{"id":12917,"date":"2020-03-15T18:47:58","date_gmt":"2020-03-15T16:47:58","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12917"},"modified":"2020-03-15T18:47:58","modified_gmt":"2020-03-15T16:47:58","slug":"povestea-ceasornicarului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12917","title":{"rendered":"Povestea ceasornicarului"},"content":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ploaia st\u0103tuse, ropotul ei a fost \u00eenghi\u0163it de apusul c\u0103r\u0103miziu, iar melodia ceasurilor b\u0103t\u00e2nd la unison a inundat \u00eenc\u0103perea slab luminat\u0103, rec\u00e2\u015ftig\u00e2ndu-\u015fi autonomia. Oft\u00e2nd a oboseal\u0103 \u015fi plictis, ceasornicarul din strada Vie\u0163ii hot\u0103r\u00ee s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la treab\u0103. Se l\u0103sa frigul nefiresc de \u00eenceput de noiembrie capricios \u015fi umed, oamenii se gr\u0103beau c\u0103tre case c\u00e2t \u00eenc\u0103 mai b\u00e2ntuia lumina firav\u0103 a ultimei clipiri a genelor de foc. Ceasul trebuia terminat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 B\u0103tr\u00e2nul Maurice lucra cu mai mult\u0103 s\u00e2rguin\u0163\u0103 seara, dup\u0103 apusul soarelui, \u015fi p\u00e2n\u0103 noaptea t\u00e2rziu, dec\u00e2t ziua \u00een amiaza mare. At\u00e2ta timp c\u00e2t lumina curat\u0103 a zilei veghea, se sim\u0163ea sleit de puteri, plictisit, amor\u0163it, \u015fi nu f\u0103cea altceva dec\u00e2t s\u0103 ia comenzi pe care s\u0103 le lucreze dup\u0103 l\u0103sarea \u00eentunericului, s\u0103 trag\u0103 din pipa \u015flefuit\u0103 \u015fi s\u0103 priveasc\u0103 cu sc\u00e2rb\u0103 \u015fi \u00eendoial\u0103 cursul lumii care se desf\u0103r\u015fura dincolo de geamurile ceasornic\u0103riei. De c\u00e2\u0163iva ani, de c\u00e2nd \u00eel ajunsese b\u0103tr\u00e2ne\u0163ea, \u00ee\u015fi instalase un fotoliu capitonat \u00een fa\u0163a geamului, ca s\u0103 stea confortabil atunci c\u00e2nd \u00ee\u015fi desf\u0103\u015fura tabietul bizar cu aceea\u015fi rigurozitate cu care un soldat \u00ee\u015fi \u00eendepline\u015fte ordinul. E adev\u0103rat c\u0103 fuma mai pu\u0163in, c\u0103ci uneori adormea, purtat de sonata tic\u0103iturilor dr\u0103g\u0103la\u015fe ale c\u0103ror ecouri m\u00e2ng\u00e2iau pere\u0163ii vechi, b\u0103tr\u00e2ni, iar c\u00e2nd dormea, zgomotul de fundal era redus la o simpl\u0103 \u015fi calculat\u0103 \u015foapt\u0103 care \u00eel purta \u00een \u00eentunecimea sufletului s\u0103u, c\u0103tre locul de unde izvor\u0103sc visele, \u00eens\u0103 \u00eentotdeauna auzea tic\u0103itul care anun\u0163a ora \u015fa\u015fe, ora apusului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Atunci c\u00e2nd ceasurile b\u0103teau ora \u015fa\u015fe, se trezea ca la comand\u0103, admira pre\u0163 de o jum\u0103tate de pip\u0103 str\u0103lucirea apusului \u00eens\u00e2ngerat, apoi se ridica amor\u0163it \u015fi se a\u015feza la masa de lucru, unde \u00ee\u015fi f\u0103cea mai \u00eent\u00e2i o scurt\u0103 analiz\u0103 a ceasurilor pe care le avea de reparat. \u00cent\u00e2i, le examina pe toate cu ochiul s\u0103u cunosc\u0103tor, ca s\u0103 vad\u0103 dac\u0103 ceasurile merit\u0103 \u00eentr-adev\u0103r a doua \u015fans\u0103. B\u0103tr\u00e2nul Maurice avea un crez de c\u0103p\u0103t\u00e2i: nu toate ceasurile merit\u0103 reparate, pentru c\u0103 nu toate au ore bune. Unele ceasuri, atunci c\u00e2nd bat, de regul\u0103, ora fix\u0103, se zguduie prea tare, iar ecoul lor love\u015fte perdeaua fin\u0103 care separ\u0103 realitatea de celelalte lumi, \u015fi mai deschid din gre\u015feal\u0103 por\u0163i care nu sunt f\u0103cute s\u0103 fie trecute de cei vii. Maurice dispre\u0163uia asemenea ceasuri, \u015fi, cum experien\u0163a \u00eel instruise \u00een a\u00a0 le recunoa\u015fte pe cele mai p\u0103c\u0103toase, le sorta. Apoi erau ceasurile bune, care tic\u0103iau necontenit \u00een smerenia lor, aduc\u00e2nd timp cu bun\u0103stare \u015fi \u00eemplinire, iar acestea meritau s\u0103 fie reparate \u015fi s\u0103 fie l\u0103sate s\u0103-\u015fi bat\u0103 orele \u00een continuare.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Atunci c\u00e2nd se a\u015feza la biroul scund, din lemn de culoarea ambrei, Maurice avea nevoie, \u00een primul r\u00e2nd, de \u00eentuneric \u015fi de lini\u015fte, pentru a putea vedea clar, iar dac\u0103 g\u0103sea un ceas r\u0103u, \u00eel d\u0103dea deoparte \u015fi lucra nervos \u015fi iritat p\u00e2n\u0103 la orele mici, ap\u0103sat \u00een permanen\u0163\u0103 de o prezen\u0163\u0103 stranie, care nu apar\u0163inea lumii sale. A doua zi, c\u00e2nd venea clientul, \u00eel restituia la fel cum \u00eel primise \u015fi, f\u0103r\u0103 pic de regret, decreta c\u0103 ceasul nu putea fi reparat sub nicio form\u0103 \u015fi, prin urmare, nu mai era cazul s\u0103 fie dus la alt ceasornicar, ci se cuvenea a se cump\u0103ra unul nou. Atunci c\u00e2nd se \u00eent\u00e2mpla s\u0103 aib\u0103 doar ceasuri bune de reparat, b\u0103tr\u00e2nul lucra cu spor, fredona melodii vechi de dragoste, pe care abia \u015fi le putea aduce aminte din tinere\u0163ea \u00eengropat\u0103 sub multe straturi de cea\u0163\u0103 \u015fi mucegai, b\u0103tea ritmul cu talpa sau cu buricele degetelor, iar dup\u0103 ce termina, \u00ee\u015fi admira lucrarea, lustruind ceasul \u015fi verific\u00e2ndu-i oglindirea timpului \u00een lumina slab\u0103 a l\u0103mpii cu petrol, pe care nu de pu\u0163ine ori o d\u0103r\u00e2mase cu cotul de pe masa de lucru.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Astfel \u00ee\u015fi ducea zilele b\u0103tr\u00e2nul Maurice, ceasornicarul de pe strada Vie\u0163ii, de c\u00e2nd \u00eei murise fiica. Nu trecea miez de noapte rece f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 blestemul care \u00eei furase fericirea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen tinere\u0163e fusese s\u0103rac, a\u015fa c\u0103 a trebuit s\u0103 munceasc\u0103 \u00eenc\u0103 dinainte s\u0103 plece la \u015fcoal\u0103. Tat\u0103l s\u0103u \u00eel \u00eenv\u0103\u0163ase meseria care \u00eei adusese p\u00e2inea de toate zilele, iar Maurice fusese fascinat de mecanismele minu\u0163ioase de mic copil. Atunci c\u00e2nd tat\u0103l \u00eel a\u015feza pe genunchiul s\u0103u, pe scaunul pitic din atelier, \u015fi desf\u0103cea capacul unui ceas, Maurice urm\u0103rea cu interes cum a\u015fchiile fine \u00eemboldeau roti\u0163ele zim\u0163ate care puneau \u00een fun\u0163iune mecanismul. Mai t\u00e2rziu, dup\u0103 ce p\u0103rintele s\u0103u trecuse la cele ve\u015fnice, b\u0103iatul a preluat atelierul, lupt\u00e2ndu-se cu s\u00e2rguin\u0163\u0103 s\u0103 se izb\u0103veasc\u0103 de s\u0103r\u0103cia care \u00eel urm\u0103rise de-a lungul anilor ca un c\u00e2ine credincios. Multe nop\u0163i la r\u00e2nd adormise fl\u0103m\u00e2nd, dar cu sufletul s\u0103tul de fericirea pe care i-o aducea munca sa. \u00centr-o zi, \u00eens\u0103, via\u0163a i se schimbase.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cei c\u0103lcase pragul\u00a0 o fiin\u0163\u0103 care, la prima vedere, i-a inspirat triste\u0163e. Era o t\u00e2n\u0103r\u0103 domni\u015foar\u0103 \u00een haine ponosite, care venise la el cu rug\u0103mintea de a-i cump\u0103ra ceasul pe care-l p\u0103strase ca pe o pre\u0163ioas\u0103 amintire de la mama ei. Mirat de o asemenea \u00eemprejurare, Maurice s-a interesat de ce dorea s\u0103-l v\u00e2nd\u0103, dac\u0103 tot \u00eei era at\u00e2t de drag. Domni\u015foara Serene, dup\u0103 cum se prezentase, i-a explicat ceasornicarului c\u0103, \u00een ciuda faptului c\u0103 ceasul era singurul lucru pe care-l i-l l\u0103sase mama ei, era un ceas care b\u0103tea ore rele. \u00cen fiecare mar\u0163i, la ora fix\u0103 de doisprezece, atunci c\u00e2nd razele soarelui c\u0103deau piezi\u015f pe tocul u\u015fii locuin\u0163ei sale, se \u00eent\u00e2mpla c\u00e2te un ghinion, chiar dac\u0103 poate ea nu era acas\u0103: ba se \u00eempiedica pe drum de la pia\u0163\u0103 \u015fi sp\u0103rgea sticlele cu lapte, ba i se ardea m\u00e2ncarea, ba i se deschideau cu \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2nare u\u015fi f\u0103r\u0103 via\u0163\u0103, ba se sp\u0103rgeau din senin vaze de flori pline cu ap\u0103, ba \u00eei disp\u0103reau cheile sau banii din buzunare. Era un ceas de m\u00e2n\u0103 din aur alb, ornat cu o roat\u0103 de pietricele m\u0103runte, str\u0103lucitoare, pe marginea cadranului \u2014 o pies\u0103 rar\u0103 \u015fi de valoare, cum nu mai v\u0103zuse prin p\u0103r\u0163ile acelea. Maurice r\u00e2njise st\u00e2njenit, crez\u00e2nd-o nebun\u0103 pe domni\u015foar\u0103. Totu\u015fi, accept\u0103 s\u0103-i cumpere ceasul \u015fi-i oferise un pre\u0163 bun. Ba chiar o invit\u0103 pe Serene s\u0103 ia pr\u00e2nzul cu el, \u00een mica buc\u0103t\u0103rie din spate, unde tronau oale vechi \u015fi castroane de p\u0103m\u00e2nt, a\u015fezate ordonat \u00een dulapuri \u00eenalte \u015fi m\u00e2ncate de carii. Serene accept\u0103 pr\u00e2nzul s\u0103r\u0103c\u0103cios de dragul companiei \u015fi se g\u00e2ndi s\u0103 profite de ocazie pentru a aprofunda subiectul ceasului mamei sale.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ceasurile m\u0103soar\u0103 trecerea timpului, iar timpul este o for\u0163\u0103 pe care noi, oamenii, nu o \u00een\u0163elegem prea bine, \u00eencepuse ea s\u0103 explice. Eu cred c\u0103 ceasul este instrumentul timpului de a lucra \u00een lume, la fel cum omul este instrumentul naturii, iar timpul trebuie s\u0103 respire ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, drept care, ceasurile bat \u00een curs neregulat. Mama mea spunea c\u0103 exist\u0103 unele ceasuri f\u0103urite special ca s\u0103-i aduc\u0103 aminte timpului de puterea sa. Sunt ceasuri care, atunci c\u00e2nd bat, desc\u0103tu\u015feaz\u0103 por\u0163i \u015fi trezesc for\u0163e menite s\u0103 \u00eencline balan\u0163ele din lumea noastr\u0103. Ele func\u0163ioneaz\u0103 ca un burete, absorbind energiile pe care oamenii le elibereaz\u0103, apoi le reprim\u0103 \u015fi le p\u0103streaz\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 De ce crezi tu c\u0103 au ceasurile puterea asta? o \u00eentreb\u0103 el, fr\u0103m\u00e2nt\u00e2ndu-\u015fi m\u00e2inile \u00een poal\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Pentru c\u0103 ele con\u0163in puterea comprimat\u0103 a timpului, iar timpul are aceast\u0103 caracteristic\u0103 de a altera valoarea lucrurilor. Odat\u0103 cu trecerea timpului, orice lucru bun devine \u015fi mai bun, iar orice lucru r\u0103u, ei bine… Orice amintire bun\u0103 pe care o avem, devine de-a dreptul drag\u0103 dup\u0103 o vreme, iar orice amintire mai pu\u0163in pl\u0103cut\u0103 evolueaz\u0103 \u00eentr-un co\u015fmar.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Maurice o asculta cu fascina\u0163ie, \u00eenc\u00e2ntat de ideile filosofice pe care i le prezenta cu at\u00e2ta pasiune. Se vedea c\u0103 Serene fusese un copil c\u0103ruia \u00eei pl\u0103cuse s\u0103 citeasc\u0103. Modul ei baljin de a vorbi, de a pronun\u0163a cuvintele, \u00eel trimitea cu g\u00e2ndul la profesoara de literatur\u0103 pe care o avusese la \u015fcoal\u0103. Totu\u015fi, de\u015fi dificult\u0103\u0163i \u00een a crede vreo iot\u0103 din ce-i spusese ea,\u00a0 se pomeni c\u0103 noaptea, \u00een amor\u0163eala dulce \u015fi toropitoare, vorbele ei \u00eei b\u00e2ntuiau mintea goal\u0103 cu ecouri nefiresc de pronun\u0163ate. Totul p\u0103rea s\u0103 capete sens pe marginea pr\u0103pastiei dinaintea somnului. Reparase ceasuri de c\u00e2nd se \u015ftia, \u015fi totu\u015fi nu se g\u00e2ndise niciodat\u0103 la adev\u0103rata lor menire, la motivul pentru care oamenii aveau nevoie de un asemenea instrument de m\u0103surat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Insomnia \u015fi fr\u0103m\u00e2nt\u0103rile s-au instalat cu repeziciune \u00een via\u0163a lui, accelerate poate \u015fi de apropierea fa\u0163\u0103 de domni\u015foara Serene. O \u00eent\u00e2lnea \u00eent\u00e2mpl\u0103tor la l\u0103pt\u0103rie, s\u00e2mb\u0103t\u0103 diminea\u0163a, \u015fi \u00eei deschidea \u00eentotdeauna u\u015fa, galant \u015fi curtenitor. Duminicile, dup\u0103 scurtele slujbe la care participa nu din pl\u0103cere, ci dintr-o umbr\u0103 de datorie pe care sim\u0163ea c\u0103 o are fa\u0163\u0103 de memoria tat\u0103lui s\u0103u, un om foarte credincios, ie\u015feau la plimb\u0103ri lungi pe malul r\u00e2ului care secera nordul ora\u015fului \u015fi se \u0163ineau de m\u00e2n\u0103 p\u00e2n\u0103 ce le transpirau palmele. Timpul se scurgea cu sens \u015fi \u00eei aducea fericire, o fericire care \u00eel distr\u0103gea \u00eentru totul de la munca sa.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Domni\u015foara Serene \u00eel vr\u0103jise complet cu felul ei de a fi: simpl\u0103, delicat\u0103, ca o p\u0103pu\u015f\u0103 de por\u0163elan, ireal de frumoas\u0103, cu tr\u0103s\u0103turi perfecte, cu liniile fe\u0163ei at\u00e2t de bine conturate, \u00eenc\u00e2t i se p\u0103rea uneori frapant\u0103 figura ei, cu p\u0103rul blond-argintiu bogat ca al conteselor din pove\u015fti, cu purtarea ei manierat\u0103 \u015fi sfioas\u0103 \u015fi cu hainele simple, de cet\u0103\u0163ean de r\u00e2nd, dar mereu curate \u015fi pl\u0103cut mirositoare. Parfumul care \u00eei inunda n\u0103rile dup\u0103 fiecare \u00eembr\u0103\u0163i\u015fare de r\u0103mas bun \u00eel ame\u0163ea, \u00eel \u00eemb\u0103ta, a\u015fa c\u0103 pleca spre cas\u0103 fluier\u00e2nd lejer, cu m\u00e2inile \u00een buzunarele pantalonilor prin\u015fi cu bretele. Aflase c\u0103 era fat\u0103 de brutar, singur\u0103 la p\u0103rin\u0163i, \u015fi c\u0103 mama ei fusese r\u0103pus\u0103 de o boal\u0103 crunt\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 leac, cu nu mai mult de trei ani \u00een urm\u0103, iar tat\u0103l, \u00eendurerat, s-a afundat \u00een munc\u0103 \u015fi s-a retras aproape complet din via\u0163a \u015fi educa\u0163ia ei, astfel c\u0103 \u0163inea gospod\u0103ria singur\u0103, studia \u00een particular cu o guvernant\u0103 pe care o pl\u0103tea din economiile mamei \u015fi spera ca, \u00eentr-o bun\u0103 zi, s\u0103-\u015fi g\u0103seasc\u0103 un rost pe lume. \u00cei vorbea cu at\u00e2ta \u00eensufle\u0163ire lui Maurice despre rostul ei, despre cum era convins\u0103 c\u0103 avea un viitor luminos \u00eenainte, \u00eenc\u00e2t \u00eentr-o zi de duminic\u0103, \u00een frenezia momentului, pe c\u00e2nd se plimbau pe malul r\u00e2ului, se aplec\u0103 \u015fi culese o floare de iris de pe marginea drumului, i-o prinse \u00een p\u0103r \u015fi o \u00eentreb\u0103 dac\u0103 nu i-ar pl\u0103cea s\u0103 \u00eempart\u0103 cu el acel viitor luminos.<\/p>\n

\u00a0 \u2014 Sunt doar un ceasornicar s\u0103rac \u015fi nu am bani s\u0103 cump\u0103r nici m\u0103car un inel, dar cred c\u0103 o bijuterie obi\u015fnuit\u0103 nu te-ar putea face mai frumoas\u0103 dec\u00e2t te-ar face iubirea mea. \u015etiu sigur c\u0103 mie mi-ar lumina via\u0163a, dup\u0103 cum z\u00e2mbetul t\u0103u \u00eemi lumineaz\u0103 fiecare zi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Domni\u015foara Serene fusese impresioant\u0103 de acea declara\u0163ie \u015fi, pentru c\u0103 \u00eei \u00eemp\u0103rt\u0103\u015fea sentimentele, acceptase cu lacrimi \u00een ochi ca, dup\u0103 dou\u0103 s\u0103pt\u0103m\u00e2ni, s\u0103 devin\u0103 doamna Mourant. Se c\u0103s\u0103toriser\u0103 \u00eentr-o mar\u0163i luminoas\u0103 de prim\u0103var\u0103, av\u00e2ndu-i aproape pe pu\u0163inii oameni pe care \u00eei cuno\u015fteau, \u015fi \u00ee\u015fi consumaser\u0103 c\u0103s\u0103toria pe malul r\u00e2ului, la miezul nop\u0163ii, sub clar de lun\u0103, printre florile de iris albastru, care radiau precum ochii femeii \u00een care g\u0103sise \u00eemplinirea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Acela a fost un timp fericit pentru Maurice Mourant, ceasornicarul de pe strada Vie\u0163ii, un timp pe care \u015fi-l amintea cu egal\u0103 nostalgie \u015fi triste\u0163e. Vreme de c\u00e2\u0163iva ani, c\u0103s\u0103toria lor a fost lini\u015ftit\u0103, \u00eens\u0103 neroditoare. Se \u00eent\u00e2mplase nu de pu\u0163ine ori ca Serene s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 grea, dar s\u0103 piard\u0103 sarcina din senin, \u015fi \u00eentotdeauna, mar\u0163ea. Urm\u0103rind tiparul bizarului, Maurice a \u00eenceput s\u0103 pun\u0103 la \u00eendoial\u0103 tot ceea ce credea despre lume. Se g\u00e2ndea c\u0103 poate Serene avusese dreptate \u015fi c\u0103 necazul \u00eei izbea din cauza ceasului de la mama ei, pe care \u00eel p\u0103strase \u00eentr-un col\u0163i\u015for al dulapului de jos din atelierul s\u0103u, astfel c\u0103 \u00eentr-o noapte, pe c\u00e2nd nevasta lui dormea, se ridic\u0103 \u00eenceti\u0163or din pat, lu\u0103 ceasul, \u00eel v\u00e2r\u00ee \u00een buzunar \u015fi ie\u015fi din atelier pe u\u015fa din fa\u0163\u0103, l\u0103s\u00e2nd clopo\u0163elul ag\u0103\u0163at deasupra tocului s\u0103 r\u0103sune m\u0103runt \u00een urma lui. Se plimb\u0103 ore \u00een \u015fir, g\u00e2ndindu-se, parcurg\u00e2nd str\u0103zile ora\u015fului pustiu, m\u0103surat de f\u00e2lf\u00e2itul aripilor de bufni\u0163e \u015fi de privirile str\u0103ine ale cucuvelelor adunate \u00een copacii gola\u015fi. N-avea idee cui s\u0103 cear\u0103 \u00eendrumare, pe cine s\u0103 \u00eentrebe, pe cine s\u0103 roage s\u0103-i dovedeasc\u0103 faptul c\u0103 Serene avusese dreptate \u00een leg\u0103tur\u0103 cu ceasurile. Ajunse pe malul r\u00e2ului istovit \u015fi sleit de g\u00e2nduri, \u015fi \u00ee\u015fi a\u015fez\u0103 mecanic coatele pe genunchi, privind la m\u0103re\u0163ia care se desf\u0103\u015fura deasupra lui. Cerul se profila timid printre v\u00e2rfurile tufelor de papur\u0103, iri\u015fii alba\u015ftri \u00eempr\u0103\u015ftiau o lumin\u0103 vibrant\u0103. Nori spumo\u015fi traversau lene\u015fi oglindirea sclipitoare. Privi minute \u00een \u015fir tabloul care ar fi trebuit s\u0103-i aduc\u0103 lini\u015fte, \u00eens\u0103 mintea lui fugise de mult \u00een alt\u0103 parte, c\u0103ut\u00e2nd bezmetic\u0103 r\u0103spunsuri la \u00eentreb\u0103rile care n\u0103v\u0103leau pe orificiul deschis al fricii de necunoscut. V\u0103zduhul fusese \u00eentotdeauna marele martor al speran\u0163ei, cutia po\u015ftal\u0103 spre care sufletele oamenilor \u00ee\u015fi \u00eendreptau r\u00e2ndurile nescrise. Se spunea c\u0103 acolo sus, \u00een cer, s\u0103l\u0103\u015fluia o for\u0163\u0103 menit\u0103 s\u0103 aib\u0103 grij\u0103 de oameni, s\u0103-i \u00eendrume \u015fi s\u0103-i ierte, \u00eens\u0103 el nu credea asta, cel pu\u0163in nu cu toat\u0103 inima. \u00cen cer nu existau dec\u00e2t frumuse\u0163i menite s\u0103 le \u015ftearg\u0103 durerile, s\u0103 le arunce \u00een uitare. Pe p\u0103m\u00e2nt, \u00eens\u0103, lucrau prea multe for\u0163e ca s\u0103 le mai poat\u0103 cineva \u0163ine socoteala, ori cel pu\u0163in, a\u015fa \u00eencepea s\u0103 cread\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se pomeni dintr-odat\u0103 cu o prezen\u0163\u0103 stranie l\u00e2ng\u0103 el, \u00eenf\u0103\u0163i\u015f\u00e2ndu-se \u00een iarba \u00eenalt\u0103 \u00eentr-o mantie lung\u0103, de satin albastru, cu chipul acoperit de glug\u0103. Persoana nu-l salut\u0103, dar se a\u015fez\u0103 l\u00e2ng\u0103 el \u015fi \u00ee\u015fi descoperi capul. Era o femeie care sem\u0103na \u00eentruc\u00e2tva cu Serene, lucru care \u00eel sperie pe Maurice. Vru s\u0103 se ridice, dar \u00eencremenise sub privirile palide ale femeii care vorbi c\u0103tre el:<\/p>\n

\u2014 Ai venit s\u0103-mi aduci ceasul?<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Avea un glas domol, ca o curgere lin\u0103 de ape, iar paloarea stranie era amplificat\u0103 de lumina lunii. Maurice o m\u0103sur\u0103 scurt, cu groaz\u0103, \u00een vreme ce str\u00e2ngea ceasul \u00een buzunar. Oric\u00e2t de mult i-ar fi pl\u0103cut s\u0103 scape de el, nu putea arunca povara blestemului asupra altcuiva. Inima lui bun\u0103 \u00eei dict\u0103 ce s\u0103 fac\u0103, a\u015fa c\u0103 se ridic\u0103 brusc, \u00eensufle\u0163it de un curaj care nu era al lui, \u015fi azv\u00e2rli ceasul pe fundul r\u00e2ului, spun\u00e2nd:<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Crede-m\u0103, nu \u0163i-ai dori s\u0103-l ai.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Femeia arbor\u0103 un z\u00e2mbet m\u0103runt, trist, \u015fi se ridic\u0103 deodat\u0103, adun\u00e2ndu-\u015fi poalele, apoi \u00eei spuse, \u00eenainte de a se \u00eendep\u0103rta:<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ceasul \u0103sta e cheia<\/em> de care avem nevoie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Maurice nu o lu\u0103 \u00een seam\u0103. Convins c\u0103 f\u0103cuse alegerea corect\u0103 \u015fi c\u0103 n-avea s\u0103 mai vad\u0103 ceasul niciodat\u0103, porni \u00eenapoi spre cas\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 C\u00e2teva luni mai t\u00e2rziu, \u00eentr-o diminea\u0163\u0103 de iarn\u0103 aprig\u0103, c\u00e2nd z\u0103pezile \u00eenveleau casele p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tate \u00een pl\u0103pumile lor flau\u015fate \u015fi nu era \u0163ipenie de om pe drum, Serene se trezi ca dintr-un somn de mort \u015fi \u00eel de\u015ftept\u0103 impacientat\u0103 pe Maurice, spun\u00e2ndu-i c\u0103 o visase pe mama ei, care-i aducea vestea c\u0103 vor avea o feti\u0163\u0103. Incredul, ceasornicarul o s\u0103rutase cast pe frunte \u015fi, z\u00e2mbindu-i, de ridic\u0103 \u015fi se duse \u00een atelier s\u0103 lucreze. N-a durat mult p\u00e2n\u0103 ce p\u00e2ntecele femeii a \u00eenceput s\u0103 creasc\u0103, iar \u00een scurt timp a venit pe lume micu\u0163a Lorene, alb\u0103 \u015fi pufoas\u0103 ca prima z\u0103pad\u0103, cu ochii mari, de un albastru clar, \u015fi p\u0103rul blond-argintiu, exact ca al mamei sale.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Era cel mai ginga\u015f lucru pe care \u00eel v\u0103zuse Maurice \u00een via\u0163a lui. De c\u00e2nd o \u0163inuse pentru prima dat\u0103 \u00een bra\u0163e \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een ziua \u00een care una dintre celelalte lumi i-o furaser\u0103, micu\u0163a Lorene fusese pentru el cea mai pre\u0163ioas\u0103 bijuterie. O iubise ceva mai mult dec\u00e2t pe mama ei, care, la numai doi ani de la na\u015fterea feti\u0163ei, fusese r\u0103pus\u0103 de o boal\u0103 pentru care niciun doctor n-a avut leac. Durerea lui Maurice era cumplit\u0103, \u00eens\u0103 \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 era diminuat\u0103 de prezen\u0163a feti\u0163ei blonde \u015fi buclate care abia \u00eenv\u0103\u0163ase s\u0103 vorbeasc\u0103 \u015fi care \u00eel striga tat\u0103<\/em>. De fiecare dat\u0103 c\u00e2nd r\u0103m\u00e2nea singur \u00een atelier \u015fi se oprea din lucru s\u0103-\u015fi trag\u0103 sufletul \u015fi s\u0103 verse c\u00e2teva lacrimi de am\u0103r\u0103ciune, numai \u00een prezen\u0163a propriei con\u015ftiin\u0163e, se trezea cu un ghemotoc mic, numai p\u0103r \u015fi z\u00e2mbet, \u00eencol\u0103cindu-se pe dup\u0103 pulpele lui \u015fi rug\u00e2ndu-l s\u0103 se joace cu ea. B\u0103rbatul o lua \u00een bra\u0163e, o a\u015feza \u00een poal\u0103 \u015fi-i dezmierda p\u0103rul bogat \u00een timp ce-i spunea pove\u015fti despre prin\u0163ese \u015fi fe\u0163i frumo\u015fi. De cele mai multe ori, Lorene adormea cu capul sprijinit de bra\u0163ul s\u0103u v\u00e2njos, \u00eens\u0103 \u00eentr-o zi, a\u015fteptase cuminte sf\u00e2r\u015fitul pove\u015ftii ca s\u0103-i pun\u0103 c\u00e2teva \u00eentreb\u0103ri.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Dar ce \u00eenseamn\u0103 ,,ferici\u0163i p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i?\u201d<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Tat\u0103l o privi surprins; era prima dat\u0103 c\u00e2nd feti\u0163a lui era curioas\u0103, a\u015fa c\u0103 \u00ee\u015fi lu\u0103 c\u00e2teva clipe ca s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103 la un r\u0103spuns.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 E atunci c\u00e2nd duci o via\u0163\u0103 lini\u015ftit\u0103, f\u0103r\u0103 necazuri \u015fi greut\u0103\u0163i. C\u00e2nd ai mereu ce pune pe mas\u0103, c\u00e2nd ai o familie care s\u0103-\u0163i fie al\u0103turi, o cas\u0103 \u00een care s\u0103 stai, un pat moale \u00een care s\u0103 dormi\u2026<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Asta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 eu n-o s\u0103 fiu niciodat\u0103 fericit\u0103 p\u00e2n\u0103 la ad\u00e2nci b\u0103tr\u00e2ne\u0163i, se bosumfl\u0103 micu\u0163a Lorene, sprijinindu-\u015fi pumnul \u00een falc\u0103, parc\u0103 pentru a denota o grav\u0103 tragedie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 P\u0103rintele ei o \u00eentreb\u0103 de ce sim\u0163ea a\u015fa, iar r\u0103spunsul copilei \u00eel uimi.<\/p>\n

\u00a0 \u2014\u00a0 Pentru c\u0103 eu am de toate, numai c\u0103 nu am o familie. Am un t\u0103tic, dar nu am \u015fi o m\u0103mic\u0103, a\u015fa cum au ceilal\u0163i copii. Eu de ce nu am? Mama mea unde e? \u00eentreb\u0103 ea cu glasul fr\u00e2nt.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Maurice se ridic\u0103 de pe scaun cu ea \u00een bra\u0163e \u015fi, cu privirea moale, scoase din dulapul din spatele s\u0103u o fotografie din ziua nun\u0163ii lui. I-o ar\u0103t\u0103 micu\u0163ei Lorene, o l\u0103s\u0103 s\u0103 m\u00e2ng\u00e2ie rama lucrat\u0103 mig\u0103los, peste care se a\u015fternuse praful, apoi se a\u015fez\u0103 la loc pe scaun \u015fi \u00eei spuse:<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ai avut \u015fi tu o mam\u0103. O chema Serene \u015fi era la fel de frumoas\u0103 ca tine. Numai c\u0103 a trebuit s\u0103 plece \u00een alt\u0103 parte, pentru c\u0103 s-a \u00eemboln\u0103vit \u015fi locul \u0103sta nu-i f\u0103cea bine.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 De ce nu m-a luat cu ea? \u00eel repezi feti\u0163a cu glasul tremurat, cu lacrimi mari adunate \u00een ochii limpezi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Dac\u0103 te-ar fi luat cu ea, atunci tata ar fi r\u0103mas singur pe lume. Iar ea n-ar fi putut avea grij\u0103 de tine acolo, din cauza bolii. A\u015fa c\u0103 a f\u0103cut ce era cel mai bine pentru tine \u015fi te-a l\u0103sat cu tata. S\u0103 \u015ftii, \u00eens\u0103, c\u0103 asta nu \u00eenseamn\u0103 c\u0103 nu ai o familie. Eu sunt familia ta, \u015fi tu e\u015fti familia mea. O familie e format\u0103 din oameni care se iubesc \u015fi care au grij\u0103 unii de al\u0163ii, a\u015fa cum avem noi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 \u015ei mama n-o s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103 niciodat\u0103? suspin\u0103 micu\u0163a Lorene, \u00eendep\u0103rt\u00e2ndu-\u015fi st\u00e2ngaci o \u015fuvi\u0163\u0103 blond\u0103 alunecat\u0103 pe frunte.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nu cred s\u0103 se mai \u00eentoarc\u0103, fiindc\u0103 acolo unde e plecat\u0103, \u015fi-a g\u0103sit leacul pentru boala ei, \u00eei explic\u0103 tat\u0103l ei, \u00eendurerat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 \u015ei cum se cheam\u0103 leacul? se interes\u0103 Lorene, cu jum\u0103tate de gur\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Se cheam\u0103 Moarte.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Atunci sper c\u0103 Moartea \u00eei face bine, b\u0103lm\u0103ji feti\u0163a, c\u0103ut\u00e2nd deja s\u0103-\u015fi distrag\u0103 aten\u0163ia de la lucrurile discutate, a c\u0103ror semnifica\u0163ie era str\u0103in\u0103 min\u0163ii ei de copil.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Astfel, Maurice \u015fi Lorene \u00ee\u015fi duceau zilele \u00eentr-o nefireasc\u0103 lini\u015fte, purt\u00e2nd umbra mor\u0163ii lui Serene dup\u0103 ei a\u015fa cum un de\u0163inut poart\u0103 un bolovan legat de picior. Feti\u0163a cre\u015ftea \u00eentr-un ritm obositor \u015fi avea nevoie de tot mai multe lucruri, fapt pentru care tat\u0103l ei muncea tot mai mult. \u0162inea ceasornic\u0103ria deschis\u0103 zi \u015fi noapte, lua comenzi pe care le onora \u00eentr-un timp foarte scurt \u015fi \u00ee\u015fi dedica tot timpul \u00eengrijirii fiicei lui, al c\u0103rei z\u00e2mbet \u00eei umplea pieptul de lumin\u0103. La scurt timp dup\u0103 ce Lorene a \u00eenceput s\u0103 mearg\u0103 la \u015fcoal\u0103, \u00eentr-o dup\u0103-amiaz\u0103 rece de toamn\u0103, a venit acas\u0103 cu o surpriz\u0103 pentru tat\u0103l ei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A intrat vesel\u0103 pe u\u015fa din fa\u0163\u0103 \u015fi s-a a\u015fezat la biroul unde lucra de obicei Maurice, cel de culoarea ambrei. S-a a\u015fezat \u00een scaunul s\u0103u \u015fi a scos din buzunar ceasul pe care-l g\u0103sise pe malul r\u00e2ului care s\u0103geta nordul ora\u015fului. L-a examinat curioas\u0103, fascinat\u0103 de migala cu care fusese lucrat, de str\u0103lucirea pe care o \u00eempr\u0103\u015ftia. Nu avea nicio zg\u00e2rietur\u0103, nicio pat\u0103 \u015fi p\u0103rea s\u0103 func\u0163ioneze perfect. Dorea s\u0103 i-l arate \u015fi tat\u0103lui ei, ca acesta s\u0103 se asigure c\u0103 era bun, \u015fi apoi s\u0103-l poarte \u00een fiecare zi, \u00eens\u0103 c\u00e2nd Maurice a intrat \u00een camer\u0103 pe u\u015fa din spate \u015fi a v\u0103zut ceasul, i l-a smuls cu brutalitate din m\u00e2n\u0103 \u015fi a \u00eenceput s\u0103 strige furios, sim\u0163ind groaza cum i se r\u0103sp\u00e2nde\u015fte \u00een s\u00e2nge ca un venin.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 De unde \u00eel ai? Cine \u0163i l-a dat?<\/p>\n

\u00a0 \u2014\u00a0 L-am g\u0103sit, tati. Doar l-am g\u0103sit\u2026 Pot s\u0103-l p\u0103strez?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Sub nicio form\u0103! Trebuie s\u0103 sc\u0103p\u0103m de el.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Era prima dat\u0103 c\u00e2nd Maurice \u00eei refuza ceva fiicei lui \u015fi, \u00een ciuda triste\u0163ii pe care aceasta a afi\u015fat-o imediat ce a auzit verdictul, \u00eenc\u0103p\u0103\u0163\u00e2narea b\u0103rbatului \u015fi-a atins limitele. Acel obiect era aduc\u0103tor de rele \u015fi trebuia \u00eendep\u0103rtat de casa \u015fi familia lor. \u00ce\u015fi aminti de femeia care i-l ceruse pe malul r\u00e2ului, \u00een noaptea \u00een care \u00eel aruncase, \u015fi hot\u0103r\u00ee c\u0103 dac\u0103 atunci nu avusese inima s\u0103-l ofere altei personae, de aceast\u0103 dat\u0103 \u00eel va vinde, ca s\u0103 se asigure c\u0103 nu se va mai \u00eentoarce la el niciodat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cen acea noapte, r\u0103mase s\u0103 lucreze p\u00e2n\u0103 t\u00e2rziu, ca de obicei. Lorene s-a culcat devreme, a\u015fa c\u0103 el s-a retras \u00een ceasornic\u0103rie, a aprins lampa cu petrol \u015fi s-a a\u015fezat la birou, unde \u015fi-a instalat lupele \u015fi instrumentele \u015fi a \u00eenceput s\u0103 lucreze comenzile \u00eentr-o lini\u015fte solitar\u0103, acompaniat de tic\u0103itul lent, sacadat, al casurilor de pe pere\u0163i, expuse ca ni\u015fte trofee care s\u0103-i demonstreze micile victorii \u00eempotriva timpului. Maurice lucr\u0103 cu spor, fum\u00e2nd, p\u00e2n\u0103 ce se opri la pu\u0163in timp dup\u0103 miezul nop\u0163ii \u015fi constat\u0103 c\u0103 lini\u015ftea \u00eei inunda urechile \u015fi-i f\u0103cea timpanele s\u0103-l usture. Toate ceasurile se opriser\u0103. U\u015fa de la intrare se deschise, iar el \u00ee\u015fi ridic\u0103 privirea \u015fi o v\u0103zu pe Serene, la fel de vie \u015fi de frumoas\u0103 cum \u015fi-o amintea, \u00eenainte ca boala s\u0103 sug\u0103 toat\u0103 via\u0163a din ea, s\u0103-i fure culoarea obrajilor \u015fi str\u0103lucirea p\u0103rului. R\u0103zboiul care a izbucnit instantaneu \u00eentre ra\u0163iunea \u015fi sim\u0163ea lui au avut rolul de a-i distrage aten\u0163ia pentru suficient timp c\u00e2t femeia s\u0103 se instaleze comod pe scaunul din fa\u0163a biroului, acolo unde \u015fedeau de regul\u0103 clien\u0163ii. Dac\u0103 inima lui Maurice tres\u0103lta de bucurie, mintea \u00eei spunea c\u0103 ceea ce vede nu e real, c\u0103 e o fars\u0103, o vr\u0103jitorie, o scamatorie.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Cum e posibil\u2026 ? \u00eeng\u0103im\u0103 el, cu buzele tremur\u00e2nd.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Femeia \u00eei oferi un z\u00e2mbet placid, acru, \u015fi-\u015fi \u00eentinse m\u00e2inile scheletice c\u0103tre el.<\/p>\n

\u00a0 \u2014 Nu \u0163i-a fost dor de mine, dragul meu? Ce face feti\u0163a noastr\u0103?<\/p>\n

\u00a0 \u2014 Dar nu \u00een\u0163eleg! E\u015fti moart\u0103! Ai murit! Ce fel de lucrare diavoleasc\u0103 mai e \u015fi asta?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se ridic\u0103 brusc \u015fi d\u0103du scaunul pe spate. Sunetul bu\u015fiturii fu amplificat de lini\u015ftea nop\u0163ii, iar ecoul crescu, hr\u0103nind umbrele care p\u00e2ndeau \u00een jur. Maurice ocoli biroul \u015fi se aplec\u0103 asupra femeii, examin\u00e2nd-o. Era convins c\u0103 ea era Serene a lui, dar nu \u00een\u0163elegea cum era posibil.<\/p>\n

\u00a0 \u2014 Am venit s\u0103-mi dai ceasul, explic\u0103 ea, despletind din figura lui marea \u00eentrebare.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nu pot s\u0103 \u0163i-l dau, decret\u0103 el. Nu trebuie s\u0103 aib\u0103 nimeni ceasul \u0103sta, e r\u0103u\u2026 murmur\u0103 el stins, sim\u0163ind ap\u0103sarea grea a somnului \u00een spatele pleoapelor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nu ceasul e r\u0103u. E doar un obiect, o form\u0103 de a m\u0103sura timpul. Oamenii sunt r\u0103i, ei sunt cei care dau na\u015ftere acestor for\u0163e\u2026 Iar dac\u0103 vrei s\u0103 scapi de el, d\u0103-mi-l mie<\/em>. Noi<\/em> avem nevoie de el. U\u015file stau deschise. Trebuie s\u0103 le \u00eencuiem la loc.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Serene se ridicase \u015fi \u00ee\u015fi \u00eencol\u0103cise bra\u0163ele sub\u0163iri \u00een jurul g\u00e2tului lui Maurice, care abia se mai putea \u0163ine pe picioare. B\u0103rbatul se lupta cu o prea puternic\u0103 senza\u0163ie de le\u015fin, ca \u015fi cum cineva sau ceva \u00eei comandase s\u0103 doarm\u0103, \u015fi de\u015fi trupul lui era slab \u015fi c\u0103uta s\u0103 se supun\u0103, mintea lui \u00eel \u00eendemna s\u0103 nu cedeze. Cu ultima f\u0103r\u00e2m\u0103 de putere, apuc\u0103 cioc\u0103nelul de pe mas\u0103 \u015fi strivi ceasul. Geamul i se sparse, cioburile \u015fi pietrele s\u0103rir\u0103 peste tot, micile arcuri \u00ee\u015fi ivir\u0103 v\u00e2rfurile metalice de sub capac.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Momentul fusese at\u00e2t de obscur, \u00eenc\u00e2t s-a \u015fters imediat din memoria lui. S-a trezit a doua zi f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi aminteasc\u0103 prea multe din cele petrecute \u00een noaptea aceea, a\u015fa c\u0103 a pus totul pe seama imagina\u0163iei \u015fi \u015fi-a impus idea c\u0103 totul ar fi fost un vis ur\u00e2t. Timpul \u015fi-a urmat cursul firesc, Lorene a crescut \u015fi a devenit o domni\u015foar\u0103 \u00een toat\u0103 firea, de o frumuse\u0163e ravisant\u0103. Tot ce avea era de la mama ei: buze, ochi, m\u00e2ini, privirile gola\u015fe pe sub gene, gesturile mici \u015fi fine, delicate\u0163ea mersului, manierele, rotunjimea silabelor. Era, dup\u0103 cum credea tat\u0103l ei, cea mai frumoas\u0103 t\u00e2n\u0103r\u0103 din ora\u015f, \u00eens\u0103 \u00een timp ce ea str\u0103lucea ca un fruct \u00een prag de a se p\u00e2rgui, Maurice \u00eemb\u0103tr\u00e2nea sim\u0163itor, neobi\u015fnuit de repede. Albise aproape peste noapte, \u015fan\u0163uri ad\u00e2nci \u00eei \u00eenconjurau ochii de care at\u00e2rnau pungi grele, din\u0163ii i se \u00eeng\u0103lbeneau, unghiile \u00eei cre\u015fteau groase \u015fi tari, puterile \u00eel p\u0103r\u0103seau. Via\u0163a fugea din el ca \u015fi cum se temea de ceva.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Lorene n-a apucat s\u0103 \u00eemplineasc\u0103 dou\u0103zeci de ani. Un val de grip\u0103 a pus st\u0103p\u00e2nire pe ora\u015ful lor, o r\u0103ceal\u0103 cumplit\u0103 a pus-o la pat \u015fi, aproape \u00eentr-o clipire prelung\u0103 de gene, tuberculoza i-a luat-o. De\u015fi \u00ee\u015fi sim\u0163ea inima spulberat\u0103 \u00een buc\u0103\u0163ele mici \u015fi t\u0103ioase, care i se \u00eemrp\u0103\u015ftiaser\u0103 prin corp \u015fi \u00eei zg\u00e2riau interiorul la fiecare respira\u0163ie, Maurice, de-acum un b\u0103tr\u00e2n ceasornicar f\u0103r\u0103 nimeni pe lume, n-a v\u0103rsat nicio lacrim\u0103. O iubise pe Lorene a\u015fa cum se spune c\u0103 iube\u015fte Dumnezeu lumea: l\u0103s\u00e2nd-o s\u0103 se distrug\u0103 singur\u0103. \u00cen\u0163elesese c\u0103 iubirea nu folose\u015fte la nimic, c\u0103 e inutil\u0103 \u00een fa\u0163a mor\u0163ii, c\u0103 r\u0103ul din lume g\u0103se\u015fte \u00eentotdeauna o firid\u0103 pentru a se strecura \u00een cele mai curate suflete. Dar \u015ftia ce avea de f\u0103cut.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Vreme de mul\u0163i ani, \u0163inuse ceasornic\u0103ria \u00eentr-o stare de letargie parfumat\u0103. Ceasurile pe care le avea expuse pe pere\u0163i nu se vindeau bine, cererile de repara\u0163ii erau tot mai pu\u0163ine \u015fi din ce \u00een ce mai multe ceasuri rele \u00ee\u015fi g\u0103seau drum spre m\u00e2na lui, \u00een ciuda faptului c\u0103 el le tot respingea. Mul\u0163i clien\u0163i erau dezam\u0103gi\u0163i c\u0103 el le refuza repara\u0163ia \u015fi c\u0103utau al\u0163i ceasornicari, \u00een alte p\u0103r\u0163i. Afacerea sc\u0103dea treptat, iar b\u0103tr\u00e2nul Maurice era tot mai trist \u015fi tot mai singur. I se p\u0103rea c\u0103 via\u0163a lui trece \u00eenaintea timpului, c\u0103 trupul lui sl\u0103be\u015fte, c\u0103 puterile \u00eel las\u0103, \u00een vreme ce lumea de dincolo de geamurile murdare ale ceasornic\u0103riei \u00ee\u015fi p\u0103streaz\u0103 clocotul viu \u015fi nealterat. Ca \u015fi cum era singurul om de pe p\u0103m\u00e2nt pentru care mai trecea vremea. Cel mai r\u0103u lucru era, \u00eens\u0103, faptul c\u0103 nu avea pe nimeni cu care s\u0103 vorbeasc\u0103. Se sim\u0163ea at\u00e2t de singur \u00eenc\u00e2t, de la o vreme, avea senza\u0163ia c\u0103 \u00eencepuse s\u0103 i se fac\u0103 dor de un loc \u00een care nu fusese niciodat\u0103, ca \u015fi cum sufletul lui sim\u0163ea c\u0103 are o cas\u0103 pe undeva, prin lume, pierdut\u0103, dar mintea uitase locul.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Dup\u0103 ani \u00eentregi \u00een care se g\u00e2ndise la toate cele petrecute, Maurice realiz\u0103 \u00eentr-un final c\u00e2t de mult se \u00een\u015felase. Ceasurile nu se \u00eemp\u0103r\u0163eau \u00een bune \u015fi rele. For\u0163ele, \u00eens\u0103, da. Iar destinul lui fusese cumva ag\u0103\u0163at de una dintre aceste for\u0163e necunoscute a\u015fa cum ag\u0103\u0163i o hain\u0103 \u00een cuier, pe care o ui\u0163i acolo multe vie\u0163i la r\u00e2nd. Poate c\u0103 r\u0103ul nu venea din senin \u00een via\u0163a unui om, poate c\u00e2teodat\u0103 mai era \u015fi chemat. Oricine se duce dac\u0103 \u00eel strig\u0103 cineva. Poate c\u0103 avea \u015fi el suflet \u015fi se ata\u015fa de persoana care \u00eel striga, fiindu-i greu mai apoi s\u0103 plece. \u00cens\u0103 a\u015fa cum omul s-a n\u0103scut din\u00a0 nimic \u015fi tot \u00een nimic se \u00eentoarce, poate c\u0103 \u015fi r\u0103ul trebuia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 \u00een r\u0103ul care \u00eel n\u0103scuse.<\/p>\n

\u00a0 Ceasul lui Serene, \u00eens\u0103, trebuia s\u0103 fie cheia<\/em>, a\u015fa c\u0103 \u00eencepu s\u0103-l reconstruiasc\u0103 dup\u0103 puterea amintirii lui. Lucr\u0103 la el cu mult\u0103 dedicare, timp de \u015fase nop\u0163i la r\u00e2nd, iar c\u00e2nd \u00een sf\u00e2r\u015fit a fost gata, \u00een loc s\u0103-l priveasc\u0103 cu groaz\u0103 \u015fi sc\u00e2rb\u0103, l-a privit a treia oar\u0103 ca pe un bilet de tren. \u00centr-a \u015faptea noapte, \u00eencuie ceasornic\u0103ria imediat dup\u0103 r\u0103s\u0103ritul lunii \u015fi ie\u015fi s\u0103 se plimbe pe str\u0103zile pustii, pavate cu pietre m\u0103runte, ale micului ora\u015f. Retr\u0103i toate momentele importante din via\u0163a lui, cum o cunoascuse pe so\u0163ia lui, cum ap\u0103ruse fiica lui, cum le pierduse pe am\u00e2ndou\u0103. R\u00e2se, pl\u00e2nse \u015fi se scutur\u0103 ca un nebun, singur pe drumurile st\u0103p\u00e2nite de o cea\u0163\u0103 deas\u0103, str\u0103puns\u0103 numai de lumina bolnav\u0103 a felinarelor stradale.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ajunse pe malul r\u00e2ului, acolo unde iri\u015fii muriser\u0103 demult, nici el nu-\u015fi mai amintea exact c\u00e2nd, \u015fi scoase ceasul din buzunar, rug\u00e2ndu-se din toat\u0103 inima s\u0103 o mai vad\u0103 o singur\u0103 dat\u0103 pe Serene, cea pe care ar fi trebuit s\u0103 o cread\u0103, cea care adusese n\u0103pasta asupra lui, care purtase \u015fi r\u0103sp\u00e2ndise blestemul ca pe o boal\u0103 contagioas\u0103.\u00a0 Dup\u0103 dou\u0103 b\u0103t\u0103i de gene, sim\u0163i o m\u00e2n\u0103 m\u0103runt\u0103 pe um\u0103r \u015fi \u00ee\u015fi a\u015fez\u0103 m\u00e2na peste ea f\u0103r\u0103 s\u0103 se g\u00e2ndeasc\u0103, convins c\u0103 so\u0163ia lui venise. Mirarea \u00eel zgudui, \u00eens\u0103, c\u00e2nd v\u0103zu c\u0103 l\u00e2ng\u0103 el se a\u015feza Lorene, frumoas\u0103 ca \u00een ultima ei zi de via\u0163\u0103, dar palid\u0103 \u015fi trist\u0103.<\/p>\n

\u00a0 \u2014 Oare ochii m\u0103 \u00een\u015fal\u0103? o \u00eentreb\u0103 el printre lacrimile de fericire.<\/p>\n

\u00a0 \u2014 Nu, tat\u0103, sunt chiar eu. Am venit s\u0103 te iau acas\u0103, \u00eei r\u0103spunse ea, z\u00e2mbind.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Lorene se aplec\u0103 \u015fi \u00eel s\u0103rut\u0103 u\u015for pe frunte, iar Maurice sim\u0163i cum toat\u0103 greutatea trecutului i se ridic\u0103 de pe inim\u0103, ca o piatr\u0103 de moar\u0103 care devenise tot mai grea, cu fiecare an. Lu\u0103 m\u00e2na fetei \u015fi o s\u0103rut\u0103 prelung, apoi se ridicar\u0103 deodat\u0103 \u015fi p\u0103\u015fir\u0103 pe drumul c\u0103tre nicunde, prin cea\u0163a deas\u0103 care izvora din p\u0103m\u00e2nt\u2026<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov \u00a0\u00a0 Ploaia st\u0103tuse, ropotul ei a fost \u00eenghi\u0163it de apusul c\u0103r\u0103miziu, iar melodia ceasurilor b\u0103t\u00e2nd la unison a inundat \u00eenc\u0103perea slab luminat\u0103, rec\u00e2\u015ftig\u00e2ndu-\u015fi autonomia. Oft\u00e2nd a oboseal\u0103 \u015fi plictis, ceasornicarul din strada Vie\u0163ii hot\u0103r\u00ee s\u0103 se \u00eentoarc\u0103 la treab\u0103. Se l\u0103sa frigul nefiresc de \u00eenceput de noiembrie capricios \u015fi umed, oamenii se […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1416,15],"tags":[1417,1407,1115],"class_list":["post-12917","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-62","category-proza","tag-egophobia-62","tag-gabi-gabrinov","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3ml","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12917","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12917"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12917\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12918,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12917\/revisions\/12918"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12917"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12917"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12917"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}