{"id":12956,"date":"2020-03-15T08:05:26","date_gmt":"2020-03-15T06:05:26","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12956"},"modified":"2020-04-21T13:05:51","modified_gmt":"2020-04-21T11:05:51","slug":"au-trecut-ani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12956","title":{"rendered":"Au trecut ani…"},"content":{"rendered":"

(Lecturi potrivite\/recomandate de Alexandra)<\/span><\/p>\n

\u00a0de Valentin Goran<\/p>\n

Ajunse acas\u0103 destul de t\u00e2rziu, c\u00e2nd noaptea abia \u00eencepea s\u0103 \u00ee\u015fi dezv\u0103luie tainele sub r\u0103s\u0103ritul primelor stele \u2013 mereu \u00eenso\u0163it de v\u00e2ntul tomnatic ce b\u0103tea printre crengile copacilor de pe strada ne\u00eensufle\u0163it\u0103, parcurs\u0103 sear\u0103 de sear\u0103. Oboseala \u00eel cuprinsese dup\u0103 at\u00e2ta munc\u0103, dar nu se putea odihni p\u00e2n\u0103 ce nu-i<\/em> mai auzea \u00eenc\u0103 o dat\u0103 \u015foapta \u015foapta. \u00cen glasul ei g\u0103sea alinare, de parc\u0103 aceasta ar fi avut puterea s\u0103 opreasc\u0103 orice furtun\u0103 interioar\u0103 \u015fi s\u0103-i t\u0103m\u0103duiasc\u0103 orice durere, s\u0103 \u00eempiedice orice cutremur gata s\u0103 apun\u0103 via\u0163a unei \u00eentregi civiliza\u0163ii.<\/p>\n

Locuia \u00eentr-una din casele aflate \u00een suburbie. De mult \u00ee\u015fi dorise s\u0103 scape de toat\u0103 agita\u0163ia \u015fi s\u0103 se mute acolo, iar c\u00e2nd un anun\u0163 din ziar reu\u015fise \u00een cele din urm\u0103 s\u0103-i fac\u0103 cu ochiul, nu ezitase s\u0103 o cumpere. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, \u00eencasase o sum\u0103 destul de frumu\u015fic\u0103 pe romanul ce tocmai \u00eel publicase, iar editorul \u00eei promisese o alta imediat ce se reapuc\u0103 dracului de scris! Aici putea \u00eentr-adev\u0103r s\u0103 scrie mai bine. Se putea concentra pe lumea \u015fi personajele pe care le crea cum nu ar fi putut-o face mai bine p\u00e2n\u0103 atunci.<\/p>\n

Camera de zi, \u00een mare parte simpl\u0103 \u015fi \u00eenc\u0103p\u0103toare, g\u0103zduia doar c\u00e2teva corpuri de mobilier, \u015fi asta pentru c\u0103 el nu era\u00a0 un om care \u00ee\u015fi aglomera locuin\u0163a cu lucruri inutile. Prefera ca fiecare obiect s\u0103 \u00ee\u015fi aib\u0103 \u00eentrebuin\u0163a \u015fi propria lui poveste, asemenea bibliotecii pe care el \u015fi cu ea <\/em>reu\u015fiser\u0103 s\u0103 o construiasc\u0103 cu fel \u015fi fel de titluri de-a lungul rela\u0163iei lor. Sau asemenea ceasului cu cuc ce st\u0103tea neclintit \u00eentr-o parte a camerei. P\u00e2n\u0103 \u015fi el era acolo cu un motiv, altul \u00een afar\u0103 de a indica ora. Lumina lampadarului stradal se furi\u015fa cumva \u00een\u0103untru, lunec\u00e2nd peste acele ceasornicului care indicau de zece \u015fi jum\u0103tate.<\/p>\n

Con\u015ftient acum \u015fi de timp, se a\u015fez\u0103 la biroul s\u0103u din inima \u00eenc\u0103perii, aprinse veioza sub care scria de obicei peste program \u015fi ridic\u0103 receptorul unui telefon vechi cu fir, pr\u0103fuit. S\u0103 nu-l fi \u015fters asear\u0103, oare?<\/em> Nici m\u0103car el nu \u00ee\u015fi mai amintea \u015fi orice \u00eencercare de a fi f\u0103cut-o l-ar fi aruncat \u015fi mai ad\u00e2nc \u00een h\u0103ul \u00een care se pierduse.<\/p>\n

Oare cum o fi chem\u00e2nd-o?<\/em> Femeia c\u0103reia urma s\u0103 \u00eei telefoneze avea \u015fi ea un nume, desigur! \u00cens\u0103 unul pe care de fiecare dat\u0103 c\u00e2nd \u00eel rostea, \u00eel f\u0103cea s\u0103 simt\u0103 euforic, unul care, de fiecare dat\u0103, \u00eei d\u0103dea un motiv s\u0103 lupte mai departe, unul pe care \u015fi-ar fi dorit s\u0103-l aud\u0103 p\u00e2n\u0103 la sf\u00e2r\u015fitul vie\u0163ii. Iar acum se afla \u00een postura \u00een care nici m\u0103car nu \u015fi-l mai amintea, spre ru\u015finea lui. \u0162inea minte glasul ei firav, bine\u00een\u0163eles. Cum ar fi putut s\u0103 uite asta? Glasul \u015fi num\u0103rul de telefon \u2013 singurele lucruri care \u00eei r\u0103sunau \u00een cap precum ni\u015fte ecouri ale trecutului.<\/p>\n

Ridic\u0103 receptorul \u015fi r\u0103mase pentru o clip\u0103 cu el \u00een aer, ezit\u00e2nd s\u0103-\u015fi duc\u0103 la cap\u0103t ac\u0163iunea \u015fi ascult\u00e2nd involuntar \u0163iuitul care \u00eel aten\u0163iona c\u0103 are un apel de f\u0103cut. Se frec\u0103 la ochi, tot l\u0103s\u00e2nd osteneala s\u0103 \u00ee\u015fi fac\u0103 \u015fi mai mult efectul, dup\u0103 care \u00eenv\u00e2rti discul \u00een ordinea \u015ftiut\u0103 numai de el.<\/p>\n

Telefonul \u00eencepu s\u0103 sune, iar, \u00een lini\u015ftea lugubr\u0103 a \u00eenc\u0103perii, doar soneria de apel mai r\u0103suna. Pentru el, \u00eens\u0103\u015fi eternitatea se scurgea c\u00e2t timp \u00eei a\u015ftept\u0103 glasul. \u015etia sigur c\u0103 mereu se aude la final. Reflexul i se formase at\u00e2t de puternic \u00eenc\u00e2t \u00eei devenise un al doilea instict.<\/p>\n

\u015ei apoi se \u00eent\u00e2mpl\u0103. \u00cen receptor un glas de femeie parc\u0103 prinse via\u0163\u0103, iar de cel\u0103lalt cap\u0103t al firului, vocea i se \u00eenfirip\u0103:<\/p>\n

\u2014 Bun\u0103! Ai sunat la Caroline. Din p\u0103cate, nu am putut r\u0103spunde. Probabil sunt prins\u0103 cu alte treburi sau nu am auzit apelul. Dar dac\u0103 ai ceva important de transmis, las\u0103-mi un mesaj dup\u0103 bip \u015fi cu siguran\u0163\u0103 \u00ee\u0163i voi r\u0103spunde \u00een cel mai scurt timp posibil.<\/p>\n

Bip!…<\/em><\/p>\n

Caroline!<\/em> \u00centr-adev\u0103r! \u0102sta era!<\/em> Caroline! Se sim\u0163i parc\u0103 tras \u00eenapoi de trecut. Numele \u00eei trezi alte amintiri r\u0103t\u0103cite pe ici \u015fi colo, \u00eens\u0103 tot nu putea s\u0103 le fac\u0103 fa\u0163\u0103. Tot nu le putea deslu\u015fi. Tot nu le putea \u00een\u0163elege \u015fi nici nu \u015ftia dac\u0103 avea s\u0103 o fac\u0103 vreodat\u0103.<\/p>\n

\u2014 Sunt tot eu. Te-am sunat \u015fi \u00een seara asta pentru c\u0103… voiam s\u0103-\u0163i mai aud glasul. Au trecut…<\/p>\n

Se uit\u0103 la un calendar ce at\u00e2rna \u00eentr-un cui b\u0103tut neglijent pe perete, aproape st\u00e2nd s\u0103 cad\u0103 \u015fi s\u0103 pr\u0103p\u0103deasc\u0103, \u00eens\u0103 nu \u0103sta fu lucrul care \u00eei atr\u0103sese aten\u0163ia. Una din zilele lui august, 1989, pe care se aflau inscrip\u0163ionate dou\u0103 ini\u0163iale, fusese \u00eencercuit\u0103 cu un pix.<\/p>\n

\u2014 …ani… \u00ee\u015fi continu\u0103 fraza \u00een timp ce se ridic\u0103 \u015fi atinse data inscrip\u0163ionat\u0103. Sau cel pu\u0163in a\u015fa pare…<\/p>\n

Se mai uit\u0103 o dat\u0103 la calendar ca s\u0103 fie sigur c\u0103 spune ce trebuie \u015fi se a\u015fez\u0103 la loc pe scaun, f\u0103r\u0103 a-\u015fi lua privirea de la calendar.<\/p>\n

\u2014 Au trecut ani de c\u00e2nd nu mai mi-ai dat de veste. Au trecut ani de c\u00e2nd te-am v\u0103zut ultima oar\u0103. Au trecut ani de c\u00e2nd \u0163i-am auzit pe viu graiul. Au trecut…<\/p>\n

Amintirile curgeau \u015fi se rev\u0103rsau, lovindu-l cu putere, f\u0103c\u00e2ndu-l s\u0103 se simt\u0103 precum un marinar a c\u0103rui corabie fusese prins\u0103 pe mare \u00een toiul unei furtuni, iar el se tot \u0163inea cu disperare de catarg.<\/p>\n

R\u00e2nji melancolic.<\/p>\n

\u2014 Au trecut ani de c\u00e2nd n-am mai fost \u00eempreun\u0103 cu barca pe r\u00e2u. \u00cemi amintesc c\u0103 \u0163i se f\u0103cuse fric\u0103 prima oar\u0103 \u015fi voiai cu disperare s\u0103 cobori. A trebuit s\u0103 jur pe to\u0163i zeii c\u0103 n-o s\u0103 \u0163i se \u00eent\u00e2mple nimic… La dracu, Caroline! Chiar inventasem al\u0163ii noi doar pentru tine. Doar pentru a te \u0163ine \u00een siguran\u0163\u0103, iar tu, ca o fat\u0103 istea\u0163\u0103 \u015fi curioas\u0103, continuase\u015fi s\u0103 m\u0103 \u00eentrebi luni \u00een \u015fir despre ei. Doar nu era s\u0103-\u0163i spun c\u0103-i inventasem?! Nici vorb\u0103 de a\u015fa ceva! Pentru ce mai eram scriitor? Am stat cu zilele s\u0103 n\u0103scocesc fel \u015fi fel de pove\u015fti pentru ei \u015fi s\u0103 vin cu explica\u0163ii. Mai ales s\u0103 le g\u0103sesc motivul pentru care au fost uita\u0163i de omenire. Cred c\u0103, \u00een sinea ta, \u015ftiai adev\u0103rul de la bun \u00eenceput… dar \u00ee\u0163i pl\u0103cea! \u00ce\u0163i pl\u0103cea s\u0103 m\u0103 vezi cum m\u0103 str\u0103duiam s\u0103-\u0163i spun c\u00e2te o poveste nou\u0103 \u00een fiecare zi.<\/p>\n

Se opri pentru un moment de reculegere, dup\u0103 care l\u0103s\u0103 receptorul \u00een jos, cuprins de regretul retr\u0103irii clipei pierdute. Se g\u00e2ndi dac\u0103 avea rost s\u0103 mearg\u0103 mai departe. \u00cen fiecare sear\u0103 \u00ee\u015fi tot punea aceast\u0103 \u00eentrebare, duc\u00e2nd o lup\u0103t\u0103 ve\u015fnic\u0103 \u00eenl\u0103untrul s\u0103u. De ce nu putea s\u0103 treac\u0103 peste? De ce se scufundase at\u00e2t de ad\u00e2nc? De ce r\u0103m\u0103sese prins \u00eentr-un loc din care nu mai putea ie\u015fi?<\/em><\/p>\n

\u2014 Au trecut ani de c\u00e2nd…<\/p>\n

\u00ce\u015fi duse receptorul \u00eenapoi la ureche.<\/p>\n

\u2014 …de c\u00e2nd nu te-am mai v\u0103zut z\u00e2mbind. \u00ce\u0163i mai aminte\u015fti de seara aia, Caroline? Eu cu siguran\u0163\u0103 \u00eemi amintesc… Doar cum era s\u0103-\u0163i uit sur\u00e2sul c\u00e2nd te z\u0103risem lupt\u00e2ndu-te cu at\u00e2tea c\u0103r\u0163i prin libr\u0103rie. Nu cred c\u0103 te v\u0103zusem nic\u0103ieri at\u00e2t de fericit\u0103. Z\u00e2mbeai cu gura p\u00e2n\u0103 la urechi \u00een timp ce \u00eemi \u00een\u015firai pe r\u00e2nd autorii pe care aveai s\u0103-i cite\u015fti. Chiar m\u0103 \u00eentrebase\u015fi \u015fi pe mine c\u00e2nd aveam s\u0103 ajung printre ei. Erai ner\u0103bd\u0103toare s\u0103 m\u0103 vezi pe raft al\u0103turi de ei. Ce aveam s\u0103-\u0163i spun? C\u0103 \u00eenc\u0103 lucram la asta? \u015etiai deja. Doar nu aveam s\u0103-\u0163i mai umplu \u015fi \u0163ie capul cu ale mele.<\/p>\n

Se opri un pic \u015fi r\u00e2se.<\/p>\n

\u2014 Dar de drumul spre cas\u0103 ce zici? \u015etii de care zic… Atunci c\u00e2nd ne-a prins potopul. \u00ce\u0163i mai aminte\u015fti? Eu nu pot s\u0103-l uit \u015fi nici nu cred c\u0103 a\u015f vrea. Nu pot s\u0103 te uit pe tine, \u00een primul r\u00e2nd, cum te preocupa mai mult s\u0103-\u0163i protejezi c\u0103r\u0163ile dec\u00e2t pe tine. Chiar \u00ee\u0163i d\u0103dusem bluza mea s\u0103 te acop\u0103r, dar tu tot pe ele ai ales s\u0103 le fere\u015fti. Alergam ca doi bezmetici prin ploaie: eu \u0163in\u00e2ndu-te c\u00e2t mai aproape de mine pentru a te ap\u0103ra, iar tu chicotind \u015fi rostind “c\u0103r\u0163ile mele” la nesf\u00e2r\u015fit. Te-ai ales cu o r\u0103ceal\u0103 zdrav\u0103n\u0103 dup\u0103. Am\u00e2ndoi ne-am ales, de fapt. Dar ce mai conta? Erai fericit\u0103 c\u0103 \u0163i-ai protejat c\u0103r\u0163ile \u015fi c\u0103 le puteai citi \u00een siguran\u0163\u0103.<\/p>\n

Se opri din nou \u015fi se uit\u0103 \u00een gol. G\u00e2ndindu-se acum la p\u0103\u0163anie, nu i se mai p\u0103ru o nenorocire precum i se p\u0103ruse atunci. \u00cen sinea lui, t\u00e2njea s\u0103 retr\u0103iasc\u0103 clipa \u015fi ar fi dat orice s\u0103 fie iar acolo, s\u0103 simt\u0103 iar pic\u0103turile de ploaie, s\u0103 simt\u0103 atingerea Carolinei pe trupul lui, dar mai ales b\u0103t\u0103ile inimii c\u00e2nd o \u0163inea la piept.<\/p>\n

\u2014 Au trecut ani de c\u00e2nd…<\/p>\n

\u00a0Ceasul din \u00eenc\u0103pere b\u0103tu de miezul nop\u0163ii \u015fi \u00eel f\u0103cu pe scriitor s\u0103 tresar\u0103. Se \u00eentoarse \u015fi studie mai bine modelul. Era acela\u015fi pe care el \u015fi Caroline \u00eel cump\u0103raser\u0103 cu mult timp \u00een urm\u0103 de la un t\u00e2rg de vechituri din Toronto. Acum \u00ee\u015fi aminti \u015fi asta. \u00cent\u00e2mplarea amuzant\u0103 e c\u0103 el nu \u015fi-l dorise niciodat\u0103. Caroline fusese cea care venise cu ideea, \u015fi de atunci \u00eenv\u0103\u0163ase s\u0103 \u00eel pre\u0163uiasc\u0103 la fel de mult. Probabil singurul motiv pentru care \u00eel p\u0103stra era faptul c\u0103 \u00eei amintea mereu de ea, de prezen\u0163a ei \u015fi de cum \u00eel \u00eengrijea \u00een fiecare zi. Acum z\u0103cea stingher sub un strat de praf.<\/p>\n

\u2014 …de c\u00e2nd m\u0103 trezeai \u00een toiul nop\u0163ii, \u00ee\u015fi relu\u0103 ideea. \u00cemi tot spuneai c\u0103 n-aveai somn \u015fi te apuca dintr-o dat\u0103 vorba. \u00cen felul \u0103sta, nu m\u0103 l\u0103sai nici pe mine s\u0103 dorm. Te apucai s\u0103-mi pui tot felul de \u00eentreb\u0103ri f\u0103r\u0103 rost; de pild\u0103 dac\u0103 m\u0103 g\u00e2ndeam \u015fi eu cum ar fi fost ca unele \u00eent\u00e2mpl\u0103ri din istorie s\u0103 fi avut alt curs? \u00cemi amintesc c\u0103 \u00eentr-o sear\u0103, pentru a te potoli, sus\u0163inusem o ipotez\u0103 \u00een care ar fi existat o posibilitate ca noi doi s\u0103 nu ne fi cunoscut vreodat\u0103. Te sup\u0103rase\u015fi \u015fi pentru nop\u0163i bune la r\u00e2nd nu ai mai vrut s\u0103 vorbe\u015fti cu mine. Pe atunci sim\u0163isem o u\u015furare \u00een faptul c\u0103 m\u0103 puteam odihni lini\u015ftit \u015fi c\u0103 voi avea mintea limpede pentru roman. De a\u015f fi v\u0103zut, \u00eens\u0103, mai devreme… Nu era dec\u00e2t o distan\u0163are, Caroline. O distan\u0163are \u00eentre noi, de care eu m\u0103 f\u0103cusem responsabil.<\/p>\n

Oft\u0103, g\u00e2ndindu-se acum cum ar fi fost dac\u0103 nu ar fi pus a\u015fa problema pe atunci. Poate dac\u0103 nu ar fi zis asta…<\/p>\n

Poate…<\/p>\n

… ar fi existat o alt\u0103 posibilitate! <\/em>Dup\u0103 cum \u00eens\u0103\u015fi ipoteza lui aiurit\u0103 ar fi demonstrat.<\/p>\n

\u2014 Au trecut ani de c\u00e2nd…<\/p>\n

\u00cenghi\u0163i \u00een sec, \u015ftiind c\u0103 avea s\u0103 se ajung\u0103 \u015fi la partea aceasta \u00een cele din urm\u0103. Nu o putea evita. \u00cencercase el s-o ocoleasc\u0103 destul \u00een roman p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00ee\u015fi d\u0103duse seama c\u0103 personajul principal trebuia neap\u0103rat s\u0103 treac\u0103 prin foc \u015fi sabie ca s\u0103 ajung\u0103 la deznod\u0103m\u00e2ntul stabilit ini\u0163ial.<\/p>\n

\u2014 …de c\u00e2nd ne-am bucurat \u00eempreun\u0103 de ceva. \u00ce\u0163i aminte\u015fti, Caroline? Era seara cea mare. Primisem vestea la telefon. Romanul la care scrisesem un an \u00eentreg avea s\u0103 fie publicat la una dintre cele mai prestigioase edituri din State. Sim\u0163eam c\u0103 am dat lovitura! Ne puteam cump\u0103ra \u00een sf\u00e2r\u015fit casa mult visat\u0103! Casa de care vorbisem \u00een tot acest timp. Locul nostru \u00een care ne putem retrage lini\u015fti\u0163i, \u00een care vom putea sta tol\u0103ni\u0163i toat\u0103 vara la iarb\u0103 verde pe peluza noastr\u0103 \u00eengrijit\u0103. Dar dintr-un motiv anume, nu mai puteam s\u0103 v\u0103d acela\u015fi lucru \u015fi la tine. De parc\u0103 tot entuziasmul \u0103la cu care \u00eel a\u015fteptase\u015fi \u2013 cu care m\u0103 a\u015fteptase\u015fi, Caroline \u2013 se r\u0103t\u0103cise \u00een eter. \u015ei orice \u00eencercare de a-l aduce \u00eenapoi era potrivnic\u0103.<\/p>\n

B\u0103rbatul duse \u00eenapoi receptorul \u00een jos \u015fi \u00eel str\u00e2nse cu putere c\u00e2nd se g\u00e2ndi din nou la vorbele rostite \u00een noaptea care schimbase totul.<\/p>\n

\u2014 …poate \u015fi de aceea ai f\u0103cut tot efortul posibil s\u0103 \u00eent\u00e2rziem la cina cu editorul din acea sear\u0103. Poate de aceea \u00ee\u0163i venise spontan ideea de a sta un pic s\u0103 admir\u0103m perseidele dans\u00e2nd pe bolta cereasc\u0103. Nu puteam s\u0103-\u0163i zic nu. Cred c\u0103 niciodat\u0103 n-am putut s\u0103 te refuz, Caroline. Probabil c\u0103 asta a fost singura mea sl\u0103biciune… asta \u015fi faptul c\u0103 nu am fost suficient de puternic c\u00e2t s\u0103 iau \u00een considerare \u015fi nevoile mele.<\/p>\n

Str\u00e2nse receptorul cu t\u0103rie p\u00e2n\u0103 \u00een punctul \u00een care plasticul se auzi trosnind.<\/p>\n

\u2014 Au trecut…<\/p>\n

Deschise un sertar al biroului, unde un Glock 17 de calibrul 9 mm, era l\u0103sat peste un mald\u0103r de h\u00e2rtii \u00eeng\u0103lbenite. L\u00e2ng\u0103 ele, o cutie de gloan\u0163e din care lipsea unul, era desf\u0103cut\u0103.<\/p>\n

\u2014 …au trecut ani de c\u00e2nd \u0163i-am spus ultima oar\u0103 c\u0103 te iubesc!<\/p>\n

***<\/p>\n

\u00cen lumina palid\u0103 a dimine\u0163ii, pe c\u00e2nd soarele nici nu izbutea s\u0103 ias\u0103 dintre nori, o vizitatoare \u00ee\u015fi f\u0103cu apari\u0163ia \u00een fa\u0163a casei scriitorului. Purta un palton negru ce-i ajungea p\u00e2n\u0103 la glezne. La piept \u0163inea str\u00e2ns cu at\u00e2ta grij\u0103 un buchet mare de flori albe, de parc\u0103 n-ar fi vrut ca cineva s\u0103 i le smulg\u0103 \u00een mers.<\/p>\n

Se \u00eent\u00e2mplase chiar azi, \u00een urm\u0103 cu c\u00e2\u0163iva ani, sau cel pu\u0163in a\u015fa scriseser\u0103 ziarele de pe atunci. P\u00e2n\u0103 \u015fi la televizor se purtaser\u0103 discu\u0163ii. Caroline \u00ee\u015fi amintea c\u0103 d\u0103duse f\u0103r\u0103 s\u0103 vrea peste o emisiune de cultur\u0103 unde se vorbea de el. <\/em>\u00cenlemnise numai c\u00e2nd citise burtiera: doliu \u00een literatura nord american\u0103, precedat\u0103 de numele lui. Parc\u0103 ieri \u00eei scrisese prima poveste c\u00e2nd voia s-o cucereasc\u0103. Parc\u0103 ieri \u00eel \u0163inea de m\u00e2n\u0103 \u00een drumul lor zilnic prin parc. Parc\u0103 ieri \u00eel s\u0103ruta \u015fi parc\u0103 ieri f\u0103cuser\u0103 dragoste pentru prima oar\u0103. Ori de c\u00e2te ori ajungea la seara aia, \u00eens\u0103, o apuca pl\u00e2nsul, \u015fi nici m\u0103car alcoolul nu era suficient de puternic c\u00e2t s\u0103 o fac\u0103 s\u0103 \u015ftearg\u0103 cu buretele regretul \u2013 s\u0103-\u015fi \u015ftearg\u0103 cu buretele gre\u015feala.<\/p>\n

C\u0103ci oamenii gre\u015fesc, mai ales atunci c\u00e2nd sunt tineri, c\u00e2nd nu \u015ftiu cu adev\u0103rat ce fac, c\u00e2nd nu \u015ftiu cu adev\u0103rat ce spun \u015fi c\u00e2nd nu \u015ftiu cu adev\u0103rat ce vor. S\u0103 fi fost mai sigur\u0103 pe ea \u015fi toate lucrurile acestea puteau fi evitate. Puteau s\u0103 fi avut via\u0163a lor acum \u2013 via\u0163a pe care \u015fi-o doriser\u0103 \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd se \u00eendr\u0103gostiser\u0103 nebune\u015fte unul de cel\u0103lalt.<\/p>\n

\u00cens\u0103 acel vis pierise de foarte mult timp. Se transformase \u00eentr-o cascad\u0103 de lacrimi ce \u00eei curgea peste obraji, \u00een timp ce l\u0103sa buchetul de flori pe pragul casei. Caroline r\u0103mase neclintit\u0103 o vreme, cu capul aplecat c\u0103tre pl\u0103cu\u0163a memorial\u0103 de pe u\u015f\u0103. Materialul acesteia \u2013 un aluminiu de culoare aurie \u2013 se sc\u0103lda \u00een lumina soarelui, ce reu\u015fi \u00een cele din urm\u0103 s\u0103 se strecoare de dup\u0103 nori:<\/p>\n

CAS\u0102 MEMORIAL\u0102<\/strong><\/p>\n

AICI A TR\u0102IT AUTORUL, (PARTE ACOPERIT\u0102 DE SOARE)<\/strong><\/p>\n

IN MEMORIAM<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

***<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

Urm\u0103toarea noapte, scriitorul ajunse acas\u0103 la fel de t\u00e2rziu, \u00eenso\u0163it de acela\u015fi v\u00e2nt tomnatic \u2013 la aceea\u015fi or\u0103 ca \u00een fiecare sear\u0103, \u00een aceea\u015fi \u00eenc\u0103pere cu decor neschimbat, unde un telefon vechi cu fir z\u0103cea pr\u0103fuit pe marginea unui birou, iar \u00een perete, un calendar \u00eensemnat at\u00e2rna de un cui b\u0103tut neglijent, st\u00e2nd parc\u0103 s\u0103 cad\u0103. Un raft plin cu c\u0103r\u0163i vechi se \u00eentristau c\u0103 nu mai avea cine s\u0103 le citeasc\u0103. Un ceas antic cu cuc b\u0103tea mereu de miezul nop\u0163ii, dup\u0103 care f\u0103cea lini\u015fte, iar \u00een sertarul biroului z\u0103cea un Glock 17 de calibrul 9 mm \u015fi o cutie cu gloan\u0163e desf\u0103cut\u0103, din care lipsea unul!<\/p>\n

\u00a0#<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong>Despre autor:<\/strong><\/p>\n

\u00a0<\/strong><\/p>\n

VALENTIN GORAN<\/strong> (n. 1994) este scriitor, fotograf \u015fi operator de imagine. De ceva timp, lucreaz\u0103 ca reporter la ziarul Adev\u0103rul. A absolvit Facultatea de Administra\u0163ie \u015fi Afaceri, dup\u0103 care s-a reprofilat \u00een media, urm\u00e2nd cursurile \u015ecolii de Televiziune Tudor Vornicu. A debutat \u00een revista EgoPhobia<\/em> cu povestirea Spune-mi tot ce \u015ftii…<\/em>, text care st\u0103 \u015fi la baza scurtmetrajului Un caz complicat<\/em>, pe care l-a regizat. A publicat apoi povestirea Fata din ad\u00e2ncul m\u0103rii<\/em> \u00een Antologia Centenarium StrING, coordonat\u0103 de scriitoarea, Ana-Maria Negril\u0103. Pasionat de cinematografie, a f\u0103cut parte din echipele video ale mai multor festivaluri de film precum: Festivalul Interna\u0163ional de Film Experimental Bucure\u015fti<\/em> (BIEFF), Festivalul de Film NexT, Festivalul Filmului Francez<\/em> \u015fi Festivalul de Film Latino-American Pelicula<\/em>.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(Lecturi potrivite\/recomandate de Alexandra) \u00a0de Valentin Goran Ajunse acas\u0103 destul de t\u00e2rziu, c\u00e2nd noaptea abia \u00eencepea s\u0103 \u00ee\u015fi dezv\u0103luie tainele sub r\u0103s\u0103ritul primelor stele \u2013 mereu \u00eenso\u0163it de v\u00e2ntul tomnatic ce b\u0103tea printre crengile copacilor de pe strada ne\u00eensufle\u0163it\u0103, parcurs\u0103 sear\u0103 de sear\u0103. Oboseala \u00eel cuprinsese dup\u0103 at\u00e2ta munc\u0103, dar nu se putea odihni p\u00e2n\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1416,1279,15],"tags":[1417,1280,1115,1289],"class_list":["post-12956","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-62","category-lecturi-potrivite","category-proza","tag-egophobia-62","tag-lecturi-potrivite","tag-proza","tag-valentin-claudiu-goran"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3mY","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12956","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12956"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12956\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12958,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12956\/revisions\/12958"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12956"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12956"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12956"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}