de Gorun Manolescu<\/p>\n
Preambul<\/p>\n
Tetra-lema [1] cu cele patru valori de adev\u0103r: \u201eadev\u0103rat\u201d, \u201efals\u201d, \u201eadev\u0103rat \u0219i fals\u201d, \u201enici adev\u0103rat \u0219i nici fals\u201d a ap\u0103rut \u00een Logica budist\u0103 [2]. Ce ne va interesa \u00een acest text vor fi avatarurile acesteia \u00een c\u00e2teva cazuri din contextul filosofico-epistemic occidental. Conform lui Frenkian [3], \u00een filosofia extrem oriental\u0103 sistemele filosofice par a se fi n\u0103scut \u0219i a fi ap\u0103rut \u00eencep\u00e2nd din secolul V, B.C. Ele au convie\u021buit, s-au influen\u021bat reciproc, s-au comb\u0103tut, au adoptat termeni \u0219i sintagme filosofice ale \u0219colilor adverse, \u00eentr-un mod at\u00e2t de greu de descifrat, \u00eenc\u00e2t este imposibil a determina o succesiune a lor \u00een timp. Apari\u021bia unei teme \u00eentr-un sistem, comb\u0103tut\u0103 \u00een alt sistem, nu este \u00een Extremul Orient nici o dovad\u0103 c\u0103 un sistem e ulterior sau anterior altuia. \u0218i acest lucru rezult\u0103 \u0219i din eforturile, am putea spune care dep\u0103\u0219esc limitele obi\u0219nuite, ale istoricului de origine indian\u0103 Satis Chandra Vidyabhusana [4], de a organiza lucrurile \u00een stil temporar occidental.
\nAv\u00e2nd \u00een vedere cele de mai sus, \u00een aceste \u00eensemn\u0103ri fugare, f\u0103r\u0103 a avea preten\u021bia exhaustivit\u0103\u021bii, interesul nostru nu se va concentra pe istoricitate ci pe modul \u00een care tetra-lema, cu excep\u021bia scepticismului \u0219i a dialetheismului, s-a strecurat, independent \u0219i implicit, \u00een c\u00e2teva sisteme filosofice din Occident.<\/p>\n
1. Ce este tetra-lema?<\/p>\n
\u201eTotul este adev\u0103rat, neadev\u0103rat, \/Adev\u0103rat \u0219i neadev\u0103rat,\/ Nici adev\u0103rat nici neadev\u0103rat\u201d,
\nN\u0101g\u0101rjuna [5].
\nN\u0101g\u0101rjuna a fost unul dintre principalii \u00eentemeietori ai Logicii Busiste expuse \u00een A short treatise of Logic (Ny\u0101ya-bindu) by Dharmak\u012drti with its commentary (Ny\u0101ya-bindu-\u021b\u012dk\u0101) by Dharma Mottara [6]. Acest \u201escurt tratat de logic\u0103\u201d este, pentru contextul cultural budist, similar cu Organonul Stagiritului. \u0218i la fel de \u201elogic\u201d ca \u0219i acesta, numai c\u0103 propune o alt\u0103 \u201elogic\u0103\u201d. \u00cen cadrul c\u0103reia tetra-lema, cu cele patru valori de adev\u0103r, st\u0103 la baza sa. Aceste valori difer\u0103, prin introducerea celei de a patra \u201enici adev\u0103rat \u0219i nici fals\u201d, de cele ale logicii noastre \u201eclasice\u201d, relaxate cu ter\u021bul inclus: \u201eadev\u0103rat\u201d, \u201efals\u201d, \u201eadev\u0103rat \u0219i fals\u201d.<\/p>\n
2. Ce leg\u0103tur\u0103 este \u00eentre tradi\u021bia budist\u0103 \u0219i tetra-lem\u0103?<\/p>\n
Ce afl\u0103m din tradi\u021bia budist\u0103 despre \u201esursele adev\u0103ratei cunoa\u0219teri\u201d? \u0218i ce leg\u0103tur\u0103 exist\u0103 \u00eentre acestea \u0219i tetra-lem\u0103?
\nCit\u00e2nd spusele lui Kamala\u00b9ila, Stcherbatsky [7] arat\u0103:
\nKamala\u00b9ila[8] \u2026[spune] \u00een urm\u0103torul pasaj remarcabil: \u00ab\u00censu\u0219i Buddha obi\u0219nuia s\u0103 fac\u0103 adesea urm\u0103toarea remarc\u0103: “O Berthren! Exclama El, niciodat\u0103 s\u0103 nu accep\u021bi cuvintele mele pe baza venera\u021biei ce mi-o por\u021bi. \u00cenva\u021b\u0103-\u021bi discipolii s\u0103 le testeze, cum se testeaz\u0103 bijuteriile de aur prin cele trei metode: a focului, a atingerii lor cu o piatr\u0103 \u0219i a spargerii lor \u00een buc\u0103\u021bi.”\u00bb Prin aceste vorbe Buddha spunea c\u0103 exist\u0103 [pentru oamenii obi\u0219nui\u021bi] numai dou\u0103 surse de cunoa\u0219tere adev\u0103rat\u0103 \u0219i ele sunt constituite din percep\u021bia pur\u0103 \u0219i din inferen\u021b\u0103 [pe baza perceperi semnelor, e.g. din percep\u021bia fumului se infereaz\u0103 existen\u021ba focului, n.n. G.M.]. Percep\u021bia pur\u0103 poate fi atestat\u0103, metaforic, prin \u00eencercarea cu focul care poate fi considerat\u0103 o metod\u0103 direct\u0103 de certificare. Inferen\u021ba [pe baz\u0103 de semne] poate fi atestat\u0103 [tot metaforic] prin ascultarea sunetului care-l scoate o bijuterie atunci c\u00e2nd este atins\u0103 cu o piatr\u0103, aceasta fiind o metod\u0103 indirect\u0103. Ultimul test este cel al absen\u021bei contradic\u021biei. Aceasta este sugerat\u0103 prin spargerea \u00een buc\u0103\u021bi a bijuteriei pentru a te convinge c\u0103 \u0219i ultima f\u0103r\u00e2mitur\u0103 este tot de aur. Aceast\u0103 ultim\u0103 metod\u0103 nu certific\u0103, pentru oamenii obi\u0219nui\u021bi o a treia surs\u0103 de cunoa\u0219tere. Ea nu este dec\u00e2t tot un tip [special \u00eens\u0103] de inferen\u021b\u0103 adev\u0103rat\u0103. \u00cen acord cu cele dou\u0103 surse de cunoa\u0219tere \u0219i cu tipul special de inferen\u021b\u0103 adev\u0103rat\u0103, obiectul de cunoscut este de trei feluri. Adic\u0103 prezent, absent [de fapt, “ascuns” n.n.] \u0219i transcendent. Astfel, c\u00e2nd obiectul este prezent, spune Buddha, el trebuie testat prin percep\u021bie direct\u0103 (la fel cum puritatea bijuteriei este testat\u0103 cu focul). Dac\u0103 obiectul este ascuns, dar semnul s\u0103u este prezent, el poate fi testat pe baza inferen\u021bei prin sunet (la fel cum puritatea aurului este testat\u0103 prin sunetul care-l face \u00een urma atingerii cu o piatr\u0103). Dar dac\u0103 obiectul face parte din transcendent, el nu poate fi testat dec\u00e2t prin absen\u021ba contradic\u021biei (astfel cum o bijuterie, atunci c\u00e2nd nu poate fi testat\u0103 prin foc sau prin atingere cu o piatr\u0103, ea trebuie spart\u0103 pentru a se constata puritate aurului din care este alc\u0103tuit\u0103). \u00cen acest mod, chiar \u0219i \u00een cazurile \u00een care avem de-a face cu cel mai credibil text Budist sacru care se refer\u0103 la transcendent, noi nu trebuie s\u0103 credem \u00eentr-un astfel de text ca atare ci numai \u00een natura sa necontradictorie [i.e. lipsa oric\u0103ror termeni contradictorii cum ar fi, de exemplu: “unu – multiplu” \u0219i “permanen\u021ba – schimbarea” \u00een cadrul categoriilor platonice, ceea ce implic\u0103 absen\u021ba oric\u0103rei dialectici n.n. G.M.] care \u00eenseamn\u0103 acel tip special de inferen\u021b\u0103.
\n\u0218i acum, leg\u0103tura cu tetra-lema. Cea de a patra valoare de adev\u0103r: \u201enici adev\u0103rat \u0219i nici fals\u201d se refer\u0103 la lucruri care apar\u021bin Transcendentului (absolut), despre care nu se poate spune nimic sau numai cele care trebuie s\u0103 fie luate ca atare cum sunt cele transmise de a\u0219a numi\u021bii \u201eilumina\u021bi\u201d, acei care au dep\u0103\u0219it limitele cunoa\u0219terii \u0219i ac\u021biunii umane curente. Aceasta este a\u0219a numita \u201ecale de mijloc\u201d propus\u0103 de N\u0101g\u0101rjuna de a asigura balan\u021ba \u00eentre o dogmatic\u0103 idealist\u0103 \u0219i una empirist\u0103.<\/p>\n
3. Ce leg\u0103tur\u0103 este \u00eentre scepticism \u0219i tetra-lem\u0103?<\/p>\n
Dar ce este scepticismul, dup\u0103 Sextus Empiricus [9]? \u201eScepticismul este posibilitatea de a opune \u2013 prin antiteze \u2013 at\u00e2t lucrurile sensibile, c\u00e2t \u0219i lucrurile inteligibile \u00een toate felurile, o \u00eensu\u0219ire datorit\u0103 c\u0103reia noi ajungem, \u00een virtutea for\u021bei egale de argumentare, determinat\u0103 de lucruri \u0219i aser\u021biuni opuse, mai \u00eent\u00e2i la suspendarea judec\u0103\u021bii \u0219i, apoi, la netulburare (s.m. G.M.)\u201d.
\nCu alte cuvinte, orice teorie, fie c\u0103 pleac\u0103 de la lumi ideale (platoniciene), fie de la date sensibile ob\u021binute prin posibilit\u0103\u021bi apriorice de cunoa\u0219tere (Kant), nu este dec\u00e2t \u2013 pur \u0219i simplu \u2013 o \u201eteorie\u201d care nu prea are nimic de-a face cu Realitatea, indiferent cum am defini-o pe aceasta din urm\u0103. Ajung\u00e2nd astfel la un dogmatism p\u0103gubos.
\nLa un dogmatism p\u0103gubos al oric\u0103rui \u201esistem \u00eenchegat de g\u00e2ndire\u201c. Pentru c\u0103 la ce folose\u0219te, de exemplu, unui medic de excep\u021bie (\u0219i mul\u021bi dintre scepticii de la \u00eenceput erau medici, poate chiar de excep\u021bie din moment ce au \u00eembr\u0103\u021bi\u0219at scepticismul, dup\u0103 cum se va vedea) aflat \u00een fa\u021ba unui caz disperat unic, ne\u00eent\u00e2lnit \u00een cariera sa \u0219i nici a altora, s\u0103 \u00eenceap\u0103 s\u0103 tot \u201eg\u00e2ndeasc\u0103\u201c, f\u0103c\u00e2nd tot soiul de ipoteze \u0219i ra\u021bionamente atunci c\u00e2nd trebuie luat\u0103 o decizie imediat\u0103 de salvare a pacientului? Lui \u00eei mai r\u0103m\u00e2ne totu\u0219i la \u00eendem\u00e2n\u0103 altceva. \u0218i anume, s\u0103-\u0219i suspende, pur \u0219i simplu, \u201ejudecata\u201d \u0219i s\u0103 dea fr\u00e2u liber Intui\u021biei \u00een cel mai larg \u00een\u021beles al acesteia. Adic\u0103 de a se \u00eenscrie \u00eentr-o ordine fireasc\u0103 a Naturii cu ajutorul c\u0103reia s\u0103 rezolve, dac\u0103 se poate, problemele care se ivesc. Iat\u0103 ce a \u201e\u00eenv\u0103\u021bat\u201c Pyrrhon de la \u201egymnosofi\u0219tii\u201c indieni pe care i-a \u00eent\u00e2lnit \u00een timpul campaniei lui Alexandru cel Mare pe care l-a \u00eenso\u021bit. Numi\u021bi astfel de Diogene Laertios [10], \u00eentr-un fel peiorativ, pentru c\u0103 nici el \u0219i nici al\u021bii de pe vremea sa nu prea \u0219tiau de unde s\u0103-i ia. \u0218i cred c\u0103 trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103, \u00een cazuri limit\u0103 de supravie\u021buire, ne mai \u00eent\u00e2lnite \u00een nici un fel de experien\u021be anterioare ale noastre sau ale altora [11] \u2013 f\u0103r\u0103 s\u0103 \u0219tim cum \u2013 reu\u0219im uneori s\u0103 sc\u0103p\u0103m ac\u021bion\u00e2nd instantaneu.
\nIat\u0103 cum, la sceptici, \u00ee\u0219i face loc cea de a patra valoare de adev\u0103r a tetra-lemei \u0219i a C\u0103ii de mijloc, prin \u00eens\u0103\u0219i meseria de baz\u0103 pe care o practicau medicii, f\u0103r\u0103 a recurge la alte tehnici \u0219i metode extrem-orientale.
\nPentru cine dore\u0219te o expunere pertinent\u0103 a modului \u00een care se utiliza tetra-lema \u00een sistemul filosofic al scepticilor, poate s\u0103 recurg\u0103 la cartea lui Aram Frenkian [12]. Dar nu acest lucru ne intereseaz\u0103, av\u00e2nd \u00een vedere scopul pe care ni l-am propus.<\/p>\n
4. Tetra-lema la Kant \u0219i Husserl<\/p>\n
Pentru discu\u021bia noastr\u0103 vom avea nevoie, \u00een prealabil, s\u0103 vedem ce defini\u021bie (defini\u021bii) (a)\/ale realit\u0103\u021bii sunt propuse de Husserl. Astfel, el ia \u00een considerare trei instan\u021be ale acesteia.
\nO prim\u0103 instan\u021b\u0103 este cea a realit\u0103\u021bii Naturalului. Caracterizat\u0103 prin toposul care o con\u021bine \u0219i anume ca fiind o \u201e\u00eentindere\u201d \u00een trei dimensiuni spa\u021biale \u0219i o \u201edurat\u0103\u201d temporal\u0103, \u201esus\u021binerea\u201d acestui Natural fiind realizat\u0103 de un principiu material [13]. \u00cen acest caz Husserl folose\u0219te termenul Realit\u00e4t (ca de exemplu, \u201eals einer Abh\u00e4ngigkeitsbeziehung zwifchen Realit\u00e4ten\u201d [14]\/ ca o rela\u021bie de dependen\u021b\u0103 \u00eentre realit\u0103\u021bi).
\nO a doua accep\u021bie a no\u021biunii de \u201erealitate\u201d apare \u00een discursul lui Husserl atunci c\u00e2nd se refer\u0103 la \u201eceea ce nu este legat de iluzoriu\u201d (\u201ea fi real\u201d, \u201ea fi real \u00een poten\u021bial \u0219i \u00een act\u201d, sau \u201enumai \u00een act\u201d \u201ea fi probabil real cu nuan\u021bele respective\u201d, \u201ea fi iluzoriu tot cu nuan\u021bele respective\u201d, etc.), \u0219i atunci este utilizat termenul de Wirklichkeit\/Quasi-Wirklichkeit (ca, de exemplu, \u201eWirklichkeit und Quasi-Wirklichkeit\u201d [15]), ceea ce este asumat ca fiind \u201e\u00eentr-adev\u0103r\u201d real\/realitate.
\n\u00cen fine, Husserl mai utilizeaz\u0103 \u00een expunerile sale \u0219i o a treia accep\u021biune a \u201erealit\u0103\u021bii\u201d desemnat\u0103, de aceast\u0103 dat\u0103, prin Reelle [16]ca adjectivul \u201ereal\u201d din punctul de vedere fenomenologic. \u0218i anume ea apare \u00een cazurile \u00een care \u201eceva\u201d este at\u00e2t de evident ca \u201eexisten\u021b\u0103\u201d \u00eenc\u00e2t aceast\u0103 existen\u021b\u0103 nu poate fi negat\u0103, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 ca \u201enatura\u201d ei s\u0103 fie precizat\u0103, cum se \u00eent\u00e2mpl\u0103, de exemplu, \u00een cazul unui \u201eproces psihic\u201d, net deosebit de unul \u201efizic\u201d, ultimul fiind real \u0219i \u00een sens Realit\u00e4t, \u00een timp ce al doilea nu este real \u00een acest sens, dar este ca reelle .
\nMai departe, Husserl pleac\u0103 de la premiza care se bazeaz\u0103 pe un platonism re-format cu ajutorul lui Kant. Astfel el introduce o delimitare \u00eentre idee \u0219i esen\u021b\u0103. \u201eLa o [delimitare] terminologic\u0103 \u00een acest sens m\u0103 \u00eempinge [\u2026] nevoia de a p\u0103stra extrem de importantul concept kantian de idee, \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t s\u0103 fie distins \u00een chip limpede de conceptul general de esen\u021b\u0103 [\u2026]. Voi folosi de aceea [pentru \u201eesen\u021b\u0103\u201d G. M.] neologismul eidos [\u2026]\u201d [17].
\nDar la ce \u201econcept kantian de idee\u201d se refer\u0103 Husserl? La faptul c\u0103 \u201eideile\u201d sunt, dup\u0103 Kant, no\u021biuni cu care opereaz\u0103 cel de al treilea mijloc de cunoa\u0219tere, i.e. ra\u021biunea, \u0219i a c\u0103ror semnifica\u021bie nu poate fi dat\u0103 \u00een nici o intui\u021bie sau experien\u021b\u0103 posibile (e.g. ideile de transcendent absolut\/absolutul, Dumnezeu, suflet, materie \u0219.a.m.d.) [18]. Iar dac\u0103 totu\u0219i c\u0103ut\u0103m s\u0103 ob\u021binem o cunoa\u0219tere a unor asemenea entit\u0103\u021bi, nu ne alegem, din punctul de vedere al lui Kant (a se vedea Logica transcendental\u0103), dec\u00e2t cu paralogisme sau c\u0103dem \u00een antinomii [19]. \u00cen schimb, spune Husserl, \u201eesen\u021ba\u201d (eidos) poate fi obiect de cunoa\u0219tere, prin intui\u021bie direct\u0103, ea fiind diferit\u0103 de entitatea individual\u0103 dat\u0103 \u00een percep\u021bie empiric\u0103 \u0219i\/sau transcendental\u0103 (percep\u021bie a unor \u201etr\u0103iri\u201d) sau prin intui\u021bie empiric\u0103 [20].
\n\u00cen acela\u0219i timp \u00eens\u0103, nu trebuie aici s\u0103 confund\u0103m eideticul, care include \u0219i ordinea pe care o putem intui \u0219i pe ea direct ca existen\u021b\u0103 \u201ereelle\u201d, cu scopul teleologic \u00een care a fost introdus\u0103 inten\u021bional o asemenea ordine. Iar tocmai un asemenea \u201escop\u201d nu-l putem nici m\u0103car \u201eintui\u201d, direct sau \u00een oricare alt mod, din moment ce el este fixat din exterior. Pentru c\u0103 Husserl arat\u0103 [21],[22]:
\n[\u2026] \u00abteleologia imanent\u0103 ei [a ordinii \u201ereelle\u201d intuite \u00een Naturalul \u201eRealit\u00e4t\u201d G.M.] ne ofer\u0103 prilejul de a ne \u00eentreba \u00een ce anume const\u0103 temeiul acestei ordini\u00bb \u0219i atunci \u00abtrebuie s\u0103 remarc\u0103m c\u0103 principiul teleologic, pe care l-am putea presupune aici \u00een mod ra\u021bional ca ipotez\u0103, nu poate, din motive de ordin esen\u021bial s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 la acest nivel [al formalului G.M.]. Prin urmare el ar urma s\u0103 se reg\u0103seasc\u0103 la alt nivel, cel al Absolutului \u00eensu\u0219i\u00bb.
\nAbsolutul \u00een acest caz este o idee \u00een sens kantian, preluat\u0103 de Husserl, a c\u0103rei semnifica\u021bie nu poate fi dat\u0103 \u00een nici o intui\u021bie sau experien\u021b\u0103 posibile [23]. Deci acest principiu teleologic, \u201escopul\u201d \u00een care lucrurile sunt a\u0219a cum sunt, este imposibil de intuit sau experimentat de c\u0103tre om \u00een interiorul unei ontologii formale sau nu, el fiind fixat \u00een afara oric\u0103rei ontologii.
\nVom observa din cele expuse, urm\u0103toarele:
\n(a) Pentru Kant apare clar cel de al patrulea termen al tetra-lemei dac\u0103 se ia \u00een considerare aser\u021biunea \u00een leg\u0103tur\u0103 cu Transcendentul absolut, deoarece, \u00een concep\u021bia sa, de aceast\u0103 dat\u0103, spre deosebire de N\u0101g\u0101rjuna, la Transcendentul absolut nici un om, fie el \u0219i iluminat, nu are acces.
\n(b) La Husserl lucrurile se nuan\u021beaz\u0103. Prin \u00eenlocuirea \u201eideilor\u201d cu \u201eesen\u021bele\u201d \u0219i av\u00e2nd \u00een vedere o intui\u021bie pe care orice om, \u00een mod poten\u021bial, o posed\u0103, (modul \u00een care aceasta este pus\u0103 \u00een act presupune \u0219i ea utilizarea unei \u201emetode\u201d, cea a reduc\u021biei fenomenologice), fiecare dintre noi avem acces la \u201eesen\u021be\u201d \u00een mod direct. Astfel, cea de \u201ea treia cale\u201d a lui N\u0101g\u0101rjuna devine posibil de urmat. C\u0103ci avem acces \u0219i la o realitate reelle \u0219i nu numai la una sensibil\u0103 de tip Realit\u00e4t. Iar o asemenea reelle nu este, f\u0103r\u0103 nici o discu\u021bie, una iluzorie (quasi-wirklichkeit). Se ocole\u0219te \u00een acest mod \u00eent\u00e2lnirea cu \u201eAbsolutul\u201d (Transcendentul absolut) prin punerea sa \u00eentre paranteze, f\u0103r\u0103 \u00eens\u0103 a-l nega.
\n(c) \u00cen fine, la Husserl apare, ca \u0219i \u00een cazul lui Kant, o interdic\u021bie, \u00een momentul \u00een care Absolutul este \u00eent\u00e2lnit. \u0218i anume, datorit\u0103 faptului c\u0103 scopul teleologic (cauza \u201efinal\u0103\u201d la Aristotel) al unei evolu\u021bii este fixat la nivelul Absolutului, la acest \u201escop\u201d nu putem ajunge \u00een nici un fel.<\/p>\n
5. Totu\u0219i se pare c\u0103 ar mai exista \u00eenc\u0103 o realitate \u0219i mai profund\u0103 dec\u00e2t cea reelle la care omul ar avea acces, confund\u00e2ndu-se cu ea f\u0103r\u0103 a deveni \u201eiluminat\u201d.<\/p>\n
Ea este propus\u0103 de psihiatrul american Deikman. \u0218i se nume\u0219te \u2013 \u00eentr-o traducere ad hoc, extrem de aproximativ\u0103 \u00een limba rom\u00e2n\u0103 \u2013 \u201eclarificare subit\u0103\u201d (Sartori \u00een Zen). \u00cen englez\u0103, awareness, care nu se confund\u0103 cu consciousness.
\nAceast\u0103 propunere este f\u0103cut\u0103 sub forma unui experiment mental ce pare a fi la \u00eendem\u00e2na oricui.
\nIat\u0103 acest experiment [24]:
\nOpri\u021bi-v\u0103 un moment \u0219i uita\u021bi-v\u0103 \u00een interiorul vostru. \u00cencerca\u021bi s\u0103 sim\u021bi\u021bi originea celui mai personal \u0219i de baz\u0103 \u201eEu\u201d, experien\u021ba nucleului vostru subiectiv.
\nCare este r\u0103d\u0103cina sim\u021birii \u00abEu-lui\u00bb? \u00cencerca\u021bi s-o g\u0103si\u021bi.
\nC\u00e2nd analiza\u021bi introspec\u021bia voastr\u0103 ve\u021bi g\u0103si c\u0103 nu conteaz\u0103 con\u021binutul min\u021bii voastre, [e.g. fluxul g\u00e2ndirii voastre la un moment dat specific unei g\u00e2ndiri \u201efragmentare\u201d G.M.] cel mai de baz\u0103 \u00abEu\u00bb este ceva diferit. \u00cen orice moment \u00een care \u00eencerca\u021bi s\u0103 observa\u021bi \u00abEu-l\u00bb este nevoie s\u0103 face\u021bi un salt \u00eenapoia voastr\u0103. La \u00eenceput s-ar putea spune: c\u00e2nd m\u0103 uit \u00een interior dup\u0103 cum sugerezi, tot ce g\u0103sesc este con\u021binutul de un anumit fel sau altul. R\u0103spund: cine caut\u0103? Nu e\u0219ti tu ? \u00cen cazul \u00een care \u00abeu\u00bb este un con\u021binut, po\u021bi s\u0103-l descrii? Po\u021bi s\u0103-l observi? Miezul \u00abEu\u00bb al subiectivit\u0103\u021bii este diferit de orice con\u021binut, deoarece se dovede\u0219te a fi cel care observ\u0103 – nu cel care este observat. \u00abEu\u00bb poate fi experimentat, dar nu poate fi \u00abv\u0103zut\u00bb. \u00abEu\u00bb este observatorul care experimenteaz\u0103, \u00eenaintea oric\u0103rui con\u021binut con\u0219tient.
\n\u00cen psihologia curent\u0103 \u0219i \u0219tiin\u021bific\u0103, adic\u0103 pozitivist-materialist\u0103, \u00abEu-l\u00bb nu difer\u0103 de persoana fizic\u0103 \u0219i de con\u021binutul ei mental, \u00abEu-l\u00bb este v\u0103zut drept un construct \u0219i astfel dualitatea este dep\u0103\u0219it\u0103. Sensul nostru al \u00abEu-lui\u00bb asupra imaginii propriului corp este, cum am spus, doar un construct prin care ne control\u0103m comportamentul \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cunoa\u0219terea propriilor abilit\u0103\u021bi ale corpului-creierului-min\u021bii. Apoi intervine limbajul care transform\u0103 \u00abEu-l\u00bb \u00eentr-un lucru (\u00eel reific\u0103) \u0219i \u00eei acord\u0103 acestuia atribute \u0219i putere (Susan Blackmore, psiholog american).
\nSau, mai sugestiv, \u00eentr-un \u00abCentru gravific narativ\u00bb ceea ce ne ofer\u0103 sentimental fals al unui unit\u0103\u021bi al \u00abEu-lui\u00bb (filosoful american Denett).
\nCu toate acestea, atunci c\u00e2nd vom folosi introspec\u021bia pentru a c\u0103uta originea subiectivit\u0103\u021bii noastre, constat\u0103m c\u0103 acea c\u0103utare a lui \u00abEu\u00bb las\u0103 aspectele obi\u0219nuite ale personalit\u0103\u021bii \u00een urm\u0103 \u0219i ne duce mai aproape \u0219i mai aproape de con\u0219tientizare, per se.
\n\u00cen cazul \u00een care acest proces de observare introspectiv\u0103 este realizat, la \u00eencheierea acestuia chiar \u0219i sentimentul de baz\u0103 al subiectivit\u0103\u021bii \u00abde sine\u00bb dispare din con\u0219tiin\u021b\u0103. Astfel, dac\u0103 vom continua, descoperim c\u0103 \u00abEu\u00bb este identic cu con\u0219tientizarea\/clarificarea subit\u0103: \u00abI = Awareness!\u00bb.
\nO asemenea \u201eawareness\u201d care, \u00eentr-un fel, s-ar \u00eenscrie \u0219i ea drept un candidat la cea de a patra valoare de adev\u0103r a tetra-lemei, ar putea s\u0103 explice \u0219i modul \u00een care, conform lui Husserl, fenomenologul se poate distan\u021ba (\u201ede-situa\u201d \u00een transcrierea inspirat\u0103 a lui Mihai \u0218ora [25]) astfel \u00eenc\u00e2t el s\u0103 se afle simultan \u0219i \u00eentr-o realitate Realit\u00e4t \u0219i \u00eentr-una reelle, dar \u0219i deasupra lor, \u00eentr-o realitate mai profund\u0103. Stare de distan\u021bare\/de-situare pe care Husserl nu o explic\u0103, cu toate eforturile pe care le face [26] \u0219i impieteaz\u0103 asupra credibilit\u0103\u021bii descrierilor sale \u00een leg\u0103tur\u0103 cu cele dou\u0103 realit\u0103\u021bi: Realit\u00e4t \u0219i reelle. Dar este corectat\u0103 \u00een mod credibil, f\u0103r\u0103 nici o descriere, atunci c\u00e2nd Husserl identific\u0103 \u201cEu-l pur\u201d cu acea \u201ccon\u0219tiin\u021b\u0103 pur\u0103\u201d cu preten\u021bie de universalitate la nivelul subiectului colectiv Om, a\u0219a cum se va vedea imediat \u00een cele ce urmeaz\u0103.
\nO extensie a con\u0219tientizarii\/clarificarii subite: \u00abI = Awareness!\u00bb se poate ob\u021bine prin alt experiment mental, propus de fizicianul Wigner [27], laureat Nobel. El se refer\u0103 la dubla problem\u0103 a pisicii (Schr\u00f6dinger), \u00eenchis\u0103 \u00eentr-o cutie \u00een interiorul c\u0103reia exist\u0103 un dispozitiv care, cu o probabilitate de 50%, poate s-o omoare oric\u00e2nd. Astfel nu vom putea \u0219ti dac\u0103 pisica tr\u0103ie\u0219te sau nu dec\u00e2t atunci c\u00e2nd vom deschide cutia. \u00cen 1967, Eugene Wigner arat\u0103 c\u0103 nu po\u021bi separa observatorul de obiectul observat. \u0218i \u00een aceast\u0103 situa\u021bie observatorul poate, la un moment dat s\u0103 fie \u0219i el mort sau viu. Cine \u00eel observ\u0103? Exist\u0103 o nou\u0103 func\u021bie de und\u0103 (Schr\u00f6dinger) care include at\u00e2t observatorul c\u00e2t \u0219i pisica. Ca s\u0103 te asiguri c\u0103 observatorul prim este viu, e nevoie de alt observator (\u201eprietenul lui Wigner\u201d) care s\u0103 colapseze unda pentru a determina viabilitatea primului observator. Dar de unde \u0219tim c\u0103 al doilea observator este viu? Este acum nevoie de un al treilea observator \u0219.a.m.d. \u00centruc\u00e2t este nevoie de un num\u0103r infinit de observatori ca, prin colapsarea succesiv\u0103 de unde, s\u0103 fim siguri c\u0103 sunt vii, avem nevoie de o \u201econ\u0219tiin\u021b\u0103 cosmic\u0103\u201d. \u0218i Wigner conchide: \u201eNu a fost posibil s\u0103 formul\u0103m legile (teoriei cuantice) \u00eentr-o manier\u0103 pe deplin coerent\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 facem apel la con\u0219tiin\u021b\u0103\u201d. \u00cen acest mod, \u201cEu-l\u201d (\u201dI\u201d) se extinde identific\u00e2ndu-se cu o astfel de con\u0219tiin\u021b\u0103. \u0218i se ajunge la ceea ce Husserl nume\u0219te \u201cEu-l pur\u201d (al subiectului colectiv Om) \u0219i la \u201cCon\u0219tiin\u021ba pur\u0103\u201d. Iar ceea ce Husserl nu reu\u0219ise s\u0103 explice conving\u0103tor relativ la modul \u00een care \u201cEu-l\u201d individual al fenomenologului se poate distan\u021ba\/de-situa astfel \u00eenc\u00e2t, desprinz\u00e2ndu-se at\u00e2t din Realit\u00e4t c\u00e2t \u0219i din reelle, s\u0103 le poat\u0103 descrie, fenomenologia fiind considerat\u0103 de el, \u00eentr-o prim\u0103 instan\u021b\u0103, o \u0219tiin\u021b\u0103 descriptiv\u0103, devine acum posibil f\u0103r\u0103 nici o explica\u021bie \u0219i aceasta prin experiment mental. \u00cen acest caz, cea de a patra valoare de adev\u0103r a tetra-lemei intr\u0103 definitiv \u00een cetate, adev\u0103rul \u201cnici adev\u0103rat \u0219i nici fals\u201d, de aceast\u0103 dat\u0103 \u201cobiectiv\u201d (universal) la nivelul subiectului colectiv Om poate s\u0103 apar\u0103. \u0218i el nu este \u201cnici adev\u0103rat \u0219i nici fals\u201d deoarece despre \u201cI=Awareness\u201d (Con\u0219tiin\u021ba pur\u0103) chiar nu se poate spune nimic pentru a se putea stabili dac\u0103 ea este adev\u0103rat\u0103 sau fals\u0103 sau \u0219i adev\u0103rat\u0103 \u0219i fals\u0103.<\/p>\n
6. Tetra-lema \u0219i complementaritatea<\/p>\n
\u00cen cadrul fizicii cuantice apare complementaritatea. Complementaritate care explic\u0103 modul paradoxal \u00een care se comport\u0103 constituen\u021bii subatomici, fie sub form\u0103 de und\u0103, fie ca particule. \u0218i aici este vorba de trei puncte de vedere: unul, cel al experimentatorului care concepe \u0219i execut\u0103 un anumit tip de experiment exterior prin care apare comportamentul ondulatoriu; altul, tot al experimentatorului care adopt\u0103 \u0219i realizeaz\u0103 un alt tip de experiment prin care comportamentul este cel al unei particule; \u0219i, la sf\u00e2r\u0219it, cel de al treilea, cel al teoreticianului, care trage concluzia c\u0103 ambele puncte anterioare de vedere nu fac altceva dec\u00e2t s\u0103 arate c\u0103 una \u0219i aceea\u0219i realitate fizic\u0103 (oricum am define-o pe aceasta) din background se manifest\u0103 diferit \u00een func\u021bie de punctul de vedere adoptat.
\n\u00cen acest caz, despre primii doi experimentatori se poate spune c\u0103, pentru fiecare \u00een parte, ceea ce spune el este adev\u0103rat iar ceea ce spune pre-opinentul este fals. Despre ceea ce spune cel de al treilea, este \u0219i fals \u0219i adev\u0103rat. \u00cen schimb despre al treilea \u201eEu\u201d, cel \u201ede-situat\u201d, nu se poate spune nimic. Adic\u0103 nici ceva adev\u0103rat \u0219i nici ceva fals. \u0218i iat\u0103 cum, din nou, tetra-lema se aplic\u0103.<\/p>\n
7. Tetra-lema \u0219i dialetheismul<\/p>\n
Istoria spune c\u0103 Organonul aristotelic ar fi fost scris dup\u0103 celelalte lucr\u0103ri ale sale, inclusiv dup\u0103 Metafizic\u0103 [28]. Ne putem imagina situa\u021bia \u00een care Organonul s-ar fi pierdut. Din restul lucr\u0103rilor sale, nimeni n-ar mai fi putut descoperi silogistica sau ar fi fost descoperit\u0103 \u201ealtfel\u201d. Hegel remarc\u0103, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 meritul Stagiritului nu const\u0103 \u00een descoperirea \u0219i studiul silogisticii, ci \u00een faptul c\u0103, o dat\u0103 descoperit\u0103 \u0219i studiat\u0103, aceasta n-a mai putut fi aplicat\u0103 \u00een alte lucr\u0103ri ale sale. \u0218i \u00eentr-adev\u0103r pe bun\u0103 dreptate, deoarece Metafizica \u2013 pentru c\u0103 ea ne va interesa \u00een primul r\u00e2nd \u2013 ar fi pierdut enorm dac\u0103 ar fi fost \u00eencorsetat\u0103 \u00een chingile silogisticii. Deoarece logica clasic\u0103 (incluz\u00e2nd silogistica) aristotelic\u0103 nu admite contradic\u021bia care este echivalent\u0103 cu paradoxul. Pe c\u00e2nd metafizica Stagiritului, de multe ori, da.
\nAceste fapte \u0219i altele de acela\u0219i gen \u00eei dau prilejul lui Graham Priest s\u0103 introduc\u0103 a sa \u201eincloziune\u201d dialetheist\u0103 [29](inclosure, \u00eemprejmuire ce include).
\nDar ce spune dialetheismul ? El afirm\u0103, pe scurt, c\u0103 exist\u0103, \u00een cadrul unui sistem de g\u00e2ndire \u0219i anumite contradic\u021bii (paradoxuri) care trebuie s\u0103 fie admise. \u00cen acest fel \u0219i \u00een astfel de cazuri, celebrul \u201eex falso quodlibet\u201d [30] medieval (regul\u0103 de inferen\u021b\u0103 prin care din \u00abfals\u00bb se poate deduce orice) este abolit.
\nDialetheismul este privit de majoritatea filosofilor (\u0219i anume cei care se bazeaz\u0103 \u00eenc\u0103 pe o logic\u0103 ortodox-aristotelic\u0103) nu numai cu ne\u00eencredere, ci chiar cu perplexitate\u2026 Aceast\u0103 reac\u021bie de respingere provine \u00eens\u0103, potrivit lui Priest, din educa\u021bia logic\u0103 a unor asemenea filosofi\u2026 Autoritatea lui Aristotel, ce nu a fost pus\u0103 \u00een discu\u021bie timp de secole\u2026. este cauza [unei astfel de] atitudini rigide. \u2026 Dac\u0103 vom reu\u0219i s\u0103 ne deta\u0219\u0103m de aceste obi\u0219nuin\u021be de g\u00e2ndire, vom vedea c\u00e2t de pu\u021bin \u00abintuitiv\u0103\u00bb este, de fapt, ideea c\u0103 acceptarea unei [anumite] contradic\u021bii ar \u00abinfesta\u00bb \u00eentregul nostru corp de opinii \u0219i credin\u021be, c\u0103 o teorie ce con\u021bine o contradic\u021bie este inconsistent\u0103 \u00een \u00eentregul ei. Logica clasic\u0103 nu ne va mai ap\u0103rea atunci ca o \u0219tiin\u021b\u0103 imuabil\u0103 a legilor g\u00e2ndirii [31].
\n\u0218i acum, Priest (propriu zis) plec\u00e2nd de la metafizica aristotelic\u0103. Astfel, \u00een concep\u021bia Stagiritului, \u201eMateria prim\u0103\/substan\u021ba nu are esen\u021b\u0103\u201d (\u201eC\u00e2t prive\u0219te materia \u00een sine ea nu poate fi cunoscut\u0103\u201d [32] ).
\nPrin urmare, conform tocmai logicii aristotelice clasice, nici o propozi\u021bie de forma: \u201eSubstan\u021ba este\u2026..\u201d, \u00een care se \u00eencearc\u0103 s\u0103 se stabileasc\u0103 \u00abesen\u021ba\u00bb substan\u021bei, nu este adev\u0103rat\u0103.
\nCam acela\u0219i lucru se poate spune, cel pu\u021bin \u0219i despre \u00abesen\u021ba\u00bb infinitului, continuu-lui \u0219i a altora asemenea.
\nCe este de f\u0103cut \u00een astfel de situa\u021bii? S\u0103 fie negate operele monumentale ale unor filosofi anteriori care au vorbit despre acestea? Nicidecum. Pentru c\u0103 Priest propune o solu\u021bie. Ce pare credibil\u0103. \u0218i anume c\u0103, \u00een anumite cazuri, paradoxul trebuie s\u0103 fie admis. \u0218i chiar este admis implicit \u00een multe sisteme clasice de g\u00e2ndire.
\nVom reveni la materia \u00absubstan\u021b\u0103\u00bb aristotelic\u0103 ca studiu de caz propun\u00e2nd apoi o extensie \u00een alte situa\u021bii similare, arat\u0103 Priest.
\nA spune c\u0103 \u201eMateria prim\u0103\/substan\u021ba nu are esen\u021b\u0103\u201d \u00eenseamn\u0103 totu\u0219i a afirma un fapt – \u0219i anume c\u0103 \u201cEsen\u021ba materiei prime\/substan\u021bei este c\u0103 ea nu are esen\u021b\u0103\u201d. Se ajunge astfel, printr-o afirma\u021bie paradoxal\u0103, s\u0103 se recunoasc\u0103 atingerea unei limite a g\u00e2ndirii \u00ablogice\u00bb, dar \u0219i dep\u0103\u0219irea acestei limite. Ca \u0219i c\u00e2nd ne-am afla at\u00e2t \u00een afara c\u00e2t \u0219i \u00een interiorul unei astfel de grani\u021be. Sau ca atunci c\u00e2nd ne-am plimba pe un fel de band\u0103 M\u00f6bius. Care, de\u0219i ea \u00eens\u0103\u0219i paradoxal\u0103, se reg\u0103se\u0219te \u0219i \u00een natur\u0103 (cu toate c\u0103 prezint\u0103 o slab\u0103 stabilitate \u00een timp). A\u0219a cum dovedesc unele dezvolt\u0103ri de serii fractale, bazate chiar pe o form\u0103 generatoare de tip \u201eband\u0103 M\u00f6bius\u201d [33].
\nPriest admite asemenea afirma\u021bii \u201etranscendente cu \u00eenchideri\u201d drept \u201etranscendente\u201d, c\u0103ci ele implic\u0103 o afirmare negativ\u0103 (\u201esubstan\u021ba nu are esen\u021b\u0103\u201d), dar \u0219i \u201e\u00eenchideri\u201d printr-o afirmare pozitiv\u0103 (tocmai s-a afirmat ceva pozitiv, \u0219i anume c\u0103 \u201esubstan\u021ba\u201d are proprietatea de a nu avea \u201eesen\u021b\u0103\u201d).
\nCum reu\u0219e\u0219te el s\u0103 formalizeze, \u00een cadrul logicii sale, posibilitatea existen\u021bei (numai) a anumitor paradoxuri prin schema sa a \u201eincloziunii\u201d este o problem\u0103 tehnic\u0103 care, \u00een contextul prezent, nu intereseaz\u0103.
\nUnul dintre exemplele tipice de \u201etranscenden\u021b\u0103\u201d \u0219i \u201e\u00eenchidere\u201d este a\u0219a-numitul \u201eparadox al incomunicabilit\u0103\u021bii\u201d.
\nIat\u0103 acest paradox \u00een trei variante echivalente stabilite independent de Wittgenstein, Saussure \u0219i Croce [34].
\n(a) \u00cen\u021belegerea unei propozi\u021bii presupune \u00een\u021belegerea numelor care o compun; dar \u00een\u021belegerea numelor presupune \u00een\u021belegerea, dinainte, a propozi\u021biei care este compus\u0103 din aceste nume. Altfel spus: \u00een\u021belegem o propozi\u021bie doar \u00een m\u0103sura \u00een care, \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, am \u00een\u021beles-o deja (Wittgenstein).
\n(b) O varia\u021bie, oric\u00e2t de mic\u0103, \u00een patrimoniul lexical (privit ca sistem: entit\u0103\u021bi plus rela\u021bii) a doi indivizi \u2013 \u0219i astfel de varia\u021bii sunt destul de mari \u0219i frecvente \u2013 duce la concluzia c\u0103 doi indivizi vorbesc totdeauna limbi diferite deoarece, cu excep\u021bia unei suprapuneri totale a celor dou\u0103 patrimonii lexicale personale, chiar \u0219i cuvinte care par comune, gra\u021bie asem\u0103n\u0103rii fonice sau a aproprierii de denota\u021bii sunt, \u00een realitate, cuvinte cu semnifica\u021bie diferit\u0103, introduse fiind de rela\u021bii care nu coincid (Saussure).
\n(c) Orice propozi\u021bie este perfect semnificabil\u0103 prin aderarea ei univoc\u0103, impenetrabil\u0103 \u0219i, din acest motiv, incontestabil\u0103 la con\u021binutul s\u0103u. Prin aceasta, \u00eens\u0103, orice expresie se situeaz\u0103 \u00eentr-o singur\u0103tate astral\u0103. Omul vorbe\u0219te perfect, dar vorbirea sa nu are nici o umbr\u0103 de \u00een\u021belegere \u00een ceilal\u021bi oameni, \u00een m\u0103sura \u00een care \u00een\u021belegerea comport\u0103 reconstituirea, pe baza unor forme lingvistice a unui con\u021binut de g\u00e2ndire (Croce).
\nConsecin\u021bele extreme, din punctul de vedere al logicii ortodox-aristotelice, ale ”paradoxului incomunicabilit\u0103\u021bii” sunt: fie negarea sistemului limbii, deoarece nu ar exista forme ce ar putea s\u0103 alterneze \u00een acela\u0219i punct al structurii, ci ar exista doar diferite structuri de propozi\u021bii irepetabile, fie o integrare maxim\u0103 a tuturor vorbitorilor \u00eentr-un sistem \u00een care ideolectele sau limbile individuale coincid perfect, condi\u021bie \u00een care, prin realizarea unui efort minim de memorare se ajunge la un singur cuv\u00e2nt; solu\u021bie de tip ”Eug\u00e8ne Ionesco” \u00een care toat\u0103 lumea posed\u0103, cunoa\u0219te \u0219i folose\u0219te un unic fonem sau cuv\u00e2nt, indiferent de situa\u021bie.
\nSub o alt\u0103 form\u0103 \u0219i ea echivalent\u0103 cu cele trei anterioare, \u201eparadoxul incomunicabilit\u0103\u021bii\u201d apare \u00een deconstruc\u021bia lui Derrida dup\u0103 cum urmeaz\u0103.
\nInterpretarea unui text este doar un alt text care nu este el \u00eensu\u0219i o interpretare privilegiat\u0103 \u0219i care deci, la r\u00e2ndul s\u0103u, se cere a fi interpretat.
\nS\u0103 aplic\u0103m cele de mai sus tocmai la ceea ce afirm\u0103 Derrida. \u00cel lu\u0103m pe Derrida ca sus\u021bin\u00e2nd o anumit\u0103 concep\u021bie \u0219i anume c\u0103 argumenteaz\u0103 \u00eempotriva determin\u0103rii sensului. \u0218i totu\u0219i, dac\u0103 Derrida are dreptate, atunci el nu sus\u021bine nimic cu sens determinat. Atunci ce anume se presupune c\u0103 \u00een\u021belegem din ceea ce spune, dac\u0103 el nu spune nimic ca atare? Sau, ca s\u0103 formul\u0103m altfel, dat fiind c\u0103 el exprim\u0103 o anumit\u0103 concep\u021bie (cea pe care am rezumat-o), el exprim\u0103 ceva (\u00eenchidere) ce, dac\u0103 are dreptate, nu poate fi exprimat (transcenden\u021b\u0103) [35].
\nInvit cititorii s\u0103 apeleze la cartea lui Priest \u00een care sunt puse \u00een eviden\u021b\u0103 un num\u0103r extrem de mare de cazuri similare cu cele expuse anterior \u0219i care se reg\u0103sesc \u00een textele filosofice ale lui Toma D\u2019Aquino, Leibnitz, Berkeley, Kant, Hegel, Cantor, Frege, Russell \u0219i mul\u021bi al\u021bii. De asemenea, Priest extinde analiza \u0219i la g\u00e2ndirea paradoxal\u0103 a lui N\u0101g\u0101rjuna asum\u00e2nd toate aceste cazuri cu cea de a patra valoare de adev\u0103r a tetra-lemei [36].<\/p>\n
Note<\/p>\n
[1] \u00cen logic\u0103, lema este o propozi\u021bie preliminar\u0103 care trebuie demonstrat\u0103 pentru ca \u00eentreaga judecat\u0103 (din care face parte lema) s\u0103 poat\u0103 fi demonstrat\u0103. Doar dac\u0103 a fost explicat\u0103, lema devine un element \u00eentr-un vocabular \u0219tiin\u021bific sau filosofic, o premis\u0103 (teoria sau conceptul sunt asumate deoarece au fost demonstrate) pentru alte teorii.
\n[2] F. Th . Stcherbatsky, Buddhist Logic, vol. 1 and 2, New York: Dover Publications, Inc, 1962, in an unabridged and corrected republication of the work first published by the Academy of Science of the U.S.S.R., Leningrad, circa 1939.
\n[3] Aram M. Frenkian, Scepticismul Grec, Bucure\u0219ti: Paideia, 1996, p. 26.
\n[4] Satis Chandra Vidyabhusana, A History of Indian Logic, Delhi: Motilal Banarsidass Publishers Private Limited, First Edition: Calcutta, 1920, Reprint: Delhi, 1971, 1978, 1988, 2002, 648 p.
\n[5] N\u0101g\u0101rjuna, Trait\u00e9 du Milieu, Paris: Seuil, 1995, cap. XVIII.
\n[6] Apud, F. Th. Stcherbatsky, Buddhist Logic, Volume II, pp. 1-235
\n[7] Stcherbatsky, Op. cit., vol. I, pp. 76- 77.
\n[8] Kamala\u00b9ila (sec. VIII e.n.) apar\u021bine unei \u0219coli tibetane mixte, cu puternic\u0103 tent\u0103 religioas\u0103.
\nM\u0101dhyamikas-Yog\u0101c\u0101ras sau M\u0101dhyamikas-Sautr\u0101ntikas, cf. Stcherbatsky, Op. cit., volume I, pp. 76 – 77. Mai multe detalii despre concep\u021bia sa se pot g\u0103si, de exemplu, \u00een: Gyatso et all, Kindness, Clarity, and Insight, New York: Snow Lion Pub. Inc., 2001 sau \u00een Peter N. Gregory, \u201cThe Sudden\/Gradual Polarity: A Recurrent Theme in Chinese\u201d, Journal of Chinese Philosophy, vol. 9, 1982.
\n[9] Sextus Empiricus, Outline of Scepticism (lucrare cunoscut\u0103 \u00een traducerea lui A. Frenkian, la care nu am avut acces, sub titlul de Schi\u021be Pyroniene, Opere filosofice, vol. I, Editura Academiei,1965, cap. \u201eCe este scepticismul\u201d ), edited by Julia Annas (University of Arizona) and Jonathan Barnes (University of Geneva); Cambridge, New York, Melbourne, Madrid, etc.: Cambridge University Press, 2000, Book I, cap. What is concept of spekticism?, p. 4.
\n[10] Diogene Laertios, Despre vie\u021bile \u0219i doctrinele filosofilor, Bucure\u0219ti: Editura Academiei, 1963, p. 444.
\n[11] Aten\u021bie mare: Aici nu este vorba de \u201csupravie\u021buire\u201d \u00een cazul unor situa\u021bii experimentate\/cunoscute din trecut de c\u0103tre subiect, cum se arat\u0103 \u00een Mihai Nadin, \u201cAnticipation and the Brain\u201d, in Mihai Nadin (ed), Anticipation: Learning from the Past: The Russian\/Soviet Contributions to the Science of Antipation, Dallas: Texas University, January 2015, pp. 147 \u2013 175, ci de situa\u021bii absolut noi, singularit\u0103\u021bi despre care subiectul nu are cum s\u0103 \u0219tie \u0219i care nici nu se vor mai repeta vreodat\u0103, caz \u00een care numai o \u201cintui\u021bie\u201d \u00een sens larg poate anticipa \u0219i ac\u021biona.
\n[12] Aram N. Frenkian, Scepticismul grec, Bucure\u0219ti: Paideia, 1996.
\n[13] Uneori \u201dmaterialitatea\u201d este desemnat\u0103 prin substrat hyletic.
\n[14] Apud Ulrlich Bauman, Kausalit\u00e4t and qualitative empirische Sozialforschung, Waxmann M\u00fcnster; New York; Munchen; Berlin, 1998, p 87
\n[https:\/\/books.google.ro\/books?id=BpRbzrmIQ68C&pg=PA88&lpg=PA88&dq=Husserl+als+einer+Abh%C3%A4ngigkeitsbeziehung+zwifchen+Realit%C3%A4ten&source=bl&ots=GQo6OZmk0z&sig=GH66E4ZS5PaZx0sm3UX95O8acyY&hl=en&sa=X&ved=0ahUKEwiB2KGhuN7YAhVQZlAKHYPDD8wQ6AEIMjAC#v=onepage&q=Husserl%20als%20einer%20Abh%C3%A4ngigkeitsbeziehung%20zwifchen%20Realit%C3%A4ten&f=false<\/a>] [20. 01. 2018]
\n[15] Edmund Husserl, Cartesian Meditations. An Introduction to Phenomenology (1929\/1931) translated by Dorion Cairns, The Hague, Boston, London: Martinus Nijhoff Publishers, 1982, \u00a7 25.
\n[16] Edmund Husserl, Cercet\u0103ri logice II, Partea a doua (1901), traducere din german\u0103 de Cristian Ferencz-Flatz \u0219i Ion T\u0103n\u0103sescu, Bucure\u0219ti: Humanitas, 2012, Cercetarea a cincea, \u00a72, p.219, de exemplu.
\n[17] Edmund Husserl, Idei privitoare la o fenomenologie pur\u0103 \u0219i la o filozofie fenomenologic\u0103, Cartea \u00eent\u00e2i: Introducere general\u0103 \u00een fenomenologia pur\u0103, (1913), traducere din german\u0103 de Cristian Ferencz-Flatz, Bucure\u0219ti: Humanitas, 2011, p. 36.
\n[18] Immanuel Kant, Critica ra\u021biunii pure, traducere de Nicolae Bagdasar \u0219i Elena Moisuc, Bucure\u0219ti: Editura \u0218tiin\u021bific\u0103, 1969, p. 652.
\n[19] Ibid., Cartea a doua, Despre ra\u021bionamentele dialectice ale ra\u021biunii pure, pp. 307- 461.
\n[20] Husserl, Idei I, \u00a73.
\n[21] Ibid., p. 191
\n[22] Am preluat aici modul \u00een care Husserl arat\u0103 c\u0103 scopul unei teleologii (inten\u021bionalit\u0103\u021bi) a ontologiei materiale nu poate fi stabilit. \u0218i am f\u0103cut acest lucru deoarece acest mod are r\u0103d\u0103cinile \u00eentr-o ontologie obiectiv\u0103, stabilit\u0103 din afar\u0103 care, de fapt, este eideticul ideal al uneia materialit\u0103\u021bi Realit\u00e4t
\n[23] \u00cen acest context este cazul s\u0103 ne vin\u0103 \u00een minte \u201etetra-lema\u201d din Logica budist\u0103 (Scherbatski, Buddhis Logic; Tillemans J. Tom, Scripture, Logic, Language, Boston: Wisdom Publications, 1999, cap. 9. Is Buddhist Logic Non-clasical or Deviant?; Graham Priest, Dincolo de limitele g\u00e2ndirii, traducere de Dumitru Gheorghiu, Pite\u0219ti: Paralela 45, 2007, \u00a7 4.2 Inconceptibilitatea lui Dumnezeu).
\n[24] Arthur Deikman, \u201eI=Awareness\u201d, ANTIMATTERS nr. 2 (vol. 4) 2008, pp. 15 -21, citatul se afl\u0103 la paginile 15-17.
\n[25] Mihai \u0218ora, Sarea p\u0103m\u00e2ntului, Bucure\u0219ti: Humanitas, 2006.
\n[26] Husserl Idei I, pp. 231-266.
\n[27] Apud Michio Kaku, Viitorul min\u021bii umane, traducere de Constantin Dumitru-Palcus, Bucure\u0219ti: Editura Trei, 2016, pp. 594- 595.
\n[28] Alexandru Surdu, Cercet\u0103ri logico-filosofice, Bucure\u0219ti: Editura Tehnic\u0103, 2008.
\n[29] Graham Priest, Op. cit.
\n[30] A se vedea \u0219i Iancu Lucic\u0103, Dumitru Gheorghiu \u0219i Roman Chiril\u0103, Ex falso quodlibet. Studii de logic\u0103 paraconsistent\u0103, Bucure\u0219ti: Editura Tehnic\u0103, 2004
\n[31] Apud, Iancu Lucic\u0103 et all., Op. cit., p. 161.
\n[32] Graham Priest, Op. cit., p. 59
\n[33] A se vedea, de exemplu, Alain Boutout, Inventarea formelor, traducere de Florin Munteanu \u0219i Emil Bazac, Bucure\u0219ti: Nemira, 1997.
\n[34] Tullio de Mauro, Introducere \u00een semantic\u0103, traducere de Anca Giurescu, Bucure\u0219ti: Editura \u0219tiin\u021bific\u0103 \u0219i enciclopedic\u0103, 1978, Cap. II, \u00a71, Cap. IV, Cap. V .
\n[35] Graham Priest, Op. cit., pp. 356- 359.
\n[36] A se vedea \u0219i Tillemans, Op. cit.<\/p>\n