{"id":12975,"date":"2020-05-13T07:12:13","date_gmt":"2020-05-13T05:12:13","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=12975"},"modified":"2020-05-10T22:14:42","modified_gmt":"2020-05-10T20:14:42","slug":"midnight-howl","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=12975","title":{"rendered":"Midnight Howl"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: center;\"><span style=\"color: green;\"><strong>(debut)<\/strong><\/span><\/p>\n<p style=\"text-align: right;\">de Livia Cre\u021b<\/p>\n<p><em>\u00a0<\/em>I<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Sus\u021bin existen\u021ba r\u0103ului inerent \u00een om ca una dintre tr\u0103s\u0103turile sale primordiale. Poate ne-am individuat din cauza r\u0103ut\u0103\u021bii exacerbate. Nu sexualitatea st\u0103 \u00een spatele oric\u0103rui g\u00e2nd, ac\u021biune sau vis. R\u0103ul e cel pe care-l reful\u0103m. Unora le iese a\u0219a de bine spectacolul \u00eenc\u00e2t ajung s\u0103 fie sfin\u021bii celor mai pu\u021bini pricepu\u021bi \u00een ale actoriei. De-asta se roag\u0103 oamenii la sfin\u021bi; se roag\u0103 s\u0103 primeasc\u0103 sfaturi pentru a reu\u0219i s\u0103-\u0219i mascheze mai bine r\u0103ul s\u0103lbatic ce clocote\u0219te \u00een cazanul sinelui draconic.<!--more--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Apoteoza nu e dec\u00e2t un alt nume pentru Oscar. Apoteoza e premiul celui mai bun pref\u0103cut, cel ce refuleaz\u0103 fiecare col\u021b firav de r\u0103utate ce apare nu doar prim\u0103vara (cel mai sc\u00e2rbos anotimp), ci \u00een fiecare anotimp. Nu \u0219tiu care e sezonul cu cele mai multe crime, \u00eens\u0103 e clar c\u0103 aceea e perioada \u00een care oamenii \u00ee\u0219i permit cel mai mult s\u0103 fie ei \u00een\u0219i\u0219i. Dac\u0103 nu te consideri mizantrop, ci din contr\u0103, crezi c\u0103 \u00ee\u021bi iube\u0219ti aproapele, e\u0219ti Refulat p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. To\u021bi ne ur\u00e2m aproapele pentru c\u0103 ne aminte\u0219te de propria mizerie \u0219i de instinctele criminale pe care ne \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00e2n\u0103m s\u0103 le \u021binem \u00eencarcerate.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">P\u00e2n\u0103 \u0219i jocurile din copil\u0103rie nu erau dec\u00e2t o personificare a maleficului trecut\u0103 cu vederea. C\u00e2nd eram mici, ne era permis\u0103 r\u0103utatea deoarece eram considera\u021bi prea slabi pentru a putea duce r\u0103ul la o scar\u0103 mai mare. Ce chestie. Adul\u021bii ne-au l\u0103sat s\u0103 acumul\u0103m experien\u021bele pe care ni le traducem acum \u00een anticip\u0103ri ale comportamentului nostru, ceea ce face lesne de \u00een\u021beles u\u0219ur\u0103tatea cu care devenim criminali \u00een via\u021ba de adult. \u201eMam\u0103, tat\u0103, v\u0103 mul\u021bumesc c\u0103 mi-a\u021bi crezut inofensive jocurile din copil\u0103rie \u0219i astfel mi-a\u021bi l\u0103sat libertatea de a deveni un criminal a\u0219a bun.\u201d Eu nu sunt alienat\u0103, mi-am recunoscut sinele atroce \u0219i e minunat s\u0103 pot tr\u0103i cu sinele-mi adev\u0103rat (deci eu sunt un altul?), f\u0103r\u0103 s\u0103-l supun conduitei predicate \u00een societate pentru oile ce s-au \u00eempodobit cu zorzoanele tradi\u021biei pref\u0103c\u0103toriei.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Toat\u0103 povestea asta, statutul uman deci, a fost potrivit exemplificat\u0103 prin personajul Frank din cartea lui Ryu Murakami \u2013 <em>In the Miso Soup<\/em>. Primul s\u0103u omor a fost o leb\u0103d\u0103. Nu \u00eemi amintesc exact, dar parc\u0103 i-a rupt g\u00e2tul. Scena se \u00eent\u00e2mpla pe un v\u00e2rf de deal sau de munte, iar leb\u0103da se plimba gra\u021bioas\u0103 pe un lac de-acolo, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd n-a mai mi\u0219cat. Frank era foarte mic, \u00eens\u0103 chiar \u0219i la acea v\u00e2rst\u0103 putea intui importan\u021ba primei crime, motiv pentru care a p\u0103strat o pan\u0103 a lebedei. Ea simbolizeaz\u0103 c\u0103 \u0219i-a recunoscut sinele criminal, l-a acceptat, iar acum acea pan\u0103 \u00eei serve\u0219te ca amintire \u2013 s\u0103 nu uite vreodat\u0103 cine este cu adev\u0103rat! Find your criminal instincts and embrace them. That&#8217;s the only way to be genuine. Oamenii vor fi cu adev\u0103rat \u00eemplini\u021bi c\u00e2nd \u00ee\u0219i vor permite s\u0103 se manifeste nestingheri\u021bi de reguli artificiale \u0219i demol\u00e2nd constructul arbitrar al legilor, ceea ce nu se poate \u00eencheia dec\u00e2t \u00eentr-un masacru mondial.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Vede\u021bi, cred c\u0103 de asta nu ne putem l\u0103sa to\u021bi s\u0103 func\u021bion\u0103m la poten\u021bial maxim, n-ar mai r\u0103m\u00e2ne nimic dup\u0103 noi. Probabil c\u0103 \u00een luciditatea din acele momente (pref\u0103c\u0103toria de acum nu e dec\u00e2t o stare de ebrietate) ne-am arunca \u0219i la g\u00e2tul naturii, mai mult dec\u00e2t o facem deja. Doar c\u0103 natura ne-o ia \u00eenainte \u00een timp ce noi ne refuz\u0103m identitatea. Cataclism, n\u0103past\u0103, flagel \u2013 r\u0103spunsul natural al naturii.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Anarhi\u0219tii repudiaz\u0103 orice form\u0103 de guvernare institu\u021bionalizat\u0103, inamicul num\u0103rul unu fiind Statul ce \u00eenrobe\u0219te spiritul individului, care ar trebui s\u0103 fie l\u0103sat liber s\u0103 prospere \u0219i s\u0103 se bucure, dac\u0103 e s\u0103 vorbim cu cuvintele lui Emma Goldman. Mie \u00eemi pare \u00eens\u0103 c\u0103 inamicul cel mai de temut, care \u00eel \u00eentoarce pe om din drumul s\u0103u spre manifestarea liber\u0103, este el \u00eensu\u0219i. Religia, statul \u0219i proprietatea sunt doar straturi de mizerie prin care omul a sperat \u00een tain\u0103 s\u0103-\u0219i poat\u0103 ascunde cea mai mare minciun\u0103 pe care \u0219i-a spus-o vreodat\u0103. Sinele criminal tot v\u0103 r\u0103zbi la lumin\u0103.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p>II<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">E amuzant cum \u00een limba rom\u00e2n\u0103 mustrarea \u201eE\u0219ti pr\u0103p\u0103dit!\u201d, care i se spune progeniturii \u00een copil\u0103rie, \u00eei preveste\u0219te imanenta moarte. To\u021bi ne vom pr\u0103p\u0103di \u0219i primim mesajul \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd suntem mici, a\u0219a c\u0103 ar trebui s\u0103 fim oarecum obi\u0219nui\u021bi.<\/p>\n<p>&nbsp;<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">III<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Ce avem de f\u0103cut, dac\u0103 nu suntem pro\u0219ti p\u00e2n\u0103 \u00eentr-un punct iremediabil, este s\u0103 ascult\u0103m \u00een sf\u00e2r\u0219it \u00eenv\u0103\u021b\u0103turile hinduse, s\u0103 l\u0103s\u0103m grija care nu ne d\u0103 niciodat\u0103 r\u0103gaz \u0219i lini\u0219te. Grija e compus\u0103 pe de o parte din prea frecventa rememorare a trecutului \u0219i cantitatea prea mare de timp pe care o investim \u00een f\u0103urirea planurilor de viitor. Timp \u00eencolo, timp \u00eencoace, dar <em>acum<\/em> c\u00e2nd? Nu-\u021bi trebuie nici un ghid spiritual ca s\u0103 ai revela\u021bia infinitului \u00een clip\u0103. Clipa nu e sinteza dintre un moment \u0219i un altul, ci e pur\u0103 spontaneitate. \u00cen clip\u0103 \u00ee\u021bi dai seama de insignifian\u021ba lumii \u0219i de c\u00e2t de dobitoc ai fost c\u0103 ai l\u0103sat-o s\u0103 te consume. Nu te mai consuma \u00een timp. Consum\u0103-te, precum o combustie spontan\u0103, acum. Nu <em>te <\/em>mai premedita at\u00e2t. Gata cu grija. Ne-am emancipat, m\u0103car acum, avant la fin. S\u0103 \u00eenceap\u0103 tevatura. Rage, disaster, bring it.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>(debut) de Livia Cre\u021b \u00a0I Sus\u021bin existen\u021ba r\u0103ului inerent \u00een om ca una dintre tr\u0103s\u0103turile sale primordiale. Poate ne-am individuat din cauza r\u0103ut\u0103\u021bii exacerbate. Nu sexualitatea st\u0103 \u00een spatele oric\u0103rui g\u00e2nd, ac\u021biune sau vis. R\u0103ul e cel pe care-l reful\u0103m. Unora le iese a\u0219a de bine spectacolul \u00eenc\u00e2t ajung s\u0103 fie sfin\u021bii celor mai pu\u021bini [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1420,27],"tags":[1310,1421,1117,1424],"class_list":["post-12975","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-63","category-filosofie","tag-debut","tag-egophobia-63","tag-filosofie","tag-livia-cret"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3nh","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12975","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=12975"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12975\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":12976,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/12975\/revisions\/12976"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=12975"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=12975"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=12975"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}