de Ana Bazac<\/p>\n
1) Spa\u021biul<\/strong> \u2013 se refer\u0103 aici la limite<\/em>: c\u00e2t se poate reforma\/c\u00e2t se putea reforma (de c\u0103tre Alexandru Ioan Cuza)<\/p>\n 2) Reforma<\/strong>: etimologic = schimbarea formei\/aducerea la o form\u0103 nou\u0103 (a tuturor lucrurilor); dar nu orice schimbare\/\u00eennoire este o reform\u0103<\/em>; defini\u021bia de lucru\/eficient\u0103 propus\u0103 este: reforma este decizia politic\u0103 de sus cu privire la schimbarea unor raporturi de for\u021be (\u00een cadrul sistemului societal existent)<\/em>. \u0218i desigur, reforma este f\u0103cut\u0103 de oameni, este rezultatul raport\u0103rii oamenilor la lucruri, \u0219i nu este o transformare natural\u0103 a lucrurilor<\/p>\n 3) Desf\u0103\u0219urarea defini\u021biei propuse<\/strong>:<\/p>\n <\/p>\n 3′) Reforma este rezultatul deciziei politice<\/em>; decizia<\/em> \u2013 ce st\u0103 la baza oric\u0103rei ac\u021biuni umane, inclusiv a aceleia de \u00eennoire \u2013 este politic\u0103<\/em> atunci c\u00e2nd reflect\u0103 raporturi de domina\u021bie-supunere, adic\u0103 raporturi de for\u021be; \u00een acest sens, decizia de a face reform\u0103 este de sus, chiar dac\u0103 este rezultatul presiunilor de sens contrar<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em><\/p>\n 3″) Chiar dac\u0103 presiunile contradictorii, at\u00e2t de jos \u00een sus c\u00e2t \u0219i orizontal, la nivelul categoriilor decidente, pot privi multe aspecte, inclusiv unele institu\u021bii \u0219i aspectele materiale ale civiliza\u021biei, ele nu vizeaz\u0103 \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103 aceste institu\u021bii \u0219i aspecte dec\u00e2t ca manifest\u0103ri ale intereselor \u0219i raporturilor de putere; presiunile contradictorii \u0219i deciziile de reformare au \u00een vedere tocmai \u0219i doar institu\u021biile ce consfin\u021besc raporturile de putere<\/em> (la un moment dat)<\/p>\n 3″‘) Specificul reformei\u00a0 este, deci, c\u0103 decizia<\/em> are \u00een vedere schimbarea raporturilor de for\u021be (\u00een favoarea for\u021belor la putere), \u00een fond, schimbarea unor institu\u021bii sociale<\/em> (\u00een acest sens, aceste institu\u021bii \u021bin de ordinul rela\u021biilor sociale<\/em>, \u0219i nu al organiz\u0103rii sau administr\u0103rii<\/em>) \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t ele s\u0103 favorizeze for\u021bele la putere<\/em>; deci sensul stric<\/em>t al conceptului de reform\u0103 nu este schimbarea unor activit\u0103\u021bi umane \u00een general, \u0219i nici a unor institu\u021bii de administra\u021bie \u0219i a aspectelor materiale ale civiliza\u021biei; \u00een sens strict<\/em>, conceptul de reform\u0103 se refer\u0103 la schimbarea unor institu\u021bii sociale structurale<\/em>: \u0219i \u00een a\u0219a fel \u00eenc\u00e2t ele s\u0103 favorizeze anumite for\u021be politice<\/p>\n 3″”) \u00cen societ\u0103\u021bile de p\u00e2n\u0103 acum, raporturile de for\u021be \u00eentre categoriile decidente\/dominante, aflate pe treapta de sus a sc\u0103rii sociale, concurente \u00een ceea ce prive\u0219te puterea politic\u0103, s-au realizat prin reforme ce p\u0103strau tiparul raporturilor de domina\u021bie-supunere, adic\u0103 nu anulau rela\u021biile sociale de domina\u021bie-supunere<\/em>, ci doar schimbau condi\u021biile<\/em> acestora, institu\u021biile care consfin\u021beau condi\u021biile de domina\u021bie<\/em>: \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, le f\u0103ceau mai eficiente tocmai prin \u00eembl\u00e2nzirea lor, iar aceast\u0103 \u00eemb\u00e2nzire era efectuat\u0103 tocmai prin schimbarea unor institu\u021bii ce reflectau direct \u0219i sine qua non<\/em> raporturi de for\u021be<\/p>\n 3″”‘) Schimbarea unor institu\u021bii \u0219i aspecte materiale ale civiliza\u021biei este, desigur, urmarea unor decizii, dar tehnice<\/em>: schimb\u0103rile tehnice nu sunt dependente de schimbarea rela\u021biilor sociale, de regimuri politice sau de forme de guvern\u0103m\u00e2nt, deci de raporturile de for\u021be \u00eentre categoriile decidente, ci exclusiv de nivelul cunoa\u0219terii<\/em>, deci al acumul\u0103rilor de cuno\u0219tin\u021be despre aspectele \u0219i institu\u021biile respective; \u00een acest sens, de\u0219i \u201etotul e politic\u0103\u201d, adic\u0103 \u00een realitate toate aspectele sunt \u00eempreun\u0103 \u2013 deci exist\u0103 o interdependen\u021b\u0103<\/em> istoric\u0103 \u00eentre ele, ca, aici, dependen\u021ba schimb\u0103rilor institu\u021biilor administrative sau culturale de concep\u021biile \u0219i institu\u021biile politice fundamentale \u2013 schimb\u0103rile tehnice fac parte din procesele de modernizare tehnic\u0103<\/em>, adic\u0103 au independen\u021ba<\/em> (relativ\u0103, desigur) dat\u0103 de logica tehnic\u0103 a aspectelor \u0219i domeniilor; de fapt, independen\u021ba (relativ\u0103) nu este doar caracteristica sistemelor ce con\u021bin direct, reflect\u0103 \u0219i vizeaz\u0103 logica procesului de cunoa\u0219tere, ci este caracteristica tuturor <\/em>sistemelor, unele fa\u021b\u0103 de altele: \u0219i politicile care au \u00een vedere rela\u021biile sociale sunt independente fa\u021b\u0103 de deciziile tehnice (privind, de ex., folosirea unor materiale \u00een construc\u021bii, trecerea de la teatrul elitar la cel popular, dezvoltarea cipurilor, perspectiva transdisiciplinar\u0103); (a\u0219adar, toate sistemele sunt concomitent \u0219i independente \u0219i interdependente<\/em>)<\/p>\n 3″””) \u00cennoirea sau p\u0103strarea formei institu\u021biilor prin care se realizeaz\u0103 condi\u021biile raporturilor de domina\u021bie-supunere au fost\/sunt decizii politice, adic\u0103 \u00een func\u021bie de for\u021ba categoriilor conduc\u0103toare \u00een rela\u021biile dintre ele; dar aducerea la zi a organiz\u0103rii tehnice a unor activit\u0103\u021bi[1]<\/a> \u0219i \u00eennoirea condi\u021biilor tehnice[2]<\/a> nu e o reform\u0103 \u00een sens strict, ci o parte\/un element din procesul de modernizare a activit\u0103\u021bilor umane \u0219i a aspectelor materiale ale civiliza\u021biei, \u0219i \u00een principiu este \u00eenf\u0103ptuit\u0103 de toate for\u021bele la putere: deoarece \u00eennoirea tehnic\u0103 m\u0103re\u0219te eficien\u021ba economiei, deci \u00een ultim\u0103 instan\u021b\u0103, a puterii tuturor acestor for\u021be<\/p>\n 3″””’) \u00cen sf\u00e2r\u0219it, \u0219i reformele \u0219i procesul de modernizare \u2013 de adecvare a institu\u021biilor, mijloacelor \u0219i activit\u0103\u021bilor umane la noul nivel al cunoa\u0219terii \u2013 au loc \u00een realitate \u00een cadrul presiunilor sociale de jos \u0219i a constituirii for\u021belor de jos, capabile de presiuni; ca urmare, reformele sunt ini\u021biate de sus dar r\u0103spund noilor for\u021be de jos \u0219i presiunii lor<\/em> (sau, pur \u0219i simplu, presiunii de jos<\/em>, oric\u00e2t de latente ar fi aceasta); de aceea, tradi\u021bional, conceptul strict de reform\u0103 a fost legat de inten\u021biile \u0219i interesele populare<\/em>, indiferent de ce for\u021be s-au coagulat \u00een cadrul acestor interese populare; a\u0219adar, tradi\u021bional reformele au avut \u00een vedere favorizarea categoriilor de jos: tocmai pentru c\u0103 rela\u021biile structurale de domina\u021bie-supunere nu implicat aceast\u0103 favorizare; iar favorizarea a constat tocmai \u00een amintita \u00eembl\u00e2nzire a condi\u021biilor categoriilor de jos \u00een cadrul raporturilor de domina\u021bie-supunere<\/p>\n A\u0219adar, putem folosi termenul de reform\u0103 \u00een sensul s\u0103u etimologic pentru tot felul de schimb\u0103ri ini\u021biate de om. Dar\u00a0 trebuie s\u0103 distingem<\/em> \u00eentre ceea ce este numit cu termenul de reform\u0103 \u00een sens larg<\/em>\/etimologic \u0219i ceea ce este numit cu termenul strict<\/em> de reform\u0103.<\/p>\n 4)<\/strong> Studiul de caz, schimb\u0103rile institu\u021bionale din perioada lui Alexandru Ioan Cuza, clarific\u0103 distinc\u021biile de mai sus. Astfel,<\/p>\n 4′) M\u0103surile de modernizare tehnic\u0103 <\/em>\u2013 sau reformele secundare \u2013 au fost (sunt enumerate doar \u00een mare):<\/p>\n 4″) Reformele propriu-zise<\/em> \u2013 sau reformele principale<\/em> \u2013 au fost:<\/p>\n Principiile generale ale tuturor acestor m\u0103suri au fost etatizarea \u0219i controlul centralizat al statului<\/em>; democratizarea organiz\u0103rii \u0219i conducerii<\/em>[10]<\/a>; sus\u021binerea clasei produc\u0103toare principale<\/em> (\u021b\u0103r\u0103nimea) \u0219i, \u00een perspectiv\u0103, \u0219i a or\u0103\u0219enimii lucr\u0103toare. (O dat\u0103 mai mult, reformele au fost consonante cu defini\u021bia ulterioar\u0103 Revolu\u021biei Franceze \u0219i pa\u0219optist\u0103 a reformei: de a fi\/ini\u021bia schimb\u0103ri benefice pentru majoritatea popula\u021biei<\/em>). Principiile asigurau trecerea clar\u0103 \u0219i rapid\u0103 la or\u00e2nduirea modern\u0103. M\u0103surile \u00een\u0219irate mai sus lacunar arat\u0103 \u0219i limitele<\/em> lor \u2013 determinate de epoc\u0103 \u0219i opozi\u021bia intern\u0103 \u2013 dar \u0219i capacitatea lor de a permite continuarea <\/em>moderniz\u0103rii.<\/p>\n 5)<\/strong> A\u0219adar, o prim\u0103 concluzie epistemologic\u0103: reformele de modernizare ar fi putut s\u0103 fie mai multe sau mai profunde? Men\u021bionarea structurii sociale a Parlamentului \u0219i a clasei conduc\u0103toare, dar \u0219i situa\u021bia real\u0103, social\u0103 \u0219i cultural\u0103, a \u021b\u0103r\u0103nimii\u00a0 sugereaz\u0103 c\u0103 spa\u021biul de manevr\u0103 pentru reforme a fost \u00eengust<\/em>. Alexandru Ioan Cuza[11]<\/a> a for\u021bat acest spa\u021biu datorit\u0103 concep\u021biei politice pa\u0219optiste asumate<\/em>.<\/p>\n 6)<\/strong> O alt\u0103 concluzie epistemologic\u0103 prive\u0219te urm\u0103rile<\/em> reformelor. P\u00e2n\u0103 unde ar fi putut Alexandru Ioan Cuza s\u0103 dezvolte reformele f\u0103cute dac\u0103 nu ar fi fost detronat? \u00centrebarea nu este speculativ\u0103. R\u0103spunsul men\u021bioneaz\u0103 \u0219i opozi\u021biile interne, \u0219i r\u0103m\u00e2nerea \u00een urm\u0103 a \u021b\u0103rii, dar \u0219i momentul istoric \u0219i situa\u021bia geopolitic\u0103. Dac\u0103 domnitorul ar fi vrut s\u0103 mearg\u0103 mai departe, s-ar fi opus cele dou\u0103 imperii, otoman \u0219i rusesc, dar \u0219i \u021b\u0103rile din vestul Europei. Rom\u00e2nia nu putea s\u0103 fie pentru toate acestea dec\u00e2t un teritoriu de folosit \u2013 economic, politic, geopolitic \u2013. Elitele dominante interne nu au f\u0103cut dec\u00e2t s\u0103 se alinieze celor care le asigurau continuitatea domina\u021biei. Dar ele nu au fost simple marionete ale for\u021belor externe: dimpotriv\u0103, ele au determinat \u00een primul r\u00e2nd<\/em> ritmul \u0219i caracterul limitat al moderniz\u0103rii post-Cuza.<\/p>\n Adic\u0103 trebuie s\u0103 subliniem: dup\u0103 1966 au avut loc\/au continuat reformele \u00een sensul larg al conceptului, adic\u0103 au avut loc schimb\u0103ri \u00een sensul moderniz\u0103rii unor institu\u021bii tehnice (ce facilitau modernizarea aspectelor materiale de civiliza\u021bie), dar nu au avut loc reforme \u00een sensul strict<\/em> eviden\u021biat mai sus. Mai mult: au fost implementate reforme structurale \u2013 adic\u0103 legi \u2013 care au anulat, practic, unele reforme structurale ini\u021biate de Alexandru Ioan Cuza[12]<\/a>.<\/p>\n 7)<\/strong> Dezvoltarea culturii \u2013 a \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntului tehnic superior, de ex., \u0219i a serviciilor de specialitate (de la cele medicale \u0219i veterinare p\u00e2n\u0103 la cele inginere\u0219ti) \u2013 nu a fost rezultatul trecerii la monarhie \u0219i nici al monarhului: tinerii rom\u00e2ni care au studiat \u00een str\u0103in\u0103tate \u0219i apoi chiar \u00een \u021bar\u0103 au devenit intelectualii creatori, indiferent de forma de guvern\u0103m\u00e2nt sau, mai precis, \u00een pofida formei de guvern\u0103m\u00e2nt, ca simpl\u0103 urmare a educa\u021biei superioare. A\u0219a cum nu putem s\u0103 descriem ultimele decenii ale secolului al XIX-lea \u00een roz echival\u00e2ndu-le sau reduc\u00e2ndu-le la efortul unor speciali\u0219ti, la fel nu putem omite c\u0103, din cauza interesului mo\u0219ierilor, \u00eenv\u0103\u021b\u0103m\u00e2ntul primar s\u0103tesc nu a evoluat potrivit legii lui Alexandru Ioan Cuza: potrivit recens\u0103m\u00e2ntului din 1899, 84,8% din popula\u021bia rural\u0103 de peste 8 ani era analfabet\u0103, cifra mic\u0219or\u00e2ndu-se la 79,5% \u00een 1905 doar prin activitatea lui Spiru Haret \u0219i doar ca urmare a progresului \u00een \u0219colile urbane. Sigur c\u0103 mereu exist\u0103 acumul\u0103ri cantitative: \u00een ajunul declan\u0219\u0103rii Primului R\u0103zboi Mondial, doar 67,4% din popula\u021bia rural\u0103 peste 8 ani era analfabet\u0103, \u0219i doar 34,1% aceea\u0219i popula\u021bie din urban[13]<\/a>.<\/p>\n 8)<\/strong> Compara\u021bia de mai sus nu reflect\u0103 nici un partizanat, deoarece atrage aten\u021bia asupra concep\u021biei<\/em> promovate de un personaj politic sau altul. Din acest punct de vedere putem s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m: conteaz\u0103 totu\u0219i personalitatea conduc\u0103toare? Conteaz\u0103, fire\u0219te, tocmai \u0219i numai \u00een m\u0103sura \u00een care promoveaz\u0103 o concep\u021bie general\u0103 \u2013 \u0219i astfel \u0219i politic\u0103 \u2013 prin aplicarea c\u0103reia cre\u0219te binele \u201ecelei mai mari p\u0103r\u021bi a popula\u021biei\u201d (J. St. Mill).<\/p>\n Cuza reprezenta<\/em> mica boierime \u0219i spiritul \u00eentreprinz\u0103tor, adic\u0103 ceea ce urma s\u0103 dezvolte \u021bara; fiind perfect la curent cu \u00a0limbajul \u0219i analiza occidental\u0103, el a folosit termenul de burghezie \u2013 care exista la Bucure\u0219ti \u0219i acest fapt a motivat alegerea de c\u0103tre el drept capital\u0103 a Bucure\u0219tiului, asta a spus el \u00een discursul s\u0103u de investitur\u0103 \u2013 \u0219i a subordonat \u00eentreaga situa\u021bie a \u021b\u0103rii scopului de modernizare de tip occidental.<\/p>\n Monarhul impus de marii boieri a reprezentat<\/em> marea proprietate boiereasc\u0103 \u0219i, de aceea, modernizarea secundar\u0103<\/em> care s-a realizat, inevitabil, \u0219i \u00een timpul s\u0103u, a avut loc numai \u00een limitele date de interesele marii propriet\u0103\u021bi boiere\u0219ti. \u00cen ultimele decenii ale secolului al XIX-lea, tipul de folosire practic gratuit\u0103 a muncii \u021b\u0103ranilor pe mo\u0219iile ocupate din ce \u00een ce mai mult de monoculturile de gr\u00e2ne a fost ceea ce a dat avantajul comparativ al exportului \u0219i pentru proprietari \u0219i pentru \u021bar\u0103. De aceea, mo\u0219ierii ini\u021biaz\u0103 \u00eennoiri tehnice \u00een agricultur\u0103 doar \u00een secolul urm\u0103tor, al XX-lea.<\/p>\n Aceste situa\u021bii au fost legate \u0219i de concep\u021biile generale \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219ite. Alexandru Ioan Cuza a fost pa\u0219optist, adept al g\u00e2ndirii revolu\u021bionare de la 1848<\/em>, adic\u0103 a sus\u021binut nu o simpl\u0103 perfec\u021bionare formal\u0103 a conducerii politice \u2013 \u0219i o instrumentalizare a formei politice \u00een favoarea unei conduceri exclusiviste dar care avea girul formal al popula\u021biei, a\u0219a cum s-a desp\u0103r\u021bit liberalismul politic din corpusul pa\u0219optist \u2013, ci accesul popula\u021biei<\/em> la forma democratic\u0103. Acest acces urma s\u0103 aib\u0103 loc atunci c\u00e2nd, potrivit legii de instruc\u021biune public\u0103, \u00eentreaga popula\u021bie ar fi fost \u0219tiutoare de carte.<\/p>\n Cuza nu a fost \u201ecomunist\u201d[14]<\/a>, dar specificul pa\u0219optismului a fost tocmai \u2013 \u0219i l\u0103s\u00e2nd la o parte iluziile \u2013 respectul fa\u021b\u0103 de popor<\/em>. Acest respect fa\u021b\u0103 de cei de jos \u2013 care, de la revolu\u021biile burgheze \u00eencep\u00e2nd, au demonstrat c\u0103 sunt importan\u021bi \u0219i ei \u00een istorie \u2013 s-a concretizat \u00een reformele structurale amintite. Prin obligativitatea \u0219i gratuitatea educa\u021biei primare, la un moment dat to\u021bi urmau s\u0103 aleag\u0103 \u0219i, astfel, s\u0103-\u0219i spun\u0103 cuv\u00e2ntul \u0219i direct \u00een politic\u0103: aceasta a fost presupunerea subteran\u0103 a legii \u0219i ea a fost foarte bine cunoscut\u0103 de to\u021bi cei care i s-au opus practic \u00een deceniile urm\u0103toare.<\/p>\n Prin cele de mai sus, pa\u0219optismul s-a ar\u0103tat a fi urma\u0219ul iluminismului<\/em>, sus\u021bin\u0103tor arz\u0103tor \u0219i el al educa\u021biei ca mijloc de dep\u0103\u0219ire a st\u0103rii incapabile de judecat\u0103 ra\u021bional\u0103 asupra unor lucruri mai departe de aspectele materiale direct determinante. Desigur c\u0103 imaginea general\u0103 \u00eemp\u0103rt\u0103\u0219it\u0103 de Cuza era contradictorie: pe de o parte, \u021b\u0103ranii erau \u00eendemna\u021bi s\u0103 fie capabili s\u0103 aleag\u0103 (devenind \u0219tiutori de carte), iar pe de alt\u0103 parte, ei munceau \u00eentr-un regim \u00eent\u0103rit mai departe ca neo-iobag. Dar aceast\u0103 contradic\u021bie nu anuleaz\u0103 justificarea \u0219i caracterul modern \u0219i umanist al concep\u021biei lui Cuza.<\/p>\n Nu \u0219tim cum ar fi rezolvat el aceast\u0103 contradic\u021bie dac\u0103 nu ar fi fost \u00eenl\u0103turat de la domnie. Dar concep\u021bia sa ca atare, pa\u0219optist\u0103, a fundamentat\u00a0 ansamblul reformelor structurale de modernizare a Rom\u00e2niei. Conceptul central al ansamblului ideilor sale de modernizare a fost cel de popor<\/em>, indiferent c\u00e2t de complex este acest termen[15]<\/a>. Spre deosebire de Cuza, monarhul a avut drept concept central pe cel de ordine<\/em>: care a fost argumentul marii boierimi din \u00eentreaga perioad\u0103 care a urmat \u0219i care \u00eensemna ordinea care asigura neschimbat\u0103 starea lucrurilor.<\/p>\n Ordinea este, fire\u0219te, absolut necesar\u0103: dar \u00een cele dou\u0103 concep\u021bii, \u00a0exist\u0103 dou\u0103 feluri de rela\u021bii \u00eentre conceptul de ordine \u0219i cel de popor<\/em>. Cuza subordona ordinea poporului \u00een modernizare. Monarhul a subordonat poporul ordinii boiere\u0219ti.<\/p>\n ***<\/strong><\/p>\n Discu\u021bia prilejuit\u0103 de reformele lui Alexandru Ioan Cuza ne permite s\u0103 re\u021binem elementul esen\u021bial al definirii reformelor: caracterul benefic pentru majoritatea popula\u021biei<\/em>. Ca urmare, putem s\u0103 leg\u0103m momentul istoric evocat aici de reformele actuale \u2013 din lume, \u0219i nu doar din Rom\u00e2nia \u2013 \u0219i mizele \u0219i condi\u021biile lor: \u0219i s\u0103 le chestion\u0103m din punctul de vedere al elementului de mai sus. De asemenea, aspectele de mai sus ne permit s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 g\u00e2ndirea \u0219tiin\u021bific\u0103 (ra\u021bionalist\u0103) poate s\u0103 creioneze solu\u021bii de rezolvare a problemelor din societate. Dar reformele nu sunt rezultatul acestei g\u00e2ndiri, ci al politicii. Ceea ce poate face g\u00e2ndirea \u0219tiin\u021bific\u0103 este s\u0103 sudeze ruptura tradi\u021bional format\u0103 dintre popula\u021bie \u0219i reforme, adic\u0103 s\u0103 antreneze popula\u021bia \u00een sensul reformelor<\/em>: \u0219i continu\u0103rii<\/em> lor.<\/p>\n ### Note<\/p>\n [1]<\/a> Ca, de ex., unirea serviciului po\u0219tal cu cel telegrafic \u00een 1864.<\/p>\n [2]<\/a> Ca, de ex., introducerea sistemului metric \u00een 1864.<\/p>\n [3]<\/a> Prima Comisie modern\u0103 de statistic\u0103 \u0219i eviden\u021b\u0103 a popula\u021biei,\u00a0 datele centraliz\u00e2ndu-se \u00eentr-o baz\u0103 comun\u0103 de date<\/p>\n [4]<\/a>\u00a0 Impozitarea Bisericii cu 10% din venituri.<\/p>\n [5]<\/a> Libertatea religioas\u0103 era garantat\u0103.<\/p>\n [6]<\/a> Numirea egumenilor \u0219i mitropoli\u021bilor; prin Legea Comunal\u0103, 1864, preo\u021bii devin salaria\u021bi ai comunit\u0103\u021bilor locale (\u00een 1893, d\u00e2ndu-se formal obliga\u021bia statului de a salariza clerul); 1863, interzicerea t\u0103ierii p\u0103durilor m\u0103n\u0103stire\u0219ti.<\/p>\n [7]<\/a> Conform Codurilor \u2013 civil \u0219i penal \u2013 toate raporturile civile \u0219i penale trebuiau s\u0103 fie judecate de tribunale de stat; tribunalele biserice\u0219ti (care judecau, de ex., divor\u021burile) au fost desfiin\u021bate \u00een 1865; documentele de stare civil\u0103 au devenit obliga\u021bii ale statului; c\u0103s\u0103toria civil\u0103 este separat\u0103 de cea religioas\u0103 \u0219i nu o presupune.<\/p>\n [8]<\/a> A fost un teren al legii agrare, deoarece astfel o cincime a p\u0103m\u00e2ntului \u021b\u0103rii a trecut din m\u00e2na m\u0103n\u0103stirilor \u00een proprietatea \u021b\u0103ranilor.<\/p>\n [9]<\/a> Dar, ca urmare a spiritului pa\u0219optist, au existat \u0219i dona\u021bii ale boierilor pentru m\u0103rirea fondului funciar al statului. De ex. Barbu Bellu a donat \u00een 1852\u00a0 o parte din gr\u0103dina sa statului pentru amenajarea unui cimitir \u00een afar\u0103 de ora\u0219 (legea din 1831, apoi dezvoltat\u0103 \u00een perioada lui Cuza,\u00a0 a stipulat obligativitatea \u00eenmorm\u00eent\u0103rilor \u00een afara localit\u0103\u021bilor). Pro memoria: Barbu Bellu a demisionat \u0219i s-a retras din via\u021ba public\u0103 dup\u0103 abdicarea lui Alexandru Ioan Cuza.<\/p>\n [10]<\/a> Dizolvarea Adun\u0103rii (pentru c\u0103 nu aproba legea agrar\u0103) \u0219i \u2013 Constitu\u021bia, 1864 \u2013 cre\u0219terea rolului domnitorului prin Consiliul de Stat care propunea legi pot p\u0103rea antidemocratice; dar dac\u0103 \u0219tim care era componen\u021ba Parlamentului \u2013 indiferent de partide, mari mo\u0219ieri \u2013 \u0219i opozi\u021bia acestuia la reformele principale, atunci \u00een\u021belegem pa\u0219ii politici men\u021biona\u021bi. \u201eParlamentul reprezint\u0103, deci \u00eenseamn\u0103 democra\u021bie\u201d, este argumentul celor care pun elementul formei \u00eenaintea con\u021binutului. Dar exist\u0103 un criteriu<\/em> \u00een evaluarea importan\u021bei formei. Acesta este: forma trebuie s\u0103 fie consonant\u0103 cu scopul declarat<\/em> reprezent\u0103rii democratice, deci cu scopul declarat<\/em> al politicii; iar dac\u0103 m\u0103surile de favorizare a popula\u021biei lucr\u0103toare\u00a0 sunt obstruc\u021bionate de o form\u0103 politic\u0103, atunci este legitim\u0103 schimbarea formei pentru a se asigura \u00eendeplinirea con\u021binutului democratic al politicii. Potrivit acestui criteriu, precedent are numai forma care asigur\u0103 favorizarea popula\u021biei lucr\u0103toare.<\/p>\n [11]<\/a> Un principiu epistemologic: nu putem face analiza persoanelor rupt\u0103 de condi\u021biile sociale \u0219i raporturile de for\u021be \u0219i, astfel, nu analiza persoanelor este important\u0103 ci a politicilor \u0219i concep\u021biilor promovate<\/em>.<\/p>\n [12]<\/a> De ex., m\u0103surile militare de constr\u00e2ngere a muncii for\u021bate a \u021b\u0103ranilor au fost implementate dup\u0103 1866 \u0219i au fost abolite de abia \u00een 1882. Neoiob\u0103gia \u2013 despre care nu a vorbit numai Dobrogeanu-Gherea \u2013 a constat \u0219i \u00een ocuparea de c\u0103tre mo\u0219ieri a terenurilor comune ale satelor (islazuri comunale), astfel \u00eenc\u00e2t \u021b\u0103ranii trebuiau s\u0103 pl\u0103teasc\u0103 pentru a avea teren pentru p\u0103scut, vezi\u00a0 Constantin Giurescu, Istoria rom\u00e2nilor<\/em>, vol. 1 (1935), Bucure\u0219ti, Funda\u021bia Regal\u0103 pentru Literatur\u0103 \u0219i Art\u0103, 1946, p. 4: la sf\u00e2r\u0219itul secolului al XIX-lea, existau sate f\u0103r\u0103 nici un petic de islaz, \u0219i ast\u0103zi asta continu\u0103.<\/p>\n [13]<\/a> Constantin Ungureanu, \u201e\u0218tiin\u021ba de carte \u00een teritoriile populate de rom\u00e2ni la \u00eenceputul secolului XX\u201d, Codrul Cosminului<\/em>, nr. 11, 2005, p. 75-101.<\/p>\n [14]<\/a> Termenul era deja aproape obi\u0219nuit \u00een preajma anului 1848 occidental.<\/p>\n\n
\n