{"id":12736,"date":"2019-09-02T20:03:31","date_gmt":"2019-09-02T18:03:31","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12736"},"modified":"2019-09-02T20:03:31","modified_gmt":"2019-09-02T18:03:31","slug":"anxietate-si-clipa-la-kierkegaard","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12736","title":{"rendered":"Anxietate \u0219i clip\u0103 la Kierkegaard"},"content":{"rendered":"

(debut)<\/strong><\/span><\/p>\n

de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

Tratarea sistematic\u0103 a anxiet\u0103\u021bii \u00eencepe \u00een anul 1844, odat\u0103 cu lucrarea lui S\u00f8ren Kierkegaard numit\u0103 Conceptul de anxietate<\/em>. Influen\u021ba g\u00e2ndirii sale va fi vizibil\u0103 odat\u0103 cu lucrarea capital\u0103 a lui Martin Heidegger, Sein und Zeit<\/em>, \u00een care acesta preia distinc\u021bia kierkegaardian\u0103 \u00eentre anxietate \u0219i fric\u0103 pe care o \u00a0vom aborda \u00een continuare. Anxietatea este o problem\u0103 de asemenea tratat\u0103 \u0219i de psihologi, psihologia existen\u021bial\u0103 \u0219i psihanaliza fiind influen\u021bate direct tot de Kierkegaard[1]<\/a>.<\/p>\n

Un alt concept asupra c\u0103ruia voi st\u0103rui\u00a0 \u00een acest articol este cel de clip\u0103, mai exact clipa tot \u00een concep\u021bia kierkegaardian\u0103. Scopul acestor r\u00e2nduri este acela de a eviden\u021bia leg\u0103tura dintre anxietate \u0219i clip\u0103, acestea fiind posibile datorit\u0103 faptului c\u0103 noi, afirm\u0103 Kierkegaard, suntem o sintez\u0103 de trup \u0219i suflet, purtat\u0103 de spirit.<\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te cauza \u00a0anxiet\u0103\u021bii, Kierkegaard consider\u0103 c\u0103 nimicul este de vin\u0103, prin urmare avem o anxietate de nimic, ergo anxietatea nu are un obiect determinat precum frica. Filosoful ne aten\u021bioneaz\u0103 c\u0103 frica se refer\u0103 la un lucru anume definit, \u00een timp ce anxietatea este realitatea libert\u0103\u021bii ca posibilitate a posibilit\u0103\u021bii[2]<\/a>. Voi \u00eencerca s\u0103 explic cea din urm\u0103 sintagm\u0103 print-un exemplu pe care autorul \u00eel ofer\u0103. Aceast\u0103 libertate a posibilit\u0103\u021bii se refer\u0103 la faptul c\u0103 noi resim\u021bim anxietatea c\u00e2nd ne afl\u0103m \u00eentr-o dilem\u0103 existen\u021bial\u0103 \u00een care alegerea este decisiv\u0103 (ca \u00een cazul lui Adam). Prin urmare, atunci c\u00e2nd este nevoie de o decizie exact\u0103 \u0219i avem alternative la fel de tentante din care putem alege, resim\u021bim anxietatea.<\/p>\n

Anxietatea este o antipatie simpatic\u0103 \u0219i o simpatie antipatic\u0103, limba vorbit\u0103, sus\u021bine filosoful, \u00eent\u0103re\u0219te perfect aceast\u0103 defini\u021bie, de exemplu c\u00e2nd ne referim la \u00a0o anxietate dulce, dulce nelini\u0219te, o ciudat\u0103 anxietate sau o anxietate timid\u0103[3]<\/a>. \u00cen acest context, filosoful subliniaz\u0103, \u00a0din nou,\u00a0 caracterul dual al anxiet\u0103\u021bii, aceasta din urm\u0103 prezent\u00e2ndu-ne emo\u021bii care intr\u0103 \u00een contradic\u021bie.<\/p>\n

\u00cen primul r\u00e2nd, anxietatea instituit\u0103 \u00een nevinov\u0103\u021bie nu este un fel de vin\u0103. \u00cen al doilea r\u00e2nd, nu este nici o povar\u0103 ap\u0103s\u0103toare, un fel de suferin\u021b\u0103 care s\u0103 nu poat\u0103 fi adus\u0103 la unison cu beatitudinea nevinov\u0103\u021biei. Dac\u0103 urm\u0103rim copiii, de exemplu, vom \u00eent\u00e2lni la ei aceast\u0103 anxietate care se manifest\u0103, mai precis, ca o c\u0103utare a aventurosului, a monstruosului, a enigmaticului etc. \u00cen schimb, anxietatea nu se \u00eent\u00e2lne\u0219te la animale, unde putem vorbi doar de fric\u0103 \u00een fa\u021ba pr\u0103d\u0103torului, de exemplu.<\/p>\n

\u00a0Cu c\u00e2t mai pu\u021bin spirit, cu at\u00e2t mai pu\u021bin\u0103 anxietate[4]<\/a>. Afirma\u021bia din urm\u0103 voi \u00eencerca s\u0103 o interpretez \u00eentr-o manier\u0103 psihanalitic\u0103 \u0219i anume folosindu-m\u0103 de no\u021biunea de incon\u0219tient. Putem asem\u0103na spiritul de care vorbe\u0219te Kierkegaard cu con\u0219tiin\u021ba \u0219i atunci putem afirma c\u0103, \u00a0cu c\u00e2t suntem mai incon\u0219tien\u021bi cu at\u00e2t resim\u021bim mai pu\u021bin anxietatea. Argumentul acesta poate fi \u00eent\u0103rit de o alt\u0103 afirma\u021bie a lui Kierkegaard, din Boala de moarte<\/em>[5]<\/a>, o alt\u0103 lucrare psihologic\u0103 a acestuia, \u00een care sus\u021bine c\u0103 disperarea este direct propor\u021bional\u0103 cu nivelul con\u0219tiin\u021bei. El afirm\u0103, de asemenea, tot \u00een aceea\u0219i lucrare, c\u0103 disperarea incon\u0219tient\u0103 e cea mai pu\u021bin dureroas\u0103.<\/p>\n

Anxietatea este at\u00e2t de esen\u021bial\u0103 pentru copil, \u00eenc\u00e2t nici nu s-ar putea concepe s\u0103 se lipseasc\u0103 de ea, fiindc\u0103 de\u0219i \u00eei produce nelini\u0219te, \u00eel atrage totu\u0219i \u00een dulcea-i \u00eembr\u0103\u021bi\u0219are<\/em>. Anxietatea aceasta exist\u0103 la toate na\u021biile unde copil\u0103rescul s-a p\u0103strat ca visare a spiritului, fiind cu at\u00e2t mai prodund\u0103 cu c\u00e2t mai profund\u0103 este \u0219i na\u021bia[6]<\/a>.<\/p>\n

Omul este o sintez\u0103 de sufletesc \u0219i trupesc. Dar o sintez\u0103 este de neconceput f\u0103r\u0103 ca ambele p\u0103r\u021bi s\u0103 se uneasc\u0103 \u00eentr-un ter\u021b, acest ter\u021b fiind spiritul. Observ\u0103m c\u0103 aceea\u0219i defini\u021bie a omului va fi preluat\u0103 \u0219i \u00een Boala de moarte<\/em>. Omul \u00een stare de nevinov\u0103\u021bie nu este un simplu animal, s\u0103 fi fost animal doar pentru o clip\u0103 din via\u021ba lui, el n-ar fi ajuns om \u00een veci. Spiritul este deci prezent, dar ca nemijlocit, vis\u00e2nd. Iar dac\u0103 este prezent, este \u00eens\u0103, \u00eentr-un fel, o putere inamic\u0103 deoarece deranjeaz\u0103 mereu rela\u021bia dintre suflet \u0219i trup. Pe de alt\u0103 parte, el este o putere prietenoas\u0103, dorind tocmai s\u0103 constituie rela\u021bia. Spiritul se raporteaz\u0103 la om ca anxietate. Omul nu poate fugi de anxietate, fiindc\u0103 o iube\u0219te[7]<\/a>.<\/p>\n

Interdic\u021bia \u00eel face pe om anxios, fiindc\u0103 aceasta de\u0219teapt\u0103 \u00een el posibilitatea libert\u0103\u021bii, din nou simptomatic pentru aceast\u0103 afirma\u021bie fiind cazul lui Adam. Ceea ce a trecut pe l\u00e2ng\u0103 nevinov\u0103\u021bie ca un nimic al anxiet\u0103\u021bii, a p\u0103truns acum \u00een el, tot ca nimic, ca \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103toare posibilitate de a putea. Dac\u0103 spunem c\u0103 interdic\u021bia treze\u0219te dorin\u021ba, vom zice c\u0103 \u0219i cuv\u00e2ntul pedepsei treze\u0219te o imagine \u00eenfrico\u0219\u0103toare. Nevinov\u0103\u021bia dus\u0103 la maximum este aceea \u00een care este anxioas\u0103 fa\u021b\u0103 de lucrul interzis \u0219i de pedeaps\u0103. Nu este vinovat\u0103, \u0219i totu\u0219i este anxioas\u0103, ca \u0219i cum ar fi fost pierdut\u0103[8]<\/a>. Adam \u0219i Eva nu sunt altceva dec\u00e2t o repetare numeric\u0103, iar mitul face ca lucrurile interioare s\u0103 aib\u0103 loc \u00een exterior. Kierkegaard afirm\u0103 c\u0103 anxietatea \u00eei este mai proprie femeii dec\u00e2t b\u0103rbatului, iar p\u0103catul p\u0103trunde (\u00een lume) prin saltul calitativ al individului[9]<\/a>.<\/p>\n

Dac\u0103 omul n-ar fi o sintez\u0103 de suflet \u0219i trup, purtat\u0103 de spirit, atunci sexualitatea n-ar fi intrat \u00een veci pe lume, odat\u0103 cu p\u0103c\u0103to\u0219enia. \u00cen starea de nevinov\u0103\u021bie, Adam ca spirit, era un spirit vis\u0103tor. Sinteza nu este deci real\u0103, elementul de leg\u0103tur\u0103 fiind tocmai spiritul, or acesta nu fusese \u00eenc\u0103 \u00eensu\u0219it ca spirit. \u00cen clipa \u00een care spiritul se instituie pe sine, el instituie \u0219i sinteza, pentru a institui \u00eens\u0103 sinteza el trebuie s-o penetreze \u00eent\u00e2i divizind-o, or culmea senzorialului este tocmai sexualul. Aceast\u0103 culme poate fi atins\u0103 de om doar \u00een clipa \u00een care spiritul devine real. \u00cenainte de acest moment, de\u0219i nu este animal, el nici om nu este. \u00cen clipa \u00een care devine om, el devine a\u0219a ceva deoarece el este, \u00een acela\u0219i timp, \u0219i animal. P\u0103c\u0103to\u0219enia nu este deci, \u00een nici un caz, senzorialul. F\u0103r\u0103 p\u0103cat \u00eens\u0103 nu avem nici sexualitate, iar f\u0103r\u0103 sexualitate nici istorie. Abia prin sexualitate este sinteza instituit\u0103 drept contradic\u021bie \u0219i \u00een acela\u0219i timp, drept sarcin\u0103, a c\u0103rei istorie \u00eencepe \u00een aceast\u0103 clip\u0103[10]<\/a>.<\/p>\n

Filosoful danez afirm\u0103 c\u0103 odat\u0103 cu p\u0103c\u0103to\u0219enia a fost instituit\u0103 \u0219i sexualitatea. \u00cen aceea\u0219i clip\u0103 \u00eencepe \u0219i istoria neamului. Consecin\u021ba p\u0103catului str\u0103mo\u0219esc la ins este anxietatea, care difer\u0103 de cea a lui Adam numai cantitativ. \u00cen stare de nevinov\u0103\u021bie, care ar putea s\u0103 fie prezent\u0103 \u0219i la omul de mai t\u00e2rziu, p\u0103catul str\u0103mo\u0219esc trebuie s\u0103 posede ambiguitatea dialectic\u0103 din care s\u0103 izbucneasc\u0103, \u00een saltul calitativ, vina. Pe scurt, p\u0103catul str\u0103mo\u0219esc duce la vin\u0103, concept studiat de Kierkegaard \u00een diferite lucr\u0103ri. La individul de mai t\u00e2rziu anxietatea ar putea fi \u00eens\u0103 mai reflectat\u0103 dec\u00e2t la Adam, deoarece sporul cantitativ acumulat de neam se face acum resim\u021bit la el. Anxietatea nu devine \u00eens\u0103 nici acum, cum n-a devenit nici \u00eenainte, o imperfec\u021biune omeneasc\u0103. Din contr\u0103, am putea spune c\u0103, cu c\u00e2t mai primar (aproape de origini) este omul, cu at\u00e2t mai profund\u0103 este \u0219i anxietatea, deoarece condi\u021bia p\u0103c\u0103to\u0219eniei presupus\u0103 de via\u021ba lui individual\u0103 trebuie \u00eensu\u0219it\u0103[11]<\/a>. Observ\u0103m c\u0103 autorul sus\u021bine c\u0103 o mai mare apropiere de origini provoac\u0103 o mai mare anxietate.<\/p>\n

Autorul sus\u021bine c\u0103 exist\u0103 \u0219i oameni care nu \u00eencearc\u0103 nici un fel de anxietate, dup\u0103 cum nici Adam n-ar fi sim\u021bit nimic, dac\u0103 ar fi fost un simplu animal[12]<\/a>. Din nou,\u00a0 se sus\u021bine opinia conform c\u0103reia cu c\u00e2t ne imers\u0103m mai mult \u00een incon\u0219tien\u021b\u0103, anxietatea este tot mai\u00a0 pu\u021bin acut\u0103. P\u0103catul a p\u0103truns \u00een anxietate, purt\u00e2nd \u00eens\u0103 cu el, \u00eenc\u0103 o dat\u0103, anxietatea. Abia \u00een clipa \u00een care m\u00e2ntuirea este cu adev\u0103rat instituit\u0103, abia atunci este biruit\u0103 anxietatea[13]<\/a>. Putem vorbi \u00een cazul vinov\u0103\u021biei \u0219i de o anxietate de sine \u00eensu\u0219i, observ\u0103 Kierkegaard[14]<\/a>.<\/p>\n

Anxietatea \u00eenseamn\u0103 deci dou\u0103 lucruri: anxietatea \u00een care individul instituie p\u0103catul prin saltul calitativ, \u0219i anxietatea care a p\u0103truns \u0219i p\u0103trunde \u00eempreuna cu p\u0103catul \u0219i care, p\u0103trunde \u00een lume cantitativ ori de c\u00e2te ori un individ instituie p\u0103catul[15]<\/a>.<\/p>\n

S\u00f8ren Kierkegaard sesizeaz\u0103, de asemenea, \u00a0distinc\u021bia dintre anxietatea subiectiv\u0103 \u0219i cea obiectiv\u0103. Prima se refer\u0103 la anxietatea instituit\u0103 la individ, fiind consecin\u021ba p\u0103catului acestuia, iar cea de a doua se refer\u0103 la reflexul p\u0103c\u0103to\u0219eniei genera\u021biei asupra \u00eentregii lumi[16]<\/a>. Anxietatea obiectiv\u0103 mai poate fi definit\u0103 drept venirea p\u0103catului \u00een lume asupra crea\u021biei \u00een genere[17]<\/a>. Anxietatea subiectiv\u0103 se aplic\u0103, prin urmare, asupra individului, \u00een timp ce cea obiectiv\u0103 asupra \u00eentregii crea\u021bii.<\/p>\n

Autorul sus\u021bine chiar c\u0103 anxietatea poate fi expresia dorului, iar anxietatea obiectiv\u0103 din natur\u0103 \u0219i anxietatea subiectiv\u0103 la individ, se disting \u0219i prin faptul c\u0103 cea din urm\u0103 con\u021bine un mai mult, iar prima un mai pu\u021bin dec\u00e2t anxietatea lui Adam[18]<\/a>.<\/p>\n

Cu c\u00e2t avem curajul s\u0103 instituim o anxietate mai reflectat\u0103, cu at\u00e2t mai u\u0219or pare a se preschimba \u00een vin\u0103. Vina, care erupe \u00een anxietate prin saltul calitativ, continu\u0103 s\u0103 fie la fel de imputabil\u0103 ca aceea a lui Adam, iar anxietatea la fel de ambigu\u0103[19]<\/a>.<\/p>\n

Anxietatea poate fi asem\u0103nat\u0103 cu ame\u021beala. Cel al c\u0103rui ochi ajunge s\u0103 priveasc\u0103-n jos \u00een h\u0103ul c\u0103scat, ame\u021be\u0219te. Anxietatea este ame\u021beala libert\u0103\u021bii, care survine c\u00e2nd spiritul vrea s\u0103 instituie sinteza, la care libertatea scruteaz\u0103-n jos \u00een propria-i posibilitate, ag\u0103\u021b\u00e2ndu-se de finit \u0219i \u021bin\u00e2ndu-se de el. \u00cen aceast\u0103 ame\u021beal\u0103 se pr\u0103bu\u0219e\u0219te libertatea. Iar c\u00e2nd libertatea se ridic\u0103 din nou \u00een picioare \u00ee\u0219i d\u0103 seama c\u0103 este vinovat\u0103[20]<\/a>.<\/p>\n

Anxietatea este \u0219i o sl\u0103biciune femeiasc\u0103, \u00een care libertatea le\u0219in\u0103. Din punct de vedere psihologic, c\u0103derea \u00een p\u0103cat are loc \u00eentotdeauna \u00eentr-o stare de sf\u00e2r\u0219eal\u0103, anxietatea fiind, totodat\u0103, lucrul cel mai egoist (centrat \u00een sine) \u0219i nici o expresie concret\u0103 a libert\u0103\u021bii nu este at\u00e2t de egoist\u0103 ca posibilitate oric\u0103rei concretiz\u0103ri. Egoismul nem\u0103rginit al posibilit\u0103\u021bii ispite\u0219te nu sub forma unei alegeri, ci provoc\u00e2nd anxietate[21]<\/a>.<\/p>\n

Insul instituite el \u00eensu\u0219i p\u0103catul prin saltul calitativ, iar nimicul anxiet\u0103\u021bii este\u00a0 un complex de presim\u021biri care se reflect\u0103 \u00een ele \u00eensele, apropriindu-se din ce \u00een ce mai mult de individ, chiar dac\u0103 pentru anxietate, ele, \u00een esen\u021b\u0103 nu semnific\u0103 nici de data aceasta nimic[22]<\/a>.<\/p>\n

Prin p\u0103cat,\u00a0 senzorialul a devenit p\u0103c\u0103to\u0219enie, sus\u021bine filosoful[23]<\/a>. De asemenea, dac\u0103 o parte a sintezei (de suflet \u0219i trup, c\u0103reia i se adaug\u0103 spiritul) con\u021bine un mai mult, una dintre consecin\u021be va fi c\u0103, de \u00eendat\u0103 ce spiritul este instituit, scindarea se ad\u00e2nce\u0219te \u0219i mai mult iar anxietatea va avea mai mult\u0103 libertate de ac\u021biune \u00een posibilitatea libert\u0103\u021bii[24]<\/a>. Propor\u021biei de senzorial \u00eei corespunde cea de anxietate, prin urmare, cu c\u00e2t cre\u0219te senzorialul, cu at\u00e2t cre\u0219te \u0219i anxietatea. Femeia este mai anxioas\u0103 dec\u00e2t b\u0103rbatul, sus\u021bine Kierkegaard[25]<\/a>.<\/p>\n

Sexualul \u00een sine nu este p\u0103c\u0103to\u0219enie. Necunoa\u0219terea lui propriu-zis\u0103, dac\u0103 aceasta este s\u0103 fie esen\u021bialmente prezent\u0103, \u00eei este ursit\u0103 numai animalului, de accea \u0219i este robul instinctului orb \u0219i ac\u021bioneaz\u0103 orbe\u0219te. O necunoa\u0219tere care este, \u00een acela\u0219i timp, ne\u0219tiin\u021b\u0103 de ceea-ce-nu-este, este necunoa\u0219terea, ne\u0219tiin\u021ba copilului. Nevinov\u0103\u021bia este o cunoa\u0219tere ce denot\u0103 ne\u0219tiin\u021b\u0103. Deosebirea dintre aceasta \u0219i ne\u0219tiin\u021ba (ignoran\u021ba) moral\u0103 este u\u0219or de depistat, nevinov\u0103\u021bia fiind determinat\u0103 \u00een direc\u021bia unei cunoa\u0219teri. O dat\u0103 cu ne\u0219tiin\u021ba mai \u00eencepe o \u0219tiin\u021b\u0103, a c\u0103rei prim\u0103 caracteristic\u0103 este ne\u0219tiin\u021ba. Aceste este conceptul de pudoare. \u00cen pudoare exist\u0103 o anxietate, deoarece spiritul se afl\u0103 pe piscul extrem al diferen\u021bei sintezei, ceea ce \u00eenseamn\u0103 c\u0103 spiritul nu este determinat doar ca trup, ci ca trup cu o diferen\u021b\u0103 generic\u0103 (de gen)[26]<\/a>.A\u0219a cum anxietatea este instituit\u0103 \u00een pudoare, la fel este ea prezent\u0103 \u00een orice pl\u0103cere erotic\u0103[27]<\/a>.<\/p>\n

Kierkegaard abordeaz\u0103 \u0219i problema conceperii, analiz\u00e2nd anxietatea pe care o are femeia la na\u0219tere. Este demn de men\u021bionat c\u0103 Sigmund Freud sus\u021bine \u0219i el c\u0103 na\u0219terea este un act anxios, nu at\u00e2t pentru mam\u0103, c\u00e2t pentru copil, desprinderea de mam\u0103 fiind primul moment \u00een care bebelu\u0219ul resimte anxietate. \u00cen clipa conceperii, afirm\u0103 filosoful danez, spiritul se afl\u0103 c\u00e2t se poate de departe, din care motiv \u0219i anxietatea este cea mai mare. \u00cen aceast\u0103 anxietate ia fiin\u021b\u0103 noul individ. \u00cen clipa na\u0219terii, anxietatea femeii culmineaz\u0103 pentru a doua oar\u0103; or tocmai \u00een aceast\u0103 clip\u0103 vine pe lume noul individ. Femeia care na\u0219tere este prin urmare anxioas\u0103. La na\u0219tere, femeia se g\u0103se\u0219te din nou \u00een punctul cel mai \u00eendep\u0103rtat al \u00a0uneia dintre extremele sintezei, la care spiritul se cutremur\u0103, deoarece \u00een aceast\u0103 clip\u0103 el nu mai are nici un \u021bel, este ca \u0219i suspendat. Anxietatea este \u00eens\u0103 expresia des\u0103v\u00e2r\u0219irii naturii omene\u0219ti, pentru care na\u0219terea u\u0219oar\u0103 de care au parte animalele \u00ee\u0219i are analogia \u00a0numai la popoarele primitive[28]<\/a>.<\/p>\n

Cu c\u00e2t mai mult\u0103 anxietate, cu at\u00e2t mai mult\u0103 sensibilitate senzorial\u0103[29]<\/a>. Individul devine vinovat nu din anxietatea de a deveni vinovat, ci de a fi considerat vinovat[30]<\/a>. Senzorialul nu este p\u0103c\u0103to\u0219enie. \u00cen nevinov\u0103\u021bie, senzorialul nu este p\u0103c\u0103to\u0219enie, dar este prezent.\u00a0 Diferen\u021ba generic\u0103 este instituit\u0103 \u00een nevinov\u0103\u021bie, nefiind \u00eens\u0103 instituit\u0103 ca atare. Abia \u00een clipa \u00een care p\u0103catul este instituit e instituit\u0103 \u0219i diferen\u021ba generic\u0103 sub forma pornirii impulsului[31]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen ceea ce prive\u0219te conceptul de clip\u0103, Kierkegaard afirm\u0103 \u00een capitolul privitor la anxietate c\u0103 p\u0103catul este absen\u021ba con\u0219tiin\u021bei p\u0103catului, c\u0103 anxietatea este deci clipa \u00een via\u021ba individual\u0103[32]<\/a>. Omul este o sintez\u0103 de suflet \u0219i trup, fiind \u00een acela\u0219i timp \u0219i o sintez\u0103 de vremelnicie \u0219i ve\u0219nicie[33]<\/a>. Vom vedea c\u0103 tocmai \u00a0acest ter\u021b, punct \u00een care se \u00eent\u00e2lne\u0219te vremelnicia \u0219i ve\u0219nicia, este clipa.<\/p>\n

Dac\u0103 timpul este definit drept o succesiune infinit\u0103, la fel de firesc pare s\u0103-l definim, ne spune filosoful danez, drept prezent, trecut \u0219i viitor. Kierkegaard afirm\u0103 \u00a0c\u0103 distinc\u021bia este, de fapt, nejust\u0103, dac\u0103 suntem de p\u0103rere c\u0103 ar fi inerent\u0103 timpului \u00een sine, ea ap\u0103r\u00e2nd doar prin raportarea timpului la ve\u0219nicie \u0219i la reflectarea ve\u0219niciei \u00een el. Dac\u0103 am putea g\u0103si un punct de sprijin \u00een nesf\u00e2r\u0219ita succesiune a timpului, anume un prezent care s\u0103-l divid\u0103, diviziunea ar fi c\u00e2t se poate de just\u0103. Dar tocmai fiindc\u0103 fiecare moment, ca sum\u0103 de momente, e un proces, asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nici un moment nu este prezent \u0219i c\u0103, \u00een felul acesta, timpul nu are nici prezent, nici trecut, nici viitor. Iar dac\u0103 suntem de p\u0103rere c\u0103 aceast\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bire poate fi men\u021binut\u0103, aceasta se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 am spa\u021biat un moment, prin care \u00eens\u0103 am oprit succesiunea infinit\u0103. Chiar \u0219i \u00a0pentru imagina\u021bie, succesiunea infinit\u0103 a timpului nu este dec\u00e2t un prezent infinit lipsit de con\u021binut[34]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen concep\u021bia \u00a0autorului, ve\u0219nicia este tocmai prezentul. G\u00e2ndit\u0103, ve\u0219nicia este prezentul ca succesiune anulat\u0103 (timpul fusese succesiunea care trece). Pentru \u00eenchipuire e un mers \u00eenainte, care \u00eens\u0103 nu se urne\u0219te din loc, ve\u0219nicia fiind (pentru ea) un prezent infinit plin de con\u021binut. Prezentul fiind instituit ca succesiune anulat\u0103, \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nici \u00een ve\u0219nicie nu va exista nici o departajare a trecutului de viitor[35]<\/a>.<\/p>\n

Timpul reprezint\u0103, deci, succesiunea infinit\u0103; via\u021ba \u00een timp \u0219i doar a timpului nu are nici un prezent. Uneori pentru a defini via\u021ba sim\u021burilor se spune, ce-i drept, c\u0103 are loc \u00een clip\u0103 \u0219i numai \u00een clip\u0103. Prin care clip\u0103 se \u00een\u021belege deci acea abstragere de la ve\u0219nicie care, dac\u0103 ar fi s\u0103 fie prezentul, este o parodie a acestuia. Prezentul e ve\u0219nicia, sau, mai bine-zis, ve\u0219nicia e prezentul, iar prezentul e \u00eemplinirea vremii[36]<\/a>.<\/p>\n

Clipa desemneaz\u0103 prezentul ca pe ceva care nu are nici trecut \u0219i nici viitor; tocmai \u00een aceasta \u00a0const\u0103 \u0219i nedes\u0103v\u00e2r\u0219irea vie\u021bii sim\u021burilor. Ve\u0219nicia desemneaz\u0103 \u0219i ea prezentul, care nu are nici trecut \u0219i nici viitor. \u00cen aceasta const\u0103 \u0219i des\u0103v\u00e2r\u0219irea ve\u0219niciei[37]<\/a>.<\/p>\n

Dac\u0103 am vrea acum s\u0103 ne folosim de clip\u0103 pentru a defini timpul \u0219i s\u0103 afirm\u0103m c\u0103 aceasta \u00a0desemneaz\u0103 excluderea pur abstracta a trecutului \u0219i viitorului, iar \u00een felul acesta \u0219i a prezentului, atunci clipa tocmai c\u0103 nu va mai fi prezentul, deoarece intermediarul dintre trecut \u0219i viitor nu exist\u0103 deloc. Se observ\u0103, deci, cum clipa este nu numai o categorie temporal\u0103 (menirea timpului fiind doar s\u0103 treac\u0103, s\u0103 se scurg\u0103); astfel c\u0103 timpul, dac\u0103 ar fi s\u0103 fie determinat de vreauna dintre \u00a0categoriile revelate \u00een timp, ar fi timp trecut. Dac\u0103 dimpotriv\u0103, timpul \u0219i ve\u0219nicia ar fi s\u0103 se ating\u0103 reciproc, aceasta ar trebui s\u0103 aib\u0103 loc \u00een clip\u0103[38]<\/a>.<\/p>\n

O clip\u0103 este o indica\u021bie a timpului, a timpului atins de ve\u0219nicie. Clipa este \u00een rela\u021bie cu categoria de invizibil[39]<\/a>. Astfel \u00een\u021beleas\u0103 clipa nu mai este, de fapt, atomul timpului, ci atomul ve\u0219niciei. Prin aceast\u0103 expresie, filosoful danez dore\u0219te s\u0103 sublinieze caracterul infinitezimal al clipei \u00een raport cu eternul, clipa fiind totu\u0219i o parte component\u0103 a ve\u0219niciei, chiar dac\u0103 r\u0103m\u00e2ne \u00een stadiul de atom. Clipa este prima reflectare \u00een timp a ve\u0219niciei, prima \u00a0ei \u00eencercare de a opri, \u00eentr-un fel, timpul[40]<\/a>. Acesta e motivul, afirm\u0103 Kierkegaard, pentru care elenismul nu a \u00een\u021beles clipa, chiar dac\u0103 grecii au priceput atomul ve\u0219niciei; ce ei nu puteau pricepe a fost c\u0103 acesta era clipa, pe care ei nu o defineau c\u0103tre \u00eenainte, ci \u00eenapoi, deoarece la greci atomul ve\u0219niciei era \u00een esen\u021b\u0103 ve\u0219nicia, nef\u0103c\u00e2nd \u00een felul acesta dreptate nici timpului, nici ve\u0219niciei[41]<\/a>.<\/p>\n

Sinteza vremelniciei \u0219i a ve\u0219niciei nu reprezint\u0103 o alt\u0103 sintez\u0103, ci expresia celei dint\u00e2i, a sufletului \u0219i a trupului, purtat\u0103 de spirit. De \u00eendat\u0103 ce spiritul este insituit, iat\u0103 \u0219i clipa. De accea omului i se poate repro\u0219a, pe bun\u0103 dreptate, c\u0103 tr\u0103ie\u0219te numai \u00een clip\u0103, lucru care are loc doar datorit\u0103 unei abstrageri arbitrare. Natura nu tr\u0103ie\u0219te\/exist\u0103 \u00een clip\u0103[42]<\/a>.<\/p>\n

Situa\u021bie a aceea\u0219i, at\u00e2t \u00een ce prive\u0219te vremelnicia c\u00e2t \u0219i senzorialul; vremelnicia p\u0103r\u00e2nd \u0219i mai imperfect\u0103, iar clipa \u0219i mai insignifiant\u0103 dec\u00e2t aparenta tr\u0103inicie temporal\u0103 a naturii. Lucrurile stau \u00eens\u0103 tocmai invers. Siguran\u021ba tr\u0103iniciei naturii dator\u00e2ndu-se faptului c\u0103, pentru ea, timpul nu are nici un fel de semnifica\u021bie. Istoria \u00eencepe abia prin clip\u0103. Sensibilitatea senzorial\u0103 a omului este instituit\u0103 ca p\u0103c\u0103to\u0219enie prin p\u0103cat, fiind deci inferioar\u0103 celei a animalului, deoarece tocmai aici \u00eencepe \u0219i ceea ce este mai elevat, \u0219i anume spiritul[43]<\/a>.<\/p>\n

Clipa este acea ambiguitate \u00een care timpul \u0219i ve\u0219nicul se ating unul pe altul, instituind \u00een felul acesta conceptul de vremelnicie, unde timpul \u00eentretaie mereu ve\u0219nicia, iar ve\u0219nicia \u00eentrep\u0103trunde mereu timpul. Abia acum, dob\u00e2nde\u0219te \u00een\u021beles diviziunea de mai sus: timp prezent, timp trecut \u0219i timp viitor[44]<\/a>.<\/p>\n

Viitorul \u00eenseamn\u0103 mai mult dec\u00e2t prezentul \u0219i trecutul, el fiind, \u00eentr-un anumit sens, totul, iar trecutul fiind doar o parte din acesta, viitorul put\u00e2nd s\u0103 \u00eensemne totul. Aceasta se datoreaz\u0103 faptului c\u0103 ve\u0219nicia \u00eenseamn\u0103 \u00een primul r\u00e2nd viitorul, sau c\u0103 viitorul este acel incognito \u00een care ve\u0219nicia, de\u0219i incomensurabil\u0103 \u00een timp, \u00ee\u0219i p\u0103streaz\u0103 totu\u0219i leg\u0103tura cu timpul. Neav\u00e2nd conceptul de ve\u0219nicie, \u00een sensul ei ad\u00e2nc, grecii n-au avut nici conceptul de viitor. Asta nu \u00eenseamn\u0103 \u00eens\u0103 c\u0103 putem repro\u0219a vie\u021bii grecilor c\u0103 s-ar fi pierdut \u00een clip\u0103, \u0219i nici c\u0103 ar fi fost pierdut\u0103 nu putem zice, deoarece, lipsindu-le categoria de spirit, vremelnicia era conceput\u0103 de c\u0103tre ei la fel de naiv ca senzorialul, consider\u0103 Kierkegaard[45]<\/a>.<\/p>\n

Clipa \u0219i viitorul instituie, la r\u00e2ndul lor, trecutul. Dac\u0103 nu avem clipa, ve\u0219nicia apare atunci dinapoi, ca trecut. Dac\u0103 \u00eens\u0103 clipa este instituit\u0103, dar numai ca diviziune, atunci viitorul este ve\u0219nicie. Iar dac\u0103 clipa este instituit\u0103, la fel este \u0219i ve\u0219nicia, precum \u0219i viitorul, care apare din nou ca trecut[46]<\/a>.<\/p>\n

Nu putem avea trecutul de unul singur, ci numai \u00een simpl\u0103 continuitate cu viitorul. Nu putem avea viitorul de unul singur, ci \u00een simpl\u0103 continuitate cu prezentul. Spiritul \u00eens\u0103 este ve\u0219nicia, astfel \u00eenc\u00e2t aceasta exist\u0103 abia c\u00e2nd spiritul instituie at\u00e2t prima c\u00e2t \u0219i cea de-a doua sintez\u0103 a vremelniciei \u0219i ve\u0219niciei. At\u00e2ta timp c\u00e2t ve\u0219nicia nu este instituit\u0103, nu exist\u0103 nici clipa, sau este doar o diviziune. De aceea ve\u0219nicia se arat\u0103 ca viitor, acesta fiind, dup\u0103 cum s-a mai spus, prima expresie a ve\u0219niciei, incognito-ul acesteia[47]<\/a>.<\/p>\n

Viitorul pare a fi anticipat de trecut, ori de anxietate fa\u021b\u0103 de pierderea posibilit\u0103\u021bii, \u00eenainte ca ea s\u0103 fi fost. Posibilul corespunde \u00eentru totul viitorului. Pentru libertate posibilul este viitorul, iar pentru timp viitorul este posibilul. Am\u00e2ndurora le corespunde, \u00een via\u021ba individual\u0103, anxietatea. De accea un limbaj precis \u0219i corect asociaz\u0103 anxietatea cu viitorul[48]<\/a>.<\/p>\n

\u00cen clipa \u00een care p\u0103catul este instituit, vremelnicia este p\u0103c\u0103to\u0219enie. De aceea p\u0103c\u0103tuie\u0219te cel care tr\u0103ie\u0219te doar \u00een clip\u0103, ca \u00een ceva abstras din ve\u0219nicie. Dac\u0103 Adam nu ar fi p\u0103c\u0103tuit, ar fi p\u0103\u0219it \u00een aceea\u0219i clip\u0103 \u00een ve\u0219nicie. Pe de alt\u0103 parte, de \u00eendat\u0103 ce p\u0103catul este instituit, nu mai are nici un rost s\u0103 vrei s\u0103 te abstragi de la vremelnicie, la fel cum nu are rost s\u0103 te abstragi nici de la senzorial[49]<\/a>.<\/p>\n

Martin Heidegger simte nevoie s\u0103 fac\u0103 distinc\u021bia fenomenologic\u0103 dintre fric\u0103 \u0219i anxietate, dar fiindc\u0103, de obicei, numim fric\u0103 ce este angoas\u0103 \u0219i angoas\u0103 ce este fric\u0103[50]<\/a>. Frica are tot timpul un obiect determinat, mereu ne e fric\u0103 de ceva, \u00een timp ce angoasa se angoaseaz\u0103 de faptul-de-a-fi-\u00een-lume. Lucrul \u00een fa\u021ba c\u0103ruia survine angoasa nu este o fiin\u021bare intramundan\u0103, ne spune filosoful german, ci este ceva nedeterminat. Nimic din ceea ce, \u00een interiorul lumii, este simplu-prezent sau se afl\u0103 la-\u00eendem\u00een\u0103 nu func\u0163ioneaz\u0103 \u00een calitate de lucru de care angoasa se angoaseaz\u0103[51]<\/a>. Angoasa nu \u201evede\u201d un \u201eaici\u201d sau un \u201eacolo\u201d determinate, din care amenin\u0163\u0103torul s\u0103 se apropie. Mai mult, angoasa \u201enu \u015ftie\u201d ce anume este lucrul de care ea se angoaseaz\u0103. Un argument \u00een favoarea faptului ca angoasa e o angoas\u0103 de nimic \u00eel constituie faptul c\u0103 dup\u0103 experien\u021ba acesteia afirm\u0103m c\u0103tre un apropiat c\u0103 \u201eah, nu a fost nimic\u201d[52]<\/a>.<\/p>\n

Faptul-de-a-se-angoasa deschide \u00een chip originar \u015fi direct lumea ca lume. Angoasa nu este numai angoas\u0103 \u00een fa\u0163a a ceva, ci, ca situare afectiv\u0103, ea este totodat\u0103 angoas\u0103 pentru ceva. Angoasa arunc\u0103 Dasein-ul \u00eenapoi, c\u0103tre lucrul pentru care el se angoaseaz\u0103, c\u0103tre putin\u0163a sa autentic\u0103 de a fi \u00een lume. Angoasa individualizeaz\u0103 Dasein-ul, trimi\u0163\u00eendu-l spre faptul-dea-fi-\u00een-lume care \u00eei este lui propriu prin excelen\u0163\u0103 \u015fi care, ca unul ce \u00een\u0163elege, se proiecteaz\u0103 \u00een chip esen\u0163ial c\u0103tre posibilit\u0103\u0163i. Angoasa face manifest\u0103 \u00een Dasein fiin\u0163a \u00eentru putin\u0163a ei cea mai proprie de a fi, adic\u0103 faptul-de-a-fi-liber pentru libertatea de a se alege pe sine \u015fi de a se surprinde pe sine[53]<\/a>. \u00cen angoas\u0103 \u201enu suntem \u00een largul nostru\u201d, ne sim\u0163im straniu[54]<\/a>. Frica este angoasa c\u0103zut\u0103 sub domina\u0163ia \u201elumii\u201d, neautentic\u0103 \u015fi, ca atare, ascuns\u0103 ei \u00eense\u015fi[55]<\/a>. \u00a0Angoasa \u00een fa\u0163a mor\u0163ii este angoas\u0103 \u201e\u00een fa\u0163a\u201d putin\u0163ei-de-a-fi celei mai proprii, desprins\u0103 de orice rela\u0163ie \u015fi de nedep\u0103\u015fit[56]<\/a>.<\/p>\n

Acum, \u00een urma privirii \u00a0comparative asupra \u00a0concep\u021biei lui Kierkegaard \u0219i celei \u00a0a lui Heidegger privind \u00a0anxietatea, voi men\u021biona c\u00e2teva caracteristici ale conceptului de clip\u0103 heideggerian, dat fiind faptul c\u0103 \u0219i \u00een cazul celui din urm\u0103 anxietatea se leag\u0103 de clip\u0103. Prezentul re\u0163inut \u00een temporalitatea autentic\u0103, deci prezentul autentic, \u00eel numim clip\u0103[57]<\/a>. \u00cen timp ce prezentul neautentic se nume\u0219te prezentizare. \u00cen \u201eclip\u0103\u201d nimic nu se poate petrece, ci, ca autentic\u0103 ie\u015fire-\u00een-\u00eent\u00eempinare-\u00een-prezent, ea e cea care face s\u0103 fie \u00eent\u00eelnit acel ceva care, ca fiin\u0163are-la-\u00eendem\u00een\u0103 sau simplu-prezent\u0103 poate fi \u201e\u00eentr-un timp anume\u201d[58]<\/a>. Clipa, ne spune autorul, se temporalizeaz\u0103 pornind din viitorul autentic[59]<\/a>. Clipa aduce existen\u0163a \u00een situa\u0163ie \u015fi deschide acest \u201eaici\u201d (das Da) ca autentic loc-de-deschidere[60]<\/a>. Concluzia rela\u021biei dintre anxietate \u0219i clip\u0103 la Heidegger, rela\u021bie care este mai pu\u021bin conturat\u0103 dec\u00e2t la Kierkegaard, este c\u0103 prezentul angoasei \u0163ine clipa, preg\u0103tit\u0103 s\u0103 \u0163\u00ee\u015fneasc\u0103.<\/p>\n

Rezum\u00e2nd cele spune p\u00e2n\u0103 aici, am dedus\u00a0 concluzia c\u0103 anxietatea e posibil\u0103 \u00een cazul omului, dup\u0103 Kierkegaard, datorit\u0103 faptului c\u0103 suntem o sintez\u0103 de trup \u0219i suflet purtat\u0103 de spirit. Peste aceast\u0103 prim\u0103 sintez\u0103 se suprapune cea de vremelnicie \u0219i ve\u0219nicie, acestea din urm\u0103 av\u00e2ndu-\u0219i punctul de leg\u0103tura \u00een clip\u0103. Anxietatea este deci clipa \u00een via\u021ba individual\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

[1]<\/a> Aici \u00eel men\u021bionez \u00een primul r\u00e2nd pe Rollo May, cu lucrarea\u00a0 The Meaning of Anxiety<\/em>, New York: W.W. Norton & Company LTD, 2015.<\/p>\n

[2]<\/a> S\u00f8ren Kierkegaard, Conceptul de anxietate<\/em>, Editura Amarcord, Timi\u0219oara, 1998, p. 78.<\/p>\n

[3]<\/a> Ibidem, p. 78.<\/p>\n

[4]<\/a> Ibidem, p. 78.<\/p>\n

[5]<\/a> Kirkegaard, S\u00f8ren, Boala de moarte<\/em> , Bucure\u0219ti, Editura Humanitas, 2006.<\/p>\n

[6]<\/a> Idem, Conceptul de anxietate<\/em>, \u00a0p. 78.<\/p>\n

[7]<\/a> Ibidem, p. 79-80.<\/p>\n

[8]<\/a> Ibidem, p. 80-81.<\/p>\n

[9]<\/a> Ibidem, p. 82-83.<\/p>\n

[10]<\/a> Ibidem, p. 85-86.<\/p>\n

[11]<\/a> Ibidem, p. 89.<\/p>\n

[12]<\/a> Ibidem, p. 90.<\/p>\n

[13]<\/a> Ibidem, p. 90.<\/p>\n

[14]<\/a> Ibidem, p. 91.<\/p>\n

[15]<\/a> Ibidem, p. 91-92.<\/p>\n

[16]<\/a> Ibidem, p. 94.<\/p>\n

[17]<\/a> Ibidem, p. 95.<\/p>\n

[18]<\/a> Ibidem, p. 98.<\/p>\n

[19]<\/a> Ibidem, p. 98.<\/p>\n

[20]<\/a> Ibidem, p. 99.<\/p>\n

[21]<\/a> Ibidem, p. 99.<\/p>\n

[22]<\/a> Ibidem, p. 100.<\/p>\n

[23]<\/a> Ibidem, p. 101.<\/p>\n

[24]<\/a> Ibidem, p. 102.<\/p>\n

[25]<\/a> Ibidem, p. 103.<\/p>\n

[26]<\/a> Ibidem, p. 107.<\/p>\n

[27]<\/a> Ibidem, p. 110.<\/p>\n

[28]<\/a> Ibidem, p. 111.<\/p>\n

[29]<\/a> Ibidem, p. 111.<\/p>\n

[30]<\/a> Ibidem, p. 114.<\/p>\n

[31]<\/a> Ibidem, p. 120.<\/p>\n

[32]<\/a> Ibidem, p. 121.<\/p>\n

[33]<\/a> Ibidem, p. 124.<\/p>\n

[34]<\/a> Ibidem, p. 125-126.<\/p>\n

[35]<\/a> Ibidem, p. 126-127.<\/p>\n

[36]<\/a> Ibidem, p. 127.<\/p>\n

[37]<\/a> Ibidem, p. 127.<\/p>\n

[38]<\/a> Ibidem.<\/p>\n

[39]<\/a> Ibidem, p. 128.<\/p>\n

[40]<\/a> Ibidem.<\/p>\n

[41]<\/a> Ibidem, p. 129.<\/p>\n

[42]<\/a> Ibidem.<\/p>\n

[43]<\/a> Ibidem, p. 129.<\/p>\n

[44]<\/a> Ibidem.<\/p>\n

[45]<\/a> Ibidem, p. 129-130.<\/p>\n

[46]<\/a> Ibidem, p. 130.<\/p>\n

[47]<\/a> Ibidem, p. 131.<\/p>\n

[48]<\/a> Ibidem, p. 132.<\/p>\n

[49]<\/a> Ibidem, p. 133-134.<\/p>\n

[50]<\/a> Martin Heidegger, Fiinta \u0219i timp<\/em>, Bucure\u0219ti, Humanitas, 2003, p. 251<\/p>\n

[51]<\/a> Ibidem, p. 252.<\/p>\n

[52]<\/a> Ibidem, p. 253.<\/p>\n

[53]<\/a> Ibidem, p. 254.<\/p>\n

[54]<\/a> Ibiemd, p. 255.<\/p>\n

[55]<\/a> Ibidem, p. 257.<\/p>\n

[56]<\/a> Ibidem, p. 334.<\/p>\n

[57]<\/a> Ibidem, p. 447.<\/p>\n

[58]<\/a> Ibidem, p. 448.<\/p>\n

[59]<\/a> Ibidem, p. 448.<\/p>\n

[60]<\/a> Ibidem, p. 460.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(debut) de David M\u00e2ndru\u021b Tratarea sistematic\u0103 a anxiet\u0103\u021bii \u00eencepe \u00een anul 1844, odat\u0103 cu lucrarea lui S\u00f8ren Kierkegaard numit\u0103 Conceptul de anxietate. Influen\u021ba g\u00e2ndirii sale va fi vizibil\u0103 odat\u0103 cu lucrarea capital\u0103 a lui Martin Heidegger, Sein und Zeit, \u00een care acesta preia distinc\u021bia kierkegaardian\u0103 \u00eentre anxietate \u0219i fric\u0103 pe care o \u00a0vom aborda \u00een […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1394,27],"tags":[1398,1395,1117,1399],"class_list":["post-12736","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-59-60","category-filosofie","tag-david-mandrut","tag-egophobia-59-60","tag-filosofie","tag-soren-kierkegaard"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3jq","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12736","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12736"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12736\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12737,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12736\/revisions\/12737"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12736"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12736"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12736"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}