{"id":12332,"date":"2018-09-15T07:25:08","date_gmt":"2018-09-15T05:25:08","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12332"},"modified":"2018-09-14T08:27:32","modified_gmt":"2018-09-14T06:27:32","slug":"frica-analize-si-configurari","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12332","title":{"rendered":"Frica. Analize \u0219i configur\u0103ri"},"content":{"rendered":"

[C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103. Coliba din mijlocul palatului. Frica \u0219i marile idei<\/em>. Bucure\u0219ti: Cartea Rom\u00e2neasc\u0103. 2018]<\/strong><\/p>\n

de Oana B\u0103luic\u0103<\/p>\n

\u00a0<\/strong>Cunoscut \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc mai ales pentru incursiunile sale extrem de originale \u0219i documentate cu privire la romantismul european \u0219i figura poetului William Blake (despre care a publicat, p\u00e2n\u0103 acum, dou\u0103 volume), C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 este, dup\u0103 cum o dovedesc articolele, c\u0103r\u021bile \u0219i volumele ulterioare, fascinat de conceptul fricii \u0219i de \u00eentreaga ideatic\u0103 adiacent\u0103 pe care acesta o implic\u0103. Pasionat iremediabil de filmele horror<\/em> \u0219i de estetica terorii, cercet\u0103torul este interesat \u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 de coagul\u0103rile teoretice \u0219i practice ale fenomenului fricii, cu alte cuvinte, acele coagul\u0103ri care transgreseaz\u0103 spa\u021biul eminamente literar, cultural, r\u0103sfr\u00e2ng\u00e2ndu-se insidios \u00een spectrul vie\u021bii mundane. \u00cen acest sens, \u00een calitatea sa de director de proiect al unui grup oxonian de cercetare (Inter-Disciplinary. Net), C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 a organizat, al\u0103turi de al\u021bi cercet\u0103tori, mai multe conferin\u021be dedicate fricii \u0219i anxiet\u0103\u021bii, focus\u00e2ndu-se asupra elementelor \u0219i evenimentelor secolului XXI, care sunt, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, la fel de generatoare de fric\u0103 \u0219i supuse manipul\u0103rii (ideatice, mediatice, literare) ca oricare altele \u00eenaintea lor, iar comunic\u0103rile prezentate de participan\u021bii la respectivele conferin\u021be au fost publicate, anual, \u00eentr-o serie de volume. Intuind (sau descoperind, de fapt) c\u0103 spa\u021biul rom\u00e2nesc nu a beneficiat de aportul unor astfel de idei \u0219i cercet\u0103ri cu privire la teoriile despre anxietate sau despre corela\u021biile profunde dintre fric\u0103 \u0219i conceptele abstracte pe care societatea le asimileaz\u0103 \u0219i perpetueaz\u0103, transform\u00e2ndu-le \u00een categorii aproape ubicuizate, universitarul craiovean propune astfel lectorului rom\u00e2n un volum nu doar insolit, ci absolut necesar pentru un spa\u021biu care trebuie s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103-\u0219i racordeze conceptele, ideile \u0219i cazuistica unor realit\u0103\u021bi occidentale, \u00een esen\u021b\u0103, globale.<\/p>\n

Astfel a luat na\u0219tere volumul de fa\u021b\u0103 \u2013 Coliba din mijlocul palatului. Frica \u0219i marile idei<\/em>, care cuprinde \u00een titlu at\u00e2t o metafor\u0103 preluat\u0103 de la Simone de Beauvoir (din celebrul volum Le Deuxi\u00e8me Sexe<\/em>, 1949), c\u00e2t \u0219i subiectul in nuce<\/em>, leg\u0103tura inextricabil\u0103 dintre fric\u0103 \u0219i marile idei pe care este cl\u0103dit\u0103 \u00een genere umanitatea. \u00cenainte de a trece la o analiz\u0103 mai ampl\u0103 a volumului, ar trebui s\u0103 men\u021bionez faptul c\u0103, fidel unui mod de a g\u00e2ndi bazat pe o perspectiv\u0103 dialogic\u0103, tolerant\u0103 \u0219i lipsit\u0103 de prejudec\u0103\u021bi sau absolutisme cognitive, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 nu propune \u00een aceast\u0103 incursiune solu\u021bii \u0219i r\u0103spunsuri tran\u0219ante \u0219i, cu at\u00e2t mai pu\u021bin, nu afi\u0219eaz\u0103 un instinct demolator cu orice pre\u021b, ci doar schi\u021beaz\u0103, prin apelul la varii discipline \u0219i trasee ideatice, un e\u0219afodaj teoretic ce poate permite \u2013 \u00een prezen\u021ba unor atitudini ra\u021bionale \u0219i empatice \u2013 o aplicabilitate practic\u0103 sau, cel pu\u021bin, o reg\u00e2ndire de pe alte premise a ideilor care ne definesc, \u00een cea mai mare parte a timpului, at\u00e2t destinul, c\u00e2t \u0219i concep\u021bia despre via\u021b\u0103, mediul \u00eenconjur\u0103tor \u0219i semenii no\u0219tri. De altfel, \u00een Introducerea<\/em> volumului, autorul subliniaz\u0103 cu exactitate miza heremenutic\u0103: urm\u0103re\u0219te \u201es\u0103 dezmembreze un ansamblu de arhitectur\u0103 ideatic\u0103 (\u0219i nu \u00ab\u00een spiritul deconstruc\u021biei derridiene\u00bb) a c\u0103rui respectabilitate se bazeaz\u0103 pe o lung\u0103 tradi\u021bie a ipocriziei, sus\u021binut\u0103 de mediile autoritare ale societ\u0103\u021bii\u201d, iar, \u00een ceea ce prive\u0219te frica subsumat\u0103 de fiecare idee din acest volum, autorul men\u021bioneaz\u0103 c\u0103 nu este vorba fire\u0219te, despre temeri exclusiv personale, insignifiante sau stranii ale fiec\u0103ruia dintre noi ci, de frica implicat\u0103 \u00een ideile m\u0103re\u021be (uneori nobile, alteori pur egoiste), \u201etemeri care ordoneaz\u0103 \u0219i configureaz\u0103, prin for\u021ba \u0219i recuren\u021ba lor, \u00eensu\u0219i universul intelectual uman\u201d. Chiar dac\u0103, ab initio<\/em>, nu toate explica\u021biile pentru o anumit\u0103 fric\u0103 au fost explicitate sau utilizate conform implica\u021biilor conceptului sau ideii respective (de\u0219i, \u00een subsidiar, acestea erau evidente), devine din ce \u00een ce mai evident\u0103 afirma\u021bia umoristic\u0103 a psihologului Rollo May, conform c\u0103reia \u201eanxietatea f\u0103r\u0103 motiv tinde s\u0103 devin\u0103 anxietate cu motiv\u201d. Cu alte cuvinte, indiferent de auspiciile sub care au fost create \u0219i perpetuate unele dintre aceste idei, evolu\u021bia \u0219i implica\u021biile acestora s-au transformat, de-a lungul timpului, \u00eentr-o surs\u0103 continu\u0103 de anxietate, alimentate fiind de problemele ontologice \u0219i gnoseologice cu care fiin\u021ba uman\u0103 ajungea s\u0103 se confrunte la un moment dat. \u00cen mod logic, dac\u0103 ader\u0103m cu to\u021bii la dictonul latinesc conform c\u0103ruia progressus este in infinitum perfectionis<\/em>, nu ne r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 accept\u0103m faptul c\u0103 \u0219i implica\u021biile ideilor pe care le evualu\u0103m sau accept\u0103m se transform\u0103, iar, \u00een momentul \u00een care consecin\u021bele acestora nu mai tind c\u0103tre un progres evident, indiferent dac\u0103 acesta era sau nu implicit de la bun \u00eenceput, ideile respective trebuie schimbate accordingly<\/em>, \u00een spiritul progresului.<\/p>\n

Care sunt, deci, temerile \u0219i ideile inventariate \u0219i analizate de C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103? R\u0103spunsul, concis \u0219i revelator este oferit chiar de autor: \u201ereligia este citit\u0103 prin optica unei frici de autonomie, etica, prin grila unei frici de anarhie, inegalitatea de gen, prin optica unei frici de competi\u021bie, patriotismul, prin grila unei frici de alteritate, munca, prin optica unei frici de gratuitate \u0219i cultura, prin grila unei frici de uitare\u201d. De\u0219i eminamente distincte at\u00e2t prin consecin\u021bele pe care le eviden\u021biaz\u0103, c\u00e2t \u0219i prin ideatica ce st\u0103 la baza form\u0103rii lor, aceste frici au, totu\u0219i, la o lectur\u0103 mai profund\u0103, un liant comun, cel pu\u021bin \u00een accep\u021bia pur personal\u0103 a lectorului de fa\u021b\u0103. Acesta ar consta, la un nivel meta<\/em>, \u00eentr-o fric\u0103 primordial\u0103 fa\u021b\u0103 de schimbarea ordinii existente, \u00eentr-o fric\u0103 fa\u021b\u0103 de disolu\u021bie<\/em> \u0219i dispari\u021bie, nu doar fizic\u0103, a\u0219a cum este eviden\u021biat de autor \u00een privin\u021ba religiei, ci \u0219i administrativ\u0103, normativ\u0103.<\/p>\n

Dac\u0103 religia \u00eenglobeaz\u0103 o team\u0103 tripartit\u0103, sus\u021binut\u0103 de lipsa unei autorit\u0103\u021bi divine (conceptul autorit\u0103\u021bii fiind unul extrem de seductiv pentru fiin\u021bele umane), de existen\u021ba autonomiei ontologice care implic\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, responsabilizarea \u0219i asumarea deciziilor \u0219i, concomitent, de con\u0219tientizarea unei dispari\u021bii definitive (\u00een acord cu o lume laic\u0103, \u00een care singurul destin este cel din cadrul acestei existen\u021be singulare), etica presupune \u0219i ea, odat\u0103 cu frica fa\u021b\u0103 de anarhie, \u0219i frica fa\u021b\u0103 de dispari\u021bia unui sistem, de instaurarea haosului, a entropiei, cu alte cuvinte, tot a disolu\u021biei la un anumit nivel (a anumitor elemente). Acela\u0219i lucru poate fi spus \u0219i \u00een leg\u0103tur\u0103 cu problema genului \u2013 teama de competi\u021bie \u0219i stabilirea unor parametri \u00een interiorul sistemului care permit domina\u021bia patriarhal\u0103, at\u00e2t practic\u0103, dar \u0219i simbolic\u0103 traduce, efectiv, o alt\u0103 fric\u0103, fa\u021b\u0103 de dispari\u021bia unui sistem; \u00een conformitate cu g\u00e2ndirea falocentric\u0103 a celor mai mul\u021bi anti-femini\u0219ti care se declar\u0103 \u00eengrozi\u021bi de un concept pe care \u00eel percep \u00een termeni de superioritate (\u0219i nu de egalitate, a\u0219a cum ar trebui), egalitatea de gen ar atrage dup\u0103 sine tot o disolu\u021bie, a vechiului sistem, o pr\u0103bu\u0219ire a unei ordini \u00een\u021belese \u0219i perpetuate cu bun\u0103-\u0219tiin\u021b\u0103. Relu\u00e2nd \u0219i prelucr\u00e2nd afirma\u021bia istoricului Yuval Noah Harari, conform c\u0103reia\u00a0 \u201egenul este o curs\u0103 \u00een care unii dintre alerg\u0103tori concureaz\u0103 doar pentru medalia de bronz\u201d, se poate argumenta c\u0103 ob\u021binerea unei medalii de aur de c\u0103tre cealalt\u0103 parte ar echivala, \u00een concep\u021bia taberei dominante, cu dispari\u021bia, anihilarea segmentului masculin, care s-ar vedea plasat\u0103, a\u0219a cum se argumenteaz\u0103 constant, \u00eentr-o ipostaz\u0103 a emascul\u0103rii (concept utilizat tocmai pentru a p\u0103stra o stare de lucruri stabilit\u0103, chiar dac\u0103 profund neegalitarist\u0103). Argumentul se p\u0103streaz\u0103, fire\u0219te, \u0219i atunci c\u00e2nd vine voba de rela\u021bia dintre patriotism \u0219i alteritate, iar \u00een ceea ce prive\u0219te munca \u0219i cultura, sentimentul de d\u0103inuire, pus fa\u021b\u0103 \u00een fa\u021b\u0103 cu cel de uitare, \u00eenglobeaz\u0103, din nou, o perspectiv\u0103 a dispari\u021biei, de data aceasta, a unei dispari\u021bii care transcende fizicul, prin lipsa unei amprente asupra lumii \u0219i prin incapacitatea de a d\u0103inui \u00een memoria colectiv\u0103; a\u0219a cum a intuit foarte bine scriitorul de origine ceh\u0103 Milan Kundera, actul uit\u0103rii este \u00een sine o \u201eanticipare a mor\u021bii\u201d: \u201eCeea ce-i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103 pe mul\u021bi dintre noi \u00een leg\u0103tur\u0103 cu moartea nu este pierderea viitorului, ci pierderea trecutului. De fapt, actul uit\u0103rii este \u0219i el o form\u0103 de moarte cu care ne \u00eent\u00e2lnim constant \u00een decursul vie\u021bii\u201d. Acestea sunt, \u00eens\u0103, considera\u021bii pur personale \u0219i, fire\u0219te, provenite dintr-o extindere for\u021bat\u0103 a argumentelor propuse de C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103. Autorul, \u00een schimb, se concentreaz\u0103 asupra implica\u021biilor imediate \u0219i practice produse \u00een urma evalu\u0103rii fiec\u0103rui subiect, \u0219i o face cu rafinament, umor, empatie sau virulen\u021b\u0103 atunci c\u00e2nd este cazul (inegalitatea de gen, spre exemplu, nu ar mai fi trebuit s\u0103 fie o problem\u0103 cu care s\u0103 ne confrunt\u0103m \u00een 2018), \u0219i este, de altfel, potrivit pentru un intelectual cobor\u00e2t din turnul de filde\u0219. Spirit profund egalitarist, conciliant \u0219i combativ \u00een acela\u0219i timp, universitarul intuie\u0219te c\u0103 mesmerizarea produs\u0103 de ideile m\u0103re\u021be nu este lipsit\u0103 de repercusiuni nefaste, iar demantelarea \u0219i dez-vr\u0103jirea<\/em> unor astfel de concepte \u0219i idei constituie un prim-pas \u00een anihilarea efectelor nocive.<\/p>\n

A\u0219a cum am subliniat, prima idee analizat\u0103 se refer\u0103 la religie \u0219i la sistemul de valori pe care via\u021ba tr\u0103it\u0103 sub auspiciile unui filon religios le atrage dup\u0103 sine. Recurg\u00e2nd la nume precum Fr. Nietzsche, S. Freud, Shelley sau J\u00f3zef Maria Boche\u0144ski (pentru definirea conceptului de autoritate), C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 parcurge doct \u0219i lejer un \u00eentreg segment de istorie cultural\u0103, explic\u00e2nd cu r\u0103bdare \u0219i pertinen\u021b\u0103 jonc\u021biunile dintre autoritate, religie, libertate (\u00een sens modern \u0219i postmodern), autodeterminare, toleran\u021b\u0103 \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, iluzie. Privitor la aceasta din urm\u0103, autorul \u00eel citeaz\u0103 pe Gustave Le Bon, care a intuit, foarte corect, c\u0103 \u201emasele nu doresc adev\u0103rul, ci doar iluzii convenabile\u201d. Urm\u0103rind aceast\u0103 traiectorie, este lesne de \u00een\u021beles seduc\u021bia operat\u0103 de posibila existen\u021b\u0103 a unei divinit\u0103\u021bi omnipotente asupra psihicului uman, scindat \u00eentre dorin\u021ba de libertate \u0219i aceea de colectivitate, de apartenen\u021b\u0103, chiar dac\u0103 ultima presupune, de la incipit, prezen\u021ba unui lider, a unei figuri care s\u0103 conjuge aspira\u021biile \u0219i sentimentul de unitate. Cu toate acestea, nocivitatea unei astfel de autorit\u0103\u021bi provine, a\u0219a cum remarc\u0103 \u0219i autorul, din \u00eens\u0103\u0219i ideea de tiranie \u0219i arbitrar pe care o \u00eenglobeaz\u0103, mai ales atunci c\u00e2nd nu exist\u0103 niciun segment explicativ demonstrabil \u0219tiin\u021bific, ci doar un apel disperat c\u0103tre apartenen\u021b\u0103 \u0219i redemp\u021biune: \u201eDac\u0103 ele [n.m. deciziile divine] nu pot fi probate de un set de legi inteligibile intelectului uman, atunci apelul la ele este nul \u0219i neavenit, deoarece astfel se deschid larg por\u021bile oric\u0103rei tiranii. Individul care nu-\u0219i poate explica gesturile sau faptele \u00een termeni inteligibili \u0219i acceptabili \u00een ochii majorit\u0103\u021bii comite un abuz \u0219i, prin aceasta, se transform\u0103 \u00een dictator. Iar dac\u0103 se sus\u021bine, precum o fac, adesea, credincio\u0219ii, pe urmele unui William Cowper […] c\u0103 Dumnezeu ac\u021bioneaz\u0103 sub pecetea tainei, atunci refuzul de a subsuma experien\u021ba religioas\u0103 unei experien\u021be general inteligibile echivaleaz\u0103 cu impunerea, \u00een chip dictatorial, a unei duble m\u0103suri de judecat\u0103\u201d. \u00cen esen\u021b\u0103, ceea ce propune autorul este \u2013 pentru a relua o formul\u0103 (foarte drag\u0103 mie, recunosc) a pshoterapeutului \u0219i scriitorului Irvin Yalom \u2013 \u201es\u0103 privim soarele \u00een fa\u021b\u0103\u201d, cu alte cuvinte, s\u0103 ne confrunt\u0103m cu perspectiva mor\u021bii \u0219i s\u0103 o accept\u0103m ca pe ceva natural, firesc, finalitatea unui ciclu de via\u021b\u0103, f\u0103r\u0103 a c\u0103uta alte fic\u021biuni compensatorii care, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 nu pot oferi o certitudine, cauzeaz\u0103 o serie \u00eentreag\u0103 de alte probleme. \u00cen 1971, John Gardner a publicat romanul Grendel<\/em>, o rescriere a poemului Beowulf<\/em> din perspectiva personajului antagonic \u0219i este, \u00eentr-adev\u0103r, un roman uimitor, din toate punctele de vedere; dialogul dintre monstru \u0219i un \u00een\u021belept care se presupune c\u0103 trebuie s\u0103 \u00eei explice sensul vie\u021bii este unul tran\u0219ant \u0219i, pentru adep\u021bii naturii divine, deloc comod. Astfel, \u00een\u021beleptul formuleaz\u0103 o replic\u0103 devenit\u0103 emblematic\u0103: \u201eR\u0103ul abslout este c\u0103 Timpul se dispereseaz\u0103 \u00een continuu, iar a fi prezent \u00eenseamn\u0103, de fapt, eliminarea\u201d, dup\u0103 care conchide: \u201eTotul piere: alternativele se exclud\u201d. Este exact \u0219i punctul de vedere pe care \u00eel avanseaz\u0103, prin intermediul altor formul\u0103ri, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 \u00een cercetarea sa \u0219i, chiar dac\u0103 este dificil de asumat de c\u0103tre unii dintre semenii no\u0219tri, merit\u0103 tot efortul, dat fiind faptul c\u0103 ne scute\u0219te de fabricarea unor alte probleme deosebit de influente (\u0219i inutile) \u00een via\u021ba noastr\u0103 \u0219i, nu de pu\u021bine ori, cu rezultate catastrofale. De o deosebit\u0103 originalitate este \u0219i alonja acestui capitol, dedicat\u0103 ateismului rom\u00e2nesc, subiect nediscutat \u00een forurile culturii rom\u00e2ne mainstream<\/em>, ceea ce nu face dec\u00e2t s\u0103 dovedeasc\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, acribia \u0219i seriozitatea intelectual\u0103 cu care autorul concepe un atare demers.<\/p>\n

Cel de-al doilea capitol se axeaz\u0103 asupra conceptului de etic\u0103 \u0219i a defini\u021biilor acestuia, care sunt \u0219i ele, multiple, restrictive sau relative, iar, \u00een devoalarea acestor aspecte, autorul abordeaz\u0103 \u0219i problema tabuurilor. Cu luciditatea-i caracteristic\u0103, cercet\u0103torul propune, fire\u0219te, defini\u021bii axate pe grij\u0103, toleran\u021b\u0103 \u0219i empatie pe urmele unei aser\u021biuni a lui Richard Dawkins: \u201eS\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 pred\u0103m generozitatea \u0219i altruismul, deoarece ne na\u0219tem egoi\u0219ti\u201d. Cu toate acestea, accep\u021biunea personal\u0103 este mult mai nuan\u021bat\u0103 dec\u00e2t a britanicului, apropiindu-se mai mult de privirea empatic\u0103 \u0219i global\u0103 a celor doi parteneri de dialog din volumul Nu spera\u021bi c\u0103 ve\u021bi sc\u0103pa de c\u0103r\u021bi<\/em> \u2013 Umberto Eco \u0219i Jean-Claude Carri\u00e8re. Astfel, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 subliniaz\u0103 c\u0103 \u201esunt din ce \u00een ce mai tentat s\u0103 concep etica \u00een termenii unui frumos practic, deci ca o form\u0103 insolit\u0103 de estetic. \u0218i estetica ar putea fi forma des\u0103v\u00e2r\u0219it\u0103 a generozit\u0103\u021bii, fiindc\u0103 operele de art\u0103 apar\u021bin speciei, nu indivizilor\u201d. Fire\u0219te, intui\u021bia este una de mare calibru \u2013 nu sunt actele reprobabile, r\u0103zboaiele \u0219i lag\u0103rele eminamente inestetice, pe l\u00e2ng\u0103 faptul c\u0103 sunt imorale? Grija umanitar\u0103, practicat\u0103 cu empatie \u0219i generozitate nu poate fi, \u00een esen\u021b\u0103, dec\u00e2t valabil\u0103 sub raport estetic. C\u00e2te anotimpuri trebuie s\u0103 tr\u0103im \u00een Infern ca s\u0103 realiz\u0103m, \u00eentr-un final, c\u0103 Infernul suntem noi \u0219i ceilal\u021bi, mai precis, modul nostru de a ac\u021biona, at\u00e2t fa\u021b\u0103 de propria persoan\u0103, c\u00e2t \u0219i fa\u021b\u0103 de al\u021bii? Cultivarea unui ideal personal estetic, ce ne-ar permite eliberarea de multe frustr\u0103ri \u0219i emanciparea de sub tutela meschin\u0103riei ar antrena, dup\u0103 sine, \u00een mod invariabil, exact acea generozitate care lipse\u0219te din interac\u021biunile noastre umane.<\/p>\n

Analiz\u00e2nd inegalitatea de gen \u0219i pled\u00e2nd pentru instaurarea egalitarismului (\u00een cel de-al treilea capitol), C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 subsumeaz\u0103 inegalitatea de gen unei frici de competi\u021bie, aplic\u00e2nd asupra subiectului teoria lui Alvin Toffler din volumul Powershift<\/em>, cu privire la cele trei mari canale de exercitare a controlului: violen\u021ba, averea \u0219i cunoa\u0219terea. Pornind de la aceste observa\u021bii, autorul demonstreaz\u0103 cum, \u00een dezideratul lor de a supune genul feminin, actan\u021bii masculini au apelat, de-a lungul istoriei, la fiecare dintre aceste trei canale, c\u00e2teodat\u0103 f\u0103\u021bi\u0219, alteori, \u00een mod insidios, control\u00e2nd agentul feminin nu doar la nivel mentalitar \u0219i economic, prin impunerea unor standarde \u0219i paradigme inegalitare, ci \u0219i la nivelul cel mai profund, de baz\u0103 \u2013 cel al corpului. Pentru a ilustra aceast\u0103 stare de fapt,\u00a0 cercet\u0103torul aduce \u00een prim-plan problema deosebit de spinoas\u0103 (de\u0219i ea este de o simplitate dezarmant\u0103, \u00een esen\u021b\u0103) a avortului. Percep\u00e2ndu-l, fire\u0219te, ca pe o manier\u0103 de control a corpului feminin, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 recurge at\u00e2t la argumentele cu privire la drepturile omului, care stipuleaz\u0103 c\u0103 fiecare actant are deplin\u0103 libertate asupra propriului corp, c\u00e2t \u0219i la cele utilizate \u00een mediile impregnate de religiozitate, oper\u00e2nd, astfel, \u0219i o subtil\u0103 corela\u021bie \u00eentre un asemenea fenomen \u0219i subiectul religiei, discutat anterior. Nu lipse\u0219te din acest capitol nici discu\u021bia cu privire la pulverizarea conceptului de gen, o discu\u021bie, de altfel, ubicu\u0103 \u00een spa\u021biul occidental, dar pe care pu\u021bini intelectuali rom\u00e2ni s-au gr\u0103bit s\u0103 o abordeze \u2013 iar abordarea ei, atunci c\u00e2nd a avut loc, a fost realizat\u0103 doar de pe premisele unui conservatorism care o condamn\u0103 f\u0103r\u0103 drept de apel, \u00eentr-un efort de a men\u021bine un consens nu doar rigid, ci \u0219i d\u0103un\u0103tor. Alonja capitolului este \u0219i ea aleas\u0103 cu mare grij\u0103, trat\u00e2nd misoginismul sintagmei de \u201eliteratur\u0103 feminin\u0103\u201d \u0219i analiz\u00e2nd anumite dificult\u0103\u021bi terminologice din cadrul forului intelectual \u0219i public (cum este, de pild\u0103, diferen\u021ba dintre sintagma \u201eliteratur\u0103 feminin\u0103\u201d \u0219i cea de \u00e9criture f\u00e9minine<\/em>, care a ap\u0103rut \u00een mediul francofon \u00een anii \u201970).<\/p>\n

Cu siguran\u0163\u0103, o fric\u0103 aproape ancestral\u0103, teama de alteritate a dominat, \u00eenc\u0103 de la \u00eenceputurile civilza\u0163iei, culisele universului nostru; subiectul celul de-a patrulea capitol este, tocmai de aceea, deosebit de sensibil, dat fiind faptul c\u0103 pune \u00een oglind\u0103 dou\u0103 concepte impregnate de falaciozit\u0103\u021bi \u0219i prejudec\u0103\u021bi, atunci c\u00e2nd nu sunt augmentate de valuri de ur\u0103 \u0219i rasism: patriotismul \u0219i na\u021bionalismul. Pornind de la defini\u021bia lui Benedict Anderson, conform c\u0103reia \u201ena\u021biunea este o comunitate politic\u0103 imaginat\u0103\u201d, autorul ofer\u0103 defini\u021bii \u0219i explica\u021bii adiacente conceptelor de na\u021bionalism \u0219i patriotism, subliniind c\u0103 principala diferen\u021b\u0103 dintre cele dou\u0103 se refer\u0103 la \u00eenc\u0103rc\u0103tura axiologic\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t termenul de patriotism are, de cele mai multe ori, o conota\u021bie pozitiv\u0103, \u00een timp ce na\u021bionalismul este perceput \u00eentr-o lumin\u0103 negativ\u0103. \u00cen esen\u021b\u0103, a\u0219a cum remarc\u0103 ulterior, este vorba despre \u201eo dialectic\u0103 dintre ap\u0103rare \u0219i agresiune \u0219i dintre retragere \u0219i atac\u201d, av\u00e2nd \u00een vedere \u0219i defini\u021biile propuse de George Orwell, \u00een care acesta trasa natura eminamente defensiv\u0103 a patrotismului (care nu se bazeaz\u0103 pe impunerea unor valori celorlal\u021bi, ci doar pe ata\u0219amentul fa\u021b\u0103 de cele personale), \u00een timp ce percepea na\u021bionalismul ca pe o tentativ\u0103 de a augmenta puterea. \u00cen mod evident, frica este un sentiment deseori supus manipul\u0103rii, iar gradele acestei manipul\u0103ri se intensific\u0103 \u00een mod constant atunci c\u00e2nd la mijloc se afl\u0103 o miz\u0103 politic\u0103 sau economic\u0103. Intuind (\u00een mod corect) c\u0103 manipularea respectiv\u0103 nu este apanajul unui spa\u021biu anume, ea mizeaz\u0103 pe anumite coordonate mentalitare comune, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 prezint\u0103, tot prin procedeul unei puneri \u00een oglind\u0103, manipularea fricii prin intermediul discursului patriotic, ax\u00e2ndu-se at\u00e2t asupra spa\u021biului vestic, c\u00e2t \u0219i asupra spa\u021biului estic (prin spa\u021biu, a se \u00een\u021belege spa\u021biu european). Prin apelul la literatur\u0103 \u0219i canalele media, autorul eviden\u021biaz\u0103 cum limbajul \u0219i supralicitarea unor atitudini emo\u021bionale pot conlucra pentru a produce atitudini extremiste \u0219i acte de un fanatism greu de imaginat; poezia patriotic\u0103 este un exemplu relevant \u00een acest sens, a\u0219a cum sunt \u0219i imnurile na\u021bionale sau diversele piese culturale canonice care mizeaz\u0103 tocmai pe inculcarea unor sentimente de diferen\u021b\u0103 \u0219i excep\u021bionalitate \u00een locul celor de diversitate \u0219i cosmopolitism. Acest din urm\u0103 concept este \u0219i cel pe care cercet\u0103torul \u00eel plaseaz\u0103 la baza convie\u021buirii viitoare: \u201e[…] devine clar c\u0103, dac\u0103 este s\u0103 aib\u0103 un viitor, lumea \u00een care tr\u0103im ar trebui s\u0103 \u00eembr\u0103\u021bi\u0219eze valorile cosmopolitismului \u0219i, \u00een consecin\u021b\u0103, s\u0103 subordoneze particularul generalului, \u00een cazul de fa\u021b\u0103, dragostea de \u021bar\u0103 trebuie s\u0103 fie substituit\u0103 de dragostea fa\u021b\u0103 de \u00eentreaga umanitate\u201d. O aten\u021bie sporit\u0103 ar trebui s\u0103 acord\u0103m \u00een genere limbajului utilizat \u00een sfera social\u0103, mai ales av\u00e2nd \u00een vedere faptul c\u0103 acesta ne modeleaz\u0103 at\u00e2t intelectul (\u00een aceea\u0219i m\u0103sur\u0103 \u00een care este modelat de el), c\u00e2t \u0219i ac\u021biunile ulterioare; a\u0219a cum a sublinia foarte bine Umberto Eco \u00eentr-un volum de referin\u021b\u0103 (Cum ne construim du\u0219manul<\/em>), calea cea mai facil\u0103 pentru a realiza acest lucru prive\u0219te cuvintele \u0219i \u00eenc\u0103rc\u0103tura lor \u2013 \u00een prim\u0103 instan\u021b\u0103, ne construim du\u0219manul tocmai numindu-l \u00een mod simplificator ca atare \u0219i eviden\u021biind discrepan\u021bele, limitele \u00een\u021belegerii \u0219i accept\u0103rii, \u00een loc s\u0103 nuan\u021b\u0103m similitudinile. De aceast\u0103 manipulare a fricii (a se vedea discursurile cu privire la migran\u021bi \u0219i solicitan\u021bii de azil din Orientul Mijlociu) nu sunt ferite nici mass-media, \u0219tirile fiind deseori \u00eenc\u0103rcate cu enun\u021buri eminamente ideologice, a\u0219a-zisele \u201ecuvinte de ordine\u201d, pe care le remarcaser\u0103 Gilles Deleuze \u0219i F\u00e9lix Guattari, care anuleaz\u0103 sau anihileaz\u0103 o \u00een\u021belegere anterioar\u0103, propun\u00e2nd, \u00een schimb, o realitate fantasmagoric\u0103, exagerat\u0103 \u0219i poten\u021bat\u0103 tocmai prin virtuozit\u0103\u021bile limbajului. Capitolul despre na\u021bionalism \u0219i patriotism este extrem de important tocmai dac\u0103 este citit prin grila exceselor secolului trecut, a r\u0103zboaielor care au alimentat \u00een mod constant reac\u021bii furibunde \u0219i am proceda eronat dac\u0103 am crede c\u0103 ast\u0103zi suntem feri\u021bi de astfel de derapaje. Vilificarea anumitor categorii, na\u021bionalit\u0103\u021bi \u0219i rase \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te \u00eentotdeauna drumul \u00een spa\u021biul public, indiferent de unde ar porni, iar \u00een\u021belegerea acestor manifest\u0103ri impregnate de fanatism (de cele mai multe ori) ne-ar putea pune la ad\u0103post de orice fel de reac\u021bii viscerale; a\u0219a cum a remarcat cu am\u0103r\u0103ciune \u0219i istoricul Timothy Snyder \u00een volumul s\u0103u dedicat tiraniei (Despre tiranie. Dou\u0103zeci de lec\u021bii ale secolului XX<\/em>), \u201eistoria european\u0103 a secolului XX ne dovede\u0219te c\u0103 societ\u0103\u021bile se pot n\u0103rui, c\u0103 etica poate s\u0103 dispar\u0103 \u0219i c\u0103 oameni obi\u0219nui\u021bi se pot trezi st\u00e2nd pe marginea unor gropi comune, cu armele \u00een m\u00e2ini\u201d.<\/p>\n

Ultimele dou\u0103 capitole se concentreaz\u0103 asupra fricii de gratuitate (prin glorificarea muncii) \u0219i asupra fricii de uitare (prin idealizarea culturii). Determinat\u0103 de emergen\u021ba unei etici protestante, munca a ajuns s\u0103 incumbe, \u00een societatea contemporan\u0103, o adev\u0103rat\u0103 \u201eanxietate a statutului\u201d, \u00een termenii unui Alain De Botton. Fiind prezentat\u0103 ca intrinsec uman\u0103, ea a devenit, \u00eentre timp, obligatorie, dup\u0103 cum subliniaz\u0103 C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103, iar, \u00een aceast\u0103 manier\u0103, nu este dificil de imaginat de ce anumite categorii sociale care nu se \u00eencadreaz\u0103 \u00een c\u00e2mpul muncii ajung s\u0103 fie stigmatizate \u0219i dispre\u021buite, atunci c\u00e2nd \u00eempotriva lor nu sunt \u00eendreptate adev\u0103rate diatribe ale urii. \u00cen ce const\u0103 aceast\u0103 fric\u0103 fa\u021b\u0103 de gratuitate? Autorul o explic\u0103 foarte bine, concis: \u201eConsider c\u0103, \u00een general, oamenii ezit\u0103 s\u0103 conceap\u0103 munca drept act gratuit deoarece se tem de consecin\u021bele acestui fapt: absen\u021ba unui scop existen\u021bial personal. O via\u021b\u0103 bazat\u0103 pe contempla\u021bie […] pulverizeaz\u0103 etica muncii care domin\u0103 timpurile recente, conform c\u0103reia fiin\u021ba uman\u0103 ar trebui s\u0103 fie un agent activ, nu pasiv, al societ\u0103\u021bii\u201d. \u0218i \u00een ilustrarea acestei premise, cercet\u0103torul recurge la dou\u0103 piese literare \u2013 Robinson Crusoe<\/em> \u0219i romanul Oblomov<\/em> \u2013 prezentate \u00een antitez\u0103, ca ilustr\u00e2nd dou\u0103 paradigme complet diferite asupra fenomenului muncii; \u00een timp ce primul roman prosl\u0103ve\u0219te virtu\u021bile unei etici capitaliste, cu Robinson Crusoe \u00een ipostaza \u201esingurului actor economic de pe insula \u00eendep\u0103rtat\u0103\u201d, cu o siguran\u021b\u0103 conferit\u0103 de \u201ebalan\u021ba constant\u0103 \u00eentre cheltuieli \u0219i produc\u021bie\u201d, cel de-al doilea reitereaz\u0103 disficult\u0103\u021bile unei firi idealiste \u0219i contemplative, mo\u0219ierul Oblomov fiind un personaj \u201eincapabil de galvanizare \u00een ac\u021biune\u201d, \u00eens\u0103, \u00een sens spiritual, via\u021ba sa l\u0103untric\u0103 este una extrem de bogat\u0103, amplificat\u0103 de planuri \u0219i idealuri nobile, de o contempla\u021bie ce sluje\u0219te subiectul aproape romantic \u00eentr-o existen\u021b\u0103 dominat\u0103 doar de capacit\u0103\u021bile spirituale \u0219i intelectuale.<\/p>\n

\u00cen mod similar, doar c\u0103 de data acesta trat\u00e2nd nu doar un scop existen\u021bial, ci un instrument al \u201eautorit\u0103\u021bii elitiste\u201d, idealizarea culturii presupune o constant\u0103 fric\u0103 de uitare, o anxietate \u00een fa\u021ba posibilit\u0103\u021bii de a p\u0103r\u0103si universul f\u0103r\u0103 a l\u0103sa vreo urm\u0103 palpabil\u0103, recognoscibil\u0103. Tocmai de aceea, moartea culturii este tr\u00e2mbi\u021bat\u0103 non-stop, prev\u0103zut\u0103 ca iminent\u0103 \u0219i fulger\u0103toare, pe baza unui instinct care determin\u0103 fiin\u021bele umane s\u0103-\u0219i priveasc\u0103 propria finitudine \u00een descenden\u021ba unei pr\u0103bu\u0219iri culturale. Ironic este c\u0103 tocmai mecanismele prin care elitele \u0219i institu\u021biile \u00eencearc\u0103 s\u0103 salveze cultura, precum inventarea unui canon literar \u0219i artistic sau miza pe transcenden\u021ba artei sunt cele care, \u00een cele din urm\u0103, gr\u0103besc un proces care este, oricum, organic \u2013 C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 are dreptate s\u0103 considere (e adev\u0103rat, cu umor,) canonul drept \u201ecoma indus\u0103 a operei de art\u0103\u201d. Cumva, chiar \u0219i promotorii culturii de consum (creatorii \u0219i produc\u0103torii de seriale tv, benzi desenate, romane comerciale) au realizat deserviciul pe care canonul literar \u00eel aduce operei \u00een sine; este memorabil\u0103, de altfel, replica unui personaj dintr-un serial de televiziune care, ultragiat de epitetele enorme ata\u0219ate \u00een \u0219coal\u0103 fiec\u0103rui roman \u00een parte ajunge s\u0103 declare, exasperat, c\u0103 nici el \u0219i nici al\u021bi colegi nu au citit vreodat\u0103 toate acele must-read novels<\/em>, tocmai pentru c\u0103 erau catalogate ca must read<\/em>. Fire\u0219te, aceasta este o ipostaz\u0103 comic-exagerat\u0103 a conceptului de canon, \u00eens\u0103, a\u0219a cum remarc\u0103 \u0219i C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103, promotorii ideii de canon se prezint\u0103 \u00een ipostaze mult mai sobre, impregnate de autoritarism \u0219i conservatorism. Un exemplu concret este cel al lui Harold Bloom (este adev\u0103rat, situa\u021bia era depl\u00e2ns\u0103 cu mare efuziune sentimental\u0103 \u0219i de Alan Bloom care, \u00eentr-un acces de supralicitare a culturii elitiste a \u00eenfierat, \u00eentr-un capitol din celebrul s\u0103u volum, The Closing of the American Mind<\/em>, consumul muzicii rock<\/em>, pe motiv c\u0103 imbecilizeaz\u0103, infantilizeaz\u0103 gusturile \u0219i, nu \u00een ultimul r\u00e2nd, declan\u0219eaz\u0103 un apetit sexual nes\u0103n\u0103tos), criticul resping\u00e2nd \u00een mas\u0103 toate curentele nou-ap\u0103rute \u00een cadrul criticii literare. Afirm\u00e2nd c\u0103 \u201eniciunul dintre noi nu este mul\u021bumit de relativizarea tuturor valorilor \u0219i, pe parcurs, pierdem certitudini semnificative\u201d, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 remarc\u0103, de asemenea, c\u0103 \u201eeste curat\u0103 nebunie s\u0103 nu accep\u021bi transform\u0103rile istorice la care e\u0219ti martor\u201d. Fiind con\u0219tient c\u0103 institu\u021biile de cultur\u0103, forurile de educa\u021bie pot \u0219i, uneori trebuie s\u0103 func\u021bioneze pe baza unui anumit canon, autorul decreteaz\u0103 c\u0103 acesta este totu\u0219i nociv atunci c\u00e2nd \u00eencearc\u0103 s\u0103 \u201eosifice valorile estetice \u00een tentativa de a ob\u021bine o fals\u0103 sincronicitate\u201d; mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, \u201ecanonul interzice negocierea cultural\u0103, care este fundamentul vie\u021bii estetice, qua<\/em> via\u021b\u0103\u201d.<\/p>\n

Con\u0219tient c\u0103 nu mai putem \u201es\u0103 ne g\u0103sim consolarea \u00eentr-o triste\u021be profetic\u0103\u201d, a\u0219a cum eviden\u021bia Eliot, C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 recurge la singurele modalit\u0103\u021bi de care dispune un intelectual pentru a eviden\u021bia prejudec\u0103\u021bile, abuzurile, falsele concep\u021bii, manipul\u0103rile \u0219i tarele societ\u0103\u021bii contemporane \u2013 demantelarea, explicarea \u0219i analiza acestora, aducerea lor \u00een prim-planul unor dezbateri inteligente, rafinate, cultivate. Coliba din mijlocul palatului<\/em> este suma acestor \u00eencerc\u0103ri, un volum care, cu siguran\u021b\u0103, va marca at\u00e2t lectorii convin\u0219i de aspectele dezb\u0103tute, de validitatea interpret\u0103rilor c\u00e2t, mai ales, pe cei care sunt \u00eenc\u0103 scinda\u021bi \u00eentre anumite alegeri teoretice sau hermeneutice. O veritabil\u0103 premier\u0103 \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, prin calitatea argumentelor, alegerea subiectelor supuse interpret\u0103rii, prin recursul la o bibliografie vast\u0103 \u0219i divers\u0103, volumul semnat de C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 reprezint\u0103 un demers care va incita \u0219i va influen\u021ba toate categoriile de lectori fiind, \u00een acela\u0219i timp, m\u0103rturia calibrului unui intelectual care decide s\u0103 nu capituleze etic \u0219i estetic \u2013 o mostr\u0103 de curaj \u0219i onestitate intelectual\u0103.<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103. Coliba din mijlocul palatului. Frica \u0219i marile idei. Bucure\u0219ti: Cartea Rom\u00e2neasc\u0103. 2018] de Oana B\u0103luic\u0103 \u00a0Cunoscut \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc mai ales pentru incursiunile sale extrem de originale \u0219i documentate cu privire la romantismul european \u0219i figura poetului William Blake (despre care a publicat, p\u00e2n\u0103 acum, dou\u0103 volume), C\u0103t\u0103lin Ghi\u021b\u0103 este, dup\u0103 cum o […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[8,1340],"tags":[746,1113,1342,1354],"class_list":["post-12332","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-55","tag-catalin-ghita","tag-critica","tag-egophobia-55","tag-oana-baluica"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3cU","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12332","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12332"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12332\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12333,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12332\/revisions\/12333"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12332"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12332"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12332"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}