \u00een general \u015fi al literaturii, \u00een special, diferit de cel imuabil, static de la care plecau presocraticii ajung\u00e2nd la Platon \u015fi Aristotel. De un mimesis al schimb\u0103rii continue sau a lipsei de existen\u0163\u0103 inerent\u0103 a oric\u0103rui lucru <\/em>(Budism), cu alte cuvinte c\u0103 fiecare lucru se na\u015fte, evolueaz\u0103, involueaz\u0103 \u015fi dispare.<\/em> De fapt\u00a0 poate nici nu mai este vorba de un \u201emimesis\u201d, ci de o integrare \u00een schimbarea continu\u0103. <\/em>Grea sarcin\u0103 pentru bietul \u201econsumator\u201d! Dar el va trebui s-o accepte mai devreme sau mai t\u00e2rziu at\u00e2t timp c\u00e2t va tr\u0103i \u00een Postmodernitate, pentru c\u0103 o asemenea existen\u0163\u0103 i-o va impune. \u00cen acest mod calea metaforiz\u0103rii specifice artei este larg deschis\u0103, cu condi\u0163ia ca s\u0103 nu ne fix\u0103m privirea asupra degetului care arat\u0103, ci asupra a ceea ce arat\u0103 acest deget, cum am mai spus. Acesta va fi \u201erestul\u201d fragmetarismului, diferit de cel conceptualist, dar, cred, mult, extrem de mult, mai productiv \u015fi divers. Sub form\u0103, exclusiv de \u201emetafore vii\u201d [29] (Ricoeur) sau \u201emetafore revelatoare\u201d [30] (Blaga).<\/p>\n

IM: Exist\u0103 acea diferen\u0163\u0103 despre care vorbe\u015fte \u015fi Derrida \u00een \u201eDespre gramatologie\u201d, \u00eentre Rousseau \u015fi Warburton, unul, cel dint\u00e2i, vede metafora primar\u0103 ca fiind poetic\u0103, pe c\u00e2nd cel\u0103lalt spune c\u0103 metafora nu provine din \u201efocul imagina\u0163iei poetice\u201d, ea nu este c\u00e2ntat\u0103, ci \u0163ine de ac\u0163iune, \u201ese datoreaz\u0103 modului rudimentar de a vedea lucrurile\u201d. Discu\u0163ia asupra originii mi se pare mai pu\u0163in important\u0103 aici, c\u00e2t apropierea care se poate face \u00eentre aceast\u0103 metafor\u0103 care \u0163ine de ac\u0163iune, restul de care am vorbit mai sus \u015fi utilizarea acestei metafore \u00een poezie, \u00een locul celei poetice. Limbajul obi\u015fnuit este plin de metafore, a\u015fa cum ai amintit deja, aceste metafore au ajuns \u00een poezie prin \u00eenlocuirea treptat\u0103 a discursului poetic cu cel comun, ceea ce practic anuleaz\u0103 binomul metafor\u0103 poetic\u0103-metafor\u0103 ac\u0163iune. Aceste metafore ale limbajului obi\u015fnuit sunt cele mai invizibile, nu mai sunt percepute ca metafore, \u015fi astfel \u00een ele restul, urma de realitate, nu mai este accesibil. Preluarea ei \u00een discursul poetic o va expune, astfel \u00eenc\u00e2t restul va putea fi extras. A\u015fadar, cred c\u0103 ar trebuie s\u0103 te opre\u015fti acum pu\u0163in la Deleuze \u015fi s\u0103 explici cum poate evita el \u201e\u00eenv\u00e2rtirea \u00een gol\u201d marca PoMo. \u015ei, din nou, ce ar putea s\u0103 \u00eensemne \u201eintui\u0163ia\u201d \u00een acest caz?<\/p>\n

GM:\u00a0 S\u0103 le lu\u0103m pe r\u00e2nd. Deleuze \u00a0dep\u0103\u015fe\u015fte \u201econdi\u0163ia PoMo\u201d. \u015ei o dep\u0103\u015fe\u015fte printr-o altfel de \u201edescentrare\u201d. Nu prin mutarea pe periferia cercului unde apare \u00eenv\u00e2rtirea constant\u0103 \u00een jurul Nimicului. Ci prin cicl\u0103ri \u00een jurul unui centru consistent care apare \u00een urma unui eveniment major \u015fi prin mutarea acestui centru \u00een altele, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd apare c\u00e2te un astfel de eveniment, o singularitate<\/em> pentru c\u0103 fiecare astfel de eveniment este unic, irepetabil. <\/em>\u015ei astfel apare o traiectorie care are drept \u0163int\u0103 (tinde spre) sensul \u201escop final\u201d. Iar acest proces se repet\u0103, prin cercuri cu raz\u0103 din ce \u00een ce mai redus\u0103, p\u00e2n\u0103 \u00een momentul \u00een care periferia se suprapune peste centru, semn c\u0103 s-a atins \u0163elul, dac\u0103 el este atins . Sim\u0163ind acest lucru,\u00a0 Foucault [31], alt PoMo pur s\u00e2nge, dar care a \u201eintuit\u201d ce transmite Deleuze, va spune c\u0103 secolul trecut ar fi trebuit s\u0103 fie unul \u201edeleuzian\u201d \u015fi nu gre\u015fe\u015fte [32].<\/p>\n

IM: \u00cen deconstruc\u0163ie nu este important cercul, ci spirala \u2013 repeti\u0163ia cu diferen\u0163\u0103. Desigur, diff\u00e9rance.<\/em><\/p>\n

GM: Desigur, \u201espirala\u201d.\u00a0 Dar ea poate fi v\u0103zut\u0103, \u00een proiec\u0163ie plan\u0103, drept un cerc care nu exclude acel diff\u00e9rance.<\/em> Mai clar, \u00a0Deleuze vorbe\u015fte de \u201eAion\u201d [33], <\/em>momentul \u00een care apare\u00a0 o singularitate, un eveniment major care nu se va mai repeta niciodat\u0103. \u00cen acest fel apare \u015fi o schimbare spa\u0163ial\u0103 a spiralei, \u00een sensul c\u0103 raza fa\u0163\u0103 de aceia\u015fi ax\u0103 median\u0103 se mic\u015foreaz\u0103, r\u0103m\u00e2n\u00e2nd un timp constat\u0103 ca \u015fi \u00een perioada anterioar\u0103 apari\u0163iei penultimului eveniment major. \u00cen acest fel, \u00een plan, toate acestea se pot reprezenta drept o serie de cercuri cu raz\u0103 din ce \u00een ce mai mic\u0103, adic\u0103 cu \u201edescentr\u0103ri\u201d ale centrului care se \u00eenscriu pe o traiectorie. Scuze de \u00eentrerupere.<\/p>\n

IM: Explica\u0163ia este interesant\u0103, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t poate fi vizualizat\u0103. Acest mod de a vedea lucrurile a f\u0103cut s\u0103 se spun\u0103 c\u0103 ar fi vorba despre teologie negativ\u0103. C\u00e2nd a fost \u00eentrebat dac\u0103 nu i se pare c\u0103 diff\u00e9rance<\/em> se aseam\u0103n\u0103 cu dumnezeul teologiei negative, Derrida a r\u0103spuns simplu: \u201eEste \u015fi nu este\u201c. \u00cen timp ce teologia negativ\u0103 este preocupat\u0103 de nebulos \u015fi inefabil, deconstruc\u0163ia nu este nici transcendental\u0103, nici real\u0103. Altfel, mai simplu, prin conceptul de arhiscriere se produce acela\u015fi clash<\/em> de care spuneai \u015fi \u00een cazul lui Deleuze; s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 \u015fi Derrida a fost un admirator al lui. Cred c\u0103 ar fi acum un moment bun s\u0103 vorbim \u015fi de \u201eintui\u0163ie\u201d, dar \u015fi de \u201ehar\u201d.<\/p>\n

GM: Da. Intui\u0163ia a fost definit\u0103, \u00een cursul timpului, \u00een diverse moduri. Acum poate fi \u00een\u0163eleas\u0103 \u00een sensul cel mai larg posibil. Se \u015ftie azi, conform neuro\u015ftiin\u0163elor, c\u0103, \u00een mod uzual, doar un procent foarte sc\u0103zut din capacitatea creierului uman este utilizat\u0103 de ceea ce numim \u201era\u0163iune\u201d, adic\u0103 de o descriere mai mult sau mai pu\u0163in discursiv\u0103. \u00cen schimb, exist\u0103 o anumit\u0103 \u201estarea a con\u015ftiin\u0163ei care presupune punerea \u00een lucru, prin cele mai intensive exerci\u0163ii, a facult\u0103\u0163ilor fundamentale care alc\u0103tuiesc personalitatea cuiva. Exist\u0103, \u00een aceast\u0103 stare o concentrare intens-pozitiv\u0103 asupra unui singur obiect al g\u00e2ndirii care este numit\u0103 o stare de acuitate (ekagra<\/em>). Ea este de asemenea cunoscut\u0103 ca o stare de daigi<\/em> sau de fixare. Acesta este punctul unde con\u015ftiin\u0163a empiric\u0103 cu \u00eentregul s\u0103u con\u0163inut con\u015ftient \u015fi incon\u015ftient este pur \u015fi simplu abolit\u0103 \u015fi se percepe direct Necunoscutul, ce se g\u0103se\u015fte Dincolo, ceea ce chiar nu se Cunoa\u015fte. \u00cen final, ceea ce pare la \u00eenceput a fi o suspendare temporar\u0103 a facult\u0103\u0163ilor psihice devine o \u00eenc\u0103rcare cu o nou\u0103 energie p\u00e2n\u0103 acum adormit\u0103\u201d, ne spune D.T. Suzuki [34]. Aceasta ar putea fi acea \u201eintui\u0163ie\u201d \u00een sensul cel mai larg posibil. \u015ei \u00een momentul \u00een care ea func\u0163ioneaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r se poate spune c\u0103 ai \u015fi \u201ehar\u201d. Mai adaug c\u0103, de\u015fi, \u00een Extremul Orient,\u00a0 exist\u0103 tot soiul de \u201etehnici\u201d pe care aplic\u00e2ndu-le po\u0163i atinge \u201eharul\u201d, \u00een realitate pu\u0163ini \u00eel ating. Uneori \u015fi f\u0103r\u0103 nicio astfel de tehnic\u0103. Iar o asemenea \u201eintui\u0163ie\u201d \u015fi \u201ehar\u201d se poate manifesta \u00een orice crea\u0163ie uman\u0103, inclusiv \u00een cea artistic\u0103<\/p>\n

IM: Scuz\u0103-m\u0103 c\u0103 te \u00eentrerup. Se pare c\u0103 \u00ee\u0163i place foarte mult s\u0103 citezi.<\/p>\n

GM: Da, pare a fi o manie. Dar\u2026 \u201eDe ce ai lipsit ieri de la \u015fcoal\u0103, Bul\u0103?\u201d \u201eP\u0103i, tovar\u0103\u015fa, am fost cu vaca la taur\u201d. \u201eBine, Bul\u0103, nu putea sa fac\u0103 tat\u0103l t\u0103u acest lucru?\u201d \u201eBa da, dar taurul o face mai bine!\u201d \u00cemi place la fel de mult s\u0103 citez cum \u00eemi plac \u015fi bancurile bune. Care, \u00een traducere rom\u00e2neasc\u0103, par a fi koa-nuri Zen. Adic\u0103 punerea \u00een func\u0163iune a \u201eintui\u0163iei\u201d. Ambele nu sunt sofisme. Sunt un fel deosebit de jocuri de limbaj. Care, \u00een final, provoac\u0103 un hohot imens de r\u00e2s c\u00e2nd ceva extrem de evident, la mintea coco\u015fului, a fost instantaneu pus \u00een eviden\u0163\u0103 \u015fi o mirare cu totul \u015fi cu totul aparte te cuprinde.<\/p>\n

IM: Prefer aceast\u0103 explica\u0163ie a intui\u0163iei. De\u015fi, trebuie s\u0103 men\u0163ion\u0103m c\u0103 intui\u0163ia \u0163ine mai degrab\u0103 de o latur\u0103 pe care am considerat-o mereu nonuman\u0103, cumva \u00een afara ra\u0163iunii, \u015fi apare spontan, practic timpul nu face parte din elementele care o definesc. \u00cemi amintesc aici de un articol al lui Helen Steward, care pleac\u0103 de la \u00eentrebarea: \u201eAu animalele liber-arbitru?\u201d. Steward, pentru a anula opozi\u0163ia dintre mecanici\u015fti \u015fi liber-arbitri\u015fti, unii sus\u0163in\u00e2nd determinismul ac\u0163iunilor, ceilal\u0163i, liber-arbitru libertarian, introduce conceptul de agentivitate. De fapt, ceea ce reu\u015fe\u015fte s\u0103 fac\u0103 folosindu-se de acest concept este s\u0103 arate c\u0103 \u00eentre animale umane \u015fi cele nonumane exit\u0103 o diferen\u0163\u0103 de grad, \u015fi nu de esen\u0163\u0103. \u201eDevine mult mai u\u015for s\u0103 accept\u0103m existen\u0163a acestui fenomen interesant, pe care \u00eel numesc agentivitate, odat\u0103 ce admitem c\u0103 aceasta ar putea fi mult mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103 dec\u00e2t au crezut liber-arbitri\u015ftii \u015fi c\u0103 este apanajul unui num\u0103r mare de animale nonumane, \u015fi nu doar al nostru. […] Vreau s\u0103 spun c\u0103, la fel ca noi, multe animale au puteri bidirec\u0163ionale. […] Instinctele domin\u0103 animalele, a\u015fa cum ne domin\u0103 \u015fi pe noi, \u00een sens larg, impun\u00e2nd o serie specific\u0103 de obiective, scopuri \u015fi comportamente, dar l\u0103s\u00e2nd adesea \u00een seama animalului \u00eensu\u015fi s\u0103 hot\u0103rasc\u0103 multe dintre detaliile precise privind spa\u0163iul, momentul \u015fi modul \u00een care aceste obiective vor fi atinse.\u201d Aceast\u0103 intui\u0163ie, un instinct care ne domin\u0103, este de fapt \u00eentreaga bestialitate din noi care \u00ee\u015fi schimb\u0103 complet semnifica\u0163iile negative. Datorit\u0103 ei, arta nu se limiteaz\u0103 la animalul uman, ea devine o posibilitate \u015fi a celui nonuman, diferen\u0163ele fiind din nou numai de grad. \u00cen \u201dArt and the Animal\u201c, Elisabeth Grosz ne spune c\u0103 orice f\u0103ptur\u0103 vie este artistic\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care corpul sau alte produse ale ei au ceva care atrag nu doar membrii ai sexului opus, ci \u015fi membrii de acela\u015fi sex sau reprezentan\u0163ii altor specii. Dar toate aceste sunt legate mereu de producerea de teritoriu (spa\u0163iu): \u201eTerritory is only produced when something, some property or quality can be detached from its origin or its predictable function within a regime of natural selection, and made to have a life of its own, to resinate, just for itself. Territory is artistic, the consequence of love not war, of seduction not defense, of sexual selection not natural selection.\u201d Asfel, arta nu mai este privit\u0103 ca o fereastr\u0103 c\u0103tre lumile natural\u0103 \u015fi social\u0103, ca modalitate de reprezentare \u015fi de cunoa\u015ftere a lor. Ea se g\u0103se\u015fte acolo unde \u201eintensities proliferate themselves, where forces are expressed for their own sake, where sensation lives and experiments, where the future is affectively and perceptually anticipated.\u201d \u00cen acest fel, Elisabeth Grosz plaseaz\u0103 \u00een zona artei tot ceea ce \u0163ine de domeniul poten\u0163ialit\u0103\u0163ii \u2013 adic\u0103, tot ceea ce arat\u0103 ce ar putea fi posibil s\u0103 fie. Animalele pot produce astfel de st\u0103ri, senza\u0163ii, organe, teritorii, lumi; cu alte cuvinte punctul de coliziune dintre natural \u015fi cultural se face \u00een acest punct care este intui\u0163ia \u00een forma ei extrem\u0103, bestialitatea. Acum putem reveni la Deleuze, mai ales c\u0103 am deschis o cale c\u0103tre el.<\/p>\n

GM: Interesant\u0103 interpretarea \u201ebestialit\u0103\u0163ii\u201d ca lipsit\u0103 de \u201enegativitate\u201d, care duce la art\u0103 \u015fi apropierea ei, volens nolens,<\/em> de teologia negativ\u0103 pe care Derrida o neag\u0103. De fapt aici intervine \u201earhitectura\u201d [35] de care am mai amintit. Mai mult, chiar natura inanimat\u0103, prin schimb\u0103rile ei, poate genera obiecte \u201earhitectonice\u201d \u2013 a se vedea sculptura de la\u00a0 \u201eBabele\u201d din Carpa\u0163i, de exemplu. Revenind la \u201dbestialitatea nenegativ\u0103\u201d dar \u015fi la artele legate de \u201eanimalitate\u201d, cred c\u0103 \u00eenainte de a trece mai departe ar fi extrem de util un nou dialog \u00eentre noi, diferit de cel referitor la postmodernism, deconstruc\u0163ie \u015fi altele asociate, \u00een care s\u0103 discut\u0103m despre \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103\u201d. Con\u015ftiin\u0163\u0103 despre care cunoscutul psiholog, psihiatru \u015fi neurolog Karl H. Pribram (disp\u0103rut \u00een 2015) spunea c\u0103 e o adev\u0103rat\u0103 \u015fi ultim\u0103 limit\u0103 a \u015ftiin\u0163ei peste care aceasta \u00eencearc\u0103 s\u0103 treac\u0103. Inclusiv despre \u201ccon\u015ftiin\u0163\u0103 \u015fi corp\u201d, precum \u015fi despre con\u015ftiin\u0163a uman\u0103 \u00een raport cu cea a celorlalte animale.<\/h1>\n

\u015ei acum s\u0103 revenim. \u015ei s\u0103 mergem mai departe. Adic\u0103 la acele \u201edescentr\u0103ri\u201d succesive, mut\u0103ri ale \u201ecentrului\u201d prin care e\u015fti astfel condus s\u0103 tinzi spre identificarea intuitiv\u0103 a acelui scop, cauz\u0103 final\u0103, pe care \u00eel cau\u0163i asiduu. \u015ei chiar dac\u0103 pu\u0163ini dintre noi \u00eel vor atinge vreodat\u0103, mul\u0163i dintre ceilal\u0163i au \u015fansa ca, apropriindu-se de el, ceea ce \u201eproduc\u201d s\u0103 poat\u0103 continua, \u00een chip de \u201eoper\u0103 deschis\u0103\u201d. Din acest motiv s-ar putea ca \u201edrumul\u201d pe care \u00eel parcurg s\u0103 fie extrem de viabil \u015fi frumos de urm\u0103rit chiar dac\u0103 nu s-a ajuns p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t.<\/h1>\n

\n

IM: A fost un tur extrem de interesant \u015fi incitant pe care l-ai realizat. \u015ei vr\u00e2nd, nevr\u00e2nd, un g\u00e2nd m\u0103 duce la Sisif vizavi de Om. Propun acum s\u0103 trecem la altceva. Spui undeva,\u00a0 \u00een Fragmentarium, <\/em>chiar la \u00eenceput:<\/em>\u201e\u015ei totu\u015fi, autorul a \u00eenceput s\u0103 scrie, pe parcurs pierz\u00e2ndu-se el \u00eensu\u015fi \u00een ea (\u00een lucrare), devenind o fiin\u0163\u0103 virtual\u0103. O con\u015ftiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 corp<\/em>.\u201d Cum poate g\u00e2ndirea fragmentar\u0103 s\u0103 refac\u0103 unitatea unei \u201econ\u015ftiin\u0163e f\u0103r\u0103 corp\u201d? Presupune g\u00e2ndirea fragmentar\u0103 o anihilare de sine a cititorului \u015fi o \u00een\/locuire cu noua con\u015ftiin\u0163\u0103, opera sau lucrarea? Mai putem vorbi de o g\u00e2ndire \u00een aceast\u0103 situa\u0163ie? Cum g\u00e2ndim opera dac\u0103 ea nu ne mai este exterioar\u0103?<\/p>\n

GM: Propun un experiment mental. Nu al meu, ci unul pus \u00een eviden\u0163\u0103 de psihiatrul american Arthur Deikman [36].<\/p>\n

\u201eOpri\u0163i-v\u0103 un moment \u015fi uita\u0163i-v\u0103 \u00een interiorul vostru. \u00cencerca\u0163i s\u0103 sim\u0163i\u0163i originea celui mai personal \u015fi de baz\u0103 \u201eEu\u201d, experien\u0163a nucleului vostru subiectiv. Care este r\u0103d\u0103cina sim\u0163irii \u00abEu-lui\u00bb? \u00cencerca\u0163i s-o g\u0103si\u0163i. C\u00e2nd analiza\u0163i introspec\u0163ia voastr\u0103 ve\u0163i g\u0103si c\u0103 nu conteaz\u0103 con\u0163inutul min\u0163ii voastre, [e.g. fluxul g\u00e2ndirii voastre la un moment dat specific unei g\u00e2ndiri \u201efragmentare\u201d G.M.] cel mai de baz\u0103 \u00abEu\u00bb este ceva diferit. \u00cen orice moment \u00een care \u00eencerca\u0163i s\u0103 observa\u0163i \u00abEu-l\u00bb este nevoie s\u0103 face\u0163i un salt \u00eenapoia voastr\u0103. La \u00eenceput s-ar putea spune: c\u00e2nd m\u0103 uit \u00een interior dup\u0103 cum sugerezi, tot ce g\u0103sesc este con\u021binutul de un anumit fel sau altul. R\u0103spund: cine caut\u0103? Nu e\u015fti tu ? \u00cen cazul \u00een care \u00abeu\u00bb este un con\u021binut, po\u021bi s\u0103-l descrii? Po\u021bi s\u0103-l observi? Miezul \u00abEu\u00bb al subiectivit\u0103\u0163ii este diferit de orice con\u021binut, deoarece se dovede\u0219te a fi cel care observ\u0103 – nu cel care este observat. \u00abEu\u00bb poate fi experimentat, dar nu poate fi \u00abv\u0103zut\u00bb. \u00abEu\u00bb este observatorul care\u00a0 experimenteaz\u0103, \u00eenaintea oric\u0103rui con\u0163inut con\u015ftient. \u00cen psihologia curent\u0103 \u015fi \u015ftiin\u0163ific\u0103, adic\u0103 pozitivist-materialist\u0103, \u00abEu-l\u00bb nu difer\u0103 de persoana fizic\u0103 \u015fi de con\u0163inutul ei mental, \u00abEu-l\u00bb\u00a0 este\u00a0 v\u0103zut drept un construct \u015fi astfel dualitatea este dep\u0103\u015fit\u0103. Sensul\u00a0 nostru al \u00abEu-lui\u00bb asupra imaginii propriului corp este, cum am spus, doar un construct prin care ne control\u0103m comportamentul \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cunoa\u015fterea propriilor abilit\u0103\u0163i ale corpului-creierului-min\u0163ii. Apoi intervine limbajul care transform\u0103 \u00abEu-l\u00bb\u00a0 \u00eentr-un lucru (\u00eel reific\u0103) \u015fi \u00eei acord\u0103 acestuia atribute \u015fi putere (psihologa american\u0103 Susan Blackmore). Sau, mai sugestiv, \u00eentr-un \u00abCentru gravific narativ\u00bb ceea ce ne ofer\u0103 sentimental fals al unui unit\u0103\u0163i a \u00abEu-lui\u00bb (filosoful american Denett). Cu toate acestea, c\u00e2nd vom folosi introspec\u021bia pentru a c\u0103uta originea subiectivit\u0103\u021bii noastre, constat\u0103m c\u0103 acea c\u0103utare a lui \u00abEu\u00bb las\u0103 aspectele obi\u0219nuite ale personalit\u0103\u0163ii \u00een urm\u0103 \u0219i ne duce\u00a0 mai aproape \u0219i mai aproape de con\u0219tientizare, per se<\/em>. \u00cen cazul \u00een care acest proces de observare introspectiv\u0103 este realizat, la \u00eencheierea acestuia chiar \u0219i sentimentul de baz\u0103 al subiectivit\u0103\u0163ii \u00abde sine\u00bb dispare din con\u015ftiin\u0163\u0103. Astfel, dac\u0103 vom continua, descoperim c\u0103 \u00abEu\u00bb este identic cu con\u0219tientizarea: \u00abEu = Con\u015ftien\u0163\u0103!\u00bb.\u201d<\/p>\n

Prin urmare, s\u0103 nu te mire dac\u0103 \u201eeu\u201d ca persoan\u0103 fizic\u0103, exist acum \u00eenglobat \u00een \u201eCon\u015ftiin\u0163a\u201d, s\u0103 zicem, \u201ea Speciei Om\u201d, deci am devenit, odat\u0103 cu ea, o \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 corp individual\u201d (individualitatea corpului meu a fost aglutinat\u0103 \u015fi integrat\u0103 \u00eentr-o individualitate a corpului subiectului colectiv \u201eOm\u201d; care, la r\u00e2ndul s\u0103u poate, la fel de bine, dup\u0103 unele cercet\u0103ri, s\u0103 fie la fel de \u201ematerial\u201d ca \u015fi corpul meu fizic), \u015fi totu\u015fi, \u00een calitate de \u201eEu = Con\u015ftien\u0163\u0103\u201d, pot privi deta\u015fat (\u201edesituat\u201d va spune Mihai \u015eora [37]), noul meu \u201ecorp colectiv\u201d, dar \u015fi comportamentul acestuia. Prin urmare, chiar sunt o \u201econ\u015ftiin\u0163\u0103 f\u0103r\u0103 corp\u201d<\/em> care \u201eintegreaz\u0103\u201d, dintr-o infinitate, at\u00e2t de mult c\u00e2t poate fiecare individ \u00een parte; asta ne-o spune \u015fi ne face s-o \u201esim\u0163im\u201d experimentul \u201eDeikman\u201d, f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftim \u015fi f\u0103r\u0103 s\u0103 ne punem problema dac\u0103 aceast\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 este sus\u0163inut\u0103 de un substrat \u201ematerial\u201d sau nu. Restul e doar \u201et\u0103cere\u201d sau specula\u0163ie; inclusiv c\u0103 \u201en-ar avea corp\u201d care este doar o<\/em> metafor\u0103.<\/em><\/p>\n

\n

IM: Dar de ce aceast\u0103 insisten\u0163\u0103 de a identifica eul cu con\u015ftiin\u0163a? C\u00e2nd, de fapt, procesul de \u00eenglobare \u00een con\u015ftiin\u0163\u0103 este tocmai o dep\u0103\u015fire a eului, a c\u0103rui semnifica\u0163ie a\u015f limita-o la cea a unui construct, imaginea restr\u00e2ns\u0103 pe care con\u015ftiin\u0163a \u015fi-o face despre ea \u00een mod obi\u015fnuit. Abia a\u015fa ar c\u0103p\u0103ta oarecum posibilitate \u015fi problema devenirii. Sau se explic\u0103 \u015fi obsesia modernit\u0103\u0163ii cu eurile scindate, dedublate, multiple, heteronimele etc. Alchimia negativ\u0103 a modernit\u0103\u0163ii. Dac\u0103 r\u0103m\u00e2n la nivelul de simple euri nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic, trebuie s\u0103 devin\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103, iar pentru asta e nevoie de corp. \u015ei da, cred c\u0103 este impropriu s\u0103 o numim f\u0103r\u0103 corp. Aceast\u0103 con\u015ftiin\u0163\u0103 are corp, \u00een cele din urm\u0103 este chiar corpul \u00een totalitatea lui. Corpul nostru ca mul\u0163ime, ca spa\u0163iu colonizat de structuri vii dintre cele mai diverse. Echilibrul lor presupune simbioza lor. Percep\u0163ia noastr\u0103 asupra lui este limitat\u0103. Nu avem acces nici la rela\u0163ii care se stabilesc \u00eentre noi \u015fi ceea ce ne pare a fi \u00een afar\u0103. O mare parte din via\u0163a noastr\u0103 se desf\u0103\u015foar\u0103 la nivel incon\u015ftient. Dup\u0103 cum bine ai zis mai sus, nu ne folosim dec\u00e2t o mic\u0103 parte din posibilit\u0103\u0163ile creierului. Abia aici a\u015f putea s\u0103 v\u0103d \u00een literatur\u0103 o form\u0103 de cunoa\u015ftere (legat de intui\u0163ia de care am vorbit mai sus, ca bestialitate), dar p\u00e2n\u0103 \u015fi aici e nevoie de un corp activ (nu corpul obiect: de studiu, metafor\u0103 sau vehicul pentru expresii care transmit ceea ce este mai intim, privatul), sub diversele forme pe care acesta le poate lua \u2013 devenirea carte, devenirea scriitur\u0103 etc. A\u015fadar, de ce s\u0103 identific\u0103m eul cu con\u015ftiin\u0163a?<\/p>\n

GM: Aici intr\u0103m \u00een domeniul \u201eCon\u015ftiin\u0163ei\u201d despre care am propus s\u0103 avem un dialog separat. Pentru c\u0103, dac\u0103 intr\u0103m \u00een acest domeniu nu vom putea evita \u201eTranscendentalul\u201d, diferit de \u201eTranscendentul Absolut\u201d, la Kant, apoi la Husserl \u015fi fenomenologia sa care continu\u0103 cu vigoare \u015fi azi, \u00een diverse variante, inclusiv c\u00e2nd e vorba de con\u015ftiin\u0163a animalelor diferite de Om (a se vedea, de exemplu, ultima carte din seria Zeta Books [38]) ca s\u0103 ajungem apoi la Chalmers, Denett \u015fi cei din jurul cunoscutei publica\u0163ii Journal of Conciousness Studies, precum \u015fi la Mihai Dr\u0103g\u0103nescu [39], prematur plecat dintre noi \u00een 2010.<\/p>\n

IM: Volumul Fragmentarium: fic\u0163ionale<\/em>\u00a0 \u00eencepe cu proz\u0103 scurt\u0103, continu\u0103 cu o pies\u0103 de teatru \u015fi c\u00e2teva poeme \u015fi se \u00eencheie cu o serie de eseuri. Fiecare \u00een parte apar\u0163ine altui gen literar, nu se amestec\u0103, nu se intersecteaz\u0103, ai dedicat fiec\u0103rui gen sec\u0163iunea lui bine delimitat\u0103. De ce ai ales acest mod de a \u0163i fragmenta lucrarea?<\/p>\n

G.M.:\u00a0 Pentru c\u0103, a\u015fa am mai zis, eu nu \u201escriu\u201d literatur\u0103, ci experimentez interior, de c\u00e2te ori am chef, timp sau dispozi\u0163ie. \u015ei din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, tot c\u00e2nd am chef, timp sau dispozi\u0163ie mai \u015fi consemnez \u00een scris ce am experimentat. \u015ei atunci, observ\u00e2nd experimentele mele de care vorbe\u015fti, le-am \u00eemp\u0103r\u0163it \u00een: (a) experimentarea drumului c\u0103tre un sens final, aceast\u0103 experimentare descris\u0103 devenind \u201eproz\u0103\u201d; (b) experimentarea unui sens pe care \u00eemi face impresia c\u0103 l-am sim\u0163it la un moment dat, rezultatul consemnat al acestei\u00a0 experiment\u0103ri devenind \u201epoezie\u201d; (c) experimentarea rupturilor de simetrie \u00een fluxul g\u00e2ndirii \u015fi atunci consemnarea devine \u201eprozo-eseu\u201d care \u00eenseamn\u0103, cum frumos zice Felix Nicolau \u00een prezentarea c\u0103r\u0163ii, \u201edurere \u015fi \u00eentristare, adic\u0103 stimulent cr\u00e2ncen\u201d.<\/p>\n

IM: \u201eAcum \u00een mintea mea este vid. Ei bine. Realizeaz\u0103-l\u201d spui undeva \u00een volum. Fragmentarismul prin accentuarea golurilor \u015fi a zonelor de negativitate m\u0103re\u015fte din ce \u00een ce mai mult posibilitatea atingerii acestui vid, a nimicului. Totu\u015fi, nici golurile, nici zonele de negativitate nu sunt vid, ci doar locuri, spa\u0163ii unde \u00eei este cedat textul cititorului. Se poate ob\u0163ine vidul, nimicul, prin \u201elucrare\u201d, prin literatur\u0103?<\/p>\n

GM: \u00centr-un fel ai r\u0103spuns singur\u0103. Da, fragmentarismul prin accentuarea golurilor \u015fi a zonelor de negativitate m\u0103re\u015fte din ce \u00een ce mai mult posibilitatea atingerii acestui vid, dar nu a nimicului. C\u0103ci nici golurile, nici zonele de negativitate nu sunt vid, ci doar locuri, spa\u0163ii unde \u00eei este cedat textul cititorului. De asemenea, \u201enimicul\u201d \u00een literatur\u0103 , a\u015fa cum am ar\u0103tat, poate fi \u015fi este ob\u0163inut de unii PoMo printr-o construc\u0163ie neterminat\u0103 urmat\u0103 imediat de o deconstruc\u0163ie a ei \u015fi continuat\u0103 printr-o nou construc\u0163ie, secven\u0163a repet\u00e2ndu-se p\u00e2n\u0103 la plictiseal\u0103 \u015fi lehamite; nu a scriitorului; el poate continua cu o voioas\u0103 perseveren\u0163\u0103 mult \u015fi bine; ci, evident, a cititorului.<\/p>\n

IM: S\u0103 discut\u0103m pu\u0163in plec\u00e2nd de la urm\u0103torul citat extras din \u201eEseu asupra poeziei moderne\u201d, de Alexandru Mu\u015fina: \u201eAccentul pus pe dimensiunea gratuit\u0103 a actului poetic este afirmarea importan\u0163ei unei abord\u0103ri spirituale a realit\u0103\u0163ii \u015fi a actului de crea\u0163ie, \u00eentr-un context \u00een care dominant\u0103 este valorizarea din perspectiva utilit\u0103\u0163ii practice, imediate a oric\u0103rui efort intelectual. Afirmarea nonutilit\u0103\u0163ii practice a poeziei nu este dec\u00e2t o reafirmare a specificului actului poetic.\u201d<\/p>\n

GM: Ce s\u0103 spun, c\u0103 doar am spus p\u00e2n\u0103 acum de mai multe ori. Totu\u015fi o s\u0103 repet. Pentru mine, fragmentarismul \u00een Postmodernitate a devenit propriul mod de existen\u0163\u0103. La fel cum pentru Foucault era PoMo. Cu amendamentul c\u0103 el vorbea despre Postmodernitate, dar, \u00een subtext, se referea, de fapt, la PoMo. M\u0103 voi referi din nou la Deleuze [40]. El dep\u0103\u015fe\u015fte \u201econdi\u0163ia PoMo\u201d. \u015ei o dep\u0103\u015fe\u015fte printr-o altfel de \u201edescentrare\u201d. Nu prin mutarea\u00a0 pe periferia cercului care se \u00eenv\u00e2rte \u00een jurul Nimicului. Ci prin cicl\u0103ri succesive \u00een jurul unui centru consistent care apare \u00een urma unui eveniment major \u015fi prin mutarea acestui centru \u00een altul pe traiectoria care are drept \u0163int\u0103 \u201esensul\u201d (scopul final), acest alt centru f\u0103c\u00e2ndu-\u015fi apari\u0163ia \u00een urma ivirii unui alt eveniment \u201ecatastrof\u0103\u201d.<\/p>\n

IM: De fapt, cred totu\u015fi c\u0103 am din nou o problem\u0103 de terminologie. \u00cemi place s\u0103 vorbesc, c\u00e2nd vine vorba de Foucault sau deconstructivism etc., mai repede de poststructuralism dec\u00e2t de postmodernism, din motivele pe care le-am amintit deja chiar la \u00eenceput \u2013 scoaterea lor de sub orice semnifica\u0163ie temporal\u0103. Nu mai sunt momente ale istoriei noastre culturale (de\u015fi sunt \u015fi asta), ci modalit\u0103\u0163i de experimentare a istoricit\u0103\u0163ii. \u00cen acest sens, analiza pe care o propune Foucault asupra discursurilor, arheologia cunoa\u015fterii \u015fi altele sunt exact aceste modalit\u0103\u0163i de a experimenta \u2013 a experimenta cu ra\u0163iunea \u00eens\u0103\u015fi \u015fi formele pe care le-a luat de-a lungul istoriei, tocmai \u00een domeniul \u00een care ea ar trebui s\u0103 fie cea care explic\u0103 ceea ce este afar\u0103. Doar c\u0103 afar\u0103, \u00een istorie s-a \u00eent\u00e2lnit chiar pe ea (produc\u0163ia de sine) \u015fi astfel a devenit posibil pentru noi acest moment al ie\u015firii din timp \u015fi al experiment\u0103rii. Termenul de postmodernism pierde tocmai aceast\u0103 posibilitate. Este uimitor c\u0103 mul\u0163i teoreticieni de azi, de\u015fi o mare parte a teoriei lor are ca punct de plecare tocmai aceste experiment\u0103ri poststructuraliste, \u00eel neag\u0103 adesea. Mi-e team\u0103 c\u0103 ne confrunt\u0103m cu o form\u0103 de anxietate, anxietatea influen\u0163ei, ceea ce arat\u0103 \u00een continuare c\u00e2t de pu\u0163in reu\u015fim s\u0103-i urm\u0103m pe Deleuze \u015fi Guattari \u015fi c\u00e2t de mult suntem prin\u015fi \u00een patologiile freudiene. Dar, desigur, aceasta este o discu\u0163ie pe care doresc \u015fi cred c\u0103 o vom relua \u00een partea a doua a dialogului nostru unde rolurile se vor inversa.<\/p>\n

Iar acum, cred c\u0103 am ajuns aproape de final. Este literatura o \u201e\u015ftiin\u0163\u0103\u201d?<\/p>\n

\n

GM: \u201eTrei pericole amenin\u0163\u0103 g\u00e2ndirea\u201d<\/strong>, ne spune Heidegger: \u201e[a]Pericolul cel bun, \u015fi de aceea m\u00e2ntuitor, este vecin\u0103tatea poetului\u2011rapsod. \u00a0[b] Pericolul cel r\u0103u, \u015fi de aceea cel mai aprig, este g\u00e2ndirea \u00eens\u0103\u015fi. Ea trebuie s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u00eempotriva ei \u00eens\u0103\u015fi, ceea ce doar rar \u00eei st\u0103 \u00een putin\u0163\u0103. [c] Pericolul de\u2011a dreptul nociv, \u015fi de aceea d\u0103t\u0103tor de r\u0103t\u0103cire, este filozofarea.\u201d [41]<\/p>\n

La acestea voi ad\u0103uga \u00eenc\u0103 unul: [d] Tehnicul \u2013 cel mai periculos \u015fi nociv \u015fi nu \u015ftiin\u0163a, care este \u00een sine benefic\u0103 dar devine periculoas\u0103 c\u00e2nd este \u201eimplementat\u0103\u201d f\u0103r\u0103 socoteal\u0103; tehnicul despre care Heidegger vorbe\u015fte \u00een alt\u0103 parte. C\u0103ci, de asemenea, el locuie\u015fte, dar \u015fi tinde s\u0103 \u00eenlocuiasc\u0103 Omul, \u00eenglob\u00e2ndu\u2011l atunci c\u00e2nd, precum sofi\u015ftii (Protagoras) decreteaz\u0103 c\u0103 \u201eOmul este m\u0103sura tuturor lucrurilor\u201d \u015fi, prin urmare, poate face orice cu Natura f\u0103r\u0103 ca ea s\u0103 reac\u0163ioneze \u00eentr-un fel sau altul . Prin urmare, revenind, voi spune c\u0103, dup\u0103 umila mea p\u0103rere, literatura nu este \u015fi nu poate fi o \u201e\u015ftiin\u0163\u0103\u201d, pentru c\u0103 ea se bazeaz\u0103 pe intui\u0163ie, iese prin intermediul metaforelor dintr-o \u00eengr\u0103dire artificial\u0103, devine de fapt \u201epericolul cel bun, \u015fi de aceea m\u00e2ntuitor\u201d care apare salvator atunci c\u00e2nd \u201eg\u00e2ndirea \u00eencearc\u0103 s\u0103 g\u00e2ndeasc\u0103 \u00eempotriva ei \u00eens\u0103\u015fi\u201d, recurg\u00e2nd la \u201efilosofare\u201d miz\u00e2nd exclusiv pe univocitate a\u015fa cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103 azi cu filosofia zis\u0103 \u201eanalitic\u0103\u201d (lucru care am v\u0103zut c\u0103 este imposibil chiar \u015fi pentru o \u015ftiin\u0163\u0103 cu preten\u0163ia de a fi conceptualizat\u0103 \u201ef\u0103r\u0103 rest\u201d).\u00a0 Mai mult, trebuie observat ceva foarte important. \u015ei anume c\u0103 exist\u0103, \u00een filosofie, \u00een afar\u0103 de ontologie \u015fi o gnoseologie<\/em> care este o teorie a cunoa\u015fterii \u00een general cuprinz\u00e2nd toate aspectele acesteia: teologice, filosofice, artistice, \u015ftiin\u0163ifice. Or, odat\u0103 cu Iluminismul care a condus, \u00een final, la pozitivismul empiric, deci la reducerea \u00eentregii cunoa\u015fterii doar la cea \u015ftiin\u0163ific\u0103, s-a redus, prin abuz nu numai de limbaj, ci \u015fi de g\u00e2ndire, \u00eentreaga cunoa\u015ftere doar la epistemologie care \u00eenseamn\u0103 numai cunoa\u015ftere \u015ftiin\u0163ific\u0103. \u015etiin\u0163a mizeaz\u0103 \u00eentotdeauna pe predictibilitate. Adic\u0103 \u00een m\u0103sura \u00een care se urm\u0103re\u015fte cu sfin\u0163enie un \u201eprotocol\u201d al unui experiment exterior, considerat a fi obiectiv, se ob\u0163ine \u00eentotdeauna un rezultat identic.\u00a0 Chiar \u015fi \u00een cazul \u201eincertitudinii\u201d din fizica cuantic\u0103, \u00een cadrul c\u0103reia predictibilitatea strict\u0103 a fost \u00eenlocuit\u0103 cu una probabilist\u0103. \u00cen literatur\u0103? Da \u015fi aici de c\u0103tre unii scriitori PoMo care se cicleaz\u0103 \u00een gol. Restul? Ei bine, restul conteaz\u0103 \u00eentr-adev\u0103r. Literatura, \u00een general, ca \u015fi \u015ftiin\u0163a \u015fi filosofia dar \u015fi unele teologii reprezint\u0103, f\u0103r\u0103 doar \u015fi poate, o cale a Cunoa\u015fterii. Dar, \u00een cazul literaturii, ea se realizeaz\u0103 predominant prin metafore.<\/em><\/p>\n

\n

IM: \u0162i-am pus aceast\u0103 \u00eentrebare din dou\u0103 motive, de fapt. Primul este desigur textul lui Alexandru Mu\u015fina men\u0163ionat deja \u015fi \u00een care afirm\u0103 c\u0103 poezia contemporan\u0103 nu mai poate fi dec\u00e2t \u015ftiin\u0163ific\u0103, dar l\u0103s\u00e2nd totodat\u0103 s\u0103 se \u00een\u0163eleag\u0103 c\u0103 tocmai asta va determina o \u201eabordare spiritual\u0103 a realit\u0103\u0163ii\u201d. Termenul de \u201espiritual\u201d ar putea s\u0103 par\u0103 ciudat \u00een acest context, dar sunt de acord c\u0103 nu trebuie \u015fters sau ignorat. At\u00e2ta vreme c\u00e2t exist\u0103 \u00een discursuri nu \u00eei putem nega prezen\u0163a \u2013 ceea ce putem schimba \u00een cele din urm\u0103 este semnifica\u0163ia pe care o poate lua. \u201eFiin\u0163a spiritual\u0103\u201d nu este nicidecum un centru, ci o simpl\u0103 parte ca oricare alta a unui asamblaj oarecare. C\u0103tre aceast\u0103 descentrare ar trebui s\u0103 ne conduc\u0103 ideea de literatur\u0103 ca \u015ftiin\u0163\u0103. \u00centre \u201espiritul \u015ftiin\u0163ific\u201d \u015fi \u201efiin\u0163a spiritual\u0103\u201d au existat leg\u0103turi puternice, rupturi \u015fi apropieri, care au trasat practic \u201eistoria umanit\u0103\u0163ii\u201d. Aceast\u0103 leg\u0103tur\u0103 este mai evident\u0103 \u00een a\u015fa numitele \u015ftiin\u0163e umaniste. Cum bine ai precizat deja, ruptura radical\u0103 care a dus la dezintegrarea ra\u0163ionalismului clasic este tocmai acea \u201edesacralizare a ra\u0163iunii\u201c, cum o numea Gabriel Gosselin, \u015fi pe care (vezi Gilbert Durand, Arte \u015fi arhetipuri<\/em>) o putem dep\u0103\u015fi chiar prin \u201e\u015ftiin\u0163ele omului\u201c \u2013 este un paradox. Durand vorbea de o cunoa\u015ftere unitar\u0103, \u00een afara filosofiilor greco-cre\u015ftine: \u201eS\u0103 subliniem mai \u00eent\u00e2i c\u0103 aceast\u0103 Mare \u015etiin\u0163\u0103 care tinde s\u0103 unifice cele dou\u0103 lecturi ale Universului, \u00een afar\u0103 de faptul c\u0103 este un hiper-ra\u0163ionalism ce integreaz\u0103 lan\u0163uri de ra\u0163ionamente mai complexe \u015fi mai curente, mai implicate dec\u00e2t cele utilizate de ra\u0163ionalismul clasic al lui Aristotel, Toma d\u2019Aquino sau Descartes, poate revendica foarte bine numele de Gnoz\u0103. [\u2026] Dar Fran\u04aboise Bonardel este cea care \u00een monumentala \u015fi magistrala sa lucrare identific\u0103 aceast\u0103 Gnoz\u0103 cu o recuren\u0163\u0103 fructuoas\u0103 a g\u00e2ndirii hermetice\u2026\u201d Tendin\u0163a spre re-mitologizare prin procesul mitico-alchimic presupune mereu un risc (iar nazismul este un exemplu \u00een acest sens), fiindc\u0103 nimeni nu poate prevedea trecerea de la IN-volu\u0163ie, Nigredo<\/em>, la RE-volu\u0163ie, Rubedo<\/em>; a\u015fadar riscul regres\u0103rii, al involu\u0163iei, este cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t este \u00eenso\u0163it de pl\u0103cere. \u015ei iat\u0103-ne \u00een punctul \u00een care deconstruc\u0163ia devin absolut necesar\u0103; s\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Durand face mereu referire la ideea de om: homo sapiens<\/em>, homo religious<\/em>, natur\u0103 uman\u0103 etc., tocmai aceast\u0103 natur\u0103 uman\u0103 este ceea ce deconstruc\u0163ia pune sub semnul \u00eentreb\u0103rii. \u00cen cele din urm\u0103 nu este vorba de a scoate omul din joc, ci de a-l face s\u0103-\u015fi accepte locul oarecare printre celelalte f\u0103pturi ale lumii. De aceea cred c\u0103 fragmentarismul pe care \u00eel propui are sens \u015fi ar trebui discutat\u00a0 al\u0103turi de noile dezbateri privind postconceptualismul \u015fi schimb\u0103rile din lumea artelor.<\/p>\n

Iar acum, ca s\u0103 trasez un cerc, a\u015f \u00eencheia tot cu Dincolo de ironie \u015fi ironism<\/em>. Vorbeai acolo de \u00eenlocuirea Haosului obiectiv cu simulacrul acestuia, Hazardul \u2013 \u201eun simulacru introdus de om\u201d. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, devine literatura un joc al Hazardului, neputincioas\u0103 de a mai \u201einterveni neutru\u201d \u00een lume? Sau dimpotriv\u0103, literatura reprezint\u0103 tocmai \u015fansa de a recupera Haosul, interven\u0163ia neutr\u0103, de a \u00eenvinge, \u00een mod paradoxal, simulacrul, ea creatoarea de simulacre?<\/p>\n

GM: Da, \u015fi te citez c\u0103ci: \u201eliteratura reprezint\u0103 tocmai \u015fansa de a recupera Haosul [\u2026], de a \u00eenvinge, \u00een mod paradoxal, simulacrul, ea [cea G.M.] creatoarea [aparent\u0103 G.M.] de simulacre\u201d.<\/p>\n

NOTE<\/p>\n

[1]Gorun Manolescu, Dincolo de ironie \u015fi ironism, <\/em>Bucure\u015fti: Paideia, 2010.<\/p>\n

[2] Gorun Manolescu, Fragmentariun: fic\u0163ionale,<\/em> Bucure\u015fti: Fractalia, 2017.<\/p>\n

[3]Andrew S. Grove, fost CEO Intel, apud \u00a0Michael Fradette<\/a> and Steve Michaud<\/a>,\u00a0 The Power of Corporate Kinetics: Self-adapting, Self-renewing, Instant-action Enterprise, <\/em>Simon & Schuster Ltd., 1998.<\/h1>\n

[4]Nichita St\u0103nescu, \u201eA unsprezecea elegie\u201d. Se \u015ftie c\u0103 \u00een conformitate cu Einstein, c\u00e2nd se atinge viteza luminii, timpul \u201e\u00eencremene\u015fte\u201c.<\/p>\n

[5]Nyioti Sakurazawa, Principe unique de la philosophie et de la science d\u2019Extr\u00eame-Orient, <\/em>Centre International Macrobiotique OSHAWA, 1995, pp. 12 \u2013 13.\u00a0 <\/em><\/p>\n

[6]Nietzsche, Amurgul idolilor, <\/em>Bucure\u015fti: Humanitas, 2005, pp. 37-38.<\/p>\n

[7]Wittgenstein, Cercet\u0103ri filosofice, <\/em>Bucure\u015fti: Humanitas, 2004, p. 105.<\/p>\n

[8]Pu\u0163ini \u015ftiu c\u0103 tot Aristotel a pus \u015fi bazele \u201elogicii modale\u201d, azi extreme de la mod\u0103 care, prin introducerea viitorului contingent,<\/em> abole\u015fte univocitatea.<\/p>\n

[9]Encyclopedia Britanica, Lila Hinduism, <\/em>[online https:\/\/www.britannica.com\/topic\/lila<\/a>] [25 aprilie 2018].<\/p>\n

[10]Marti Rees, Doar \u015fase numere, <\/em>Bucure\u015fti: Humanitas, 2000.<\/p>\n

[11]E bine c\u0103 ai f\u0103cut aceast\u0103 precizare, pentru c\u0103 a\u015f vrea s\u0103 dezvolt\u0103m aceast\u0103 idee, extrem de important\u0103 pentru mine. Cu mul\u0163i ani \u00een urm\u0103, credeam cu t\u0103rie \u00een aceast\u0103 imposibilitate de a comunica, \u00eens\u0103, \u00een mod paradoxal, ceea ce m-a ajutat s\u0103 v\u0103d lucrurile altfel a fost tocmai deconstruc\u0163ia. Explica\u0163ia este lung\u0103 \u015fi va trebui s\u0103 revenim la ea. Altfel, ar trebui s\u0103 ne r\u0103spundem, cum de este posibil chiar acest dialog? Comunic\u0103m?<\/p>\n

[12]Aceast\u0103 idee a lui Derrida nu are sens f\u0103r\u0103 s\u0103 preciz\u0103m ce \u00een\u0163elege el de fapt prin no\u0163iunea de text. Schimb\u0103 \u00eentreaga perspectiv\u0103. Pe de alt\u0103 parte, exist\u0103 aici \u015fi o ironie fin\u0103, frecvent\u0103 la Derrida, \u00eendreptat\u0103 \u00eempotriva hermeneuticii. Vom reveni la momentul potrivit, s\u0103 ne \u00eentoarcem la interviu.<\/p>\n

[13]Jean Baudrillard, Radical Thought<\/em>, Translated by Francois Debrix, Sens & Tonka, eds., <\/em>Collection Morsure, Paris, 1994,<\/strong> p. 5.<\/strong><\/p>\n

[14]Baudrillard, Op. cit., <\/em>p. 4.<\/p>\n

[15]De\u015fi, deconstruc\u0163ia tocmai aici l-a identificat. Exist\u0103 \u00een acest text \u201e\u00eenchegat\u201c, cum \u00eel numeai, zone deschise, ap\u0103rute \u00een ciuda oric\u0103rui control omniscient. Restul r\u0103m\u00e2ne mereu \u00een orice, urma invizibil\u0103 a realit\u0103\u0163ii, surprins\u0103 doar din gre\u015feal\u0103, printr-un e\u015fec de crea\u0163ie. Desigur, \u00een arta abstract\u0103 este mult mai u\u015for de identificat. Badiou l-a numit procedeul substrac\u0163iei. \u00cen aceste puncta de realitate putem ob\u0163ine acea \u201eimplosion of nature and culture\u201d.<\/p>\n

[16]Umberto Ecco, Opera deschis\u0103, <\/em>Pite\u015fti: Paralela 45, 2005.<\/p>\n

[17]De o asemenea g\u00e2ndire se ocup\u0103, pe la noi, Mihai \u015eora \u00een Sarea P\u0103m\u00e2ntului<\/em>, <\/em>Bucure\u015fti: Humanitas, 2006, Corin Braga, De la arhetip la anarhetip,<\/em> Bucure\u015fti: Polirom, 2006, Valentin Cioveie, \u201ePractici ale t\u0103cerii\u201d, \u00een Andreea Parapuf (ed.), Logos, limb\u0103, limbaj, <\/em>Zeta Books, 2007 \u015fi defuncta, din p\u0103cate, revist\u0103 Idei \u00een Dialog.<\/em><\/p>\n

[18]John Dewey, \u201cWe only think when we are confronted with problems\u201d, in The Philosophy Book,<\/em> London, New York, Melborne, Munich, And Delhi: DK, 2011.<\/p>\n

[19]Mereologia apare \u015fi \u00een logica clasic\u0103, univoc\u0103. Dar\u00a0 altfel \u015fi mai atenuat. Nu vom insista aici.<\/p>\n

[20]C. Moisil, \u00cencerc\u0103ri vechi \u015fi noi de logic\u0103 neclasic\u0103, <\/em>Bucure\u015fti:\u00a0 Editura \u015etiin\u0163ific\u0103, 1965.<\/p>\n

[21]A se vedea\u00a0 Gorun Manolescu, \u201cDiscu\u0163ie non-virtual\u0103 cu Constantin Virgil Negoi\u0163\u0103\u201d, \u00een Almanah Origini 2008, <\/em>LiterArt XXI, 2008, pp. 331-355.<\/p>\n

[22]Gorun Manolescu, \u201eArchitectural thinking and some aspects of technical creativity\u201d, Human Systems Management<\/em>, nr. 4 (1984), pp. 226\u2013228.<\/p>\n

[23]R. Thom, apud<\/em>\u00a0 Alain Boutout, Inventarea formelor, <\/em>Bucure\u015fti: Nemira, 1997, pp.19 \u2013 26.<\/p>\n

[24]Wittgenstein, Tractatus logico-philosophicus, <\/em>Bucure\u015fti: Humanitas, 1991, p. 124.<\/p>\n

[25]Deleuze, Logique du sens, <\/em>Paris: Les \u00c9ditions de Minuit, 1969.<\/p>\n

[26]H. R. Maturana & F. Varela, Autopoesis and Cognition, <\/em>Bosto, London: D. Riedel Publishing Company, 1972.<\/p>\n

[27]I. Prigogine, apud<\/em>\u00a0 Alain Boutout, Inventarea formelor, <\/em>Bucure\u015fti: Nemira, 1997, pp.43 \u2013 48.<\/p>\n

[28]Despre un nou mimesis s-a vorbit deja. \u00cen cartea lui, Typhography: Mimesis. Philosophy. Politics<\/em>, Philippe Lacoue-Labarthe pune aceast\u0103 problem, deci p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 tot dinspre postmodernism \u015fi deconstructivism vine \u015fi aceast\u0103 idee.<\/p>\n

[29]P. Ricoeur, Metafora vie, <\/em>Bucure\u015fti: Univers, 1984.<\/p>\n

[30]L. Blaga, Trilogia culturii, <\/em>Bucure\u015fti: Editura pentru Literatur\u0103 Universal\u0103, 1969.<\/p>\n

[31]Foucault citat \u00een\u00a0 David Bentley Hart, \u201eCritica ontologiei lui Deleuze\u201d, Idei \u00een dialog,<\/em> nr. 12 (51), decembrie, 2008.<\/p>\n

[32]A se vedea \u015fi Gorun Manolescu, \u201eDeleuze: Jocul ideal\u201d, NOEMA, <\/em>vol. IX, 2010.<\/p>\n

[33]A se vedea, de asemenea, G. Manolescu, Op. Cit. <\/em>unde se explic\u0103 \u015fi sensul lui Aion<\/em> dat de Ren\u00e9 Gu\u00e9non, de la care Deleuze l-a preluat, pr\u00e9cis f\u0103r\u0103 s\u0103 \u015ftie.<\/p>\n

[34]D. T. Suzuki, Zen Buddhism. Selected Writing, <\/em>New York, London,\u00a0 Toronto, Sydney, Aukland: Doubleday, 1996, pp. 149 \u2013 150.<\/p>\n

[35]Despre \u201carhitectur\u0103\u201d \u015fi \u201cg\u00e2ndirea arhitectural\u0103\u201d am vorbit \u00een mai multe\u00a0 lucr\u0103ri. A se vedea<\/p>\n

\u00a0\u201eCu privire la formarea conceptului unui produs tehnic\u201d, Revista de Filozofie<\/em>, vol. XXVII, nr. 4 (1980), pp. 508\u2013514; \u00a0\u201eArchitectural Thinking\u201d, Proceedings of the 16th International Congress of the History of Science<\/em>, A. Scientific section, pp. 461-463, Bucharest, Romania August 26 \u2013 September 3, 1981; \u00a0\u201eG\u00e2ndirea arhitectural\u0103 metod\u0103 transdisciplinar\u0103\u201d, Revista de Filozofie<\/em>, vol. XXVIII, nr. 5 (1981), pp. 802\u2013812; \u00a0\u201eArchitectural thinking and some aspects of technical creativity\u201d, Human Systems Management<\/em>, nr. 4 (1984), pp. 226\u2013228; \u00a0\u201eArchitectural Modelling Approach By Means Of Categories And Functors\u201d, Noesis<\/em>, Vol XXVI (2001), pp. 79\u201394; \u00a0\u201eQualia Implied In An Architectural Thinking Process\u201d, Noetic Journal<\/em>, Vol. 3, No 3, July (2002), pp. 259\u2013267; \u00a0\u201eConsidera\u021bii asupra no\u021biunilor de \u2018arhitectur\u0103\u2019, \u2018proces arhitectural\u2019, \u2018qualia arhitectural\u0103\u2019 \u201d, Noema<\/em>, Vol. I (2002), pp. 98-105.<\/p>\n

[36]A. Deikman, \u201cI=Awareness\u201d, Journal of Consciousness Studies 3, No. 4,<\/em> 1966, pp. 350 \u2013 356.<\/p>\n

[37]M. \u015eora, Sarea p\u0103m\u00e2ntului, <\/em>Bucure\u015fti: Humanitas, 2006.<\/p>\n

[38]C. Ciocan & A. Trepca, Fenomenul \u201eanimal\u201d, <\/em>Bucure\u015fti: Zeta Books, 2017.<\/p>\n

[39]M. Dr\u0103g\u0103nescu, Ortofizica, <\/em>Bucure\u015fti: Editura \u015etiin\u0163ific\u0103 \u015fi Enciclopedic\u0103, 1985.<\/p>\n

[40]Deleuze, Logique du sense.<\/em><\/p>\n

[41]Heidegger, apud <\/em>Gorun Manolescu, \u201c\u00abLe Poetique habite dans L\u2019Home\u00bb \u2013 Commentaries sur Heidegger\u201d, European Scientific Journal<\/em>, Vol. 4, Decembre (2013). pp. 380\u2013384.\u00a0<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[interviu cu Gorun Manolescu] de Iulia Militaru Iulia Militaru (IM): Sunte\u0163i cunoscut, \u00een comunitatea \u015ftiin\u0163ific\u0103 de la noi ca inginer, specialist \u00een IT cu realiz\u0103ri deosebite. \u00cen ultimii ani a\u0163i publicat \u00eens\u0103 dou\u0103 c\u0103r\u0163i de literatur\u0103: Dincolo de ironie \u015fi ironism, plec\u00e2nd de la discu\u0163ii virtuale cu unii clasici de marc\u0103 ai PoMo[1] \u015fi Fragmentariun: […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[55,1340],"tags":[1120,1342,28,132,632],"class_list":["post-12289","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-articole","category-egophobia-55","tag-articole","tag-egophobia-55","tag-gorun-manolescu","tag-interviu","tag-iulia-militaru"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3cd","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12289","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12289"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12289\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12308,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12289\/revisions\/12308"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12289"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12289"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12289"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}