{"id":12764,"date":"2019-09-15T07:52:21","date_gmt":"2019-09-15T05:52:21","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12764"},"modified":"2019-09-13T11:01:53","modified_gmt":"2019-09-13T09:01:53","slug":"groparul-care-si-a-ingropat-din-greseala-sufletul","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12764","title":{"rendered":"Groparul care \u0219i-a \u00eengropat din gre\u0219eal\u0103 sufletul"},"content":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/em>Dormeau ad\u00e2nc sicriele de plumb…<\/em><\/p>\n

… iar luna str\u0103lucea lucie, goal\u0103 de sens, peste pietrele funerare \u00een care erau \u00eencrustate poze alb-negru cu portrete ale unor oameni care tr\u0103iser\u0103 \u00eenainte ca eu s\u0103 m\u0103 nasc. Era dou\u0103 diminea\u0163a, iar eu s\u0103pam morm\u00e2ntul iubitei mele Anelize, ascult\u00e2nd simfonia tandr\u0103 a cucuvelelor. Cimitirul de la Boanga e locul \u00een care m-am n\u0103scut, c\u0103ci pe mama au apucat-o durerile \u00een timpul slujbei de duminic\u0103, am crescut, c\u0103ci tata a fost gropar \u00eenaintea mea \u015fi a servit cu credin\u0163\u0103 aceast\u0103 biseric\u0103 vreme de jum\u0103tate de veac, \u015fi am murit, c\u0103ci \u00eentr-o zi, pe c\u00e2nd s\u0103pam un morm\u00e2nt deloc oarecare, mi-am dat seama c\u0103 mi-a alunecat sufletul \u00een groap\u0103 \u015fi, f\u0103r\u0103 s\u0103-l v\u0103d, am tr\u00e2ntit co\u015fciugul str\u0103inului mort peste el \u015fi l-am astupat cu p\u0103m\u00e2nt. N-a\u015f fi primul om care \u015fi-a \u00eengropat sufletul de viu \u015fi n-am s\u0103 fiu nici ultimul. Dar am s\u0103 fiu \u00eentotdeauna cel mai original. C\u0103ci nu oricine poate s\u0103-\u015fi \u00eengroape sufletul din gre\u015feal\u0103<\/em>.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Nu mi-a fost niciodat\u0103 fric\u0103 de mor\u0163i, spre deosebire de restul oamenilor. Sau ar trebui s\u0103 zic de resturile oamenilor<\/em>, pentru c\u0103 asta mi se pare c\u0103 populeaz\u0103 acum planeta. Am crescut printre cavouri. Acestor resturi de oameni, r\u0103m\u0103\u015fi\u0163e ale existen\u0163ei, care simuleaz\u0103 via\u0163a, le e fric\u0103 \u00een general de cimitire, c\u0103ci aici se poate sim\u0163i cel mai bine atingerea singurei certiudini a vie\u0163ii. Nici de moarte nu mi-a fost niciodat\u0103 fric\u0103, fiindc\u0103 din ea m-am n\u0103scut \u015fi \u00een ea am s\u0103 m\u0103 duc. Am \u00eembr\u0103\u0163i\u015fat-o \u00eentotdeauna ca pe o etap\u0103 fireasc\u0103 de evolu\u0163ie a omului. \u015ei nu, n-am crezut niciodat\u0103 \u00een dumnezeul mamelor lor \u015fi \u00een via\u0163a de apoi. De\u015fi mama, femeie credincioas\u0103, de cas\u0103, cu fric\u0103 de dumnezeu \u015fi de b\u0103rbat ve\u015fnic pitit\u0103 \u00een s\u00e2n, a \u00eencercat s\u0103 m\u0103 educe dup\u0103 mintea ei de \u0163\u0103ranc\u0103 r\u0103s\u0103rit\u0103, \u015fi s-a str\u0103duit s\u0103-mi insufle credin\u0163a \u015fi valorile cre\u015ftine\u015fti, n-am reu\u015fit s\u0103 ajung la nivelul la care s\u0103 cred asemenea inep\u0163ii. Lui tata, cel pu\u0163in, nu i-a p\u0103sat. El a avut tot timpul o strategie bine definit\u0103, prin care s\u0103 se prefac\u0103 a fi credincios ca s\u0103 primeasc\u0103 pachete la pomeni, coliv\u0103, prosoape \u015fi bani. Cumva i-a reu\u015fit planul. O zi \u00een care murea cineva era pentru familia mea o zi \u00een care aveam de m\u00e2ncare. O zi \u00een care murea cineva atr\u0103gea obligativitatea unei alte zile care necesita o groap\u0103 de s\u0103pat, \u015fi deci, bani pentru familia mea. O zi de \u00eenmorm\u00e2ntare era o zi \u00een care ie\u015feam din cas\u0103 ca pentru a m\u0103 duce la circ. M-au fascinat dintotdeuna \u00eenmorm\u00e2nt\u0103rile, \u00een spe\u0163\u0103 circul macabru pe care oamenii sunt mereu dornici s\u0103-l pun\u0103 la dispozi\u0163ia aten\u0163iei publice. Fala f\u0103r\u0103 rost a pomenilor ale c\u0103ror mese nu se mai termin\u0103. B\u00e2rfa delicioas\u0103 a unui priveghi. Parfumul minunat al lum\u00e2n\u0103rilor care \u00eenlesnesc jelirea fals\u0103, chipurile de regret \u015fi p\u0103rere de r\u0103u. Tradi\u0163ia de c\u0103cat \u015fi supersti\u0163iile ilogice. Dar m\u0103 rog, asta e doar p\u0103rerea mea. Eu am crescut \u00een mediul \u0103sta \u015fi l-am iubit dup\u0103 puterea min\u0163ii mele, dar nicidecum nu l-am acceptat ca pe o parte integrant\u0103 a existen\u0163ei, doar pentru c\u0103 m-am n\u0103scut \u00een religia asta.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 M-am ridicat s\u0103-mi \u015fterg transpira\u0163ia de pe frunte. Lini\u015ftea dominant\u0103 din cimitir, perforat\u0103 de falseturile cucuvelelor, \u00eentrerupt\u0103 de fo\u015fnetele teilor care mereu miros a mort, sf\u00e2\u015fiat\u0103 de razele clarului de lun\u0103, care curgeau \u00een voie \u00een curte, cre\u00e2nd o piscin\u0103 de lumin\u0103 orbitoare \u00een fa\u0163a bisericii b\u0103tr\u00e2ne, m-au inspirat dintotdeauna \u015fi m-au ajutat s\u0103 creez lumi originale, \u00een care s\u0103-mi torn ideile. \u00cen timpul \u015fcolii, dar mai ales la facultate, am \u00eenv\u0103\u0163at multe lucruri care m-ar fi putut ajuta s\u0103 am o meserie mai bun\u0103, mai demn\u0103. A\u015f fi putut deveni scriitor, actor, redactor, dar nu, am devenit licen\u0163iat, apoi masterand, iar apoi doctor \u00een filosofie. \u015ei apoi am ales s\u0103 devin gropar, nu pentru c\u0103 a\u015fa se impunea, de dragul tradi\u0163iei familiei, \u00een care se perind\u0103 gropari de \u015fapte genera\u0163ii, nu. Am ales meseria asta pentru simplul motiv c\u0103 am \u015ftiut c\u0103 ea \u00eemi va permite s\u0103 m\u0103 bucur \u00een fiecare zi a vie\u0163ii mele anoste de acest peisaj, de acest cimitir minunat.<\/p>\n

\u015e<\/em>i flori de plumb \u015fi funerar vestm\u00e2nt…<\/em><\/p>\n

… purta \u00eentreg p\u0103m\u00e2ntul din jurul meu \u00een noaptea \u00een care \u00eei s\u0103pam groapa iubitei mele Anelize, o fat\u0103 din vecini, cu p\u0103r b\u0103lai \u015fi ochi alba\u015ftri, pe care am iubit-o cu toate suflarea unui r\u0103posat de dou\u0103zeci \u015fi \u015fase de ani. Am mers cu ea la \u015fcoala din cartier, am fost \u00een aceea\u015fi clas\u0103 vreme de opt ani, apoi am mers la acela\u015fi liceu \u00eempreun\u0103, iar apoi, fiindc\u0103 venise timpul ca fiecare trebuia s\u0103 plece pe drumul lui, i-am propus s\u0103 ne c\u0103s\u0103torim, s\u0103 ne unim drumurile, ca s\u0103 nu mai plece fiecare pe drumul lui, ci am\u00e2ndoi pe drumul nostru. Dar m-a refuzat. A zis c\u0103 ea nu vrea s\u0103 se m\u0103rite, c\u0103 vrea s\u0103 se duc\u0103 mai departe la \u015fcoal\u0103 \u015fi s\u0103 \u00eenve\u0163e. \u00cemi era ciud\u0103, fiindc\u0103 am iubit-o curat. Nu aveam preten\u0163ia de la ea s\u0103 fie un geniu sau s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. O iubeam pentru bun\u0103tatea ei, pentru cum s\u0103rea mereu s\u0103-i ajute pe ceilal\u0163i. Pentru faptul c\u0103 aduna \u015fi \u00eengrijea to\u0163i puii de c\u00e2ine \u015fi de pisic\u0103 pe care lumea \u00eei arunca \u00een g\u00e2rl\u0103. Pentru c\u0103 \u00ee\u015fi rupea din timpul ei ca s\u0103 le fac\u0103 vecinelor cump\u0103r\u0103turile. Pentru c\u0103 mergea la gr\u0103dini\u021ba unde \u00eenv\u0103\u0163asem noi \u015fi le citea copiilor pove\u015fti. Voia s\u0103 devin\u0103 educatoare, voia s\u0103 modeleze caractere. S\u0103 \u00eenve\u0163e copiii c\u0103 mai important dec\u00e2t s\u0103 fac\u0103 ce trebuie, e s\u0103 fie ferici\u0163i \u015fi liberi. \u00cemi pl\u0103cea la ea c\u0103 se bucura ca un copil de un cer \u00eenstelat, reav\u0103n, de prim\u0103var\u0103, de parfumul florilor, de soarele care \u00eei rumenea obrajii, de c\u00e2mpuri, de p\u0103duri, de munca de la \u0163ar\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Patru ani mai t\u00e2rziu, am auzit c\u0103 s-a re\u00eentors \u00een ora\u015f, c\u0103 \u00eentre timp se m\u0103ritase \u015fi c\u0103 urma s\u0103-\u015fi boteze copilul \u00eentr-una din duminicile urm\u0103toare.<\/p>\n

Stam singur \u00een cavou… <\/em>\u015f<\/em>i era v\u00eent…<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Curpins de jelanie \u015fi suferin\u0163\u0103, mi-am alocat timpul necesar pentru a-mi linge r\u0103nile. M-am strecurat de acas\u0103 pe geam, m-am dus la magazinul non-stop ca s\u0103-mi cump\u0103r \u0163ig\u0103ri \u015fi am venit la munc\u0103. \u015ei am muncit, \u015fi am muncit, \u015fi peste program, \u015fi nepl\u0103tit, apoi m-am retras s\u0103 m\u0103 odihnesc \u015fi s\u0103 fumez \u00een cavoul pe care noua familie de bog\u0103tani care \u00ee\u015fi construise de cur\u00e2rnd cas\u0103 \u00een vecini \u00eel ridicase pentru una din b\u0103tr\u00e2nele lor care tr\u0103gea s\u0103 moar\u0103 de dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. \u015ei c\u00e2t am stat \u00een cavou, m-am g\u00e2ndit c\u0103 mi-ar fi pl\u0103cut ca femeia aceea, tanti… Jenica, s\u0103 moar\u0103 mai repede, ca s\u0103 am \u015fi eu companie, ca s\u0103 am cu cine vorbi, s\u0103 am cui \u00eei spune ce m\u0103 doare \u015fi cine s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. C\u0103ci tata, om prost, se pr\u0103p\u0103dise, iar mama nu m-a \u00een\u0163eles niciodat\u0103. \u015ei n-aveam niciun prieten c\u0103ruia s\u0103-i povestesc durerea mea \u015fi care s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103. Pentru mine, nu existau prieteni mai buni dec\u00e2t cadavrele proaspete care, spre deosebire de resturile astea de oameni, aveau darul ascult\u0103rii \u015fi \u00een\u0163elegerii. Ba uneori, unele dintre ele mai pl\u00e2ngeau \u00een fa\u0163a suferin\u0163ei mele sau mai d\u0103deau din capetele lor putrezite. Astfel de gesturi m\u0103 \u00eenduio\u015fau \u015fi m\u0103 f\u0103ceau s\u0103 realizez c\u0103 via\u0163a e \u00eentoars\u0103 pe dos. C\u00e2t timp tr\u0103iesc, oamenii nu ascult\u0103. Oamenii nu \u00een\u0163eleg nimic din moarte \u015fi nu \u00eenva\u0163\u0103 nimic din iminen\u0163a ei. Nu disting dizgra\u0163ia efemerit\u0103\u0163ii de gloria eternit\u0103\u0163ii. Sunt at\u00e2t de prin\u015fi de rutinele lor lume\u015fti, \u00eenc\u00e2t unii uit\u0103 c\u0103 tr\u0103iesc. Dac\u0103 a\u015f merge a\u015fa, pe strad\u0103 la noi, \u015fi a\u015f lua-o din cas\u0103 \u00een cas\u0103, s\u0103 intervievez fiecare bab\u0103, \u015fi dac\u0103 le-a\u015f \u00eentreba de ce tr\u0103iesc, ele mi-ar zice: ,,P\u0103i, de, m\u0103i, mam\u0103, cine s\u0103 dea de m\u00e2ncare la g\u0103ini? Cine s\u0103 se scoale, s\u0103 pun\u0103 mas\u0103, s\u0103 spele rufe la lighean cu s\u0103pun de cas\u0103? Cine s\u0103 trimit\u0103 pe \u0103\u015ftia mici la \u015fcoal\u0103? C\u0103 via\u0163a e greu \u015fi ei trebuie s\u0103 \u00eenve\u0163e ca s\u0103 devie cineva! Ca s\u0103 nu ajung\u0103 \u015fi ei la coada vacii, cum am fost noi. \u015ei-apoi, m\u0103 mam\u0103, tare-mi mai place s\u0103 m\u0103 uit la seriale turce\u015fti \u015fi la emisiuni. \u015ei s\u0103 trag din lulea. De\u015fi \u00eemi mai iau cafteal\u0103 de la b\u0103rbat\u0103-miu, dar asta e via\u0163a. A\u015fa e via\u0163a.”\u00a0 (?!)<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u0162i se face \u015fi sc\u00e2rb\u0103. \u015ei-apoi m\u0103 amuz\u0103 concep\u0163iile lor religioase. Felul \u00een care se adun\u0103 duminica la biseric\u0103 numai ca s\u0103 b\u00e2rfeasc\u0103 ce a mai f\u0103cut nu \u015ftiu cine. Felul \u00een care pretind o fric\u0103 dezl\u0103n\u0163uit\u0103 fa\u0163\u0103 de o for\u0163\u0103 imaginar\u0103 construit\u0103 dup\u0103 chipul \u015fi asem\u0103narea omului \u015fi urcat\u0103 sus \u00een ceruri, unde nimeni nu vede nimic, tocmai pentru a-i justifica inexisten\u0163a. Felul \u00een care au inventat p\u0103catul ca pe o scuz\u0103 pentru propriile porniri fire\u015fti (Asta e, mam\u0103, oamenii sunt n\u0103scu\u0163i din p\u0103cat). Nu, vere. Oamenii sunt n\u0103scu\u0163i din oameni, nu din dumnezei. Sunt supu\u015fi gre\u015felii fiindc\u0103 n-au nicio direc\u0163ie \u00een via\u0163\u0103, ba chiar dovedesc o sete de deriv\u0103 care m\u0103 dezgust\u0103, o dezaxare crucial\u0103 de la normele morale \u015fi o prostie rarisim\u0103, pe care n-am v\u0103zut-o la nicio alt\u0103 specie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Of, c\u0103 m-am enervat. Am aruncat lopata peste gr\u0103mada de p\u0103m\u00e2nt ve\u015fted ca mintea mea muceg\u0103it\u0103 \u015fi m\u0103 duc s\u0103 v\u0103d ce face iubita mea Anelize.<\/p>\n

\u0218<\/em>i sc\u00eer<\/em>\u021b<\/em>\u00eeiau coroanele de plumb.<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 C\u0103 mult mai sc\u00e2r\u0163\u00e2ia \u015fi sufletul meu c\u00e2nd o priveam a\u015fa f\u0103r\u0103 suflare, \u015fi lung \u015fi gol mai sc\u00e2r\u0163\u00e2iau \u015fi u\u015file alea vechi din naos, de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd intram dup\u0103 lum\u00e2n\u0103ri. Iubita mea Anelize, alb\u0103 ca ceara, ucis\u0103 de un virus nedepistat la timp, s-a \u00eentors \u00een sf\u00e2r\u015fit la cel care i-a fost sortit. Am aprins lum\u00e2n\u0103rile din sfe\u015fnice \u015fi culeg mucurile de cear\u0103 r\u0103mase at\u00e2rnate de margine, ca ni\u015fte lacrimi uscate. M-am a\u015fezat \u00eentr-o stran\u0103 s\u0103-i contemplu infinita frumuse\u0163e. Pielea alb\u0103, g\u00e2tul lung, p\u0103rul b\u0103lai, diafan. Ochii tulburi, care st\u0103teau deschi\u015fi, care priveau spre\u2026 Spre ce? M-am uitat \u00een sus s\u0103 v\u0103d ce-i capteaz\u0103 aten\u0163ia \u015fi m-am speriat. Sfin\u0163ii picta\u0163i pe pere\u0163i m\u0103 sfidau. M\u0103 cutremuram de fric\u0103. Mi s-au strepezit sinapsele de groaza pe care mi-o inspirau ochii mor\u0163i ai sfin\u0163ilor picta\u0163i, care pentru mine simbolizeaz\u0103 greutatea prostiei, fricii \u015fi la\u015fit\u0103\u0163ii umane. Mai degrab\u0103 dec\u00e2t de mor\u0163i \u015fi de strigoi, m\u0103 temeam de ceea ce au putut oamenii s\u0103 inventeze, de zeii \u0103\u015ftia pe care \u00eei venereaz\u0103 \u015fi cu chipurile c\u0103rora \u00ee\u015fi decoreaz\u0103 bisericile. Dac\u0103 afar\u0103, printre cruci, m\u0103 sim\u0163eam \u00een largul meu, \u00een\u0103untru nu m-am sim\u0163it niciodat\u0103 bine. M\u0103 speria aurul \u00een care era suflat\u0103 catapeteasma, m\u0103 speria fala asta stricat\u0103, adora\u0163ia oarb\u0103, fabula\u0163iile \u015fi inven\u0163iile despre cum Dumnezeu e atotputernic (dar c\u00e2nd a avut loc holocaustul se uita la Nor\u0103 pentru Mama<\/em>), cum e atot\u015ftiutor (dar dac\u0103-l \u00eentreb, n-are de unde s\u0103 \u015ftie c\u00e2nd se va termina p\u0103m\u00e2ntul \u015fi n-are nici decen\u0163a s\u0103 r\u0103spund\u0103; pentru c\u0103, nu-i a\u015fa?, atunci c\u00e2nd nu \u015ftii ce s\u0103 spui, nu mai spui nimic), \u015fi iubitor dincolo de grani\u0163ele ra\u0163iunii (dar dac\u0103 nu faci ce vrea el, te pune s\u0103 arzi \u00een iad). Oh, \u015fi iadul ce paradis ne\u00een\u0163eles! \u015ei Lucifer, ca antagonist al pove\u015ftii, ce geniu ne\u00een\u0163eles! \u015ei\u2026 Iat\u0103 c\u0103 sc\u00e2r\u0163\u00e2iau din nou \u015fi ferestrele, iar ochii iubitei mele erau tot deschi\u015fi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Strana sc\u00e2\u0163\u00e2i prelung a singur\u0103tate c\u00e2nd m-am ridicat s\u0103-i m\u00e2ng\u00e2i obrazul m\u0103turat de perdeaua luminii stafidite. I-am s\u0103rutat cre\u015ftetul, i-am m\u00e2ng\u00e2iat p\u0103rul, i-am sorbit u\u015for lobul urechii reci \u015fi mi-am sim\u0163it erec\u0163ia \u00eempung\u00e2ndu-mi pantalonii. C\u00e2t am iubit-o pe femeia asta\u2026 C\u00e2t mi-am dorit s-o am. De ce nu m-o fi vrut pe mine? De ce l-o fi ales pe cel\u0103lalt? Uite c\u0103 tot de mine va avea parte \u00een ultima ei zi pe p\u0103m\u00e2nt, ca o form\u0103 de via\u0163\u0103 mai bun\u0103, mai obedient\u0103, mai ascult\u0103toare \u015fi mai \u00een\u0163eleg\u0103toare dec\u00e2t ceea ce a fost ea \u00eenainte de moarte. Pentru c\u0103 moartea face ca lucrurile s\u0103 fie mai bune. Face ca oamenii s\u0103 fie mai buni. Dar dac\u0103 din moarte am crea via\u0163\u0103? Ori poate, ea fiind moart\u0103 \u015fi eu viu, am putea crea o semi-via\u0163\u0103?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dormea \u00eentors amorul meu de plumb, <\/em><\/p>\n

a\u015fa c\u0103 a trebuit s\u0103 o ridic \u015fi s\u0103 o trag din cavou. I-am ridicat u\u015for rochia neagr\u0103, c\u0103ci pentru cine \u0163inea ea doliu, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103? Pentru ea \u00eens\u0103\u015fi? M-a pufnit r\u00e2sul, n-am putut s\u0103 m\u0103 ab\u0163in. I-am alintat s\u00e2nul de marmur\u0103 cu limba \u015fi m-am \u00eempl\u00e2ntat \u00een ea cu setea pe care o au oamenii \u0103\u015ftia mediocri de fantastic. Unii dintre noi avem o atfel de sete. De cunoa\u015ftere. De absolut. De r\u0103spunsuri\u2026 De\u2026 Ah! Iubita mea Anelize\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Sunt singur, iubita mea. Pe cine s\u0103 g\u0103sesc s\u0103 m\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103? Cine s\u0103-mi r\u0103spund\u0103 la \u00eentreb\u0103ri? Cine s\u0103-mi descifreze \u015fi mie misterul \u0103sta imens care este via\u0163a? Via\u0163a pentru mine este o nesf\u00e2r\u015fit\u0103 c\u0103utare. Am \u00eencercat s\u0103 caut oameni asemenea mie \u015fi nu i-am g\u0103sit. \u00cen tot acest timp am jinduit la prieteniile altora, \u00eens\u0103 \u00een timp ce cu o m\u00e2n\u0103 \u00eemi \u015ftergeam lacrimile de ciud\u0103, cu cealalt\u0103 respingea \u015fi t\u0103iam orice leg\u0103tur\u0103 cu o persoan\u0103 care nu m-ar fi iubit pentru cine sunt eu, pentru cum g\u00e2ndesc eu. M\u0103 g\u00e2ndeam \u00eentr-un timp s\u0103 m\u0103 apuc de altceva. Poate, s\u0103 m\u0103 mut din acest ora\u015f p\u0103r\u0103sit de timp, s\u0103 \u00eencerc s\u0103-mi cl\u0103desc o alt\u0103 via\u0163\u0103. Dar la ce bun? C\u0103ci fiecare secund\u0103 din via\u0163a omului e sorbit\u0103 cu sete, fiecare pas ne aduce mai aproape de moarte. \u015ei ce rost ar avea? Mi-e sete de sensuri la fel cum le e sete resturilor de oameni de ap\u0103. \u015ei unde s\u0103 le g\u0103sesc? C\u0103ci \u00een via\u0163\u0103 nu-s \u015fi-n moarte nu-s. \u015ei, ah, c\u00e2t doare. Nu pot s\u0103-\u0163i explic durerea, iubita mea Anelize. Durerea de a nu fi \u00een\u0163eles. De a fi judecat \u015fi r\u0103stignit pe crucea imaginar\u0103 a normalit\u0103\u0163ii. Durerea de a fi singurul care vede lucrurile a\u015fa cum sunt. Durerea de a cunoa\u015fte. Durerea de a te \u00eenfrupta dintr-un trup care nu-\u0163i r\u0103spunde.<\/p>\n

Pe flori de plumb, si-am inceput s\u0103-l strig —<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 <\/em>\u2014 Anelize, iubita mea! R\u0103spunde-mi dracului! ordon eu \u015fi o smucesc ca s\u0103-mi torn esen\u0163a \u00een\u0103untrul ei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 M\u0103 ridic apoi, m\u0103 scutur \u015fi m\u0103 a\u015fez la loc \u00een stran\u0103. Cadavrul contorsionat, cu capul dat pe spate, cu ochii larg deschi\u015fi, care privesc \u00een gol, \u00eemi pare c\u0103 tresare neb\u0103nuit de \u00eencet. \u00cemi aprind o \u0163igar\u0103 s\u0103 m\u0103 lini\u015ftesc.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nici tu nu m-ai fi putut \u00een\u0163elege, Anelize, dac\u0103 erai vie. Nici tu. Cu toat\u0103 \u015fcoala ta, cu toat\u0103 mintea ta, cu toate ideile tale. Toate concep\u0163iile tale nu le-ar fi putut cuprinde pe ale mele. N-a\u015f fi g\u0103sit alinare \u00een tine, demon ce e\u015fti. Tr\u0103d\u0103toareo! am urlat eu, iar pere\u0163ii cu sfin\u0163i pl\u00e2ng\u00e2nd s-a zguduit sub biciurile ecoului fioros.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Inima mi-a tres\u0103rit c\u00e2nd am auzit din nou cucuvelele. Cerul se preg\u0103tea s\u0103 se trezeasc\u0103, culorile s\u0103 crape \u015fi explodeze \u00een infinitele lor nuan\u0163e dulci. Iubita mea \u015fedea chircit\u0103 pe podeaua bisericii. M\u0103 afundam tot mai mult \u00een g\u00e2ndurile mele sinistre, f\u0103r\u0103 s\u0103 realizez c\u0103 iubisem o moart\u0103 vie. Ori nu eram eu \u00eens\u0103mi un mort viu? Un suflet de plumb, umplut de greutatea unui material necompatibil, care nu-\u015fi g\u0103se\u015fte locul, ca o musc\u0103 ce n-are unde s\u0103 se a\u015feze?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Stam singur l\u00e2ng\u0103 mort… <\/em>\u0219<\/em>i era frig…<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se l\u0103sa r\u0103coare \u015fi era vremea s\u0103 trag clopotele, ca s\u0103-i scol pe credincio\u015fii domnului \u015fi s\u0103-i chem la \u00eenmorm\u00e2ntarea iubirii mele. Am sculat-o pe Anelize, am a\u015fezat-o la loc \u00een p\u0103tu\u0163ul ei c\u0103ptu\u015fit, am \u00eenvelit-o, \u015fi-am dat s\u0103 ies din biseric\u0103, oarecum mul\u0163umit. Dar parc\u0103 s\u0103 zic c\u0103 m-a strigat. \u015ei c\u00e2nd m-am \u00eentors, \u00een r\u0103coarea dimine\u0163ii care nu venise \u00eenc\u0103, am sim\u0163it o ap\u0103sare ciudat\u0103, ca o privire str\u0103in\u0103 \u015fi nev\u0103zut\u0103 c\u0103ut\u00e2ndu-m\u0103 printre umbrele aruncate pe pere\u0163i. Ca un dor neurlat al unuia n\u0103scut f\u0103r\u0103 grai. \u015ei m-a durut pieptul, \u00eempreun\u0103 cu orice aveam eu ascuns \u00een el, \u015fi-am ie\u015fit pl\u00e2ng\u00e2nd.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen fa\u0163a casei Domnului, \u00eemi doream s\u0103 m\u0103 sp\u00e2nzur cu trei \u00eentreb\u0103ri existen\u0163iale, c\u00e2t timp mai fumam o \u0163igar\u0103. Ce este via\u0163a? Dac\u0103 \u00eentr-adev\u0103r Dumnezeu exist\u0103 \u015fi Raiul exist\u0103 \u015fi Iadul exist\u0103 \u015fi tot ce scrie \u00een Biblie e adev\u0103rat. Dac\u0103 el chiar ne iube\u015fte, de ce ne chinuie a\u015fa? De ce ne d\u0103 aceast\u0103 via\u0163\u0103? Omul se na\u015fte din nimic. El vine dintr-o celul\u0103 care cre\u015fte \u015fi se dezvolt\u0103, apoi se na\u015fte, renun\u0163\u0103 la increatul sacru pentru a veni pe lume \u015fi a fi. Apoi tr\u0103ie\u015fte, dup\u0103 priceperea lui \u015fi, dac\u0103 vrea, dup\u0103 legile lumii, pe care eu le-am lep\u0103dat \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd am \u00eenv\u0103\u0163at s\u0103 citesc. Apoi moare, iar conform religiei, se \u00eentoarce \u00een Rai. Care e rostul c\u0103l\u0103toriei?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ce este durerea? De ce unii oameni sunt at\u00e2t de greu \u00eencerca\u0163i? De ce ni se refuz\u0103 iubirea at\u00e2t de mult r\u00e2vnit\u0103? De ce mu\u015fc\u0103 din noi boli f\u0103r\u0103 nume? De ce ne omoar\u0103 \u015fi ne d\u0103r\u00e2m\u0103 greut\u0103\u0163ile cotidiene? De ce trebuie s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163\u0103m, de ce trebuie s\u0103 muncim, de ce trebuie s\u0103 procre\u0103m? De ce exist\u0103, \u00een definitiv, verbul ,,trebuie”?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ce este moartea de fapt? E oare lini\u015ftea sufleteasc\u0103 la care visez eu at\u00e2t de mult? Ca o baie \u00eentr-o ap\u0103 c\u0103l\u00e2ie \u015fi ve\u015fnic\u0103, pe care s\u0103 plutesc privind la un \u00eentuneric de nep\u0103truns? Singur, lini\u015ftit \u015fi fericit? Oare prin moarte mi se vor r\u00e2c\u00e2i tumorile tuturor acestor dureri \u015fi nefericir izvor\u00e2te din prea mult\u0103 cunoa\u015ftere, din filosofia mea de via\u0163\u0103, din iubirea \u015fi setea mea pentru absolut? Ori poate moarte e chiar a\u015fa cum se spune \u00een Biblie c\u0103 este? Oare chiar vom merge undeva dup\u0103 ce murim? Sau ne vom \u00eentoarce \u00een nimicul din care am venit?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 C\u00e2nd prima raz\u0103 de soare s-a spart de astfaltul din curtea bisericii, am urcat s\u0103 trag clopotele. Cucuvelele \u015fi-au luat zborul \u015fi n-avea cine s\u0103 mai acompanieze concertul acestui instrument al torturii. Oamenii s-au str\u00e2ns la slujb\u0103, au venit \u00een grupuri, \u00eembr\u0103ca\u0163i \u00een negru, ca \u015fi cum chiar le p\u0103rea r\u0103u. S-a jelit, s-a pl\u00e2ns, s-au citit predici, s-a t\u0103m\u00e2iat, iar c\u00e2nd a venit momentul, a trebuit s\u0103 \u00eemi duc iubirea la groap\u0103. \u015ei acolo, pe c\u00e2nd o bab\u0103 \u00eei stropea culcu\u015ful cu vin iubitei mele, am \u00eenceput s\u0103 pl\u00e2ng. Mul\u0163i vecini \u015ftiau c\u0103 o iubisem pe Anelize. \u00cei iubisem z\u00e2mbetul perfect, ochii lumino\u015fi, vorba cald\u0103, mintea crud\u0103. O iubisem ca pe un dar nemeritat \u015fi-o pre\u0163uisem ca pe o bijuterie. \u015ei, cumva, pe c\u00e2nd m-am aplecat s\u0103- las co\u015fciugul \u00een groapa \u00een care viermii \u015fi g\u00e2ndacii \u00ee\u015fi preg\u0103teau tac\u00e2murile, mi-a alunecat \u015fi sufletul. \u015ei n-am sim\u0163it. A fost ca un avort spontan. Mi s-a umplut pieptul de s\u00e2nge clocotind, am tu\u015fit \u015fi am scuipat, am pl\u00e2ns \u015fi m-am rugat s\u0103 nu mi-o ia. Dar p\u0103m\u00e2ntul mi-a \u00eenghi\u0163it-o, timpul a uitat-o \u015fi, de\u015fi n-am aflat niciodat\u0103, cred c\u0103 \u015fi Dumnezeu a iertat-o, numai pentru felul \u00een care am iubit-o eu. So\u0163ul ei s-a rec\u0103s\u0103torit. Copilul ei a crescut. Vremea a trecut \u015fi lumea a uitat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dar eu n-am uitat niciodat\u0103. N-aveam cum s\u0103 uit niciodat\u0103. \u015ei am continuat s\u0103 m\u0103 t\u00e2r\u0103sc prin lume f\u0103r\u0103 s\u0103 mai simt nimic. Am tr\u0103it p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul zilelor f\u0103r\u0103 suflet, c\u0103ci \u00eel pierdusem, aproape ca \u015fi cum \u00eemi fusese smuls de m\u00e2na ei \u015fi tras dup\u0103 ea. \u015ei cum nu mai aveam nici iubirea \u015fi nu g\u0103sisem nici r\u0103spunsurile \u00eentreb\u0103rilor, a trebuit s\u0103 m\u0103 plafonez, s\u0103 m\u0103 aplatizez \u015fi s\u0103 \u00eenv\u0103\u0163 s\u0103 tr\u0103iesc printre ceilal\u0163i oameni.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Via\u0163a mea a fost o tortur\u0103, un chin lipsit de orice realizare. Am spus povestea mea copiilor, nepo\u0163ilor, iar ei spus-o mai departe, pentru c\u0103 voiam s\u0103 r\u0103m\u00e2n \u00een amintirea cuiva ca groparul care \u015fi-a \u00eengropat sufletul din gre\u015feal\u0103. \u015ei nu pentru mine, ca s\u0103 tr\u0103iesc eu ve\u015fnic. Ci pentru ea. Pentru ca amintirea ei s\u0103 nu o lase s\u0103 mai moar\u0103 niciodat\u0103.<\/p>\n

\u0218<\/em>i-i at\u00eernau aripile de plumb.<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov \u00a0Dormeau ad\u00e2nc sicriele de plumb… … iar luna str\u0103lucea lucie, goal\u0103 de sens, peste pietrele funerare \u00een care erau \u00eencrustate poze alb-negru cu portrete ale unor oameni care tr\u0103iser\u0103 \u00eenainte ca eu s\u0103 m\u0103 nasc. Era dou\u0103 diminea\u0163a, iar eu s\u0103pam morm\u00e2ntul iubitei mele Anelize, ascult\u00e2nd simfonia tandr\u0103 a cucuvelelor. Cimitirul de […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1394,15],"tags":[1395,1407,1115],"class_list":["post-12764","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-59-60","category-proza","tag-egophobia-59-60","tag-gabi-gabrinov","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3jS","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12764","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12764"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12764\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12770,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12764\/revisions\/12770"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12764"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12764"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12764"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}