de Ana Bazac<\/p>\n
\u00cen loc de captatio benevolentiae: antropologie \u0219i fenomenologie<\/strong><\/p>\n \n Sub o \u00eentrebare filosofic\u0103 (diferen\u021ba dintre antropologie \u0219i fenomenologie) ce, pentru un non-antropolog, pare necesar\u0103, se prezint\u0103 doar o schi\u021b\u0103 a unui fenomen suficient de r\u0103sp\u00e2ndit pentru a fi cercetat: antropologic \u0219i, deci, multi \u0219i interdisciplinar.<\/p>\n \u00centr-adev\u0103r, dac\u0103 \u2013 plec\u00e2nd de la vechile direc\u021bii semnalate de Aristotel \u2013 filosofia \u00een general este desf\u0103\u0219urarea ra\u021biunii \u00een contemplarea lumii sau, mai clar,\u00a0 c\u0103utarea cauzelor \u0219i logicii din articularea lucrurilor<\/em>, dincolo de cauzalitatea ce e \u00een toate rela\u021biile \u0219i \u00eentrep\u0103trunderile concrete din care este alc\u0103tuit\u0103 lumea<\/em>,\u00a0 atunci care este diferen\u021ba dintre antropologie \u0219i fenomenologie? Aceasta din urm\u0103 este socotit\u0103 o disciplin\u0103 filosofic\u0103, deoarece se ocup\u0103 de sensurile care apar oamenilor \u00een contact cu lucrurile<\/em>. Cum\/ce sim\u021bim \u00een acest contact: nu \u00een sens psihologic, ci ce ajungem s\u0103 \u00een\u021belegem din lucruri \u00een\/prin acest contact<\/em>.\u00a0 Dup\u0103 cum se \u0219tie, \u201elozinca\u201d fenomenologiei este \u201e\u00eenapoi la lucrurile \u00eensele\u201d, adic\u0103 arat\u0103 c\u0103 merit\u0103 s\u0103 \u201epunem \u00een parantez\u0103\u201d conceptele\/teoriile pe care le avem dac\u0103 vrem ca lumea s\u0103 ne apar\u0103 proasp\u0103t, iar asta o facem aplec\u00e2ndu-ne, cumva cu ingenuitatea copilului, asupra fenomenelor. Iar pentru c\u0103 aici cuv\u00e2ntul\/conceptul de fenomen a ap\u0103rut de dou\u0103 ori, s\u0103 re\u021binem doar c\u0103 acesta descrie\/nume\u0219te aici ceea ce apare oamenilor, cumva ceea ce este sesizat f\u0103r\u0103 a p\u0103trunde \u00een ceea ce \u00eel genereaz\u0103 \u0219i determin\u0103. Iar fenomenologia este, astfel, disciplina filosofic\u0103 ce urm\u0103re\u0219te cum ne apare lumea fenomenelor, cumva intuitiv. (Aceasta a fost \u0219i baza criticilor la adresa fenomenologiei. R\u0103m\u00e2n\u00e2nd exclusiv \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, s\u0103 \u00eel men\u021bion\u0103m pe Blaga: el \u0219i-a ar\u0103tat rezervele fa\u021b\u0103 de fenomenologie, deoarece aceasta nu ajunge nici la cauze \u0219i nici la o interpretare constructiv\u0103 a totului, ci r\u0103m\u00e2ne la intui\u021bia lucrului \u00een totalitate, intui\u021bie pe care o demonstreaz\u0103 descriind lucrul[1]<\/a>).<\/p>\n Ei bine, dac\u0103 avem aceste elemente, putem s\u0103 vedem mai bine specificul antropologiei.<\/p>\n Este vorba aici de o disciplin\u0103 hibrid<\/em> \u2013 \u0219i filosofic\u0103 \u0219i specializat\u0103\/pozitiv\u0103 \u2013 care, \u00eent\u00e2i, descrie<\/em> (\u0219i, desigur, scoate la lumin\u0103\/introduce \u00een c\u00e2mpul con\u0219tiin\u021bei \u0219i al preocup\u0103rilor \u0219tiin\u021bifice) fenomenele. (\u00cen acest sens, istoric, antropologia pozitiv\u0103 a fost \u00eent\u00e2i etnografie<\/em>). Din acest punct de vedere, antropologia e ca o<\/em> fenomenologie: disciplin\u0103 ce inten\u021bioneaz\u0103 s\u0103\u00a0 ne arate lucrurile<\/em>, adic\u0103 s\u0103 le<\/em> \u0219i arate \u0219i s\u0103 ne releve \u0219i atitudinea oamenilor \u00een fa\u021ba lor<\/em>. Nu doar c\u0103 noi \u00een\u0219ine suntem \u0219i obiect<\/em> \u0219i subiect<\/em> (\u0219i de cercetare, inclusiv antropologic\u0103), dar lucrurile \u00eensele sunt obiect numai \u00een limita<\/em> \u00een care sunt cuprinse \u00een lumea subiectului\/numai \u00een m\u0103sura \u00een care sunt \u00een\u021belese<\/em> \u0219i cum<\/em> sunt \u00een\u021belese. Obiectele a\u0219a cum ni se prezint\u0103\/a\u0219a cum ne apar dup\u0103 prelucrarea informa\u021biilor despre ele \u00een minte nu sunt astfel numai obiective (obiectiv = ceea ce exis\u0103 independent de om), dup\u0103 cum nu sunt absolut subiective, chiar dac\u0103 modul cum ni se prezint\u0103 ele trece prin mintea omului, adic\u0103 prin ideile oamenilor \u0219i este, \u00een acela\u0219i timp, ideal sau redat prin idee. Lucrurile exist\u0103, desigur, \u00een afara omului\/\u00een afara unei experien\u021be concrete anume: \u00een acest sens, sunt, indiscutabil, obiective. \u00cen acela\u0219i timp, modul cum ne apar\/modul cum le \u00een\u021belegem depinde de \u00een\u021belegerea noastr\u0103.\u00a0\u00a0 \u0218tiin\u021ba \u2013 \u0219i, aici, antropologia \u2013 \u00eendepline\u0219te\/\u00eendeplinesc tocmai func\u021bia<\/em> pe care mul\u021bi cercet\u0103tori o ignor\u0103: de a insista asupra dublului caracter<\/em> al lucrurilor: \u0219i obiective \u0219i construite intelectual<\/em>. Iar aceste dou\u0103 aspecte coexist\u0103<\/em>, sunt inseparabile: dar, inerent, pun\u00e2nd oamenilor\/cercet\u0103torilor problema contrariet\u0103\u021bii lor.<\/p>\n Desigur, aceast\u0103 problem\u0103 <\/em>a contrariet\u0103\u021bii nu a ap\u0103rut oamenilor dec\u00e2t dup\u0103 ce a ap\u0103rut ideea caracterului construit al cuno\u0219tin\u021belor noastre (Kant). Dar \u0219i dup\u0103 asta, disciplinele pozitive \u2013 focalizate pe \u00een\u021belegerea unui obiect\/proces\/fenomen \u2013 au \u201epus \u00een parantez\u0103\u201d cuno\u0219tin\u021ba indiscutabil\u0103 c\u0103 \u00eentregul proces de \u00een\u021belegere a lucrurilor implic\u0103 subiectul\/implic\u0103 cercet\u0103torii din disciplinele respective. \u0218i nu era nimic gre\u0219it sau \u201eunilateral\u201d aici: pur \u0219i simplu, \u021belul acestor discipline era cunoa\u0219terea mecanismelor lucrurilor respective. Doar o dat\u0103 cu fizica cuantic\u0103 a ap\u0103rut ideea c\u0103 cercet\u0103torul este implicat \u00een mod direct<\/em> \u00een cunoa\u0219terea acelor mecanisme.<\/p>\n \u0218i antropologia este o disciplin\u0103 care, asemenea fizicii cuantice, are func\u021bia de a eviden\u021bia dublul caracter al lucrurilor. \u0218i din nou se \u0219tie c\u0103 antropologii nu au ajuns de la \u00eenceput la con\u0219tiin\u021ba traducerii subiective a obiectelor din fa\u021ba lor\/la con\u0219tiin\u021ba faptului c\u0103 modul cum le ap\u0103reau obiectele (de obicei, obiceiurile unor b\u0103\u0219tina\u0219i de departe) era filtrat, con\u0219tient sau nu, de ideile pe care le aveau tocmai ei, cercet\u0103torii antropologi. Dar odat\u0103 ce aceast\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 a devenit deja banal\u0103 \u00een antropologie, cercetarea antropologic\u0103 a inclus \u0219i problema responsabilit\u0103\u021bii \u00een a alege \u0219i releva lucrurile cercetate.<\/p>\n Deci antropologia descrie. Dar doar at\u00e2t?\u00a0\u00a0 \u0218i ce descrie? Omul prin institu\u021bii<\/em>, comportamente<\/em>, atitudini<\/em>: \u00een sine, \u00een timp \u0219i prin compara\u021bie.<\/p>\n Atitudinea <\/em>este, dup\u0103 cum se \u0219tie, cercetat\u0103 de psihologie, dar aici nu vorbim de acest aspect.<\/p>\n De asemenea, atitudinea <\/em>este contabilizat\u0103 \u00een sociologie:\u00a0 este ceea ce are loc ast\u0103zi \u00een ce a\u0219 numi sociologie vulgar\u0103, practic cea mai r\u0103sp\u00e2ndit\u0103.\u00a0 Atitudinea este contabilizat\u0103 \u00een raport cu un set de op\u021biuni alese de cercet\u0103tori: cercetarea sociologic\u0103 de acest tip nu merge mai departe, nu analizeaz\u0103 op\u021biunile nici ca subiective \u0219i nici ca obiective, ci le consider\u0103 singurele limite ce contureaz\u0103 posibilit\u0103\u021bile individului: iar aceste posibilit\u0103\u021bi nu sunt nici chestionate \u0219i nici legate de chestionarea institu\u021biilor. Acestea apar ca ideal-tipuri \u00eentr-o dispunere maniheist\u0103.\u00a0 O astfel de sociologie este lucrativ\u0103 deoarece este subordonat\u0103 practicii lucrative. Iar aceasta vrea s\u0103 instrumentalizeze \/s\u0103 foloseasc\u0103 atitudinile. Toat\u0103 PR, propaganda, marketing \u2013 politic \u0219i economic \u2013 se ajut\u0103 cu o asemenea sociologie. \u00cen PR, propagand\u0103, marketing, atitudinea e instrumentalizat\u0103<\/em>, \u00een sensul maximiz\u0103rii\/minimiz\u0103rii ei \u00een raport cu scopurile diferitelor PR, propagande \u0219i marketing. \u00cen toate acestea, conteaz\u0103 m\u00e2nuirea\/manipularea atitudinii, nu \u00een\u021belegerea modului cum se raporteaz\u0103 atitudinea la lucruri: \u0219i anume, nu se cerceteaz\u0103 raportarea atitudinii la lucruri \u00een sensul temeiurilor lor ra\u021bionale<\/em> \u2013 ceea ce \u00eenseamn\u0103 inclusiv critice \u0219i anticipative dincolo de individ \u2013 ci se prezum\u0103 c\u0103 atitudinile reflect\u0103 interesele oamenilor: con\u0219tientizate de ace\u0219tia sau nu, dar transpuse \u00een pozi\u021bii instrumentalizabile fa\u021b\u0103 de obiectivul diferitelor PR, propagande \u0219i marketing.<\/p>\n Antropologia poate s\u0103 cerceteze atitudinea tocmai fa\u021b\u0103 de lucruri, deoarece \u00een antropologie oamenii sunt descri\u0219i \u00een raporturile lor concrete cu lucrurile<\/em> (institu\u021biile, rela\u021biile interumane). De asemenea, antropologia eviden\u021biaz\u0103 modul \u00een care apare oamenilor ra\u021biunea lucrurilor<\/em>: ei ac\u021bioneaz\u0103 \u00eentr-un fel pentru c\u0103<\/em>, deci \u00ee\u0219i expliciteaz\u0103 convingerile \u0219i ac\u021biunile, tradi\u021biile, obiceiurile \u0219i devierea de la ele. Sociologia de mai sus doar deduce acest \u201epentru c\u0103\u201d.<\/p>\n Pun\u00e2nd la baz\u0103 intui\u021bia \u00eentregului, fenomenologia ajunge la concluzii \u00eembr\u0103cate oricum \u00een concepte. \u00cen acest sens, fenomenologia este o filosofie inductiv\u0103, asemenea disciplinelor \u0219tiin\u021bifice \u00een care legile sunt induse de reflec\u021biile asupra fenomenelor\/experimentelor concrete. La r\u00e2ndul s\u0103u, antropologia pleac\u0103 de la fenomenele concrete dar, \u00een acela\u0219i timp, de\u0219i avertizeaz\u0103 asupra\u00a0 teoriilor \u0219i prejudec\u0103\u021bilor \u2013 deci nu pune \u00eentre paranteze nimic \u2013, red\u00e2ndu-le critic de la \u00eenceput \u2013 nu face abstrac\u021bie de unele teorii ce i se par mai veridice \u00een raport cu altele, dar \u00ee\u0219i asum\u0103 aceste teorii alese \u00a0doar ca ipoteze \u00een cercetarea concret\u0103<\/em>. \u00cen acest sens, antropologia este ceea ce a\u0219 numi o \u0219tiin\u021b\u0103 bun\u0103. Dar \u0219i fenomenologia \u0219i antropologia se opun deduc\u021biei din concepte a lumii: conceptele sunt, pentru ele, doar instrumente \u0219i repere, nu cadre \u00een care s-ar \u00eenghesui lumea \u0219i c\u0103rora li se caut\u0103 exemple pentru a le \u201edemonstra\u201d \u0219i nici origini ontologice sau explicative, ilustrate prin exemple.<\/p>\n \u0218i, \u00een sf\u00e2r\u0219it,\u00a0 antropologia expliciteaz\u0103 \u0219i concluziile<\/em> cercet\u0103rii. Acum apare dac\u0103 ipotezele alese sunt adeverite\/plauzibile, \u0219i cum \u0219i c\u00e2t. De asemenea, acum apare logica <\/em>din lan\u021bul desf\u0103\u0219ur\u0103rii lucrurilor \u0219i lan\u021bul cauzal. Prin reliefarea acestui lan\u021b cauzal<\/em>, antropologia deschide drum ad\u00e2ncirii cercet\u0103rii spre structuri \u0219i dialectici ce integreaz\u0103 \u0219i atitudinile \u0219i rela\u021biile \u0219i alte elemente fundamentale ca interesele, valorile, compunerea cauzelor \u0219i consecin\u021bele, c\u0103utarea alternativelor.\u00a0 Prin aceast\u0103 deschidere de drum, antropologia poate fi socotit\u0103 sora mai mic\u0103 a filosofiei sociale.<\/p>\n \n Institu\u021biile negative \u0219i trecerea sub t\u0103cere<\/strong><\/p>\n \n Numind institu\u021biile<\/em>\u00a0 drept structurile de rela\u021bii \u0219i valori, deci cadrele repetate \u0219i relativ durabile ce dau semnifica\u021bii ac\u021biunilor umane \u0219i le \u00eent\u0103resc, iar caracterul negativ<\/em> al unora drept ceea ce ordoneaz\u0103 negativ \u0219i ac\u021biunile \u0219i universul de semnifica\u021bii umane, prezent\u0103m doar problema abord\u0103rii unor impresii<\/em> speciale, existente \u0219i \u00een zvonuri dar negenerate doar, sau chiar nu \u00een principal, de ele. Aceste impresii sunt cele care au ap\u0103rut \u00een experien\u021ba oamenilor \u0219i care nu sunt abordate \u00een discursurile publice. Mai mult, aspectele semnalate \u00een impresii nu sunt \u201esubiective\u201d, \u00een sensul c\u0103 sunt confirmate nu doar prin multiplicarea experien\u021belor<\/em>, ci chiar de c\u0103tre discursul oficial<\/em> care, \u00een principiu, le respinge\/condamn\u0103: sau, mai corect, nu respinge neap\u0103rat aspectele respective ci \u00ee\u0219i asum\u0103 pozi\u021bia de a condamna principiul<\/em> care st\u0103 la baza lor. Impresiile sunt generate de trecerea oficial\u0103 sub t\u0103cere a institu\u021biilor negative<\/em>, adic\u0103 cel pu\u021bin a unor aspecte esen\u021biale ale lor.<\/p>\n A\u0219adar, cele dou\u0103 elemente originale aduse de r\u00e2ndurile de fa\u021b\u0103 sunt:1) institu\u021biile sociale negative<\/em> \u0219i 2) tratarea lor oficial\u0103<\/em> prin trecerea <\/em>lor\/a unor aspecte legate de ele sub t\u0103cere<\/em> \u0219i o urmare a acestei trat\u0103ri \u00een atitudinile indivizilor<\/em>.<\/p>\n \n 1) Cercet\u0103rile lui Foucault asupra spitalului \u0219i \u00eenchisorii au eviden\u021biat importan\u021ba institu\u021biilor sociale negative \u00een explicarea angren\u0103rilor sociale. Iar noi putem s\u0103 conchidem asupra a ceea ce d\u0103 caracterul negativ <\/em>al institu\u021biilor sociale: a<\/em>) ele sunt \u00een afara controlului public la nivel discursiv<\/em>; deci nu avem \u00een vedere controlul public asupra lor \u00een fapt, ci doar prezen\u021ba institu\u021biilor \u00een discursul public \u0219i, astfel, controlul discursiv asupra institu\u021biilor (de\u0219i cele dou\u0103 aspecte sunt, desigur, legate); b<\/em>) institu\u021biile \u2013 \u0219i, \u00een orice caz\/de fapt, tratarea lor oficial\u0103 \u2013\u00a0 genereaz\u0103 valori negative<\/em>, adic\u0103, cel pu\u021bin \u00e0 propos<\/em> de cele dou\u0103 institu\u021bii analizate de Foucault, necesitatea recluziunii\/izol\u0103rii, stigmatul \u0219i excluderea unor fiin\u021bele umane din umanitate \u0219i din preocup\u0103rile constructive legate de umanitate. Aceste dou\u0103 criterii (a<\/em> \u0219i b<\/em>) ale caracterului negativ al unor institu\u021bii sociale\u00a0 for\u021beaz\u0103 cercetarea s\u0103 abandoneze definitiv principiul instituirii absolute \u0219i definitive a diferitelor rela\u021bii umane \u0219i al caracterului lor atemporal \u0219i etern, dup\u0103 cum aceste dou\u0103 criterii anuleaz\u0103 definitiv ideea caracterului absolut obiectiv \u2013 deci absolut independent de om \u2013 al institu\u021biilor sociale. Dimpotriv\u0103, ele ne apar drept construite<\/em>[2]<\/a>, iar construc\u021bia lor implic\u0103, o dat\u0103 mai mult, importan\u021ba legitim\u0103rii lor \u0219i a con\u0219tientiz\u0103rii acestei legitim\u0103ri.<\/p>\n Legitimarea institu\u021biilor \u2013 adic\u0103 avansarea public\u0103 a ra\u021biunii lor de a fi \u2013 a fost \u0219i este mereu contextual\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t institu\u021biile \u0219i caracterul lor apar, din nou o dat\u0103 mai mult, istorice, deci diferite.<\/p>\n Din acest punct de vedere, \u0219i consider\u00e2nd criteriile de mai sus, ast\u0103zi ne apare c\u0103 institu\u021biile nu mai au caracterul negativ pe care \u00eel aveau \u00eenainte, sau chiar nu \u00eel mai au deloc: dac\u0103 r\u0103m\u00e2nem la exemplul dat de institu\u021biile negative clasice eviden\u021biate de Foucault, ast\u0103zi nici spitalul \u0219i nici \u00eenchisoarea nu mai exclud din umanitate indivizii implica\u021bi \u00een acele institu\u021bii, institu\u021biile respective \u0219i problemele lor sunt, \u00een principiu, prezente \u00een discursul public \u0219i, deci, \u00een preocup\u0103rile oficiale, \u0219i situa\u021bia indivizilor tr\u0103ind \u00een acele institu\u021bii nu li se mai imput\u0103 doar lor, sau nu li se mai imput\u0103 deloc.<\/p>\n Dar ast\u0103zi au ap\u0103rut institu\u021bii negative speciale<\/em>. Desigur c\u0103, institu\u021biile care eviden\u021biaz\u0103 acum caracterul negativ nu sunt\/nu sunt neap\u0103rat noi. Dar ele corespund celor dou\u0103 criterii de mai sus: sunt \u00een afara controlului public discursiv \u2013 \u0219i, astfel, \u0219i a celui de fapt \u2013 \u0219i genereaz\u0103 valori negative, adic\u0103 principii negative de tratare a fiin\u021belor umane. \u00cen aceast\u0103 scurt\u0103 introducere\/mai degrab\u0103, semnalare a unei probleme \u0219i preocup\u0103ri, totodat\u0103, nu d\u0103m dec\u00e2t c\u00e2teva exemple, propun\u00e2nd necesitatea de a le aprofunda.<\/p>\n Unul<\/em> este cel al magazinelor (cafenele, cofet\u0103rii etc.) \u2013 respectabile institu\u021bii ale schimbului \u2013 care sunt mereu goale deoarece func\u021bia lor ascuns\u0103 este nu aceea de loc al tranzac\u021biilor particulare de pia\u021b\u0103 ci aceea de a \u201esp\u0103la bani\u201d. Discursul oficial nu aminte\u0219te niciodat\u0103 aceast\u0103 func\u021bie ascuns\u0103 \u0219i, desigur, nici controlul public de fapt asupra spa\u021biilor unde se deruleaz\u0103 aceast\u0103 func\u021bie nu are loc<\/em>. \u00a0Altul<\/em> este cel al prostitu\u021biei care \u2013 tratat\u0103 contradictoriu \u0219i ipocrit \u2013 este socotit\u0103 de lege drept cauzat\u0103 de proxene\u021bi\/proxenetism; mai clar, legea (din 2014 \u00een mod expres) incrimineaz\u0103 proxenetismul \u0219i traficul de persoane. Dar exist\u0103 locuri cunoscute de c\u0103tre toat\u0103 lumea unde se practic\u0103 prostitu\u021bia iar urm\u0103rirea proxenetismului este foarte u\u0219oar\u0103. \u0218i totu\u0219i, \u00een afara unor sporadice men\u021bion\u0103ri \u00een discursul public \u2013 \u0219i al unor sporadice urm\u0103riri \u00een justi\u021bie \u2013 fenomenul este l\u0103sat \u00een afara controlului social (\u0219i este eradicat din preocup\u0103rile individuale)<\/em>. Un altul <\/em>este incorectitudinea universitar\u0103\/academic\u0103. Ast\u0103zi se vorbe\u0219te, desigur, dar tot sporadic, despre aceast\u0103 incorectitudine, \u0219i doar redus\u0103 la plagiat, \u0219i \u2013 deoarece este evident\u0103 \u0219i vina individual\u0103 \u0219i complicitatea oficial\u0103\u00a0 general\u0103 prin \u00eentreaga organizare a educa\u021biei, a ascensiunii sociale \u0219i a recunoa\u0219terii sociale\/recompenselor, inclusiv prin principiile acestei organiz\u0103ri \u2013 \u00eentreaga problematic\u0103 este trecut\u0103 \u00eentr-un cod de umbr\u0103 public ce, o dat\u0103 mai mult, lipse\u0219te ac\u021biunea public\u0103 corectiv\u0103 de puterea de eradicare. Acest ultim exemplu sugereaz\u0103 c\u0103 au ap\u0103rut institu\u021bii negative noi \u0219i c\u0103, \u00een orice caz, institu\u021biile \u0219i-au pierdut \u2013 tocmai prin intrarea lor \u00een preocup\u0103rile publice oficiale \u2013 vechea aur\u0103, intr\u00e2nd \u00een r\u00e2ndul institu\u021biilor banale. De aceea, o dat\u0103 mai mult, impresia de infailibilitate pe care cei implica\u021bi \u00een aceste institu\u021bii \u0219i-au asumat-o, este de-construibil\u0103 \u0219i, astfel, doar un fenomen istoric<\/em>.<\/p>\n \u00cen sf\u00e2r\u0219it, men\u021bionarea conceptului\/calit\u0103\u021bii de negativ cere precizarea caracterului ideologic<\/em> al acestui concept\/al acestei calit\u0103\u021bi, adic\u0103 faptul real al judec\u0103rii <\/em>de c\u0103tre oameni a rela\u021biilor, institu\u021biilor \u0219i problemelor sociale din perspectiva locului social<\/em> \u00een care se afl\u0103 \u0219i unde \u00ee\u0219i acumuleaz\u0103 experien\u021bele. Aceast\u0103 judecare \u00een func\u021bie de locul social al oamenilor d\u0103 macro-diferen\u021bele<\/em> \u00een concep\u021biile generale despre lume din acela\u0219i spa\u021biu-timp. \u0218i, dup\u0103 cum bine se \u0219tie,\u00a0 oamenii pot prelua \u0219i concep\u021biile despre lume create din alte locuri sociale\/potrivit intereselor legate de alte locuri sociale dec\u00e2t cele \u00een care se afl\u0103. Dar \u00een orice caz \u0219i \u00een toate cazurile, oamenii judec\u0103 \u00een func\u021bie de locurile \u0219i interesele sociale. Cu alte cuvinte, la fel cum fizica cuantic\u0103 a demonstrat c\u0103 pozi\u021bia \u0219i viteza unei particule sunt mereu \u00een func\u021bie de observator, la fel cercetarea social\u0103 \u2013 mai clar, filosofia social\u0103 \u0219i antropologia \u2013 arat\u0103 c\u0103 institu\u021biile, discursurile, rela\u021biile, caracteriz\u0103rile sunt \u00een func\u021bie de pozi\u021biile sociale ale oamenilor, o dat\u0103 mai mult istorice<\/em>[3]<\/a>.<\/p>\n Iar problema cardinal\u0103 ap\u0103rut\u0103 aici fiind calitatea negativ\u0103\/departajarea institu\u021biilor potrivit unei calit\u0103\u021bi, e cazul s\u0103 men\u021bion\u0103m \u0219i faptul c\u0103, de\u0219i caracterizarea institu\u021biilor \u0219i construirea unor calit\u0103\u021bi depind de locuri sociale diferite \u0219i opuse, deci \u00een acela\u0219i cadru socio-temporal exist\u0103 mai multe caracteriz\u0103ri, criteriile ce se impun \u00eentr-un un cadru spa\u021bio-temporal sunt cele oficiale ce, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, legitimeaz\u0103 lumea potrivit valorilor categoriilor conduc\u0103toare. (Desigur, \u0219i discrepan\u021ba \u0219i consensul acestor valori cu cele ale majorit\u0103\u021bii popula\u021biei sau ale diferitelor p\u0103r\u021bi ale ei, propor\u021bia accentelor morale \u0219i a celor politice restrictive, sunt aspecte fascinante dar care nu \u00ee\u0219i au locul aici).<\/p>\n \n 2) Institu\u021bia \u2013 adic\u0103 rela\u021bia repetat\u0103, devenit\u0103 cadru \u0219i criteriu al vie\u021bii sociaale \u2013 \u00a0trecut\u0103 \u00een revist\u0103 aici este aceea a trecerii oficiale sub t\u0103cere<\/em> a unor fenomene care sunt, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, certificate \u00een multiple experien\u021be umane. Fenomenele trecute sub t\u0103cere apar\u021bin \u0219i ele unor institu\u021bii sociale.<\/p>\n Ne referim, desigur, numai la trecerea sub t\u0103cere a unor fenomene specifice spa\u021biului public<\/em>, \u0219i nu celui privat. Dup\u0103 cum se \u0219tie, copiii \u00eenva\u021b\u0103 de mici s\u0103 fac\u0103 diferen\u021ba \u00eentre aceste spa\u021bii de tip diferit \u0219i s\u0103 nu transfere \u00een spa\u021biul public, de ex., cuvintele de alint sau fanteziste folosite acas\u0103; iar mai t\u00e2rziu, adul\u021bii separ\u0103 via\u021ba intim\u0103 de manifest\u0103rile sociale.<\/p>\n Dac\u0103 \u2013 de\u0219i fenomenele respective exist\u0103 \u00a0pentru indivizi datorit\u0103 propriei lor experien\u021be \u2013 acele fenomene nu sunt prezente \u00een discursul public ba chiar sunt escamotate rapid atunci c\u00e2nd cel pu\u021bin o parte a lor se dezv\u0103luie \u00een practic\u0103, atunci ele le apar indivizilor ca fiind interzise: deci inabordabile \u00een propria lor comunicare \u00een societate<\/em>.<\/p>\n \u0218i mesajul dominant \u0219i majoritatea repudiaz\u0103 fenomenele socotite negative. \u0218i totu\u0219i: diferen\u021ba dintre acest mesaj \u0219i, pe de alt\u0103 parte, opinia comun\u0103 a indivizilor, este c\u0103 mesajul este \u00eenso\u021bit de puterea discre\u021bionar\u0103 de a aborda sau nu fenomenele<\/em>; \u00een acest cadru, pur \u0219i simplu e posibil s\u0103 \u201enu vorbim despre\u201d, ceea ce \u00eenseamn\u0103 \u201enu vorbi\u021bi despre!\u201d; pe c\u00e2nd \u00een opinia comun\u0103 apare fr\u0103m\u00e2ntarea interioar\u0103: ce se poate spune \u0219i ce nu, de ce? Etc.<\/p>\n Dar, din moment ce fenomenele exist\u0103 \u2013 ba chiar se articuleaz\u0103 deplin \u00een reprezentarea pe care oamenii \u0219i-o fac despre societate \u00een fiecare moment \u2013 pe de o parte, ele nu devin obiecte ale ac\u021biunii sociale, adic\u0103 nu devin nici probleme ce se rezolv\u0103 prin strategii desf\u0103\u0219urate; iar astfel, problemele se m\u0103resc, nu se rezolv\u0103 prin simpla trecere a timpului; \u00een acest spa\u021biu public<\/em>, are loc o stranie \u2013 din perspectiva vechii defini\u021bii a omului drept animal ra\u021bional \u2013 \u0219i malign\u0103 contradic\u021bie dintre repudierea principial\u0103 <\/em>a fenomenelor respective \u0219i trecerea lor practic\u0103 <\/em>sub t\u0103cere \u0219i, deci, inac\u021biunea social\u0103 concret\u0103 fa\u021b\u0103 de ele. Pe de alt\u0103 parte, indivizii transfer\u0103 discursul asupra acestor fenomene \u00een spa\u021biul privat<\/em>. \u00cen acest spa\u021biu, fenomenele sunt\/pot fi dezb\u0103tute oric\u00e2t de aprins, dar rezultatul nu se transpune \u00een spa\u021biul public \u0219i, \u00een ceea ce prive\u0219te indivizii, converge spre \u00eent\u0103rirea duplicit\u0103\u021bii \u0219i ipocriziei ca piloni ai concep\u021biei generale despre inser\u021bia lor \u00een lume: adic\u0103 despre \u201eadaptarea\u201d lor \u0219i despre \u201eob\u021binerea succesului\u201d.<\/p>\n Principiile<\/em> sunt clamate, fenomenele concrete<\/em> sunt trecute sub t\u0103cere: adic\u0103, omise<\/em>, neglijate<\/em>, ignorate<\/em>, iar astfel principiile sunt dispre\u021buite<\/em>, absolut deloc respectate<\/em>. O asemenea caracterizare rapid\u0103 permite enun\u021barea la fel de rapid\u0103 a evolu\u021biei institu\u021biilor: din subterane\/ascunse \u2013 din cauza abaterii lor constitutive de la normele sociale oficiale ce sunt chiar unanim acceptate \u0219i entuziast sus\u021binute \u2013 ele devin evidente, adic\u0103 la vedere; dar, deoarece ele sunt \u00een acela\u0219i timp<\/em> neacceptate oficial \u0219i trecute cu vederea de observa\u021bia oficial\u0103, ele sunt, prin natura lor, \u0219i ascunse<\/em> \u00een sens de \u201einexistente\u201d \u0219i dezv\u0103luite<\/em> \u00een sens de banale, care nu ar merita oboseala de a ne pleca asupra lor, deoarece nu aduc nici o informa\u021bie \u00een plus pentru\u00a0 imaginea noastr\u0103 asupra lumii.<\/p>\n \u00cen acest fel, aceste institu\u021bii se a\u0219eaz\u0103 \u00een afara ac\u021biunii umane de corectare permanent\u0103, deci \u00een afara locului\/statutului lor inerent de obiect <\/em>\u00a0pe care oamenii subiec\u021bi trebuie s\u0103 \u00eel analizeze \u0219i amenajeze. Caracterul negativ<\/em> al unor asemenea institu\u021bii este dat, astfel, de externalizarea <\/em>lor absolut\u0103 fa\u021b\u0103 de nevoile societ\u0103\u021bii \u00een ansamblu \u2013 care este s\u0103n\u0103toas\u0103 numai prin permanenta reformare<\/em> a institu\u021biilor \u00een func\u021bie de dinamica problemelor \u0219i a \u00een\u021belegerii lor critice<\/em>, \u0219i anume \u00een func\u021bie de consecin\u021bele<\/em> problemelor \u0219i ale trat\u0103rii lor \u2013 \u0219i, deci, de confiscarea<\/em> de c\u0103tre ele a rolului<\/em> (un rol \u00eenv\u0103luit, desigur) de dirijare<\/em> a con\u0219tiin\u021bei \u0219i a valorilor morale. Din moment ce le vedem, dar ne facem c\u0103 nu exist\u0103, aceste institu\u021bii devin modele<\/em> de g\u00eendire relativist\u0103<\/em>. Ele ocolesc problema criteriilor<\/em> de judecare a valorilor: \u00a0iar, \u00eentr-adev\u0103r, f\u0103r\u0103 aceste criterii, nu exist\u0103 nici o pav\u0103z\u0103 ra\u021bional\u0103 \u00eempotriva relativismului moral.<\/p>\n Desigur c\u0103 valorile morale \u2013 ca \u0219i institu\u021biile \u0219i atitudinile \u2013 sunt condi\u021bionate<\/em> istoric \u0219i social. Dar dac\u0103 r\u0103m\u00e2nem doar la acest fapt, nu exist\u0103 nici un argument care s\u0103 disloce relativismul moral. Or, \u00een cadrul \u00eentregii condi\u021bion\u0103ri, valorile morale \u2013 care au fost mereu spontan alese \u0219i judecate \u2013 se confrunt\u0103 cu criteriul consecin\u021belor<\/em> lor: \u0219i anume, cum spune John Stuart Mill, pentru num\u0103rul cel mai mare de oameni; dar Mill \u00eel cuno\u0219tea pe Spinoza care ar\u0103tase, cu dou\u0103 secole \u00eenainte, c\u0103 num\u0103rul cel mai mare de oameni, multitudo<\/em>, nu este o mas\u0103 amorf\u0103 \u0219i uniform\u0103, ci, dimpotriv\u0103, format\u0103 din individualit\u0103\u021bi distincte \u0219i dotate de creativitate; am spune noi ast\u0103zi, consecin\u021bele privesc acest num\u0103r<\/em> \u0219i societatea uman\u0103 \u00een ansamblu<\/em>, dincolo de fragment\u0103rile sale istorice; iar societatea uman\u0103 implic\u0103 astfel \u0219i condi\u021biile ei naturale care o fac viabil\u0103<\/em>.<\/p>\n Atitudinea <\/em>oamenilor fa\u021b\u0103 de institu\u021biile sociale a fost mereu pecetluit\u0103 de condi\u021bionarea istoric\u0103 \u0219i social\u0103. Astfel, modelul <\/em>\u00een care ei au pus ideea c\u0103 oamenii trebuie s\u0103 se disimuleze \u2013 \u0219i c\u0103 doar copiii spun adev\u0103rul \u2013 s-a transpus \u00een cunoscutul basm al lui \u00a0Hans Christian Andersen, Hainele \u00eemp\u0103ratului<\/em> (1837). \u00cen acest model, apare indirect semnifica\u021bia numirii<\/em> de c\u0103tre oameni a lucrurilor. Numirea este esen\u021bial\u0103 pentru nu doar comunicare ci chiar \u00een\u021belegere. F\u0103r\u0103 s\u0103 numeasc\u0103, nu exist\u0103, practic, \u00een\u021belegere: au ar\u0103tat demult Platon \u0219i Aristotel. Dar \u00een acela\u0219i timp, numirea reflect\u0103 ansamblul leg\u0103turilor dintre oameni \u0219i fenomenele determinante din existen\u021ba lor. De exemplu, ei se feresc s\u0103 numeasc\u0103 bolile, tr\u0103s\u0103turile fizice \u0219i b\u0103tr\u00e2ne\u021bea: aceste fenomene sunt naturale, iar puterea oamenilor asupra lor e slab\u0103 sau chiar nul\u0103. Dup\u0103 cum, ei nu doresc s\u0103 \u00eei \u00eentristeze pe cei lovi\u021bi de acele fenomene naturale. Dar cu totul alta este situa\u021bia \u00een care ei numesc\/se raporteaz\u0103 la institu\u021bii \u0219i rela\u021bii sociale. Iar dac\u0103 totu\u0219i nu pot numi unele institu\u021bii \u0219i rela\u021bii este,\u00a0 din nou, c\u0103 acestea au o putere cople\u0219itoare asupra lor. Anticii au conceput necesitatea oamenilor de a numi\/a spune prin fabula b\u0103rbierului lui Midas, care a crezut c\u0103 poate \u00eengropa cuvintele pe care nu s-a putut reprima s\u0103 le pronun\u021be. \u00a0\u00cen acea\u00a0 scriere antic\u0103, tot o for\u021b\u0103 a naturii, ecoul, a rezolvat problema imposibil\u0103 a trecerii sub t\u0103cere. Andersen a clarificat problema: de fric\u0103 \u0219i din comoditate, oamenii maturi sunt ipocri\u021bi, pe c\u00e2nd copiii spun adev\u0103rul. \u0218i nu intervine nici o for\u021b\u0103 impersonal\u0103 care ar readuce ordinea dat\u0103 de necesitatea numirii: oamenii sunt cei care r\u0103spund \u0219i trebuie s\u0103 guverneze discursurile \u0219i consecin\u021bele lor.<\/p>\n Desigur, pot exista \u0219i naivi care spun, asemenea copiilor, totul. Dar ei sunt excep\u021bii. Dimpotriv\u0103, oamenii \u201erezonabili\u201d \u00eei iau \u00een seam\u0103 numai pe cei care \u0219tiu s\u0103 disimuleze: deoarece ei \u00een\u021beleg disimularea \u2013 o \u0219i practic\u0103, evident \u2013 \u0219i astfel pot imagina comportamente previzibile. De cei naivi, oamenii \u201erezonabili\u201d \u00a0se feresc, deoarece nu \u0219tiu \u00een ce situa\u021bie i-ar pune eviden\u021bierea naiv\u0103 a lucrurilor.<\/p>\n Dac\u0103 oamenii au fost forma\u021bi astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 necesitatea de a se disimula, este pentru c\u0103, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, ei r\u0103spund asimetriei de putere<\/em> dintre discursul ra\u021bional, inerent critic \u0219i, pe de alt\u0103 parte, puterea institu\u021biilor sociale. \u00cen acela\u0219i timp, modernitatea \u2013 \u0219i cu at\u00e2t mai mult experien\u021ba secolului al XX-lea \u2013 a\/au dus la \u00eent\u0103rirea ideii c\u0103 oamenii pot\/\u00ee\u0219i pot permite s\u0103 critice deschis institu\u021biile sociale. Multe mesaje, inerent educative, venite din societatea contemporan\u0103, cel pu\u021bin, au indus oamenilor ideea c\u0103 exist\u0103 prea multe nedrept\u0103\u021bi, inadverten\u021be sociale, judec\u0103ri \u00een duble standarde[4]<\/a>, pentru ca ei s\u0103 poat\u0103 s\u0103 aib\u0103 imaginea social\u0103 roz a lui Candide al lui Voltaire (Candide, ou l’Optimisme<\/em>, 1759) \u00een prima parte a vie\u021bii acestui erou. Or, \u0219i \u00eempotriva tendin\u021bei de a privi \u00eentr-adev\u0103r lucrurile ca fiind ra\u021bionale \u2013 deoarece aceast\u0103 tendin\u021b\u0103 este real\u0103, \u00a0baz\u00e2ndu-se pe primul sentiment al oric\u0103rui copil, \u00eencrederea<\/em>[5]<\/a> \u2013 oamenii \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 se adapteze rela\u021biilor sociale asimetrice \u0219i \u201e\u00ee\u0219i cultiv\u0103 gr\u0103dina\u201d, cum ar\u0103tase Voltaire, fiind \u0219i buni gr\u0103dinari ai vie\u021bii lor morale individuale \u0219i gestionari iste\u021bi ai inser\u021biei lor sociale, dar neuit\u00e2nd firul critic.<\/p>\n Am ar\u0103tat mai sus c\u0103, \u00eenc\u0103 de mici, copiii fac diferen\u021ba dintre spa\u021biul lor \u201ede acas\u0103\u201d \u0219i societate. Desigur c\u0103 ei sunt \u00eenv\u0103\u021ba\u021bi, poate nu neap\u0103rat explicit, c\u0103 \u201enu se spune ceea ce auzi\u021bi aici, acas\u0103\u201d. P\u00e2n\u0103 la adolescen\u021b\u0103, c\u00e2nd preiau aceast\u0103 \u00eenv\u0103\u021b\u0103tur\u0103 mecanic \u2013 \u00een spiritul diferen\u021bei de mai sus \u2013 totul e u\u0219or. Apoi, \u0219i cinstea originar\u0103<\/em> \u2013 c\u0103ci, nu uit\u0103m, nu?, to\u021bi \u00ee\u0219i \u00eenva\u021b\u0103 copiii s\u0103 fie buni \u0219i cinsti\u021bi \u2013 \u0219i nevoia de \u00eencredere<\/em> \u00een ceva mai mult dec\u00e2t ceea ce spun p\u0103rin\u021bii \u0219i spiritul critic<\/em> ce li se scurge \u00een minte din ra\u021bionamentele \u00eendr\u0103zne\u021be ale epocii noastre \u00eei determin\u0103 s\u0103 aib\u0103 o atitudine \u201enaiv\u0103\u201d fa\u021b\u0103 de societate. De ce, dac\u0103 se spun lucruri bune, nu se \u0219i fac, ba chiar se stric\u0103 ? \u0218i se indigneaz\u0103.<\/p>\n Iar deoarece for\u021ba curat\u0103 a acestei indign\u0103ri este at\u00e2t de mare \u00eenc\u00e2t poate fr\u00e2na potrivirile bazate pe ipocrizie \u0219i disimulare \u2013 \u0219i desigur, deoarece sunt mul\u021bi oameni care \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 spiritul t\u00e2n\u0103r \u2013 discursul public este \u00eembibat, \u00een continuare, nu doar de minciuni[6]<\/a>, ci \u0219i de acuze de minciuni \u0219i \u201eteorii ale conspira\u021biei\u201d \u201ecolportate mereu doar de du\u0219mani\u201d \u0219i care ar sta la baza indign\u0103rii.<\/p>\n R\u00e2ndurile de fa\u021b\u0103 nu au drept scop dezvoltarea temei \u201eteorii ale conspira\u021biei\u201d \u0219i fake news<\/em>. Ci, dimpotriv\u0103, se opresc asupra atitudinilor<\/em> \u00een fa\u021ba contradic\u021biei dintre mesajul politic<\/em> trimis de c\u0103tre toate for\u021bele aspirante la putere restrictiv\u0103 \u2013 \u0219i care \u00eenvinov\u0103\u021be\u0219te exclusiv for\u021be inamice (interne \u0219i externe) pentru pictarea \u00een culori nepl\u0103cute a situa\u021biei interne \u2013 \u0219i, pe de alt\u0103 parte, experien\u021ba lor cotidian\u0103 direct\u0103<\/em>. Aceast\u0103 contradic\u021bie este str\u00e2ns legat\u0103 cu aceea dintre aprobarea oficial\u0103 declarativ\u0103 a celor mai bune principii<\/em> \u0219i ignorarea lor practic\u0103 total\u0103<\/em>.<\/p>\n Oamenii au, mai ales ast\u0103zi, experien\u021be \u201elivre\u0219ti\u201d sau, mai corect, un num\u0103r cople\u0219itor de informa\u021bii culturale transmise prin mediul virtual. Ei pot astfel s\u0103 compare \u0219i s\u0103-\u0219i augmenteze experien\u021bele. Dar acestea sunt \u00eent\u0103rite de experien\u021bele lor directe. Iar una dintre cele mai arz\u0103toare tr\u0103s\u0103turi semnalate de aceste experien\u021be este faptul c\u0103 certific\u0103 ceea ce \u00een discursul public de toate nuan\u021bele (\u0219i, desigur, \u00een foarte mare m\u0103sur\u0103 \u00een practica politic\u0103) este ignorat\/ca \u0219i cum<\/em> ar fi inexistent.<\/p>\n Relu\u0103m unul din exemplele de mai sus. Trecem de n ori pe l\u00e2ng\u0103 un magazin\/caf\u00e9\/cofet\u0103rie\/flor\u0103rie\/store<\/em> \u201ede fi\u021be\u201d, mereu goale. Cum de nu dau faliment?\u00a0 \u201eSpal\u0103 bani\u201d, e concluzia noastr\u0103 \u0219i a cunoscu\u021bilor. Dar institu\u021biile de control nu aplic\u0103 niciodat\u0103 legea care, totu\u0219i exist\u0103, iar potrivit discursului oficial se aplic\u0103 legea mereu.<\/p>\n Ideile care ard con\u0219tiin\u021ba tinerilor este c\u0103 nu se schimb\u0103 nimic, cu toat\u0103 aducerea la zi a discursurilor; c\u0103 sistemul <\/em>(deci\u00a0 nu regimul la putere un timp) e mai puternic dec\u00e2t orice presiune; c\u0103 trebuie s\u0103 ne adapt\u0103m. Conducerea transpartinic\u0103 a societ\u0103\u021bii impune opacitatea<\/em> \u00een raporturile la \u021binte \u0219i la mijloace; ea trece sub t\u0103cere <\/em>cauze maligne \u0219i chiar concepte\/principii ce stau la baza articul\u0103rii sociale. Iar opacitatea se \u00eenso\u021be\u0219te cu scopuri izolate \u0219i fragmentare<\/em>: de\u0219i societatea e un \u00eentreg.<\/p>\n Ca urmare, \u0219i spre deosebire de perioade vechi \u00een care discursurile au mi\u0219cat lumea, acum ceea ce\u00a0 \u00eei \u00eent\u0103re\u0219te obstina\u021bia pare a fi practica. Ea este dovada puternic\u0103 \u0219i singura \u00een care lumea mai crede. Institu\u021biile negative sunt mai puternice dec\u00e2t ceea ce organizarea societ\u0103\u021bii pe baza tocmai a acestor institu\u021bii a prohibit demult, idealurile<\/em>. Cinismul \u00eenc\u0103lc\u0103rii legii la vedere<\/em> pare a fi noua lege, discursul ei fiind din ce \u00een ce mai pu\u021bin relevant<\/em>.<\/p>\n Dar consecin\u021ba unei asemenea cobor\u00e2ri la teluric este ceea ce s-a spus demult: \u201edispari\u021bia omului propriu-zis, ca ac\u021biune negatoare a datului \u0219i a erorii, sau \u00een general a Subiectului opus Obiectului\u2026adic\u0103 \u00eencetarea ac\u021biunii \u00een sensul puternic al termenului\u201d[7]<\/a>.<\/p>\n Aceast\u0103 \u00eencheiere este doar aparent pesimist\u0103. Desigur, concluzia pesimist\u0103 decurge, din p\u0103cate, matematic, din transformarea con\u0219tiin\u021bei umane \u00een alipire servil\u0103 la realul ira\u021bional. Dar omul are capacitate anticipativ\u0103<\/em>, deci putere de pre\u00eent\u00e2mpinare<\/em>, iar o direc\u021bie fructuoas\u0103 a antropologiei este tocmai cercetarea acestei capacit\u0103\u021bi \u0219i puteri.<\/p>\n \n R\u00e2ndurile de mai sus sunt de fenomenologie? Doar par\u021bial, ca o \u00eencepere <\/em>a cercet\u0103rii a cum apar \u00een con\u0219tiin\u021ba noastr\u0103 aspectele \u0219i detaliile de mai sus. Ele se vor \u00eens\u0103 o \u00eent\u00e2lnire<\/em> a antropologiei cu filosofia social\u0103: a separ\u0103rii<\/em> cercet\u0103rii atitudinilor \u0219i comportamentelor \u2013 deoarece oamenii \u00een\u0219i\u0219i separ\u0103 lucrurile \u2013 \u0219i a integr\u0103rii <\/em>lor, deoarece lucrurile \u00eense\u0219i sunt integrate, \u0219i a eviden\u021bierii cauzelor<\/em> \u0219i consecin\u021belor<\/em> lor \u00een ordinea lumii \u0219i a semnifica\u021biilor.<\/p>\n #<\/p>\n Note<\/p>\n [1]<\/a> Vezi Lucian Blaga, \u201eTrei scrisori asupra fenomenologiei\u201d (1933, 1934), Revista de Filosofie<\/em>, Tom 13, nr. 12, 1966.<\/p>\n [2]<\/a> Este linia constructivist\u0103 \u00een explicarea epistemologiei, de la Kant la von Glasersfeld. Vezi Ernst von Glasersfeld, \u201cHow Do We Mean? A Constructivist Sketch of Semantics\u201d, Cybernetics and Human Knowing<\/em>, 6 (1), 1999, pp. 9-16; Ernst von Glasersfeld, \u201dPourquoi le constructivisme doit-il \u00eatre radical?\u201d, \u00een<\/strong> P. Jonnairt & D. Masciotra (eds.) Constructivisme, Choix contemporains, Hommage \u00e0 Ernst von Glasersfeld<\/em>, 145\u2013154. Sainte-Foy, Qu\u00e9bec,\u00a0 Presses de l\u2019Universit\u00e9 de Qu\u00e9bec. 2004, pp. 165-170; Ernst von Glasersfeld, & E. K. Ackermann, \u201cReflections on\u00a0the concept of\u00a0experience and the role of\u00a0consciousness. Unfinished fragments\u201d, Constructivist Foundations<\/em> 6(2), 2011, pp. 193\u2013203. http:\/\/constructivist.info\/6\/2\/193<\/a>.<\/p>\n [3]<\/a> La fel cum spitalul \u0219i \u00eenchisoarea\/tot ce \u021binea de spital \u0219i de \u00eenchisoare au fost considerate \u00een istoria modern\u0103 oficial\u0103 studiat\u0103 de Foucault drept un r\u0103u necesar<\/em> \u2013 cumva ca lag\u0103rele de munc\u0103 sovietice \u00een care (discut\u0103m numai \u00een logica teoriei) recluziunea unora era socotit\u0103 un r\u0103u necesar \u00eent\u00e2mplat ca urmare a opozi\u021biei lor la desfiin\u021barea proprietarilor priva\u021bi ca clas\u0103<\/em>, desfiin\u021bare necesar\u0103 tocmai pentru a institui rela\u021bii sociale lipsite de inegalitate social\u0103 \u0219i discrimin\u0103ri; pe c\u00e2nd lag\u0103rele naziste au fost socotite oficial un bine necesar<\/em>, \u00een consens cu valorile de inegalitate social\u0103 \u0219i discriminare ca naturale \u0219i eterne, \u0219i care au implica exterminarea ca form\u0103 extrem\u0103 a \u00eenfrico\u0219\u0103rii, supunerii \u0219i controlului, dar \u0219i desconsiderarea absolut\u0103 a fiintelor umane exteriore comunit\u0103\u021bii \u00een numele c\u0103reia se preconiza mar\u0219ul de domina\u021bie asupra lumii \u2013 \u0219i aceste institu\u021bii actuale din Rom\u00e2nia au fost \u0219i sunt considerate oficial drept \u201einerente\u201d, un \u201er\u0103u necesar\u201d \u0219i poate nu at\u00e2t de r\u0103u. De ex., din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u2013 ca \u0219i cum<\/em> existen\u021ba \u0219i activitatea lor ar fi doar un accident, intermitent \u2013 se vorbe\u0219te despre\u00a0\u00a0 interlopi, cumva ca \u00een imaginea lui Victor Hugo despre categoriile cele mai de jos din subteranele sociale ale Parisului. Modul acesta de a vorbi implic\u0103 desconsiderarea capacit\u0103\u021bii ra\u021bionale a oamenilor care sunt \u00een afara acestor categorii.<\/p>\n \u00a0\u00a0 \u00c0 propos<\/em> de compara\u021biile de mai sus din paranteza orizontal\u0103: logica teoriei comuniste a fost desigur prelucrat\u0103 de condi\u021biile practice, subiective \u0219i obiective. Dar nici o condi\u021bie practic\u0103 nu a schimbat logica teoriei naziste.<\/p>\n \u00a0\u00a0 De asemenea, \u00een paranteza orizontal\u0103 nu a mai \u00eenc\u0103put \u0219i problema discursului oficial despre lag\u0103re\/dac\u0103 \u00een discursul oficial lag\u0103rele au fost prezente \u0219i cum.<\/p>\n [4]<\/a> Vezi \u0219i Ana Bazac, \u201cTwo Pages from the Culture of the Double Speech and of Tacit Suppositions\u201d, Wisdom<\/em>, Vol. 11, Issue 2, 2018, pp. 5-11, http:\/\/www.wisdomperiodical.com\/index.php\/wisdom\/issue\/view\/12<\/a>.<\/p>\n [5]<\/a> Knud Ejler L\u00f8gstrup, The Ethical Demand<\/em>, Introduction by Hans Fink and Alasdair MacIntyre,\u00a0 Notre Dame and London, University of Notre Dame Press, 1997.<\/p>\n