de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n
\u00cen studiul de fa\u021b\u0103 dorim s\u0103 oferim o analiz\u0103 a celor trei stadii ale existen\u021bei din filosofia lui Kierkegaard, respectiv stadiul estetic, cel etic \u0219i cel religios. Pe l\u00e2ng\u0103 o scurt\u0103 descriere a caracteristicilor esen\u021biale ale fiec\u0103rui stadiu, eseul noastr\u0103 vizeaz\u0103 raportul pe care \u00eel \u00eentre\u021bine fiecare dimensiune existen\u021bial\u0103 cu problema timpului, i.e. vom prezenta temporalitatea fiec\u0103rui stadiu. Acest studiu \u00eencearc\u0103 s\u0103 cirscumscrie aspectele de filosofie a timpului la filosoful danez, dar, \u00een acela\u0219i timp. \u0219i s\u0103 prezinte locul conceptului central de clip\u0103, \u00een raport cu cele trei stadii. Vom vedea c\u0103 mai degrab\u0103, clipa joac\u0103 un rol esen\u021bial \u00een cadrul stadiului estetic \u0219i a celui religios \u0219i mai pu\u021bin \u00een cazul celui etic, de\u0219i nu este exclus ca implicit clipa s\u0103 joace \u0219i acolo un rol. De asemenea, \u00eentre cele trei stadii ale existen\u021bei, exist\u0103 dou\u0103 limite, sau confinia cum le nume\u0219te Kierkegaard, anume ironia, care se situeaz\u0103 la grani\u021ba dintre estetic \u0219i etic, \u0219i umorul, care se situez\u0103 \u00eentre etic \u0219i religios. Vom vedea in continuare rolul jucat de cele dou\u0103 grani\u021be[1]<\/a>. Este fundamental de men\u021bionat de asemenea c\u0103 exist\u0103 o trecere dintr-un stadiu al existen\u021bei \u00een altul, care se realizeaz\u0103 printr-un salt calitativ[2]<\/a>. Acest salt este elementul structural care face posibil\u0103 tranzi\u021bia \u00eentre diferite moduri de via\u021b\u0103[3]<\/a>.<\/p>\n Exist\u0103 mai multe interpret\u0103ri ale stadiilor existen\u021bei, prima ar fi cea biografic\u0103, care ne relev\u0103 c\u0103 \u00eensu\u0219i Kierkegaard, \u00een via\u021ba lui a parcurs cele trei etape; cele trei stadii mai pot fi v\u0103zute ca etape ale dezvolt\u0103rii lumii sau, \u00een final, ca trepte de parcurs \u00een devenirea individului c\u0103tre sinele propriu[4]<\/a>. Esteticul, eticul \u0219i religiosul sunt mai degrab\u0103 variante de existen\u021b\u0103, stiluri de via\u021b\u0103 care se pot intersecta de-a lungul existen\u021bei omului, de-a lungul istoriei concrete a sinelui, \u0219i nu etape ale vie\u021bii care se succed \u00een mod progresiv[5]<\/a>.<\/p>\n Drept introducere vom schi\u021ba laitmotivul s\u0103 spunem a\u0219a al fiec\u0103rui stadiu al existen\u021bei, \u00eencep\u00e2nd cu esteticianul care dore\u0219te pl\u0103cerea \u0219i evitarea plictistului[6]<\/a>, \u00een timp ce \u00een stadiul etic responsabilitatea social\u0103 \u00eel ghideaz\u0103 pe individ, iar \u00een final, individul religios este ghidat de credin\u021b\u0103[7]<\/a>. Jean Nizet sus\u021bine chiar c\u0103 stadiul estetic ar fi legat de exterioritate, i.e. de obiectele care creeaz\u0103 pl\u0103cere, \u00een timp ce eticianul \u0219i credinciosul s-ar caracteriza mai degrab\u0103 printr-o dimensiune interior\u0103[8]<\/a>. La fel ca Ionu\u021b B\u00e2rliba \u0219i Jean Nizet sus\u021bine c\u0103 existen\u021ba este eminamente un raport asupra sinelui[9]<\/a>. Devenirea trebuie s\u0103 fie o condi\u021bie sine qua non a existen\u021bei[10]<\/a>.<\/p>\n De asemenea, afl\u0103m \u00een prima oper\u0103 pseudonim\u0103 a lui Kierkegaard, anume \u00een Sau-Sau<\/em> c\u0103 estetul rafinat compune aforisme despre existen\u021b\u0103[11]<\/a>, este pasionat de muzic\u0103 erotic\u0103[12]<\/a>, dar \u0219i de tragedia antic\u0103[13]<\/a>. Pentru estet \u00een general cel mai mare r\u0103u de pe lume este plictiseala[14]<\/a>. Pe estet \u00eel g\u0103sim de asemenea \u0219i \u00een ipostaza de seduc\u0103tor[15]<\/a>. De cealalt\u0103 parte, tot \u00een Sau-Sau<\/em>, eticianul \u00eencearc\u0103 s\u0103 demonstreze validitatea c\u0103s\u0103toriei[16]<\/a>, dar \u0219i s\u0103 stabileasc\u0103 un echilibru \u00eentre el \u0219i estet \u00een dezvoltarea personalit\u0103\u021bii[17]<\/a>.<\/p>\n \u00cenainte de a oferi o prezentare general\u0103 a celor trei stadii de existen\u021b\u0103, voi vorbi pe scurt despre treptele intermediare,<\/strong> anume despre ironie \u0219i umor. Ironia este calea de tranzi\u021bie \u00eentre stadiile estetic \u0219i etic. Ironia este o viziune asupra vie\u021bii, o determina\u021bie a existen\u021bei \u0219i nu o figur\u0103 de stil. Ironia este o cultivare a spiritului, care urmeaz\u0103 dup\u0103 datul imediat al existen\u021bei, de aceea aceasta \u00eei urmeaz\u0103 stadiului estetic[18]<\/a>. Cel care de\u021bine ironia o de\u021bine \u00eentr-un mod esen\u021bial, ca atitudine constant\u0103 \u0219i specific\u0103 de via\u021b\u0103. Ironistul se caracterizeaz\u0103 printr-o deta\u0219are interiorizat\u0103 fa\u021b\u0103 de lumea \u00eenconjur\u0103toare. Deja \u00een 1841, \u00een teza sa de magistru a sa,<\/strong> Kierkegaard sus\u021binea c\u0103 plictiseala este sigura continuitate pe care o are ironistul[19]<\/a>. Totodat\u0103, ironia reprezint\u0103 momentul devenirii \u00een drumul c\u0103tre sine \u00een care \u00eent\u00e2lnim sinteza \u00eentre finitudine \u0219i infinitate, cu formele de disperare aferente acestora[20]<\/a>. Mai exact, ironistul con\u0219tientizeaz\u0103 neajunsurile exager\u0103rii unuia dintre polurile sintezei \u0219i se deta\u0219eaz\u0103 de formele de disperare implicite unei astfel de exager\u0103ri, \u00eens\u0103 nu poate dep\u0103\u0219i decisiv contradic\u021bia dintre infinitate \u0219i finitudine, a\u0219adar nu poate realiza o sintez\u0103[21]<\/a>. La fel ca \u0219i \u00een cazul umoristului, o caracteristic\u0103 a ironistului este incognito-ul; ironistul ascunde felul interiorizat al existen\u021bei sale, con\u0219tient fiind de contradic\u021bia dintre interioritatea sa \u0219i felul inadecvat prin care o exprim\u0103 \u00een exterior[22]<\/a>. Mai mult, ironia este o de\u0219teptare a subiectivit\u0103\u021bii, aceasta aliment\u00e2nd reflec\u021bia \u0219i declan\u0219\u00e2nd procesul de evaluare a propriului mod de via\u021b\u0103[23]<\/a>.<\/p>\n Trec\u00e2nd acum la dimensiunea umorist\u0103, Kierkegaard afirm\u0103 c\u0103 aceasta vizeaz\u0103 o anumit\u0103 atitudine general\u0103 a individului fa\u021b\u0103 de existen\u021b\u0103. Asemenea ironiei, caracterul intermediar al umorului este oferit de con\u0219tientizarea contradic\u021biei dintre felul \u00een care individul simte \u0219i tr\u0103ie\u0219te \u00een interior \u0219i incapacitatea acestuia de a exprima acela\u0219i lucru prin comportamentul s\u0103u extern, cu precizarea c\u0103 aici tensiunea este una de ordin religios. Am men\u021bionat deja mai devreme c\u0103 \u0219i atitudinea umoristului este una incognito[24]<\/a>. Umoristul \u00een\u021belege sensul unei vie\u021bi \u00eendrumate de valori religioase \u0219i percepe existen\u021ba cre\u0219tin\u0103 ca av\u00e2nd sens. Cazul umoristului echivaleaz\u0103 cu acele forme de disperare aflate sub determina\u021bia con\u0219tiin\u021bei: sl\u0103biciunea \u0219i sfidarea. Sl\u0103biciunea este disperarea de a nu voi s\u0103 fii tu \u00eensu\u021bi \u0219i sfidarea este disperarea de a voi cu disperare s\u0103 fii tu \u00eensu\u021bi[25]<\/a>. \u00cen esen\u021b\u0103, umorul este acel stadiu al existen\u021bei prin care individul \u00een\u021belege c\u0103 ceea ce ofer\u0103 consisten\u021b\u0103 vie\u021bii este nu at\u00e2t \u00eendeplinirea angajamentelor \u0219i asumarea responsabilit\u0103\u021bilor, c\u00e2t credin\u021ba, c\u0103 saltul credin\u021bei nu este \u00eenc\u0103 realizat[26]<\/a>. Umorul, pentru Kierkegaard, a devenit cea mai \u00eenalt\u0103 calitate, dup\u0103 credin\u021b\u0103 bine\u00een\u021beles[27]<\/a>. Umorul nu este credin\u021ba, dar acesta o precede[28]<\/a>.<\/p>\n Filosoful danez ne avertizeaz\u0103 c\u0103 atunci c\u00e2nd folosim categoriile cre\u0219tine, umorul este o proast\u0103 interpretare a adev\u0103rului cre\u0219tinismului, deoarece umorul nu e esen\u021bialmente diferit de ironie, dar difer\u0103 esen\u021bialmente de cre\u0219tinism, \u00eentr-un mod pe care ironia nu \u00eel face[29]<\/a>. Datul imediat al existen\u021bei are comicul \u00een afara ei, iar ironia \u00een interior[30]<\/a>. Umorul poate \u021bine de facultatea de a simpatiza, \u00een timp ce ironia nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 o realizeze niciodat\u0103[31]<\/a>.<\/p>\n Intr\u00e2nd \u00een carnea celor trei stadii ale existen\u021bei \u0219i \u00eencep\u00e2nd cu cel estetic, putem afirma c\u0103 exist\u0103 de fapt dou\u0103 forme de estetic, anume cel nemijlocit \u0219i cel reflexiv. Referitor la nemijlocire, <\/strong>\u00een Sau-Sau<\/em>, Kierkegaard sus\u021bine c\u0103 esteticul e ceea ce-l face pe om s\u0103 fie \u00een mod nemijlocit a\u0219a cum e, iar eticul este acel ceva care-l face s\u0103 devin\u0103 ceea ce devine. Cel ce tr\u0103ie\u0219te \u00een estetic, prin estetic \u0219i pentru esteticul din el, tr\u0103ie\u0219te estetic[32]<\/a>. La baza nemijlocirii estetice se afl\u0103 de asemenea pl\u0103cerea, dorin\u021ba, durerea, senza\u021bii naturale \u0219i spontane, imediate, dup\u0103 care un individ \u00ee\u0219i poate ghida via\u021ba[33]<\/a>. Esteticul reprezint\u0103 o manier\u0103 de a tr\u0103i dup\u0103 principiul dominant al pl\u0103cerii. Estetul tr\u0103ie\u0219te pentru a \u00ee\u0219i \u00eemplini poftele[34]<\/a>. Pentru estet, important\u0103 este satisfacerea dorin\u021bei imediate, personale, dorin\u021b\u0103 care poate c\u0103p\u0103ta numeroase expresii. Aici deja putem specula \u00eentr-o manier\u0103 freudian\u0103 c\u0103 estetul \u00een aceast\u0103 etap\u0103 este guvernat de id[35]<\/a> \u0219i de principiul pl\u0103cerii[36]<\/a>. Nemijlocirea mai const\u0103 \u0219i \u00een faptul c\u0103 senza\u021biile \u0219i percep\u021biile au loc f\u0103r\u0103 decizia \u0219i reflec\u021bia personal\u0103. Pentru a exemplifica aceast\u0103 nemijlocire, Kierkegaard sus\u021bine c\u0103 muzica este expresia cea mai potrivit\u0103 a esteticului, pentru c\u0103 muzica exprim\u0103 \u00eentotdeauna nemijlocitul \u00een nemijlocirea lui. De asemenea, Jean Nizet sus\u021bine c\u0103 esteticianul este orientat eminamente \u00eenspre exterior, nu \u00eenspre sinele propriu. Exterioritatea esteticului se bazeaz\u0103 pe dorin\u021b\u0103 \u0219i pe juisarea care vine deodat\u0103 cu ea. Dorin\u021ba este mi\u0219carea exteriorit\u0103\u021bii \u0219i juisarea este concretizarea dorin\u021bei. Prezen\u021ba dorin\u021bei ar echivala \u00een stadiul estetic cu lipsa de sine. Esteticianul sf\u00e2r\u0219e\u0219te prin a se pierde \u00een juisare \u0219i a nu \u00ee\u0219i g\u0103si sinele[37]<\/a>.<\/p>\n \u00cen continuarea ne vom \u00eendrepta \u00eenspre prezentarea temporalit\u0103\u021bii stadiului estetic. Din perspectiv\u0103 estetic\u0103, timpul reprezint\u0103 doar o serie de momente discontinue, momente ce nu au valabilitate dec\u00e2t separat. Estetul tr\u0103ie\u0219te doar \u00een \u0219i pentru moment, dorin\u021ba imediat\u0103 av\u00e2nd \u00een sine un caracter momentan. Referitor la Don Juan, unul dintre personajele din prima parte a lucr\u0103rii \u00a0Sau-Sau<\/em>, timpul este perceput incoerent, f\u0103r\u0103 continuitate \u0219i doar ca o sum\u0103 de momente. Timpul este doar un cadru extern \u0219i obiectiv. Timpul nu este dec\u00e2t o succesiune firesc\u0103 de\u00a0 momente prezente, de acum-uri. \u00cen via\u021ba estetului nu exist\u0103 trecut spre a \u0219i-l putea aminti, nici un viitor ce l-ar putea proiecta, aceste opera\u021bii fiind capabile s\u0103 scad\u0103 pl\u0103cerea momentului prezent. Aceast\u0103 lips\u0103 de continuitate \u00eentre momentele temporale se datoreaz\u0103 vidului care le separ\u0103. \u00cen fapt, problema estetului nemijlocit o preprezint\u0103 tocmai aceste clipe vide, anume umplerea lor cu momente de desf\u0103tare.<\/strong> Putem considera c\u0103 pentru estet orice manifestare a temporalit\u0103\u021bii se concretizeaz\u0103 doar \u00een clipa prezent\u0103 a pl\u0103cerii. Experien\u021ba esteticianului nu are niciun fel de durat\u0103, acesta tr\u0103ind exclusiv \u00een clipa juis\u0103rii.<\/strong> Pl\u0103cerea dureaz\u0103 doar o clip\u0103, de aceea estetul nu reu\u0219e\u0219te s\u0103 se bucure complet de ea, ergo acesta va fi \u00eentr-o continu\u0103 c\u0103utare de pl\u0103ceri, acestea venind \u0219i plec\u00e2nd \u00een aceea\u0219i clip\u0103[38]<\/a>.<\/p>\n Jean Nizet afirm\u0103 c\u0103 timpul estetului este un dublu neant. Estetul tr\u0103ie\u0219te doar \u00een clipa pl\u0103cerii, iar restul i se pare un vid. Plictiseala existen\u021bial\u0103 reprezint\u0103 incapacitatea estetului de a tr\u0103i \u00een timp. Deoarece clipa este o contrac\u021bie extrem\u0103 a timpului, aceasta poate men\u021bine iluzia unei anumite intensit\u0103\u021bi. \u00cen cele ce urmeaz\u0103, exegetul francez ne prezint\u0103 conceptul kierkegaardian de reminiscen\u021b\u0103 sau reamintire, \u00een francez\u0103 acesta numindu-se souveni<\/em>r. Pentru Kierkegaad, reminiscen\u021ba (suvenirul <\/em>s\u0103 \u00eei spunem) este distinct\u0103 de memorie. Memoria este indiferent\u0103. Simpla reamintire a unui eveniment este f\u0103r\u0103 nicio importan\u021b\u0103 pentru interioritatea mea. Pe de alt\u0103 parte, reminiscen\u021ba reprezint\u0103 consacrarea evenimentului trecut. Raportul original cu interioritatea investe\u0219te \u00een acest eveniment o valoare interioar\u0103, valoare care revine odat\u0103 cu reminiscen\u021ba. Reminiscen\u021ba este ocazia de a pune prezentul \u00een fluxul temporal, acesta asigur\u00e2nd leg\u0103tura \u00eentre momentele experien\u021bei mele. Reminiscen\u021ba, de asemenea, are rolul de a men\u021bine continuitatea etern\u0103 \u00een via\u021ba omului \u0219i de a asigura existen\u021ba[39]<\/a>. Prin acest suvenir<\/em> (reminiscen\u021ba) are loc o reactualizare a evenimentelor la care subiectul era prezent. Estetul nu investe\u0219te \u00een interioritatea acestuia momentele experien\u021bei \u0219i nu poate investi prin urmare \u0219i \u00een reminiscen\u021b\u0103. Trecutul este pentru el iremediabil \u00eenchis[40]<\/a>.<\/p>\n De asemenea, pe l\u00e2ng\u0103 plictis, un alt r\u0103u al estetului este incapacitatea lui de a spera, adic\u0103 disperarea inexorabil\u0103. Jean Nizet, mai sus\u021bine c\u0103 ar mai exista o form\u0103 de r\u0103u la nivelul estetului, care este o combina\u021bie a primelor dou\u0103, adic\u0103 a plictisului \u0219i disper\u0103rii. Aceast\u0103 combina\u021bie de plictis \u0219i lips\u0103 de speran\u021b\u0103 \u00eel \u00eempiedic\u0103 pe estet s\u0103 ating\u0103 prezentul lui, care aduce speran\u021b\u0103, \u0219i de asemenea \u00eel \u00eempiedic\u0103 s\u0103 devin\u0103 prezent prin intermediul reminiscen\u021bei. Estetul nu poate fi prezent prin intermediul trecutului, fiindc\u0103 clipele de de pl\u00eecere pe care le-a tr\u0103it nu pot umple golul experien\u021bei lui trecute, nu pot ajunge la interioritate care ar declan\u0219a reminiscen\u021ba.\u00a0 El nu poate concepe ce va urma diferit de trecutul s\u0103u, din cauza clipelor vide ale interiorit\u0103\u021bii, el anticip\u00e2nd evanescen\u021ba clipelor viitoare[41]<\/a>.<\/p>\n Revenind la textul lui B\u00e2rliba, acesta accept\u0103 existen\u021ba a altei forme de estetism, anume cel reflexiv. Estetul reflexiv este eminamente unul rafinat, nu strict hedonist. Ac\u021biunile lui trebuie s\u0103 cuprind\u0103 mereu noul \u0219i diversitatea. Trecerea de la nemijlocire la reflexivitate presupune un transfer de principii existen\u021biale. Urmeaz\u0103 c\u0103 estetul va urm\u0103ri acum interesantul \u0219i amuzantul. Cum sus\u021binea \u0219i Jean Nizet, el nu caut\u0103 acum s\u0103 evite durerea, nepl\u0103cutul, ci plictiseala[42]<\/a>. Secretul vie\u021bii estetului este acela de a tr\u0103i nu at\u00e2t extensiv experien\u021bele vie\u021bii, ci cu mai mult\u0103 intensitate[43]<\/a>. Estetul reflexiv se situeaz\u0103, prin urmare, \u00eentre senzualitatea nemijlocitului \u0219i caracterul decisiv al existen\u021bei etice, fiind absorbit de infinitata reflec\u021biei abstracte. Reflexivitatea reprezint\u0103 primul pas \u00eenspre con\u0219tiin\u021ba de sine[44]<\/a>.<\/p>\n Ajung\u00e2nd la alt pasaj relevant pentru cercetarea noatr\u0103 asupra temporalit\u0103\u021bii, ni se spune c\u0103 prin reflec\u021bie, raportarea exlusiv\u0103 la timpul prezent a estetului este dep\u0103\u0219it\u0103, viitorul put\u00e2nd fi \u00eentrez\u0103rit prin recunoa\u0219terea existen\u021bei posibilit\u0103\u021bii[45]<\/a>. Pentru estetul reflexiv aceentul este pus pe viitor[46]<\/a>. Ionu\u021b B\u00e2rliba sus\u021bine \u0219i el ca Jean Nizet c\u0103 disperarea estetului const\u0103 \u00een incapacitatea acestuia de a lua decizii, pus fiind \u00een fa\u021ba unei multitudini de posibilit\u0103\u021bi. Acest blocaj afecteaz\u0103 con\u0219tiin\u021ba de sine, devenirea sinelui. \u00cen forma reflexiv\u0103, estetul are chiar capacitatea de a-\u0219i percepe adecvat situa\u021bia, anume o existen\u021b\u0103 cuprins\u0103 de disperare sau amenin\u021bat\u0103 inevitabil de disperare[47]<\/a>.<\/p>\n Pentru estetul reflexiv, pl\u0103cerea oferit\u0103 de momentul prezent limiteaz\u0103 con\u0219tientizarea \u0219i asumarea trecutului, precum \u0219i a celor ce ar putea veni, a viitorului. Reflexia prin amintire (reminiscen\u021b\u0103) \u0219i uitare asupra trecutului (asupra unui moment trecut) \u00eenchide existen\u021ba spre un posibil viitor \u0219i face din prezent un timp absent. Preocuparea pentru viitor \u0219i anticiparea posibilit\u0103\u021bilor face s\u0103 nu mai fie avute \u00een vedere trecutul \u0219i prezentul. Astfel, aflat \u00een stadiul estetic al existen\u021bei, omul tr\u0103ie\u0219te fie momentul prezent (clipa), \u00eentotdeauna trec\u0103tor \u0219i repetitiv, fie medit\u00e2nd la trecut, fie proiect\u00e2ndu-se \u00een viitor. Argumentul lui B\u00e2rliba este\u00a0 similar cu cel al lui Nizet, primul sus\u021bin\u00e2nd de asemenea c\u0103 existen\u021ba estetului nu este una coerent\u0103, astfel, \u00a0putem spune c\u0103 momentele, clipele nu sunt legate \u00eentre ele \u00eentr-un flux continuu, o inter-rela\u021bionare a celor trei momente temporale nu se produce[48]<\/a>.<\/p>\n \u00cen finalul analizei noastre asupra stadiului estetic vom enun\u021ba concluzia lui Jean Nizet asupra acestui fel de a exista. R\u0103ul cel mai mare al estetului este prin urmare faptul de a nu putea s\u0103 \u00ee\u0219i reg\u0103seasc\u0103 experien\u021ba \u00een timp. El caut\u0103 cu disperare \u00eentr-un trecut vid. Estetul este dezorientat \u00een ceea ce prive\u0219te timpul, el nu este capabil s\u0103 exploreze timpul, fiindc\u0103 el nu se poate situa(\u00een timp). Jean Nizet chiar sus\u021bine c\u0103, \u00een ceea ce prive\u0219te timpul, estetul este un dezaxat, el rat\u00e2nd o ax\u0103 care i-ar putea articula existen\u021ba temporal\u0103[49]<\/a>.<\/p>\n De asemenea, acest stadiu al existen\u021bei kierkegaardiene poate fi descris \u0219i prin prisma analizei jungiene, estetul corespunz\u00e2nd tipului de senza\u021bie extravertit\u0103. Argumentul nostru se bazeaz\u0103 pe un citat din Tipurile psihologice<\/em> a lui Jung, reprodus de \u0218tefan Bolea, \u00een care psihiatrul elve\u021bian ne ofer\u0103 o prezentare care se suprapune aproape perfect peste caracterizarea kierkegaardian\u0103 a estetului. Jung ne spune despre tipul senza\u021bie extravertit\u0103 urm\u0103toarele: \u201cCiceronele lui Wulfen, reprezent\u00e2nd pl\u0103cerea cea mai lipsit\u0103 de scrupul a vie\u021bii, este confesiunea necosmetizat\u0103 a unui astfel de tip\u2026Posed\u0103 adesea capacitatea agreabil\u0103 \u0219i vie de a se desf\u0103ta, fiind uneori un chefliu bine dispus, alteori un estet rafinat\u2026Acest tip nu este un desfr\u00e2nat obi\u0219nuit, ci un ins care caut\u0103 doar senza\u021bia cea mai puternic\u0103\u2026Iubirea lui se \u00eentemeiaz\u0103 f\u0103r\u0103 doar \u0219i poate pe farmecul sensibil al obiectului\u2026Cu c\u00e2t precump\u0103ne\u0219te \u00eens\u0103 mai mult senza\u021bia, f\u0103c\u00e2nd s\u0103 dispar\u0103 subiectul \u00een spatele ei, cu at\u00e2t acest tip devine mai dezagreabil. El evolueaz\u0103 fie c\u0103tre o senzualitate grosolan\u0103, fie c\u0103tre un estetism rafinat \u0219i lipsit de scrupul[50]<\/a>.\u201d<\/p>\n Jean Nizet \u00ee\u0219i \u00eencepe descrierea stadiului etic afitm\u00e2nd c\u0103 acesta e \u00een primul r\u00e2nd cel care alege, deci eticianul e acel individ \u00een via\u021b\u0103 c\u0103ruia \u00eencep s\u0103 apar\u0103 deciziile existen\u021biale. Alegerea este o confruntare a interiorit\u0103\u021bii cu posibilul[51]<\/a>. O existen\u021b\u0103 lipsit\u0103 de responsabilit\u0103\u021bi, sus\u021bine B\u00e2rliba, nu are niciun sens, nici o finalitate. Eticul este acel ceva care-l face pe individ s\u0103 devin\u0103 ceea ce devine. Devenirea este mi\u0219carea esen\u021bial\u0103 a sinelui \u00een stadiul etic \u0219i ea se ive\u0219te prin libera decizie a individului[52]<\/a>. Actul decizional este antecedent distinc\u021biei dintre bine \u0219i r\u0103u, decizia referindu-se tocmai la alegerea de a te pozi\u021biona sub aceast\u0103 distinc\u021bie moral\u0103[53]<\/a>. Existen\u021ba etic\u0103 presupune stabilirea unui scop \u00een via\u021b\u0103 \u0219i n\u0103zuin\u021ba de a-l \u00eendeplini, obiectivul stadiului etic fiind tocmai alegerea de sine[54]<\/a>. Eticianul vede pretutindeni misiuni[55]<\/a>.<\/p>\n Alegerea absolutului este alegerea sinelui, ca entitate capabil\u0103 s\u0103 echilibreze elementele contrare din care este contituit ca sintez\u0103, un sine cu putere de decizie, un sine ce de\u021bine voin\u021b\u0103 proprie \u0219i libertate. Aleg\u00e2ndu-se pe sine, individul devine totodat\u0103 responsabil. Individul devine con\u0219tient de sine ca individ bine determinat, cu \u00eensu\u0219irile, \u00eenclina\u021biile, impulsurile \u0219i pasiunile lui influen\u021bate de un mediu \u00eenconjur\u0103tor bine determinat, \u0219i ca produs bine determinat al mediului \u00eenconjur\u0103tor[56]<\/a>. Jean Nizet va sus\u021bine mai departe c\u0103 alegerea eticianului este o alegere f\u0103r\u0103 de obiect. Este o alegere \u00een care obiectul se reintegreaz\u0103 \u00een actul alegerii pentru a nu se face una cu el. Prin urmare obiectul se identific\u0103 cu actul (alegerii), exterioritatea se contract\u0103 p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care face s\u0103 dispar\u0103 rela\u021bia dintre existent \u0219i obiect \u0219i \u00een acela\u0219i timp nu las\u0103 loc pentru rela\u021bia existentului cu sine \u00eensu\u0219i. Instaurarea acestei rela\u021bii este na\u0219terea interiorit\u0103\u021bii. Eticianul este prezent \u00een trecutul lui \u0219i \u00een ceea ce va urma s\u0103 vin\u0103, prin urmare dimensiunea lui ob\u021bine un caracter temporal[57]<\/a>.<\/p>\n \u00cen stadiul etic, c\u0103s\u0103toria \u00eennobileaz\u0103 necsitatea natural\u0103 exprimat\u0103 prin atrac\u021bia erotic\u0103, care este \u00eentreprins\u0103 printr-un angajament[58]<\/a>. C\u0103s\u0103toria chiar confer\u0103 un sens absolut primei iubiri. Aceasta este un act de voin\u021b\u0103 \u0219i implic\u0103 o decizie[59]<\/a>. Timpul nu mai reprezint\u0103 \u00een stadiul etic doar o succesiune de momente ale seduc\u021biei, trecute \u0219i ca atare uitate, ci este mai degrab\u0103 un timp ce trebuie amintit \u0219i comemorat, un timp ce necesit\u0103 repetare, clip\u0103 de clip\u0103, \u00een via\u021ba de zi cu zi[60]<\/a>. Amorul conjugal, consider\u0103 Jean Nizet, \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te inamicul \u00een persoana timpului. Iubirea partenerului conjugal este mai puternic\u0103 dec\u00e2t timpul trec\u0103tor, aceasta dep\u0103\u0219e\u0219te timpul[61]<\/a>. Eternitatea nu suprim\u0103 timpul, ea are nevoie de timp pentru a se realiza. Amorul conjugal \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te inamicul \u00een felul acesta \u00een timp, dar \u0219i victoria sa o ob\u021bine tot \u00een timp, la fel \u0219i cu eternitatea. Fidelitatea partenerului presupune at\u00e2t eternitatea, c\u00e2t \u0219i timpul, aceasta fiind fructul \u00eent\u00e2lnirii lor[62]<\/a>. Prin intermediul repeti\u021biei, discutat\u0103 \u00eentr-un capitol anterior, trecutul eticianului \u00eei este din nou accesibil prezentului s\u0103u[63]<\/a>.Astfel, c\u0103s\u0103toria de\u021bine, metaforic vorbind, puterea de a uni eternitatea \u0219i temporalitatea, oferind diferitelor \u0219i disparatelor momente ale existen\u021bei o semnifica\u021bie unitar\u0103 \u0219i o continuitate. Prezentul nu mai este \u00een\u021beles \u0219i \u00eensu\u0219it doar ca moment erotic, ci este transformat \u00eentr-un moment al deciziei, o clip\u0103 oportun\u0103 (kairotic\u0103 s\u0103 spunem), i.e. un timp potrivit pentru a lua o hot\u0103r\u00e2re. \u00cen stadiul etic al existen\u021bei, timpul este privit ca mediu al auto-definirii. Odat\u0103 cu timpul, individul face alegeri, ia decizii, fapte ce \u00eei creeaz\u0103 o istorie proprie, definindu-i \u00een aclea\u0219i timp \u0219i interioritatea\/sinele., Timpul este, a\u0219adar, unul interiorizat, Kierkegaard rela\u021bion\u00e2ndu-l cu activitatea inten\u021bional\u0103 a individului[64]<\/a>.<\/p>\n Trecutul trebuie pus \u00een leg\u0103tur\u0103 cu realitatea sinelui, ca istorie a sa, prin finitudine \u0219i necesitate. De asemenea, \u0219i Jean Nizer consider\u0103 c\u0103 eticianul ob\u021bine o istorie datorit\u0103 raport\u0103rii sale la timp, aceast\u0103 istorie fiind o istorie a luptei interioare din care survin dou\u0103 posibilit\u0103\u021bi: 1) timpul care amenin\u021b\u0103 iubirea partenerului de care se poate bucura eticianul \u0219i 2) eternitatea drept for\u021b\u0103 pe care o posed\u0103 partenerul conjugal \u0219i prin care dragostea sa se conserv\u0103 pentru ve\u0219nicie[65]<\/a>. Revenind la comentariul lui B\u00e2rliba, viitorul trebuie corelat cu posibilitatea \u0219i cu infinitatea, pentru ca prezentul s\u0103 desemneze tocmai momentul deciziei etice, ac\u021biunea de sintez\u0103 a termenilor contrari. Momentul deciziei libere ofer\u0103 timpului \u0219i totodat\u0103 sinelui continuitate. Observ\u0103m \u00een stadiul etic o inter-rela\u021bionare a celor trei variabile temporale; pentru reprezentantul stadiului etic al existen\u021bei,<\/strong> prezentul, trecutul \u0219i viitorul au \u00eentr-o egal\u0103 m\u0103sur\u0103 importan\u021b\u0103 fiind percepute unitar[66]<\/a>. \u00cen momentul deciziei (prezentul), realitatea (trecutul) sinelui \u0219i posibilit\u0103\u021bile acestuia (viitorul) se unesc. Unitatea celor trei timpuri \u0219i astfel a componentelor sinelui reprezint\u0103 marele c\u00e2\u0219tig etic \u00een procesul de devenire a sinelui[67]<\/a>.<\/p>\n \u00cen cadrul analizei temporalit\u0103\u021bii stadiului religios al existen\u021bei, at\u00e2t B\u00e2rliba, c\u00e2t \u0219i Nizet ne propun mai multe texte care sunt reprezentative pentru acest mod de existen\u021b\u0103. Ionu\u021b B\u00e2rliba ne ofer\u0103 o prezentare a textului Fric\u0103 \u0218i Cutremur<\/em>, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 exemplul lui Avraam are menirea de a sublinia ideea saltului din stadiul etic \u00een stadiul religios al existen\u021bei[68]<\/a>. La \u00eenceputul textului din 1843, Kierkegaard ne prezint\u0103 patru variante ale mitului biblic, B\u00e2rliba sus\u021bin\u00e2nd, prin intermediul \u00a0analizei M\u0103d\u0103line<\/strong>i Diaconu c\u0103 aceste patru ipostaze reprezint\u0103 formele \u00eendoielii \u00een fa\u021ba unei crize existen\u021biale, acestea fiind decep\u021bia, resentimentul, m\u00e2ndria \u0219i disperarea. Aceste patru interpret\u0103ri au rolul de a \u00eent\u0103ri afirma\u021bia c\u0103 ordalia lui Avraam este un exemplu de credint\u0103 autentic\u0103, \u00een virtutea absurdului[69]<\/a>. De asemenea, sentimentele asociate credin\u021bei autentice sunt \u00eencrederea \u0219i bucuria[70]<\/a>.<\/p>\n Inautenticitatea credin\u021bei apare ca rezultat al sl\u0103biciunii lui Avraam \u00een fa\u021ba actului sacrificiului, sl\u0103biciunea transferat\u0103 \u0219i transformat\u0103 \u00een \u00eendoial\u0103, \u00een sufletul lui Isaac. Actul credin\u021bei autentice presupune asumarea paradoxului realit\u0103\u021bii existen\u021bei. Credin\u021ba nu trebuie s\u0103 fie un act care s\u0103 produc\u0103 dileme \u0219i crize existen\u021biale. De asemenea, credin\u021ba nu func\u021bioneaz\u0103 dup\u0103 principiul dup\u0103 fapt\u0103 \u0219i r\u0103splat\u0103. Simpla voin\u021b\u0103 de a \u00eendeplini porunca lui Dumnezeu nu garanteaz\u0103 implicit ceea ce Kierkegaard define\u0219te ca fiind credin\u021b\u0103. Nu credem \u00een m\u0103sura \u00een care \u00eendeplinim obedient poruncile divine, ci credem \u00een m\u0103sura \u00een care nu ne \u00eendoim de adev\u0103rul acelei porunci, \u00een pofida paradoxului, scandaliz\u0103rii sau absurdului creat astfel[71]<\/a>.<\/p>\n \u00cen continuare, Avraam este pus \u00een fa\u021ba mi\u0219c\u0103rii resemn\u0103rii infinite \u00een virtutea absurdului, aceasta fiind ultimul stadiu care precede credin\u021ba, astfel c\u0103 cel care n-a f\u0103cut aceast\u0103 mi\u0219care nu are credin\u021b\u0103. C\u0103ci mai \u00eent\u00e2i, \u00een resemnarea infinit\u0103, validitatea etern\u0103 devine transparent\u0103 \u0219i numai dup\u0103 aceea poate fi vorba de asumarea existen\u021bei \u00een virtutea credin\u021bei[72]<\/a>. Pe scurt, resemnarea \u00eenseamn\u0103 renun\u021bare complet\u0103, renun\u021barea la tot, moment urmat de asumarea suferin\u021bei acestei decizii[73]<\/a>. Credin\u021ba este paradoxul existen\u021bei. Prin resemnare, Avraam admite imposibilul, salvarea lui Isaac, \u00eens\u0103 \u00een aceea\u0219i clip\u0103 crede, \u00een mod absurd,\u00a0 c\u0103 Isaac va fi salvat. Credin\u021ba este acea pasiune care \u00eenlocuie\u0219te suferin\u021ba prin care se concluzioneaz\u0103 mi\u0219carea resemn\u0103rii infinite[74]<\/a>.<\/p>\n Credin\u021ba este chiar paradoxul prin care individul ca individ este mai presus de universal \u0219i e justificat \u00een fa\u021ba acestuia, nu ca subordonat universalului. Acum prin intermediul universalului devine individualul care st\u0103 \u00eentr-un raport absolut cu Absolutul. Aceast\u0103 pozi\u021bie nu poate fi mijlocit\u0103 c\u0103ci orice mijlocire survine \u00een virtutea universalului. Acesta este \u0219i va r\u0103m\u00e2ne pe veci un paradox inaccesibil g\u00e2ndirii. Iar credin\u021ba este acest paradox[75]<\/a>.<\/p>\n Acum c\u0103 am oferit o prezentare general\u0103 a ce \u00eenseamn\u0103 stadiul religios la Kierkegaard, ne vom ocupa de analiza lui Jean Nizet, care eviden\u021biaz\u0103 temporalitatea credinciosului, cum o spune chiar el. Resemnarea, de care am mai vorbit, este saltul din timpului \u00een eternitate. Dragostea cavalerului credin\u021bei (\u00een acest caz dragostea lui Avraam pentru Isaac) este redat\u0103 pentru eternitate, \u00een urm\u0103 \u00eencerc\u0103rii de sacrificiu[76]<\/a>. Prin mi\u0219carea resemn\u0103rii, individul renun\u021b\u0103 la timp pentru a participa la eternitate, anume pentru credin\u021b\u0103, timpul este redat[77]<\/a>. Prin credin\u021b\u0103, eu nu renun\u021b la nimic, din contr\u0103, eu primesc totul[78]<\/a>.<\/p>\n \u0218i Jean Nizet sus\u021bine c\u0103 aceast\u0103 credin\u021b\u0103 este paradoxul, este mi\u0219carea prin care credinciosul renun\u021b\u0103 la tot, pentru a primi totul \u00eenapoi. \u0218i acesta este sacrificiul suprem al credinciosului, renun\u021barea la propria sa inteligen\u021b\u0103. Timpul primit \u00eenapoi, \u00eenapoiat prin credin\u021b\u0103 nu este un timp ordinar, ci este un timp transformat, un timp cu calit\u0103\u021bi noi[79]<\/a>.<\/p>\n O interpetare foarte interesant\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103se\u0219te locul acum, \u00een \u00eencercarea noastr\u0103 \u00a0\u00a0\u00a0de a eviden\u021bia temporalitatea stadiilor existen\u021bei, \u0219i implicit de a analiza conceptul de clip\u0103, anume opinia lui Jacques Derrida din The Gift Of Death<\/em>. P\u0103rintele deconstruc\u021biei ne ofer\u0103 un comentariu al textului lui Kierkegaard pe care \u00eel discut\u0103m \u0219i noi, anume Fric\u0103 \u0219i Cutremur<\/em> \u0219i se opre\u0219te asupra unui pasaj (pe care \u00eel vom reproduce), pentru a comenta ocuren\u021ba conceptului de clip\u0103 \u00een fragmentul respectiv. \u00cen textul ales din Fric\u0103 \u0219i Cutremur<\/em>\u00a0 se sus\u021bine\u00a0 c\u0103 dac\u0103 vedem \u00een datorie un paradox, atunci o \u00een\u021belegem pe aceasta (datoria) ca un paradox. Datoria absolut\u0103 (\u00een fa\u021ba c\u0103reia a fost pus \u0219i Avraam) poate cere ceea ce eticul interzice, dar \u00een nici un caz nu-l poate face pe cavalerul credin\u021bei, i.e. Avraam, s\u0103 nu-l mai iubeasc\u0103 (pe Isaac). \u00cen clipa \u00een care e pe cale s\u0103-l sacrifice pe Isaac, expresia etic\u0103 a faptei sale este c\u0103 \u00eel ur\u0103\u0219te pe acesta. Dar dac\u0103 l-ar detesta cu adev\u0103rat, atunci el poate fi sigur c\u0103 Dumnezeu nu i l-ar cere, din contr\u0103 pe Isaac trebuie s\u0103 \u00eel iubesc\u0103 din toat\u0103 firea sa. C\u00e2nd Dumnezeu \u00eei cere sacrificiul, Avraam trebuie s\u0103 \u00eel iubesc\u0103 pe Isaac mai mult ca niciodat\u0103, \u0219i numai atunci \u00eel poate sacrifica. \u00centruc\u00e2t tocmai aceastr\u0103 iubire pentru Isaac este cea care, prin nepotrivirea ei paradoxal\u0103 cu iubirea lui Avraam de Dumnezeu, a f\u0103cut din fapta sa un sacrificiu. Am\u0103r\u0103ciunea \u0219i angoasa <\/em>(amintim aici c\u0103 Derrida\u00a0 sugereaz\u0103 c\u0103 o consecin\u021b\u0103 a st\u0103rii de cutremur din Fric\u0103 \u0219i Cutremur<\/em> este chiar angoasa[80]<\/a>) acestui paradox constau \u00een faptul c\u0103, omeme\u0219te spus, el nu se poate face \u00een\u021beles \u00een niciun sens. Numai \u00een clipa <\/em>\u00een care fapta sa e \u00een absolut\u0103 contradic\u021bie cu sentimentele sale, numai atunci \u00eel sacrific\u0103 pe Isaac. \u00cen schimb prin realitatea faptei el apar\u021bine universalului, \u0219i-n acest sens este \u0219i r\u0103m\u00e2ne un criminal[81]<\/a>.<\/p>\n Jacques Derrida desprinde conceptul de clip\u0103 din acest context pentru a o analiza \u0219i ofer\u0103 o analogie dintr-un alt text kierkegaardian pentru a-i explica \u00een\u021belesul, el sus\u021bin\u00e2nd pe urmele danezului c\u0103 aceast\u0103 clip\u0103 a deciziei este nebunia.\u00a0 Derrida consider\u0103 c\u0103 S\u00f8<\/strong>ren Kierkegaard sus\u021bine \u00een alt\u0103 parte c\u0103 paradoxul (despre care e vorba \u00een Fric\u0103 \u0219i Cutremur<\/em>) nu poate fi sesizat \u00een timp \u0219i prin media\u021bie, adic\u0103 prin limbaj \u0219i ra\u021biune. Aceast\u0103 clip\u0103 paradoxal\u0103 s\u0103 \u00eei spunem, este ireductibil\u0103 la vreo prezen\u021b\u0103 sau prezentificare, aceasta cer\u00e2nd o temporalitate \u00een care ea (clipa) nu constituie un prezent. Aceast\u0103 clip\u0103 \u021bine de o temporalitate atemporal\u0103, de o durat\u0103 care nu poate fi sesizat\u0103, ceva ce nimeni nu poate stabiliza, sesiza sau \u00een\u021belege. Contradic\u021bia (ordaliei lui Avraam) \u0219i paradoxul trebuie s\u0103 fie \u00eendurate \u00een clipa \u00eens\u0103\u0219i[82]<\/a>.<\/p>\n Revenind la comentariul lui Jean Nizet, exegetul francez ne mai propune, de asemenea, \u0219i textul din F\u0103r\u00e2me Filozofice<\/em>, a c\u0103rui tem\u0103 principal\u0103 ar fi problema \u00eencarn\u0103rii. <\/strong>Aceast\u0103 \u00eencarnare din F\u0103r\u00e2me<\/em> este \u00eent\u00e2lnirea dintre eternitate \u0219i dintre timp, care poart\u0103 numele de clip\u0103, exact ca \u00een Conceptul de Anxietate<\/em>.<\/strong> Prin aceastr\u0103 \u00eent\u00e2lnire eternul transcende incomensurabil timpul, nu se poate acorda duratei lui, adic\u0103 nu poate acompania timpul \u00een succesiunea momentelor sale, nu poate s\u0103 ating\u0103 timpul. \u00cenc\u0103 odat\u0103, intersec\u021bia eternit\u0103\u021bii cu timpul este chiar clipa[83]<\/a>.<\/p>\n Clipa contract\u0103 durata timpului, prin clip\u0103, timpul care era extensiune devine tensiune \u0219i intensitate, toate acestea pentru a ob\u021bine eternitatea. Clipa care \u00eent\u00e2lne\u0219te eternitatea \u0219i timpul este plenitudinea timpului. Chiar dac\u0103 clipa \u00eencarn\u0103rii este o clip\u0103 etern\u0103, credinciosul poate s\u0103 se raporteaz\u0103 tot timpul \u00een mod imediat la ea. Niciun moment istoric nu este mai privilegiat \u00een raportul s\u0103u cu \u00eencarnarea. Discipolul genera\u021biilor ulterioare poate de asemenea s\u0103 devin\u0103 contemporan cu Dumnezeu. Timpul credin\u021bei este un timp care nu \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 obstacole \u00een drumul c\u0103tre \u00eent\u00e2lnirea maestrului. Pentru credincios, cele optsprezece secole de istorie care \u00eel despart de Iisus (de zeu) dispar, clipa original\u0103 \u0219i clipa raportului pot apoi coincide. Credin\u021ba, sus\u021bine Jean Walh, suprim\u0103 timpul[84]<\/a>.<\/p>\n Putem concluziona foarte sintetic afirm\u00e2nd c\u0103 exist\u0103 o structur\u0103 temporal\u0103 a celor trei stadii ale existen\u021bei, structur\u0103 care variaz\u0103 \u00een func\u021bie de stadiul care este analizat. Prin urmare, at\u00e2t estetul, c\u00e2t \u0219i eticianul, dar \u0219i religiosul vor avea o abordare diferit\u0103 asupra timpului, respectiv \u0219i asupra clipei.<\/p>\n # Note #<\/p>\n [1]<\/a> Ionu\u021b B\u00e2rliba, Drumul c\u0103tre sine. <\/em>Kierkegaard \u0219i devenirea \u00een limitele stadiilor existen\u021bei<\/em>, Ia\u0219i, Editura Universit\u0103\u021bii Alexandru Ioan Cuza, 2018, p. 129.<\/p>\n [2]<\/a> Ibidem, p. 130.<\/p>\n [3]<\/a> Ibidem, p. 144.<\/p>\n [4]<\/a> Ibidem, p. 132-133.<\/p>\n [5]<\/a> Ibidem, p. 139.<\/p>\n [6]<\/a> Dar \u0219i a durerii, dac\u0103 este s\u0103 ne ghid\u0103m dup\u0103 interpetarea hedonist\u0103.<\/p>\n [7]<\/a> Ibidem, p. 139.<\/p>\n [8]<\/a> Nizet Jean, La temporalit<\/em>\u00e9<\/em> chez <\/em>S<\/em>\u00f8<\/strong>ren Kierkegaard<\/em>, Revue Philosophique de Louvain, Quatrieme serie, tome 71, nr. 10, 1973, p. 226.<\/p>\n [9]<\/a> Ibidem, p. 226.<\/p>\n [10]<\/strong><\/em><\/a> Drumul<\/em>, p. 141.<\/p>\n [11]<\/a> S\u00f8<\/strong>ren Kierkegaard, Either-Or. A fragment of life<\/em>, United Kingdom, Penguin, 1992, p. 27<\/p>\n [12]<\/a> Ibidem, p. 59.<\/p>\n [13]<\/a> Ibidem, p. 137.<\/p>\n [14]<\/a> Ibidem, p. 223.<\/p>\n [15]<\/a> Ibidem, p. 243.<\/p>\n [16]<\/a> Ibidem, p. 381.<\/p>\n [17]<\/a> Ibidem, p. 475.<\/p>\n [18]<\/a> S\u00f8<\/strong>ren Kierkegaard, Concluding Postscript<\/em>, Princeton, New Jersy, Princeton University Press, 1992, \u00a0p. 422.<\/p>\n [19]<\/a> S\u00f8<\/strong>ren Kierkegaard, The concept of irony<\/em>, Princeton, New Jersy, Princeton University Press, 1992, p 285.<\/p>\n [20]<\/a> Drumul,<\/em> p. 147.<\/p>\n [21]<\/a> Ibidem, p. 147-148.<\/p>\n [22]<\/a> Ibidem, p. 149.<\/p>\n [23]<\/a> Ibidem, p. 150.<\/p>\n [24]<\/a> Drumu<\/em>l, p. 151.<\/p>\n [25]<\/a> Ibidem, p. 153.<\/p>\n [26]<\/a> Ibidem, p. 155.<\/p>\n [27]<\/a> Postscript<\/em>, p. 244.<\/p>\n [28]<\/a> Ibidem, p. 244.<\/p>\n [29]<\/a> Ibidem, p. 228.<\/p>\n [30]<\/a> Ibidem, p. 436.<\/p>\n [31]<\/a> Ibidem, p. 463.<\/p>\n [32]<\/a> Drumul<\/em>, p. 157-158.<\/p>\n [33]<\/a> Ibidem, p. 158.<\/p>\n [34]<\/a> Ibidem, p. 159.<\/p>\n [35]<\/a> Incon\u0219tientul freudian din a doua topic\u0103, v. Ego \u0219i Id-ul.<\/p>\n [36]<\/a> Sigmund Freud, Psihologia incon\u0219tientului<\/em>, Bucure\u0219ti, Editura Trei, 2010<\/p>\n [37]<\/a> La temporalit<\/em>\u00e9<\/em>, p. 227.<\/p>\n [38]<\/a> La temporalit<\/em>\u00e9<\/em>, p. 227.<\/p>\n [39]<\/a> Ibidem, p. 228.<\/p>\n [40]<\/a> Ibidem, p. 229.<\/p>\n [41]<\/a> Ibidem, p. 229.<\/p>\n [42]<\/a> Drumul<\/em>, p. 168.<\/p>\n [43]<\/a> Ibidem, p. 170.<\/p>\n [44]<\/a> Ibidem, p. 171.<\/p>\n [45]<\/a> Ibidem, p. 172.<\/p>\n [46]<\/a> Ibidem, p. 176.<\/p>\n [47]<\/a> Ibidem, p. 175.<\/p>\n [48]<\/a> Ibidem, p. 177.<\/p>\n [49]<\/a> La temporalit<\/em>\u00e9<\/em>, p. 230.<\/p>\n [50]<\/a> Apud \u0218tefan Bolea, Jung \u0219i filosofia umbrei<\/em>, Bucure\u0219ti, Tracus Arte, 2019, p. 186.<\/p>\n [51]<\/a> Ibidem, p. 230.<\/p>\n [52]<\/a> Drumul<\/em>, p. 180.<\/p>\n [53]<\/a> Ibidem, p. 181.<\/p>\n [54]<\/a> Ibidem, p. 183.<\/p>\n [55]<\/a> Ibidem, p. 185.<\/p>\n [56]<\/a> Ibidem, p. 183.<\/p>\n [57]<\/a> La temporalit<\/em>\u00e9<\/em>, p. 230.<\/p>\n [58]<\/a> Drumul<\/em>, p. 190.<\/p>\n [59]<\/a> Ibidem, p. 191.<\/p>\n