de Rare\u015f-Andrei Dinu<\/p>\n
Vali, chitara sa \u0219i restul trupei urc\u0103 pe scen\u0103. \u00centreg clubul este cufundat \u00een bezn\u0103. Ma\u0219ina de fum porne\u0219te. Reflectoarele se aprind, \u00eenfig\u00e2ndu-\u0219i razele violete \u00een cea\u021ba din miezul c\u0103reia prind contur siluetele forma\u021biei.<\/p>\n
Dincolo de marginea scenei \u0219i de f\u0103cliile orbitoare din tavan, Vali simte prezen\u021ba mul\u021bimii ce s-a adunat s\u0103 \u00eei vad\u0103. Sunt acolo, \u00een \u00eentuneric. Sute de ochi a\u021binti\u021bi c\u0103tre scen\u0103.<\/p>\n
Solistul \u00ee\u0219i aranjeaz\u0103 musta\u021ba sa r\u0103sucit\u0103, apoi se \u00eentoarce c\u0103tre trup\u0103 \u0219i le face un semn.<\/p>\n
Trei b\u0103t\u0103i de tob\u0103.<\/p>\n
Vali ciupe\u0219te prima coard\u0103.<\/p>\n
\u0218i c\u00e2ntecul \u00eencepe.<\/p>\n
\u00cen timp ce degetele sale fac dragoste cu instrumentul, Vali nu mai este acolo. Muzica \u00eel poart\u0103 departe de scen\u0103, departe de fani \u0219i de trup\u0103. Alunec\u0103 pe valurile melodiei, afar\u0103 din trupul s\u0103u, smuls din momentul \u0219i locul de care este legat.<\/p>\n
Se afla pe treptele unei sc\u0103ri de bloc. L\u00e2ng\u0103 el \u0219edea Marius.<\/p>\n
\u2014 Ce dobitoci! se r\u0103sti la un moment dat Marius. S\u0103 mor io, ce dobitoci de colegi avem!<\/p>\n
Vali d\u0103dea aprobator din cap. Amicul s\u0103u tocmai a fost amenin\u021bat de dirigint\u0103 cu sc\u0103derea notei la purtare pentru c\u0103 a spart o fereastr\u0103. El sus\u021binea vehement c\u0103 era nevinovat, \u00eens\u0103 un grup de colegi c\u0103rora nu le era tocmai simpatic sus\u021bineau contrariul.<\/p>\n
\u2014 Stai lini\u0219tit, Mariuse. \u0218tii c\u0103 nu scade niciodat\u0103 cu adev\u0103rat nota la purtare. Diriga mereu bag\u0103 amenin\u021barea asta, \u00eenc\u0103 din clasa a cincea. \u0218i niciodat\u0103 nu se \u021bine de cuv\u00e2nt. Doar latr\u0103 \u0219i ea.<\/p>\n
\u2014 \u0218tiu asta. Problema mea-i alta. Nu-i mai suport pe dobitocii \u0103\u0219tia de colegi!<\/p>\n
\u2014 Hai c\u0103 nu-s chiar at\u00e2t de r\u0103i.<\/p>\n
\u2014 Normal c\u0103 spui asta. Cu tine nu au nimic. Pe via\u021ba ta nu \u00eencearc\u0103 nimeni s\u0103 se pi\u0219e \u00een fiecare zi.<\/p>\n
Adev\u0103rul era c\u0103 \u0219i Marius o cam cerea uneori. \u00cens\u0103 Vali nu avea de g\u00e2nd s\u0103 aduc\u0103 asta \u00een discu\u021bie. T\u0103cea din gur\u0103 \u0219i d\u0103dea \u00een continuare din cap.<\/p>\n
\u2014 Hai p\u00e2n\u0103 sus la mine, \u00eei spuse Marius ridic\u00e2ndu-se de pe trepte. Am ceva mi\u0219to r\u0103u s\u0103-\u021bi ar\u0103t.<\/p>\n
\u2014 \u021ai-ai luat p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 chitar\u0103?<\/p>\n
\u2014 Da. Mi-a adus-o frate-miu asear\u0103. Vrei s-o vezi?<\/p>\n
\u2014 Normal c\u0103 vreau s-o v\u0103d!<\/p>\n
Vali se ridic\u0103 \u0219i el \u00een picioare \u0219i cei doi intrar\u0103 \u00een bloc, apoi urcar\u0103 \u00een apartamentul lui Marius.<\/p>\n
Mama sa era \u00een sufragerie, \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un n\u00e9glig\u00e9e violet, tol\u0103nit\u0103 \u00een canapea \u0219i buton\u00e2nd aproape robotic telecomanda.<\/p>\n
\u2014 Bun\u0103, b\u0103ie\u021bi! spuse acesta. Marius, de ce n-ai spus c\u0103 vii cu Vali? V\u0103 f\u0103ceam ceva de m\u00e2ncare.<\/p>\n
\u2014 Ne-am hot\u0103r\u00e2t destul de spontan. Am zis s\u0103-i ar\u0103t chitara.<\/p>\n
\u2014 Oricum nu mi-era foame, a spus Vali z\u00e2mbind. \u0218i dup\u0103 dac\u0103 m\u0103 duc acas\u0103 \u0219i nu mai pot s\u0103 m\u0103n\u00e2nc ce-a f\u0103cut mama \u00eemi iau ceart\u0103.<\/p>\n
\u2014 Ah, chiar a\u0219a! Ce mai fac ai t\u0103i? N-a fost niciunul la \u0219edin\u021ba cu p\u0103rin\u021bii.<\/p>\n
\u2014 Ce s\u0103 fac\u0103 \u0219i ei, bine. N-au vrut s\u0103 mearg\u0103. Se cam plictisesc la \u0219edin\u021bele cu p\u0103rin\u021bii.<\/p>\n
\u2014 Cred \u0219i eu c\u0103 ei se plictisesc. Lor nu le spune diriginta de fiecare dat\u0103 c\u00e2t de neast\u00e2mp\u0103rat\u0103 sau impertinent\u0103 le e odrasla.<\/p>\n
\u2014 \u021ai-am spus c\u0103 nu a fost vina mea! spuse Marius enervat.<\/p>\n
\u2014 Unde e chitara? interveni Vali pentru a evita o ceart\u0103.<\/p>\n
\u2014 \u00cen dormitor. Hai s\u0103 \u021bi-o ar\u0103t.<\/p>\n
Instrumentul \u00eei a\u0219tepta pe pat, \u00eentre perne, \u0219ez\u00e2nd ca un monarh pre\u021bios.<\/p>\n
\u2014 Ei? \u00eentreb\u0103 Marius ridic\u00e2nd-o \u0219i ar\u0103t\u00e2ndu-i-o mai de-aproape amicului s\u0103u.<\/p>\n
Nu era cu mult diferit\u0103 de majoritatea chitarelor cu care mai defilau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd copiii populari pe la \u0219coal\u0103. De fapt, singurul detaliu ie\u0219it din comun era o inscrip\u021bie de pe marginea acesteia.<\/p>\n
\u2014 \u00ce<\/em>ntinde-<\/em>\u021b<\/em>i aripile <\/em>\u0219<\/em>i zboar<\/em>\u0103<\/em>, citi Vali.<\/p>\n \u2014 A gravat-o frate-miu. Ca s\u0103 m\u0103 inspire, cred.<\/p>\n \u2014 P\u0103i acum \u00ee\u021bi mai r\u0103m\u00e2ne un singur lucru de f\u0103cut?<\/p>\n \u2014 Ce lucru?<\/p>\n \u2014 S\u0103-\u021bi \u00eentinzi aripile \u0219i s\u0103 zbori, r\u0103spunse Vali.<\/p>\n Marius z\u00e2mbi.<\/p>\n \u2014 Mai \u00eent\u00e2i cred c\u0103 ar trebui s\u0103 \u00eenv\u0103\u021b s\u0103 c\u00e2nt la ea.<\/p>\n Cei doi prieteni \u00eencepur\u0103 s\u0103 r\u00e2d\u0103.<\/p>\n Dup\u0103 un moment de tras sufletul, solistul trupei salut\u0103 publicul \u0219i le mul\u021bume\u0219te c\u0103 sunt acolo, al\u0103turi de ei. Mul\u021bimea, cuprins\u0103 de extaz, r\u0103spunde \u00eentr-un ropot de aplauze \u0219i strig\u0103te.<\/p>\n Vali trage \u00een piept fumul ce inund\u0103 scena, \u00een timp ce luminile devin din ce \u00een ce mai calde, mai s\u00e2ngerii. \u00ce\u0219i m\u00e2ng\u00e2ie tandru corzile, apoi \u00eencepe s\u0103 \u00ee\u0219i treac\u0103 iar pana peste ele, pierz\u00e2ndu-se \u00eentr-un nou c\u00e2ntec.<\/p>\n Au trecut doi ani de c\u00e2nd Vali \u0219i Marius au terminat generala. Erau acum la licee diferite, \u00eens\u0103 se vedeau pe c\u00e2t de des puteau.<\/p>\n Vali \u00ee\u0219i cump\u0103rase \u0219i el o chitar\u0103 la scurt timp dup\u0103 amicul s\u0103u, ca s\u0103 \u00eenve\u021be \u00eempreun\u0103. \u00cens\u0103 nu era nici pe jum\u0103tate at\u00e2t de pasionat pe c\u00e2t era Marius.<\/p>\n C\u00e2nd vorbea despre muzic\u0103, fie c\u0103 era vorba de un ritm, de un acord nou pe care \u00eel \u00eenv\u0103\u021base, de o trup\u0103 sau un c\u00e2nt\u0103re\u021b, Marius p\u0103rea a fi un sac plin cu vise. P\u0103rea a avea aripi.<\/p>\n \u2014 Degeaba r\u00e2zi tu acum, \u00eei spuse Marius \u00eentr-o sear\u0103 pe c\u00e2nd plecau de la un concert. \u00centr-o zi, o s\u0103 fiu \u0219i eu ca ei. O s\u0103 vezi!<\/p>\n \u2014 Marius, chiar crezi c\u0103 o s\u0103 se mai poat\u0103 tr\u0103i din asta? Ai v\u0103zut \u0219i tu ce muzic\u0103 de rahat se cere acum. Tu nu vrei s\u0103 c\u00e2n\u021bi prostii d-alea. Tu vrei s\u0103 c\u00e2n\u021bi cu adev\u0103rat. Dar nu mai merge s\u0103 fii Kurt Cobain \u00een ziua de ast\u0103zi.<\/p>\n \u2014 D\u0103-o dracului c\u0103 aia nu e muzic\u0103! S\u0103 mor io dac\u0103 aia e muzic\u0103! Eu o s\u0103 reu\u0219esc. \u0218i \u0219tii de ce?<\/p>\n \u2014 De ce?<\/p>\n Marius r\u0103spunse cu cea mai inocent\u0103 \u0219i sincer\u0103 voce pe care Vali a auzit-o vreodat\u0103 ie\u0219ind din gura sa.<\/p>\n \u2014 Pentru c\u0103 o s\u0103 am despre ce s\u0103 c\u00e2nt.<\/p>\n \u0218i chiar avea. Era \u00eenc\u0103 un am\u0103r\u00e2t de adolescent, \u00eens\u0103 deja se putea l\u0103uda cu o via\u021b\u0103 plin\u0103. Plin\u0103 de r\u0103ni. Iar r\u0103nile acelea au l\u0103sat cicatrici. Tat\u0103l s\u0103u a disp\u0103rut din via\u021ba sa c\u00e2nd avea vreo zece ani. Fratele s\u0103u, care pentru o bun\u0103 perioad\u0103 de timp a fost ruda lui preferat\u0103, a devenit un be\u021biv coleric. Iar mama sa, singurul membru al familiei \u00een care c\u00e2ndva mai putea g\u0103si sprijin, era mai tot timpul ocupat\u0103 \u0219i stresat\u0103 din cauza banilor. Spera ca m\u0103car unul din fii s\u0103i s\u0103 fac\u0103 ceva cu via\u021ba lui. Nici nu voia s\u0103 aud\u0103 de visele sale de muzician. \u0218i, de parc\u0103 toate astea nu i-ar fi fost de-ajuns, \u00een opt ani de \u0219coal\u0103 general\u0103 a avut un singur prieten. De c\u00e2nd era la liceu p\u0103rea s\u0103 se \u00een\u021beleag\u0103 pu\u021bin mai bine cu oamenii din jur, dar nu se putea apropia de ei. Unii dintre ei chiar \u0219i-ar fi dorit s\u0103 \u00eei fie prieteni, \u00eens\u0103 \u00eei era greu s\u0103 li se deschid\u0103. Reu\u0219ea, rareori. Atunci c\u00e2nd \u00ee\u0219i aducea\u00a0 cu el chitara.<\/p>\n \u2014 Vreau s\u0103 fiu \u0219i eu ca ei, a spus Marius. Vreau \u0219i eu pe scen\u0103. Este singura mea \u0219ans\u0103 de a nu o lua razna.<\/p>\n \u2014 O s\u0103 ajungi pe scen\u0103, i-a spus Vali z\u00e2mbind. Chiar o s\u0103 ajungi. \u0218i or s\u0103-\u021bi creasc\u0103 aripi. \u0218i o s\u0103 zbori. Exact a\u0219a cum scrie pe chitara ta.<\/p>\n \u2014 Oh, am acoperit gravura aia.<\/p>\n \u2014 Ai acoperit-o? Cum? De ce?<\/p>\n \u2014 Mi-am vopsit chitara acum c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Ar\u0103ta prea banal \u0219i am zis s\u0103 \u00eei adaug un strop de culoare. Plus c\u0103 gravura aia \u00eemi amintea mereu c\u0103 e de la frate-miu. \u0218i de c\u00e2nd a luat-o razna nu prea mai vreau s\u0103 \u00eemi amintesc de el.<\/p>\n \u2014 Trebuie s\u0103 fie foarte aiurea. Tu \u0219i fratele t\u0103u era\u021bi foarte apropia\u021bi.<\/p>\n \u2014 Eram. Dar ce po\u021bi s\u0103-i faci dac\u0103 a ales s\u0103 iubeasc\u0103 sticla mai mult dec\u00e2t familia? Uneori m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103\u2026<\/p>\n \u2014 C\u0103 ce?<\/p>\n \u2014 Uneori m\u0103 g\u00e2ndesc c\u0103 sticla este pentru el cum e chitara pentru mine.<\/p>\n \u2014 Un refugiu?<\/p>\n \u2014 Un prieten. Toat\u0103 faza asta cu tata, ne-a afectat destul de tare.<\/p>\n \u2014 Poate c\u0103 ai dreptate. Oricum, tot fratele t\u0103u r\u0103m\u00e2ne.<\/p>\n \u2014 Nu e singurul, spuse Marius z\u00e2mbind. \u0218i tu e\u0219ti fratele meu, Vali.<\/p>\n \u2014 \u0218i tu al meu.<\/p>\n Spectacolul este deja la jum\u0103tate.<\/p>\n C\u00e2t timp solistul prezint\u0103 urm\u0103toarea pies\u0103, basistul se apropie de Vali. \u00cel felicit\u0103 pentru cum i-a ie\u0219it solo-ul din piesa pe care tocmai au \u00eencheiat-o. Vali \u00eei mul\u021bume\u0219te, cu toate c\u0103 \u0219tie prea bine c\u0103 acele laude nu i se cuvin.<\/p>\n Reflectoarele \u00eencep s\u0103 se sting\u0103 \u0219i s\u0103 se aprind\u0103 din ce \u00een ce mai repede. Razele acestora se zbat \u00eentr-un dans s\u0103lbatic \u0219i multicolor prin cea\u021ba izvor\u00e2t\u0103 din ma\u0219ina de fum. O nou\u0103 melodie \u00eencepe.<\/p>\n Era ziua lui Marius. \u00cemplinea optsprezece ani. C\u00e2nd Vali \u0219i-a serbat majoratul, a \u00eenchiriat subsolul unui bar \u0219i a dat o petrece cu vreo dou\u0103zeci de invita\u021bi. Marius a s\u0103rb\u0103torit acas\u0103 cu mama \u0219i fratele s\u0103u, Vali \u0219i Crina, o amic\u0103 de la liceu. Erau to\u021bi str\u00e2n\u0219i \u00een jurul unei mese, \u00een mijlocul sufrageriei.<\/p>\n \u2014 V-a pl\u0103cut tortul, copii? \u00eei \u00eentreb\u0103 mama lui Marius \u00een timp ce str\u00e2ngea farfuriile.<\/p>\n \u2014 A fost foarte bun, r\u0103spunse Crina. Mai ales glazura!<\/p>\n \u2014 Mar\u021bipanul e preferatul lui Marius.<\/p>\n \u2014 Mi-aduc aminte de la ziua mea dintr-a patra, spuse Vali. Mi-a m\u00e2ncat toat\u0103 glazura \u00eenainte s\u0103 apuc\u0103m s\u0103 t\u0103iem tortul<\/p>\n \u2014 Ce ho\u021boman! remarc\u0103 fata.<\/p>\n \u2014 Eram mic \u0219i rebel, spuse Marius. \u0218i pofticios.<\/p>\n \u2014 Erai ho\u021boman, \u00eent\u0103ri fratele s\u0103u z\u00e2mbind. C\u00e2nd erai mic, oric\u00e2nd vedeai ceva ce-\u021bi pl\u0103cea, luai. Nu \u0219tiam ce se ne mai facem cu tine.<\/p>\n Fratele lui Marius nu mai pusese gura pe alcool de luni bune. Lucrurile p\u0103reau a merge din nou bine \u00eentre el \u0219i familie. Sau, cel pu\u021bin, nu mai erau o familie la fel de disfunc\u021bional\u0103 ca \u00eenainte. Nu erau \u00eenc\u0103 perfec\u021bi, dar, p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, nicio familie nu este.<\/p>\n Se auzi deodat\u0103 soneria. Mama lui Marius privi pe vizor. Nu deschise u\u0219a.<\/p>\n \u2014 Cine e? a \u00eentrebat fratele al\u0103tur\u00e2ndu-i-se l\u00e2ng\u0103 u\u0219\u0103.<\/p>\n \u2014 N-n-nimeni.<\/p>\n Soneria sun\u0103 din nou.<\/p>\n \u2014 Cum nimeni? Sun\u0103 singur\u0103?<\/p>\n Acesta d\u0103du s\u0103 se uite \u0219i el, \u00eens\u0103 mama \u00eel opri.<\/p>\n Se auzir\u0103 apoi trei lovituri de pumn \u00een u\u0219\u0103.<\/p>\n \u2014 N-n-nu deschide, spuse femeia.<\/p>\n Chipul acesteia era palid, iar privirea \u00eei era \u00eengrozit\u0103.<\/p>\n \u00cenc\u0103 trei lovituri de pumn.<\/p>\n T\u00e2n\u0103rul privi pe vizor. Un sentiment de furie aspr\u0103 \u00eencol\u021bi \u00een sinea sa, \u00eenro\u0219indu-i fa\u021ba \u0219i \u00eencrunt\u00e2ndu-i fruntea. Deschise u\u0219a.<\/p>\n \u2014 Ce mama dracului cau\u021bi aici?<\/p>\n \u00cen prag se afla un b\u0103rbat de vreo cincizeci de ani, cu plete nesp\u0103late \u0219i un \u00eenceput ne\u00eengrijit de barb\u0103 c\u0103runt\u0103. Purta o pereche zdren\u021buroas\u0103 de blugi \u0219i o c\u0103ma\u0219\u0103 alb\u0103. Iar ochii ro\u0219ii ai acestuia erau br\u0103zda\u021bi de lacrimi.<\/p>\n \u2014 Salut fiule, spuse b\u0103rbatul.<\/p>\n \u2014 Ce dracului cau\u021bi aici? \u00eentreb\u0103 t\u00e2n\u0103rul \u00eenc\u0103 o dat\u0103, \u00eencle\u0219t\u00e2ndu-\u0219i pumnul.<\/p>\n \u2014 Am\u2026 Am venit s\u0103 \u00eei spun la mul\u021bi ani lui Marius.<\/p>\n \u2014 Tat\u0103?! strig\u0103 b\u0103iatul din capul holului.<\/p>\n \u2014 Marius\u2026 spuse tat\u0103l s\u0103u cu o voce sf\u00e2r\u0219it\u0103. Te-ai\u2026 te-ai f\u0103cut a\u0219a de mare. E\u0219ti\u2026 E\u0219ti b\u0103rbat acum.<\/p>\n \u2014 Nu mul\u021bumit\u0103 \u021bie, spuse fiul mai mare.<\/p>\n \u2014 Copii. Nu\u2026 nu am venit s\u0103 pretind nimic. Am vrut doar s\u0103 v\u0103 v\u0103d.<\/p>\n \u2014 Dup\u0103 opt ani! izbucni mama. Ai disp\u0103rut ca o n\u0103luc\u0103 din via\u021ba lor, n-ai dat niciun semn timp de at\u00e2ta timp \u0219i-acum te-ai g\u00e2ndit s\u0103-i vezi?<\/p>\n \u2014 \u021ai-am l\u0103sat tot ce aveam. Nu ai \u00een\u021beles atunci \u0219i se pare c\u0103 nici acum nu \u00een\u021belegi\u2026 Nu mai puteam s\u0103 stau. Cu c\u00e2t st\u0103team mai mult cu at\u00e2t mai greu era s\u0103 plec.<\/p>\n \u2014 Ce nu \u00een\u021beleg? \u00eentreb\u0103 mama \u00eenl\u0103crimat\u0103. Cum aveai vise m\u0103re\u021be de artist \u0219i sim\u021beai c\u0103 so\u021bia ta \u0219i cei doi copii ai t\u0103i te \u021bineau legat? Cum a trebuit s\u0103 pleci ca s\u0103 ajungi s\u0103 dormi pe str\u0103zi \u0219i s\u0103 scrii poezii pe care s\u0103 nu le citeasc\u0103 nimeni? Stai calm, dup\u0103 at\u00e2tea nop\u021bi nedormite am \u00een\u021beles. Am \u00een\u021beles perfect. Ce nu \u00een\u021beleg e de ce te-ai mai \u00eentors.<\/p>\n B\u0103rbatul scoase o c\u0103rticic\u0103 din buzunar \u0219i i-o oferi.<\/p>\n El era autorul. Iar titlul volumului era Visele unui zbur<\/em>\u0103<\/em>tor f<\/em>\u0103<\/em>r<\/em>\u0103<\/em> aripi<\/em>. Femeia o deschise \u0219i citi dedica\u021bia de pe prima pagin\u0103: Familiei mele<\/em>.<\/p>\n D\u0103du drumul c\u0103r\u021bii pe jos.<\/p>\n \u2014 Tu nu ai familie, spuse aceasta pe un ton sobru \u0219i rece, \u00eentorc\u00e2ndu-i mai apoi spatele.<\/p>\n Apoi, sub privirile uimite ale lui Marius \u0219i ale invita\u021biilor acestuia, pumnul fratelui s\u0103u mai mare se izbi de falca tat\u0103lui lor, d\u00e2ndu-l cu capul de tocul u\u0219ii. Arcada b\u0103rbatului se deschise, l\u0103s\u00e2nd un fir de s\u00e2nge s\u0103 i se scurg\u0103 pe l\u00e2ng\u0103 ochi.<\/p>\n Tat\u0103l nu ripost\u0103. F\u0103cu doar un pas \u00een spate, iar u\u0219a se tr\u00e2nti dup\u0103 el.<\/p>\n Mama b\u0103ie\u021bilor izbucnii atunci \u00een pl\u00e2ns, iar fiul cel mare se a\u0219ez\u0103 pe jos, rezemat de perete, privindu-\u0219i pumnul \u00eenc\u0103 \u00eencle\u0219tat.<\/p>\n Marius fugi de-a lungul holului \u0219i se \u00eenchise \u00een camera sa.<\/p>\n Crina \u00eencerca s\u0103 o lini\u0219teasc\u0103 pe mama lui Marius, ajut\u00e2nd-o s\u0103 mearg\u0103 p\u00e2n\u0103 la canapea. Vali se duse la camera amicului s\u0103u.<\/p>\n U\u0219a era \u00eencuiat\u0103. B\u0103tea la ea, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 r\u0103spuns.<\/p>\n \u2014 Marius? Marius, e\u0219ti bine?<\/p>\n Nu se auzea nimic. Continu\u0103 s\u0103 cioc\u0103neasc\u0103. \u0218i \u00een timp ce-\u0219i lovea degetele de u\u0219\u0103, \u00eei veni o idee. \u00cencepu s\u0103 \u00ee\u0219i calculeze cioc\u0103nitul, b\u0103t\u00e2nd ritmul melodiei lor preferate, All Apologies <\/em>de la Nirvana. Apoi un sunet \u00eencepu s\u0103 se deslu\u0219easc\u0103 de dincolo de u\u0219\u0103. Nu era vreun strig\u0103t sau vreun pl\u00e2ns. Era o chitar\u0103.<\/p>\n Vali tocmai plecase de la aeroport \u0219i se \u00eendrepta spre cas\u0103.<\/p>\n Era student \u00een anul al doilea la o universitate prestigioas\u0103 din Mare Britanie. Studia business \u0219i antropologie, o alegere pragmatic\u0103 pe care prietenul s\u0103u cel mai bun o criticase adesea. Uneori \u0219i el \u00ee\u0219i punea \u00eentreb\u0103ri despre drumul ales, dar de cele mai multe ori era mul\u021bumit. \u0218i, pe l\u00e2ng\u0103 asta, \u00eei pl\u0103cea la nebunie via\u021ba din vest.<\/p>\n Acum \u00eens\u0103, se \u00eentorsese \u00een \u021bar\u0103. \u0218i nu din motive fericite. Se \u00eentorsese pentru o \u00eenmorm\u00e2ntare.<\/p>\n Se \u00eent\u00e2mplase cu trei zile \u00een urm\u0103. Marius \u00eei spusese mamei sale c\u0103 renun\u021b\u0103 la facultatea de arhitectur\u0103 \u2014 la care d\u0103du-se mai mult silit \u2014 pentru a \u00ee\u0219i urma \u00een sf\u00e2r\u0219it visul s\u0103u de a deveni muzician profesionist. Mama sa, care vedea \u00een viitorul mezinului s\u0103u unica \u00een speran\u021b\u0103 a familiei, mai ales dup\u0103 ce fiul cel mare revenise la patima sticlei dup\u0103 vizita tat\u0103lui, nu putea vedea aceast\u0103 veste dec\u00e2t ca pe un dezastru. \u00cen ochii ei era o pur\u0103 nebunie, genul de nebunie ce o f\u0103cuse s\u0103 se \u00eendr\u0103gosteasc\u0103 de fostul ei so\u021b, dar \u0219i care le distrusese familia. Vestea a generat un schimb de replici aprinse, \u021bipete \u0219i insulte. Iar la final mama, cuprins\u0103 de furie \u0219i dezam\u0103gire, \u0219i-a dat copilul afar\u0103 din cas\u0103. A\u0219a c\u0103 Marius \u0219i-a luat cu el chitara \u0219i a plecat.<\/p>\n A fost g\u0103sit a doua zi, sub un pod, alb la fa\u021b\u0103 \u0219i rece ca asfaltul pe care z\u0103cea. Le\u0219ul s\u0103u str\u00e2ngea \u00een bra\u021be o scrisoare de adio \u0219i chitara sa mult iubit\u0103, care, \u00een mod miraculos, supravie\u021buise impactului cu solul f\u0103r\u0103 nicio zg\u00e2rietur\u0103.<\/p>\n Ajuns acas\u0103, Vali a fost \u00eent\u00e2mpinat c\u0103lduros de p\u0103rin\u021bii lui. Dup\u0103 ce s-au asigurat c\u0103 fiul lor este \u00een regul\u0103, i-au spus c\u0103 \u00eel a\u0219tepta cineva \u00een camera sa. T\u00e2n\u0103rul \u0219i-a l\u0103sat bagajul \u00een sufragerie \u0219i a urcat sc\u0103rile. La etaj, u\u0219a camerei sale era larg deschis\u0103. Iar \u00een mijlocul \u00eenc\u0103perii, a\u0219ezat\u0103 pe un scaun, era Crina. Avea \u00een bra\u021be o chitar\u0103. Chitara lui Marius.<\/p>\n \u2014 Mama lui Marius m-a rugat s\u0103 \u021bi-o aduc eu, spuse fata. Marius a cerut \u00een scrisoarea de adio ca tu s\u0103 ai grij\u0103 de ea. Spunea c\u0103 tu \u0219i chitara asta a\u021bi fost singurii lui prieteni adev\u0103ra\u021bi. \u0218i chiar a\u021bi fost.<\/p>\n Vali privea t\u0103cut instrumentul.<\/p>\n \u2014 E\u0219ti bine? l-a \u00eentrebat \u00eengrijorat p\u0103rintele.<\/p>\n \u2014 \u0218i tu i-ai fost o prieten\u0103 bun\u0103, Crina.<\/p>\n \u2014 Am \u00eencercat. Chiar am \u00eencercat pe c\u00e2t am putut. Dar nu am reu\u0219it s\u0103 fiu at\u00e2t de aproape de el pe c\u00e2t ai reu\u0219it tu, chiar \u0219i-atunci c\u00e2nd erai la mii de kilometri distan\u021b\u0103. Cumva, doar tu ai reu\u0219it s\u0103 \u00eel \u00een\u021belegi.<\/p>\n \u2014 Nu e vina ta. Nu se l\u0103sa v\u0103zut de oricine. Poate doar atunci c\u00e2nd c\u00e2nta.<\/p>\n Fata a dat din cap \u0219i s-a ridicat, l\u0103s\u00e2nd chitara pe scaun.<\/p>\n \u2014 Ai grij\u0103 de amintirea lui, spuse Crina ie\u0219ind din camer\u0103. Ne vedem la \u00eenmorm\u00e2ntare.<\/p>\n T\u00e2n\u0103rul o salut\u0103 printr-un gest din cap \u00een timp ce fata disp\u0103ru pe sc\u0103ri \u00een jos.<\/p>\n Vali \u00eenchise u\u0219a camerei, apuc\u0103 instrumentul \u0219i se a\u0219ez\u0103 pe marginea patului \u021bin\u00e2ndu-l \u00een bra\u021be.<\/p>\n Ciupi timid una dintre corzi \u0219i l\u0103s\u0103 sunetul vibra\u021biei sale s\u0103 \u00eel p\u0103trund\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor.<\/p>\n \u2014 De ce ai f\u0103cut asta, Marius? De ce?<\/p>\n Mai ciupi o coard\u0103. De data asta, i se p\u0103ru c\u0103 \u00een sunetul acesteia deslu\u0219ea un ecou. O voce. Un strig\u0103t. Apoi observ\u0103 ceva scrijelit pe marginea chitarei. D<\/em>\u0103<\/em>-mi aripi s<\/em>\u0103<\/em> zbor din nou<\/em>.<\/p>\n Vali acord\u0103 chitara, scoase dintr-un sertar o veche pan\u0103 pe care o cump\u0103rase \u00een liceu \u0219i \u00eencepu s\u0103 c\u00e2nte.<\/p>\n Concertul este la final. Solistul trupei mul\u021bume\u0219te publicului \u0219i prezint\u0103 pe r\u00e2nd fiecare membru al trupei. Dup\u0103 care trupa p\u0103r\u0103se\u0219te scena \u00een aplauze. Sunt con\u0219tien\u021bi \u00eens\u0103 c\u0103 spectacolul nu s-a terminat \u00eenc\u0103. Stau \u00een culise \u0219i ascult\u0103 strig\u0103tele mul\u021bimii ce nu are de g\u00e2nd s\u0103 plece acas\u0103 f\u0103r\u0103 un bis.<\/p>\n La cererea fanilor, trupa revine \u00een lumina reflectoarelor. \u0218i, pentru ultima oar\u0103 \u00een aceast\u0103 sear\u0103, muzica inund\u0103 \u00eenc\u0103perea.<\/p>\n Iar Vali se dizolv\u0103, dispare de pe scen\u0103 \u0219i se afund\u0103 \u00eentr-o alt\u0103 lume, l\u0103s\u00e2ndu-l \u00eenc\u0103 o dat\u0103 pe Marius s\u0103 ias\u0103 din chitar\u0103. Acesta pune st\u0103p\u00e2nire pe trupul amicului s\u0103u, iar cicatricile sufletului i se deschid, din ele curg\u00e2nd raze de lumin\u0103 \u0219i sunet ce se \u00eempletesc armonios \u0219i se transform\u0103 \u00eentr-o pereche str\u0103lucitoare de aripi. Pe scen\u0103, cu chitara sa \u00een bra\u021be, Marius zboar\u0103 din nou.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Rare\u015f-Andrei Dinu Vali, chitara sa \u0219i restul trupei urc\u0103 pe scen\u0103. \u00centreg clubul este cufundat \u00een bezn\u0103. Ma\u0219ina de fum porne\u0219te. Reflectoarele se aprind, \u00eenfig\u00e2ndu-\u0219i razele violete \u00een cea\u021ba din miezul c\u0103reia prind contur siluetele forma\u021biei. Dincolo de marginea scenei \u0219i de f\u0103cliile orbitoare din tavan, Vali simte prezen\u021ba mul\u021bimii ce s-a adunat s\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1394,15],"tags":[1395,1115,1406],"class_list":["post-12766","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-59-60","category-proza","tag-egophobia-59-60","tag-proza","tag-rares-andrei-dinu"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3jU","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12766","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12766"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12766\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12768,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12766\/revisions\/12768"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12766"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12766"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12766"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}