de C\u0103t\u0103lin Ghi\u0163\u0103<\/p>\n
Premis\u0103<\/strong><\/p>\n Fiin\u0163ele umane au flirtat dintotdeauna cu ideea de a se \u00eenlocui cu varii mecanisme artificiale, care ar putea ac\u0163iona ca substitute antropice: acestea ar urma s\u0103 devin\u0103 o extensie a sinelui uman sau chiar un dublu (conceptul de Doppelg\u00e4nger<\/em>, inventat de scriitorul german Jean Paul \u015fi circulat asiduu de romantici, subliniaz\u0103 ideea). Scopul ultim al acestei \u00eentreprinderi elaborate \u015fi, uneori, chiar dureroase a fost acela de a asigura umanit\u0103\u0163ii per ansamblu mai mult\u0103 fericire practic\u0103 \u015fi, finalmente, chiar mai mult\u0103 libertate fizic\u0103 \u015fi intelectual\u0103. Dac\u0103 oamenii \u00ee\u015fi doresc \u015fi, uneori, chiar ob\u0163in beneficii de pe urma ma\u015finilor, acestea par a r\u0103m\u00e2ne captive, indiferent de c\u00e2t de rafinate sau performante devin pe m\u0103sura evolu\u0163iei tehnologiei: este oare acest tratament aplicat lor just? Precum puncteaz\u0103 cu juste\u0163e filosoful francez Henri Bergson \u00een influenta sa oper\u0103 L\u2019\u00c9volution cr\u00e9atrice <\/em>(Evolu\u0163ia creatoare<\/em>, 1907), ma\u015finile nu s-au putut elibera niciodat\u0103 de design-ul artificial care le define\u015fte esen\u0163a: \u201ePretutindeni, cu excep\u0163ia omului, con\u015ftiin\u0163a s-a l\u0103sat prins\u0103 \u00een plasa prin ale c\u0103rei ochiuri a \u00eencercat s\u0103 se strecoare: a r\u0103mas captiv\u0103 mecanismelor pe care le-a instituit\u201d (apud <\/em>Ayer and O\u2019Grady). \u00cemi propun s\u0103 vedem, \u00een continuare, dac\u0103 se poate evita acest fenomen examin\u00e2nd personaje-cheie din istoria imaginarului cultural (\u00een cazul de fa\u0163\u0103, cinematografic), prezente \u00een produc\u0163iile 2001: A Space Odyssey <\/em>(2001. O odisee spa\u0163ial\u0103<\/em>, 1968) de Stanley Kubrick \u015fi \u00een Blade Runner <\/em>(1982) de Ridley Scott.<\/p>\n Construc\u0163ia personajului<\/strong><\/p>\n La drept vorbind, studiul min\u0163ii, umane sau \u00een orice alt mod ne-am imagina, apar\u0163ine unui c\u00e2mp de cercetare \u00een continu\u0103 expansiune, denumit \u015ftiin\u0163ele cognitive. O autoritate \u00een domeniu, profesoara britanic\u0103 Margaret A. Boden, noteaz\u0103, \u00een influenta sa lucrare Mind as Machine: A History of Cognitive Science <\/em>(Mintea ca ma\u015fin\u0103. O istorie a \u015ftiin\u0163ei cognitive<\/em>, 2006), c\u0103 acest c\u00e2mp de cercetare \u201eeste diversificat \u00een trei moduri. \u00cen primul r\u00e2nd, acoper\u0103 toate aspectele min\u0163ii \u015fi ale comportamentului. [\u2026] \u00cen al doilea r\u00e2nd, se bazeaz\u0103 pe mai multe discipline diferite pentru a le studia. \u015ei, \u00een al treilea r\u00e2nd, se bazeaz\u0103 pe mai mult dec\u00e2t un singur tip de teorie. \u00cen sens larg, este studiul min\u0163ii ca ma\u015fin\u0103\u201d, deci ca mecanism de sine st\u0103t\u0103tor, \u00eenzestrat cu un scop anume.<\/p>\n Primele distinc\u0163ii care ni se impun atunci c\u00e2nd discut\u0103m despre inteligen\u0163\u0103 se refer\u0103 la natura corpului care\u00a0 o ad\u0103poste\u015fte: e acesta unul uman sau artificial? Care este diferen\u0163a dintre cele dou\u0103 dac\u0103 aceast\u0103 diferen\u0163\u0103 exist\u0103 \u015fi se impune? \u00cen fine, este suportul material un element definitoriu atunci c\u00e2nd se pune problema identific\u0103rii naturii acelei min\u0163i? Pentru a putea oferi un r\u0103spuns satisf\u0103c\u0103tor, permite\u0163i-mi s\u0103 fac apel la o instan\u0163\u0103 credibil\u0103 din discursul filosofic contemporan.<\/p>\n \u00cen volumul al doilea din culegerea sa Philosophical Papers <\/em>(Lucr\u0103ri filosofice<\/em>), intitulat Mind, Language and Reality <\/em>(Minte, limb\u0103 \u015fi realitate<\/em>, 1975), filosoful american Hilary Putnam ra\u0163ioneaz\u0103, corect, c\u0103, de vreme ce nu se poate demonstra sau invalida natura unui \u201erobot\u201d (sau oricare alt termen am alege pentru a desemna o inteligen\u0163\u0103 artificial\u0103), trebuie s\u0103 ne modific\u0103m perspectiva \u015fi s\u0103 ne decidem pur \u015fi simplu \u00een privin\u0163a unei naturi oarecare,\u00a0 mai cur\u00e2nd dec\u00e2t s\u0103 l\u0103s\u0103m chestiunea \u00een suspensie \u015fi s\u0103-i c\u0103ut\u0103m, la nesf\u00e2r\u015fit, solu\u0163ia alunecoas\u0103: \u201eAm trecut \u00een revist\u0103 o succesiune de e\u015fecuri: e\u015fecuri \u00een a demonstra c\u0103 trebuie <\/em>(subl. \u00een text, n.m.) s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 robo\u0163ii sunt con\u015ftien\u0163i, e\u015fecuri \u00een a demonstra c\u0103 trebuie <\/em>(subl. \u00een text, n.m.) s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 nu sunt, e\u015fecuri \u00een a demonstra c\u0103 trebuie <\/em>(subl. \u00een text, n.m.) s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 nu \u015ftim. Am concluzionat din aceste e\u015fecuri c\u0103 nu exist\u0103 un r\u0103spuns corect la \u00eentrebarea: este Oscar [robotul] con\u015ftient? [\u2026] Este rezonabil, astfel, s\u0103 concluzion\u0103m c\u0103 \u00eentrebarea [\u2026] necesit\u0103 o decizie \u015fi nu o descoperire. Dac\u0103 trebuie s\u0103 formul\u0103m o decizie, \u00eemi pare preferabil s\u0103 ne extindem conceptul, astfel \u00eenc\u00e2t robo\u0163ii s\u0103 fie <\/em>(subl. \u00een text, n.m.) con\u015ftien\u0163i\u201d (apud <\/em>Ayer and O\u2019Grady). Cu alte cuvinte, dac\u0103 nu putem s\u0103 oferim un r\u0103spuns definitiv, orice r\u0103spuns este preferabil niciunui r\u0103spuns. Totu\u015fi, mai trebuie spus, \u00eentreaga chestiune este complicat\u0103 de faptul evident c\u0103 fiin\u0163ele umane sunt, \u00een mod inerent, ele \u00eensele ni\u015fte ma\u015fini, cu toate c\u0103 de un tip greu de circumscris. Corpul uman, ale c\u0103rui tendoane \u015fi mu\u015fchi au fost puse \u00een rela\u0163ie cu constructe artificiale de c\u0103tre pictori vizionari precum Bruegel cel B\u0103tr\u00e2n, Arcimboldo, Braque sau Dal\u00ed, este un mecanism complex \u015fi deconcertant, care se bazeaz\u0103 pe func\u0163ii concrete, \u00eentr-un mod similar oric\u0103rei ma\u015fin\u0103rii. Ceea ce diferen\u0163iaz\u0103 fiin\u0163a uman\u0103 de o persona artificial\u0103 sau, mai comun, de un robot este faptul c\u0103 oamenilor le este \u00eendeob\u015fte distribuit un suflet (care, \u00een sine, este conceput drept nemuritor) sau cel pu\u0163in un nivel de complexitate emo\u0163ional\u0103 inaccesibil coresponden\u0163ilor cibernetici. Premisele teziste descriu adesea comportamentul unui robot drept\u2026 robotic, adic\u0103 vidat de empatie rafinat\u0103 \u015fi de r\u0103spunsuri emo\u0163ionale ramificate. Voi examina aceast\u0103 problem\u0103 \u00een continuare.<\/p>\n Dup\u0103 cum am putut infera p\u00e2n\u0103 la acest stadiu al investiga\u0163iei, personajele plasate \u00een contexte cibernetice, viz\u00e2nd deci inteligen\u0163a artificial\u0103, ar putea fi distribuite \u00een patru categorii principale, identificabile astfel: 1. personaje naturale cu aparen\u0163\u0103 natural\u0103 (fiin\u0163e umane, percepute ca atare); 2. personaje naturale cu aparen\u0163\u0103 artificial\u0103 (fiin\u0163e umane, percepute ca robo\u0163i); 3. personaje artificiale cu aparen\u0163\u0103 natural\u0103 (robo\u0163i, percepu\u0163i ca fiin\u0163e umane) \u015fi 4. personaje artificiale cu aparen\u0163\u0103 artificial\u0103 (robo\u0163i, percepu\u0163i ca atare). \u00cen toate aceste cazuri, nu numai contextul, ci \u015fi interac\u0163iunea social\u0103 \u015fi psihologic\u0103 ajut\u0103 la definirea statutului personajelor. Voi spune c\u00e2teva cuvinte despre subcategoriile deja enun\u0163ate acum, urm\u00e2nd ca exemplificarea func\u0163iilor lor s\u0103 fie executat\u0103 \u00een subcapitolul urm\u0103tor, \u00een func\u0163ie de dou\u0103 documente culturale-cheie.<\/p>\n Personajele naturale cu aparen\u0163\u0103 natural\u0103 sunt premisa fundamental\u0103 a nara\u0163iunii realiste, piatra unghiular\u0103 a oric\u0103rui plot <\/em>conving\u0103tor din secolul al XIX-lea. Cinematografia, care, con\u015ftient sau nu, a \u00eemprumutat numero\u015fi tropi din naratologie, nu a putut ignora aceast\u0103 categorie, astfel \u00eenc\u00e2t, indiferent de c\u00e2t de implauzibil\u0103 sau de exagerat\u0103 este premisa unui film, fie el de tip science-fiction <\/em>sau nu, aceasta va avea constant \u00een centru o panoplie de personaje umane care sunt \u00een chip evident oameni \u015fi a c\u0103ror func\u0163ie este, \u00een opinia mea, aceea de ancore identitare<\/em>, \u00een rela\u0163ie cu care alte personaje ajung s\u0103 se defineasc\u0103. Spectatorul nu poate \u015fi nu dore\u015fte s\u0103 asimileze un plot <\/em>care nu se fundamenteaz\u0103 pe un num\u0103r consistent de tropi ai verosimilului. Aceea\u015fi observa\u0163ie este valid\u0103 \u00een privin\u0163a personajelor artificiale cu aparen\u0163\u0103 artificial\u0103: ele sunt prezentate \u00een contextul unui scenariu science-fiction cu scopul de a prezenta o imagine opus\u0103 a primului tip de caracter, o ancor\u0103 personal\u0103 inversat\u0103<\/em>, \u00een tentativa de a crea un tip de iconografie sui generis<\/em>, la fel de plauzibil\u0103 precum cea a personajelor inerent umane. Cel mai adesea, ambele categorii sunt descrise \u00een termeni \u015fabloniza\u0163i, deoarece nu trezesc (\u015fi, \u00een definitiv, nici nu sunt menite s-o fac\u0103) curiozitatea euristic\u0103 <\/em>\u00een psihicul receptorului (i.e. al spectatorului). C\u00e2nd descrierea lor escamoteaz\u0103 tipologia acceptat\u0103 \u015fi fixat\u0103 de tradi\u0163ie, opera de art\u0103 rezultat\u0103 devine cu adev\u0103rat demn\u0103 de aten\u0163ie din punct de vedere estetic. Un film, \u00eentr-o manier\u0103 similar\u0103 celei a unei nara\u0163iuni literare, cre\u015fte \u00een intensitate direct propor\u0163ional cu gradul de ambiguitate ontologic\u0103 pe care reu\u015fe\u015fte s-o proiecteze asupra personajelor surprinse \u00een conflict. Altfel spus, cu c\u00e2t este mai complex \u015fi mai imprevizibil comportamentul personajelor, cu at\u00e2t devin acestea mai interesante.<\/p>\n Analiza personajului<\/strong><\/p>\n Istoria cultural\u0103 abund\u0103 \u00een exemple de personaje plasate \u00een contexte cibernetice, legate deci de inteligen\u0163a artificial\u0103. Acestea apar \u00eentr-o pletor\u0103 de texte, de la proz\u0103 la dramaturgie \u015fi chiar poezie. Totu\u015fi, majoritatea sunt rapid etichetate drept \u201eliteratur\u0103 de gen\u201d \u015fi, ca atare, tratate superficial de critica de specialitate. Lucrurile nu stau altfel nici \u00een cazul cinematografiei, cu toate c\u0103, trebuie spus, c\u00e2\u0163iva auteurs <\/em>reu\u015fesc s\u0103 escamoteze limitele formulelor tipice science-fiction<\/em>-ului.<\/p>\n Exist\u0103 dou\u0103 mari dimensiuni care diferen\u0163iaz\u0103 fiin\u0163ele umane de dublurile lor artificiale (androizi, robo\u0163i, cyborgi etc.). Prima dintre ele este pur fizic\u0103: aceasta e frapant\u0103 \u00een cazul unor identit\u0103\u0163i virtuale, precum Hal, dar mai pu\u0163in evident\u0103 \u00een cazul unor androizi, precum Roy Batty sau Rachael, ale c\u0103ror corpuri sunt versiuni \u00eembun\u0103t\u0103\u0163ite de trupuri umane, de\u015fi construite cu ajutorul unei c\u0103rni \u015fi unor oase mimetice (sau, chiar \u00een cazul \u00een care acestea sunt materialmente autentice, ele sunt create artificial, \u00eentr-un laborator \u015ftiin\u0163ific, nu \u00eentr-un uter). A doua dimensiune, precum am anticipat deja, este cea emo\u0163ional\u0103, care reprezint\u0103 o caracteristic\u0103 definitorie a vie\u0163ii interioare umane, dar care joac\u0103 un rol nul sau, \u00een orice caz, nesemnificativ \u00een via\u0163a inteligen\u0163elor artificiale. Dac\u0103, \u00een cazul lui Hal, care nu ezit\u0103 s\u0103 ucid\u0103 atunci c\u00e2nd ajunge la concluzia c\u0103 respectivul act este s\u0103v\u00e2r\u015fit spre binele expedi\u0163iei \u015fi\/sau al speciei umane, per ansamblu, acest tip de comportament se impune de la sine, \u00een cazul lui Rachael, care eviden\u0163iaz\u0103 afecte (atrac\u0163ie fizic\u0103, tandre\u0163e, gentile\u0163e, gratitudine) \u00een raport cu Deckard, sau al lui Roy Batty, care, spre final, \u00ee\u015fi depl\u00e2nge soarta tragic\u0103 \u015fi, astfel, salveaz\u0103 via\u0163a urm\u0103ritorului s\u0103u uman, lucrurile devin\u00a0 tulburi,\u00a0 ceea ce ne pune pe noi, spectatorii, \u00een dificultatea sau chiar imposibilitatea de a decide ce emo\u0163ii sunt caracteristic umane \u015fi ce emo\u0163ii le apar\u0163in \u201ecelorlal\u0163i\u201d. Frontiera dintre cele dou\u0103 tipuri de reac\u0163ii se deplaseaz\u0103 constant, pe m\u0103sur\u0103 ce ne \u00eendrept\u0103m spre punctul culminant \u015fi,\u00a0 apoi,\u00a0 spre deznod\u0103m\u00e2nt.<\/p>\n Confrunta\u0163i cu inteligen\u0163a artificial\u0103 \u00een ac\u0163iune, eroii umani (Dr. Dave Bowman, Rick Deckard, al c\u0103rui statut ontologic este surprinz\u0103tor de ambiguu) traverseaz\u0103 o criz\u0103 de identitate profund\u0103, cu ramifica\u0163ii schizoide, care se traduce \u00een imposibilitatea de a delimita sinele lor real de sinele virtual al dublului lor, pe care-l \u00een\u0163eleg din ce \u00een ce mai mult ca pe un alter ego<\/em>. Eul uman \u015fi cel artificial interfereaz\u0103 dialectic, p\u00e2n\u0103 la punctul confuziei. \u201eA\u015f ac\u0163iona oare altfel dac\u0103 a\u015f fi \u00een locul s\u0103u?\u201d este \u00eentrebarea cea mai plauzibil\u0103 care sub\u00eentinde comportamentul celor doi agen\u0163i umani \u00een cele dou\u0103 filme examinate. Cu alte cuvinte, protagoni\u015ftii umani devin una cu dublurile lor artificiale, dac\u0103 nu \u00een substan\u0163\u0103, cel pu\u0163in \u00een inten\u0163ii[1].<\/p>\n 2001: A Space Odyssey<\/strong><\/p>\n Rareori li se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cinea\u015ftilor s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 esen\u0163a propriilor capodopere, dar Kubrick, cel pu\u0163in, a f\u0103cut-o. Cu rar\u0103 acuitate autoscopic\u0103, el declar\u0103, \u00eentr-un r\u00e2nd memorabil, c\u0103 2001: A Space Odyssey <\/em>\u201eevit\u0103 verbalizarea intelectual\u0103 \u015fi atinge subcon\u015ftientul spectatorului \u00eentr-un mod esen\u0163ialmente poetic \u015fi filosofic. Filmul devine, astfel, o experien\u0163\u0103 subiectiv\u0103, care-l \u015focheaz\u0103 pe spectator la nivelul intern al con\u015ftiin\u0163ei\u201d (apud <\/em>Duncan, 2011: 105).<\/p>\n Av\u00e2nd ca hipotext povestirea The Sentinel <\/em>(Santinela<\/em>, 1951) de Arthur C. Clarke, 2001: A Space Odyssey<\/em>[2] descrie o expedi\u0163ie spa\u0163ial\u0103 spre planeta Jupiter, \u00een c\u0103utarea unui misterios monolit negru, de existen\u0163a c\u0103ruia se leag\u0103 \u00eensu\u015fi destinul umanit\u0103\u0163ii. Filmul \u00eel opune pe HAL 9000 (inteligen\u0163a artificial\u0103 a navei, numite \u00een mod curent Hal) doctorului David Bowman. \u00cen timp ce majoritatea criticilor s-au concentrat asupra dezvolt\u0103rii caracterului lui Bowman, a c\u0103rui con\u015ftiin\u0163\u0103 este modificat\u0103 semnificativ pe parcurs, av\u00e2nd ca rezultat apoteoza epic\u0103 din finalul filmului[3], cred c\u0103 este mult mai util s\u0103 analiz\u0103m, succint, pozi\u0163ia lui Hal.<\/p>\n \u00cen ceea ce prive\u015fte construc\u0163ia personajului, Hal este croit ca o minte pur\u0103: cuprinz\u0103toare, lucid\u0103, atent\u0103, pus\u0103 astfel la ad\u0103post de limit\u0103rile naturale impuse de o structur\u0103 organic\u0103 obi\u015fnuit\u0103 (el este descris, \u00eentr-o secven\u0163\u0103 din film, ca \u201einfailibil \u015fi incapabil de eroare\u201d). Comportamentul s\u0103u devine, \u00een acest mod, liber de orice constr\u00e2ngere: Hal nu m\u0103n\u00e2nc\u0103, nu bea, nu are excre\u0163ie, nu cunoa\u015fte chinurile vie\u0163ii sexuale sau uitarea indus\u0103 de somn. De aceea este plauzibil ca, din perspectiva \u00eenalt\u0103 a acestui intelect pur, deciziile sale aparent homicide s\u0103 implice ceva mult mai important: salvarea speciei umane de la un pericol pe care aceasta este incapabil\u0103 s\u0103-l \u00een\u0163eleag\u0103 sau m\u0103car intuiasc\u0103. \u015ei, \u00een definitiv, o inteligen\u0163\u0103 artificial\u0103 care devine letal\u0103 nu poate ucide ca urmare a unei decizii personale: posibilitatea \u00eei poate fi inculcat\u0103 \u00een modelele virtuale de comportament de fiin\u0163ele umane care au proiectat-o. Fragmente de scenariu dezv\u0103luie c\u0103 defec\u0163iunea lui Hal este rezultatul unor operatori umani de pe P\u0103m\u00e2nt, deci\u015fi s\u0103 nu le dezv\u0103luie membrilor echipajului adev\u0103ratele mize ale misiunii. \u00cen acest caz, nu mai putem vorbi despre niciun fel de libertate din partea min\u0163ii artificiale: ele func\u0163ioneaz\u0103 ca o prelungire actan\u0163ial\u0103 a unor subiec\u0163i antropici, fiind, prin urmare, liber\u0103 de responsabilitate.<\/p>\n \u00cen bogat ilustratul \u015fi utilul volum Stanley Kubrick: Visual Poet 1928-1999 <\/em>(Stanley Kubrick. Poet vizual 1928-1999<\/em>, 2010), Paul Duncan noteaz\u0103 cu abia disimulat cinism: \u201eLa \u00eenceputul \u015fi la sf\u00e2r\u015fitul filmului, o etap\u0103 \u00een evolu\u0163ie este declan\u015fat\u0103 de o for\u0163\u0103 extern\u0103. Omul continu\u0103 s\u0103 ucid\u0103 pentru a-\u015fi proteja teritoriul, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 poat\u0103 supravie\u0163ui. \u00centrebarea este: va schimba oare ceva evolu\u0163ia sa \u00eentr-un Copil al Stelelor?\u201d (2010: 112). La aceast\u0103 \u00eentrebare nu vor putea r\u0103spunde dec\u00e2t nepo\u0163ii no\u015ftri. Noi putem doar specula, cu verv\u0103 filosofic\u0103.<\/p>\n Blade Runner<\/strong><\/p>\n \u00centrebat, \u00eentr-un interviu luat \u00een 1982 de Harlan Kennedy \u015fi ap\u0103rut \u00een American Cinema Papers<\/em>, de ce nu a depus mai multe eforturi \u00een direc\u0163ia explor\u0103rii genezei \u015fi geneticii replican\u0163ilor[4], Scott replic\u0103 \u00een termenii urm\u0103tori: \u201eAr fi fost un alt film, diferit \u00eentru totul. Ar fi fost 2001<\/em>, oarecum\u201d (surs\u0103 online). At\u00e2t de mare era prestigiul capodoperei lui Kubrick, \u00eenc\u00e2t devenea practic imposibil pentru un cineast subsecvent s\u0103 nu se refere la ea, \u00een termeni pozitivi sau negativi. De fapt, replican\u0163ii lui Scott sunt Hal-i mobili, care ajung s\u0103 \u00eencapsuleze \u00eens\u0103 \u00eentreaga palet\u0103 a experien\u021bei umane, minus emo\u0163iile (totu\u015fi, dup\u0103 cum vom descoperi, chiar \u015fi pe ele).<\/p>\n Av\u00e2nd ca hipotext romanul Do Androids Dream of Electric Sheep? <\/em>(Viseaz\u0103 androizii oi electrice?<\/em>, 1968) de Philip K. Dick, Blade Runner<\/em>[5] descrie aventurile a patru androizi care au ajuns pe P\u0103m\u00e2nt m\u00e2na\u0163i de dorin\u0163a de a-\u015fi extinde durata de via\u0163\u0103 de doar patru ani (termen ridicol dictat de necesitatea de a le restric\u0163iona avantajul fizic \u015fi\/sau intelectual uria\u015f pe care ace\u015ftia \u00eel de\u0163in \u00een raport cu fiin\u0163ele umane). Din cauza naturii lor periculos de independente, replican\u0163ii sunt, \u00een cele din urm\u0103, sco\u015fi \u00een afara legii, urm\u00e2nd s\u0103 fie v\u00e2na\u0163i de ofi\u0163eri de poli\u0163ie speciali, numi\u0163i blade runners <\/em>(aprox. \u201ev\u00e2n\u0103tori de recompense\u201d). Protagoni\u015ftii sunt poli\u0163istul uman Rick Deckard \u015fi liderul androizilor Roy Batty, c\u0103rora li se adaug\u0103 o femeie atr\u0103g\u0103toare \u015fi fin\u0103, care se dovede\u015fte a fi, de asemenea, replicant\u0103 \u015fi care serve\u015fte unor scopuri estetice, dar \u015fi filosofice, Rachael.<\/p>\n Dac\u0103 Hal este un simplu creier cibernetic proiectat s\u0103 supervizeze zboruri interstelare, indivizii sintetici din genera\u0163ia Nexus-6 care sunt v\u00e2na\u0163i nemilos de blade runners <\/em>sunt, inerent, fiin\u0163e umane care \u015ftiu exact c\u00e2nd le este sortit s\u0103 moar\u0103. Din aceast\u0103 perspectiv\u0103, personajele dob\u00e2ndesc o dimensiune tragic\u0103: ei le sunt superiori oamenilor at\u00e2t \u00een privin\u0163a for\u0163ei fizice, c\u00e2t \u015fi, dac\u0103 design-ul le-o permite, \u00een cea a capacit\u0103\u0163ii intelectuale. Singurul lor dezavantaj este c\u0103 nu s-au format \u00eentr-un uter. Chiar faptul c\u0103, \u00een cazul unui replicant extrem de elaborat, Rachael, memoria uman\u0103 se construie\u015fte \u015fi se sus\u0163ine artificial, pentru a-i \u00eentre\u0163ine iluzia c\u0103 ea este, \u00eentr-adev\u0103r, o fiin\u0163\u0103 uman\u0103, augmenteaz\u0103 contururile problemei. Fiindc\u0103, dac\u0103 memoria poate fi manipulat\u0103, atunci \u015fi emo\u0163iile pot fi, la r\u00e2ndul lor, supuse aceluia\u015fi tratament, iar Rachael \u015fi, finalmente, chiar Roy Batty demonstreaz\u0103 c\u0103 sunt capabili de evolu\u0163ie sentimental\u0103 \u015fi, uneori, chiar dac\u0103 constant, deciziile lor se bazeaz\u0103 pe emo\u0163ii complexe. \u00cen definitiv, cum altcumva ar putea fi etichetat\u0103 dorin\u0163a lor de a tr\u0103i, dac\u0103 nu ve\u015fnic, cel pu\u0163in peste 48 de luni?[6]<\/p>\n \u00cen bine structuratul \u015fi instructivul volum 500 <\/em>Essential Cult Movies: The Ultimate Guide <\/em>(500 de filme-cult esen\u0163iale. Ghidul ultim<\/em>, 2010), Jennifer Eiss face urm\u0103toarea observa\u0163ie, masc\u00e2nd o ironie subtil\u0103: \u201eCu puterea, eficien\u0163a \u015fi inteligen\u0163a unei ma\u015fini, Batty se lupt\u0103 cu emo\u0163iile sale \u00een curs de dezvoltare pe m\u0103sur\u0103 ce corpul i se deterioreaz\u0103; el devine, prin urmare, \u00abun b\u0103iat adev\u0103rat\u00bb exact \u00een clipa \u00een care via\u0163a sa programat\u0103 anterior se sf\u00e2r\u015fe\u015fte\u201d (2010: 134). Dac\u0103 nu a putut tr\u0103i ca un om, liderul replican\u0163ilor demonstreaz\u0103 c\u0103 poate muri ca unul.<\/p>\n<\/h1>\n