de Elena Boldor<\/p>\n
\u00a0<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em><\/p>\n What I am writing at this moment in a dungeon, I have written<\/em><\/p>\n and I will write for an eternity, on a table, with a quill, clothed,<\/em><\/p>\n in circumstances just alike. Thus it is for everyone.<\/em><\/p>\n \u2014Louis Auguste Blanqui, <\/em>L\u2019Eternite par les astres<\/em><\/p>\n Cunoscut pentru teoriile sale politice, Blanqui consider\u0103 c\u0103 demersul istoriei se poate schimba prin inaugurarea violen\u021bei \u0219i a for\u021bei, cu ajutorul unui grup mic de activi\u0219ti politici. \u00cen ultimii ani de via\u021b\u0103, Blanqui se consacr\u0103 scrierii Eternity by the stars<\/em>, prin care impune un model al universului bazat pe repetarea nesf\u00e2r\u0219it\u0103 a vie\u021bii. Cum am putea s\u0103 \u00een\u021belegem \u0219i s\u0103 interpret\u0103m ,,ipoteza astronomic\u0103\u201d care pare s\u0103 goleasc\u0103 istoria de orice sens \u0219i direc\u021bie? [1] \u00cen acela\u0219i mod \u00een care mitul eternei re\u00eentoarceri desemneaz\u0103 fatalismul filosofiei lui Nietzsche, fiind postulat\u0103 \u00een cele din urm\u0103 \u00een A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em>. Nietzsche \u00ee\u0219i propune s\u0103 exercite un vitalism \u00een aceast\u0103 lips\u0103 de sens intuit\u0103 de Blanqui, cu toate c\u0103 acest vitalism este lipsit de substan\u021b\u0103 pentru Nietzsche omul, \u0219i nu filosoful. \u00a0Blanchot vizeaz\u0103 limitele nihilismului nietzschean \u0219i indic\u0103 adev\u0103ratul tragism al re\u00eentoarcerii, \u0219i anume imposibilitatea nihilismului, \u00een lipsa certitudinii mor\u021bii sau a neantului. Astfel, mitul eternei re\u00eentoarceri reprezint\u0103, \u00een fond, o afirmare a nihilismului extrem, \u00een care problema sensului vie\u021bii este intractabil\u0103.<\/p>\n Eterna re\u00eentoarcere este ideea conform c\u0103reia universul \u0219i toat\u0103 existen\u021ba vor continua s\u0103 apar\u0103, \u00eentr-o form\u0103 similar\u0103, \u00eentr-un num\u0103r infinit de ori de-a lungul timpului sau spa\u021biului infinit. \u00cen vederea \u00eencerc\u0103rii demonstr\u0103rii acestei ipoteze, plec\u0103m de la premisa c\u0103 probabilitatea existen\u021bei unei lumi identice cu aceasta este nonzero. Dac\u0103 spa\u021biul \u0219i timpul sunt infinite, atunci rezult\u0103 c\u0103 existen\u021ba noastr\u0103 trebuie s\u0103 reapar\u0103 de un num\u0103r infinit de ori. [2]<\/p>\n Un demers complet de cercetare apare \u00een Eternity by the Stars<\/em> \u00een 1871. Ipoteza astronomic\u0103 a eternei re\u00eentoarceri propus\u0103 de Blanqui se rezum\u0103 la patru premise:<\/p>\n Modelul universului propus de Blanqui \u00ee\u0219i are influen\u021ba \u00een g\u00e2ndirea lui Pascal: The Universe is a circle, whose center is everywhere and its circumference nowhere. <\/em>Pentru acesta, no\u021biunea de univers limitat este absurd\u0103, \u00eentruc\u00e2t existen\u021ba spa\u021biului nu poate exista \u00een afara universului. Prin cele patru premise, ajungem la concluzia c\u0103 universul este infinit at\u00e2t \u00een timp, c\u00e2t \u0219i \u00een spa\u021biu. Dac\u0103 facem o incursiune \u00een \u0219tiin\u021ba modern\u0103, universul r\u0103m\u00e2ne restr\u00e2ns temporal la Big Bang<\/em> \u0219i la Big Crunch<\/em>, dar acestea nu erau cunoscute la vremea respectiv\u0103.<\/p>\n De precizat \u00eens\u0103 c\u0103, modelul lui Blanqui este cel al<\/em> doppelg\u00e4nger-<\/em>urilor: un univers populat cu nenum\u0103rate versiuni ale P\u0103m\u00e2ntului \u00een care ar exista un set de circumstan\u021be a fiec\u0103rei fiin\u021be umane care a tr\u0103it \u0219i va tr\u0103i vreodat\u0103. Mai mult dec\u00e2t a tr\u0103i o via\u021b\u0103 identic\u0103, acest model urm\u0103re\u0219te fiecare rezultat posibil al fiec\u0103rei decizii, at\u00e2t minore, c\u00e2t \u0219i majore. Este mai mult dec\u00e2t o etern\u0103 re\u00eentoarcere – este un model care urm\u0103re\u0219te fiecare posibilitate, \u00een acela\u0219i mod \u00een care particulele dintr-o caset\u0103 \u00eenchis\u0103 se vor localiza \u00een exact aceea\u0219i pozi\u021bie dup\u0103 un anumit timp. <\/em>[4]<\/em><\/p>\n Acest lucru implic\u0103 faptul c\u0103 orice eveniment posibil este un fapt real, repetat la infinit prin timp \u0219i spa\u021biu. Blanqui ajunge la concluzia c\u0103 istoria este ciclic\u0103 \u0219i c\u0103 fiecare serie de evenimente se va repeta la nesf\u00e2r\u0219it: Men of the <\/em>19th c<\/em>entury, the hour of our appearance is fixed once and for<\/em> all, and always assigns us the same incarnation.<\/em> [5]<\/p>\n \u00centrebarea pe care a\u021bi putea s\u0103 vi-o pune\u021bi \u00een acest moment s-ar lega de utilitatea acestui argument, un secol mai t\u00e2rziu, \u00een lumina geneticii \u0219i a teoriei evolu\u021bioniste. Din punct de vedere genetic, schema de organizare a vie\u021bii e guvernat\u0103 de moleculele de ADN, care au o dimensiune maxim\u0103 finit\u0103, dar pentru care exist\u0103 un num\u0103r foarte mare de configura\u021bii posibilie. Totu\u0219i, doar pentru c\u0103 o serie de obiecte este infinit\u0103, nu rezult\u0103 neaparat c\u0103 sunt incluse toate obiectele. \u00cen mod secundar, se poate sublinia c\u0103 ipoteza duplic\u0103rii fiin\u021belor ar fi acceptabil \u00eentr-un univers sta\u021bionar, unde propriet\u0103\u021bile fizice nu evolueaz\u0103 de-a lungul timpului. Condi\u021biile fizice ale Big Bang-ului sunt radical diferite de cele care au ap\u0103rut \u0219i vor ap\u0103rea. Configura\u021biile sistemelor nu sunt la fel de probabile \u00een timp, iar la nivel genetic, teoria evolu\u021biei pare s\u0103 \u00eenchid\u0103 orice recurs consideren\u021belor probabilistice: evenimentele nu sunt \u00een mod egal probabile deoarece fiecare din ele au o istorie. Argumentele lui Blanqui legate de infinitatea spa\u021bial\u0103 \u0219i ipoteza omogenit\u0103\u021bii sunt suficiente, astfel c\u0103, \u00een istoria cosmic\u0103, configura\u021biile ce se vor repeta \u00een spa\u021biul infinit au avut acelea\u0219i antecedente istorice (Big Bang); prin urmare, fiecare trebuie s\u0103 fie reprodus de nenum\u0103rate ori \u00een diferite regiuni ale spa\u021biului. [6]<\/em><\/p>\n Ironia sor\u021bii face ca Nietzsche s\u0103 de\u021bin\u0103<\/em>\u00a0Geschichte des Materialismus<\/em><\/a> a filosofului Albert Lange, \u00een care acesta face trimitere la Blanqui, \u00eentr-o not\u0103 de subsol. [7] Nu putem \u0219ti cu exactitate dac\u0103 Nietzsche \u0219tia de ipoteza astronomic\u0103 al lui Blanqui, \u00eens\u0103 la o analiz\u0103 detaliat\u0103 se remarc\u0103 diferen\u021be \u00eentre cele dou\u0103 idei: Nietzsche se inspir\u0103 din termodinamic\u0103, Blanqui dintr-o regul\u0103 particular\u0103 de conservare a energiei al lui Lavoisier; calculele lui Blanqui se bazeaz\u0103 pe atomismul materiei care implic\u0103 un num\u0103r finit de elemente, iar Nietzsche se bazeaz\u0103 pe atomismul energiei , pe care mai t\u00e2rziu o va numi voin\u021ba de putere. [8]<\/em><\/p>\n \u00cenainte de a face o incursiune \u00een filosofia nietzschean\u0103, este important de men\u021bionat faptul c\u0103 eterna re\u00eentoarcere poate fi abordat\u0103 din dou\u0103 perspective. Unu la m\u00e2n\u0103, ea constituie\u00a0 cea mai \u0219tiin\u021bific\u0103 ipotez\u0103 formulat\u0103 (de c\u0103tre Nietzsche), care se vrea a fi demonstrat\u0103. Nietzsche recunoa\u0219te c\u0103 nu are suficiente cuno\u0219tiin\u021be, astfel \u00eenc\u00e2t se va dedica \u00een urm\u0103torii ani studiului \u0219tiin\u021belor. [9] Doi la m\u00e2n\u0103, ea poate fi \u00een\u021beleas\u0103 drept un test psihologic, \u00een concordan\u021b\u0103 cu ideea voin\u021bei de putere.<\/em><\/p>\n Ideea de eterna re\u00eentoarcere a constituit mai degrab\u0103 o intui\u021bie de-al lui Nietzsche, asemenea unei experien\u021be revelatorii. Acest g\u00e2nd apare \u00eentr-un fragment postum din august 1881, la Sils-Maria. Mai mult, \u00een 1888 men\u021bioneaz\u0103 \u00een Ecce Homo<\/em> c\u0103 mitul eternei re\u00eentoarceri este concep\u021bia fundamental\u0103 pe care se va baza A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em>. [10]<\/p>\n Dup\u0103 cum subliniaz\u0103 Heidegger \u00een prelegerile sale despre Nietzsche, prima men\u021biune a eternei re\u00eentoarceri este formulat\u0103 drept o \u00eentrebare ipotetic\u0103 \u00een aforismul 341 \u00een \u0218tiin\u021ba voioas\u0103<\/em>. [11] Astfel, aceast\u0103 idee red\u0103 fatalismul filosofiei lui Nietzsche din care nu exist\u0103 nicio sc\u0103pare \u2013 fiind ultima greutate pe care trebuie s\u0103 o suporte supraomul.<\/p>\n The greatest weight: What, if some day or night a demon were to steal after you into your loneliest loneliness and say to you: “This life as you now live it and have lived it, you will have to live once more and innumerable times more; and there will be nothing new in it, but every pain and every joy and every thought and sigh and everything unutterably small or great in your life will have to return to you, an in the same succession and sequence–even this spider and this moonlight between the trees, and even this moment and I myself. The eternal hourglass of existence is turned upside down again and again, and you with it, speck of dust!” Would you not throw yourself down and gnash your teeth and curse the demon who spoke thus? Or have you once experienced a tremendous moment when you would have answered him: You are a god and never have I heard anything more divine!’ If this thought gained possession of you, it would change you as you are or perhaps crush you. The question in each and every thing, uno you desire this once more and innumerable times more?” would lie upon your actions as the greatest weight. Or how well disposed would you have to become to yourself and to life to crave nothing more fervently than this ultimate eternal confirmation and seal? [12]<\/em><\/p>\n \u00a0<\/em><\/p>\n De\u0219i exist\u0103 aluzii la aceast\u0103 etern\u0103 re\u00eentoarcere \u00een mai multe texte anterioare, aceasta apare explicit \u00een capitolul Despre viziune \u0219i enigm\u0103<\/em> din A\u0219a gr\u0103it-a Zarathustra<\/em>. Profetul vrea s\u0103 se asigure c\u0103 eterna \u00eentoarcere este corect \u00een\u021beleas\u0103: eterna re\u00eentoarcere a aceluia\u0219i. <\/em>Pentru ca cineva s\u0103 treac\u0103 testul, insist\u0103 acesta, trebuie s\u0103 se re\u00eentoarc\u0103 din nou \u0219i din nou, tr\u0103ind fiecare detaliu al vie\u021bii sale, \u00een\u021beles ca \u0219i un ,,p\u0103ianjen lene\u0219 ce se strecoar\u0103 \u00een lumina lunii, \u0219i chiar lumina lunii \u00eense\u0219i\u201d. [13]<\/p>\n De\u0219i Heidegger ezit\u0103 a vedea eterna re\u00eentoarcere drept un g\u00e2nd practic, el crede c\u0103 acest lucru distrage aten\u021bia de la \u00eensemn\u0103tatea sa ontologic\u0103. Exist\u0103 motive \u00eentemeiate pentru a parcurge acest demers, \u00eentruc\u00e2t cuno\u0219tiin\u021bele de care avem nevoie au leg\u0103tur\u0103 cu sarcina \u00eencorpor\u0103rii. Omul se va \u00eentreba dac\u0103 vrea asta din nou \u0219i din nou<\/em>, pe baza \u00eencorpor\u0103rii adev\u0103rului \u0219i a cunoa\u0219terii (pe baza cuno\u0219tiin\u021belor de fizic\u0103). Aceasta este de fapt, g\u00e2ndirea practic\u0103 pe care Nietzsche se bazeaz\u0103 \u00een formularea ipotezei eternei re\u00eentoarceri, \u00een \u0218tiin\u021ba voioas\u0103<\/em>. Totu\u0219i, fragmentul postum din Sils-Maria \u00eel face pe acesta s\u0103 \u00eel postuleze drept thought of thoughts<\/em>, care poate c\u0103p\u0103ta acum o \u00eensemn\u0103tate ontologic\u0103. Astfel, problema devine filosofic\u0103, \u0219i nu practic\u0103: \u00een ce m\u0103sur\u0103 suntem liberi \u00een ceea ce facem? Este totul predeterminat? \u00a0[14]<\/em><\/p>\n Scopul eternei re\u00eentoarceri este de a ob\u021bine un grad de putere asupra ac\u021biunilor noastre. G\u00e2ndirea \u0219i credin\u021ba sunt lucrurile care ne \u00eengreuneaz\u0103 cel mai mult. Dac\u0103 spunem c\u0103 m\u00e2ncarea, aerul, societatea ne transform\u0103 \u0219i ne condi\u021bioneaz\u0103, trebuie s\u0103 remarc\u0103m c\u0103 opiniile noastre ne \u00eengreuneaz\u0103 \u0219i mai tare, deoarece acestea sunt cele care ne determin\u0103 alegerea hranei, a aerului, a societ\u0103\u021bii. Dac\u0103 \u00eencorpor\u0103m acest g\u00e2nd \u00een\u0103untrul nostru, la un moment dat, ne va transforma. Astfel, acest g\u00e2nd ne va obseda prin \u00eentrebarea: sunt sigur\/\u0103 c\u0103 vreau s\u0103 fac asta, \u00een acest mod, de un num\u0103r infinit de ori?<\/em> [15]<\/p>\n Pentru Nietzsche, devine cea mai grea dintre greut\u0103\u021bile mari <\/em>(das schwerste Gewicht). Idem, Blanqui recunoa\u0219te c\u0103 ideea recuren\u021bei ne oblig\u0103 s\u0103 decidem dac\u0103 aduce binecuv\u00e2ntare sau resemnare. [16]<\/p>\n Pentru a \u00een\u021belege mai bine \u00eensemn\u0103tatea acestui concept, Heidegger \u00ee\u0219i \u00eencepe seminarul nihilismului european cu un puzzle \u2013 acesta propune realizarea\u00a0 unei conexiuni \u00eentre cinci mari concepte: nihilism, reevaluare a valorilor, voin\u021ba de putere, eterna re\u00eentoarcere a aceluia\u0219i \u0219i supraomul. Rela\u021bia dintre cele cinci este urm\u0103toarea: nihilismul, drept momentul istoric \u00een care valorile par s\u0103 se devalorizeze; reevaluarea valorilor, bazat\u0103 pe iluminarea cunoa\u0219terii adev\u0103ratei \u00eensemn\u0103t\u0103\u021bi a valorilor \u2013 care poate deveni posibil\u0103 \u00een opinia faptului c\u0103 orice evaluare este un produs al voin\u021bei de putere. Toat\u0103 voin\u021ba este de fapt o voin\u021b\u0103 a cuiva, pentru ceva. Voin\u021ba de putere trebuie s\u0103 fie \u00eencorporat\u0103 \u00een mod con\u0219tient de c\u0103tre \u00dcbermensch<\/em> (supraom), sau de c\u0103tre filosofii viitorului<\/em>, care devin con\u0219tien\u021bi de ceea ce \u00eenseamn\u0103 voin\u021ba \u00een cadrul eternei re\u00eentoarceri a aceluia\u0219i <\/em>(die ewige Wiederkehr des Gleichen). Filosofia lui Nietzsche \u00eencepe cu un nihilism istoric \u0219i culmineaz\u0103 cu intui\u021bia eternei re\u00eentoarceri, astfel c\u0103 experien\u021ba eternei re\u00eentoarceri a aceluia\u0219i pare s\u0103 fie doar o previzualizare a obiectivului suprem al eternei re\u00eentoarceri (die ewige Wiederkunft) [17]<\/p>\n Conform lui Heidegger, Nietzsche prezint\u0103 caracterul de baz\u0103 al fiin\u021bei drept un \u00eentreg (das Seinede im Gazne), drept voin\u021b\u0103 de putere. Puterea nu este static\u0103, iar esen\u021ba acesteia este s\u0103 creasc\u0103: every power is only power as long as it is more power…as soon as power stalls at a certain power-level, it immediately becomes powerless. <\/em>[18] Noua evaluare este un produs al supraputerii puterii<\/em>. Paradoxal, acesta nu e un proces orb: doar puterea pune valori, valideaz\u0103 \u0219i face decizii \u00een legatur\u0103 cu posibilele justific\u0103ri. Acest demers este necesar \u0219i atotcuprinz\u0103tor, \u00eenzestrat cu capacitatea con\u0219tient\u0103 de a alege. Alegerea \u0219i necesitatea sunt juxtapuse \u00een miezul esen\u021bei de putere, iar acestea se transform\u0103 prin urmare \u00een devenire constanta, f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it, produc\u00e2nd astfel un ciclu al devenirii, conform\u0103 cu puterea care trebuie s\u0103 reapar\u0103 mereu. [19].<\/p>\n \u00cen ceea ce prive\u0219te interpretarea psihologic\u0103, aceast\u0103 idee poate s\u0103 aib\u0103 dou\u0103 consecin\u021be emo\u021bionale extreme: ea poate s\u0103 fie cea mai abisal\u0103 g\u00e2ndire<\/em>, dup\u0103 cum este prezentat\u0103 \u00een capitolul Despre viziune \u0219i enigm\u0103<\/em>, sau cea mai \u00eenalt\u0103 formul\u0103 de afirmare a vie\u021bii. Ini\u021bial, ideea unui ciclu al revenirii \u00eel love\u0219te pe Zarathustra cu at\u00e2t de mult\u0103 groaz\u0103, \u00eenc\u00e2t \u00eei vine greu s\u0103 vorbeasc\u0103 despre asta. \u00cen momentul culminant al c\u0103r\u021bii, el \u00ee\u0219i dep\u0103\u0219e\u0219te groaza, \u0219i chiar \u00ee\u0219i declar\u0103 dragostea pentru eternitate \u00een c\u00e2ntec, de 7 ori. Pentru a \u00eembr\u0103\u021bi\u0219a ciclul re\u00eentoarcerii, supraomul \u00een\u021belege c\u0103 devenirea include at\u00e2t apolonicul<\/em>, c\u00e2t \u0219i dionisiacul<\/em>. Acesta suport\u0103 ceea ce este necesar \u0219i mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, are dispozi\u021bia s\u0103 iubeasc\u0103 eterna re\u00eentoarcere. Aceast\u0103 dispozi\u021bie conduce individul la experimentarea Amor Fati<\/em> \u2013 iubirea pentru via\u021b\u0103, a\u0219a cum este ea. [20] Astfel, dintr-un nihilism ajungem la o intui\u021bie vitalist\u0103 asupra vie\u021bii, \u00een care eterna re\u00eentoarcere devine o afirmare a vie\u021bii, o exercitare a voin\u021bei de putere.<\/p>\n \u00cen mod arbitrar, exist\u0103 numeroase interpret\u0103ri asupra a ceea ce \u00eenseamn\u0103 de fapt eterna re\u00eentoarcere \u2013 \u00eens\u0103 niciuna nu examineaz\u0103 \u00eensemn\u0103tatea acestui g\u00e2nd pentru Nietzsche, omul<\/strong>. Dincolo de interpretarea din ipostaza filosofului vitalist, mitul eternei re\u00eentoarcei, \u00een esen\u021ba ei, reprezint\u0103 afirma\u021bia nihilismului extrem.<\/p>\n Via\u021ba lui Friedrich Nietzsche a fost plin\u0103 de paradoxuri, precum filosofia sa: un fiu al unui pastor luteran, un om de o natur\u0103 profund religioas\u0103, un filosof al adev\u0103rului \u0219i al liberului arbitru, devine cel mai faimos asasin al lui Dumnezeu, un avocat al \u00dcbermensch<\/em>-ului \u0219i al voin\u021bei de putere, este pr\u0103bu\u0219it de boli mintale, petrec\u00e2ndu-\u0219i ultimul deceniu de via\u021b\u0103 \u00een uitare. Moartea timpurie a tat\u0103lui \u0219i a fratelui s\u0103u au fost pierderi peste care nu a trecut niciodat\u0103, compens\u00e2nd prezen\u021ba patern\u0103 cu b\u0103rba\u021bi precum Schopenhauer, Burckhardt \u0219i Wagner. Fiind un b\u0103rbat prea m\u00e2ndru pentru a-\u0219i admite vulnerabilitatea, \u0219i-a transformat nevoia de dragoste \u00eentr-o autosuficien\u021b\u0103 aproape patologic\u0103, \u00eentr-un fel de eroism intelectual. Chiar el \u00eensu\u0219i \u0219i-a dat numele de filosof al m\u0103\u0219tilor<\/em> men\u021bion\u00e2nd c\u0103: one must learn to speak in order to remain silent…in that one says something one is always at the same time concealing something<\/em>. \u0218i-a petrecut toat\u0103 via\u021ba \u00een spatele m\u0103\u0219tilor, a ascunzi\u0219urilor, \u00een timp ce atr\u0103gea cititori, prieteni \u0219i elevi deopotriv\u0103. \u00cen timp ce urla prin diferitele personaje (rebelul, misoginul, antihristul, profetul), \u00een spatele acestor m\u0103\u0219ti, el \u00ee\u0219i ducea existen\u021ba ca un ascetic, \u00eentr-o singur\u0103tate izbitoare, cu ochii unui b\u0103iat p\u00e2ndit de durere. [21]<\/p>\n Schopenhauer a fost o influen\u021b\u0103 timpurie asupra lui Nietzsche \u0219i exist\u0103 un acord comun asupra anumitor lucruri de baz\u0103, cum ar fi primatul unei voin\u021be care genereaz\u0103 un conflict perpetuu, f\u0103r\u0103 rezolu\u021bie final\u0103 \u0219i f\u0103r\u0103 m\u00e2ntuire.\u00a0 Ambii sunt de acord c\u0103 existen\u021ba brut\u0103 nu are nicio valoare intrisec\u0103, \u00eens\u0103 tragedia are un ultim cuv\u00e2nt pentru fiecare din ei: Schopenhauer nu crede c\u0103 existen\u021ba merit\u0103 suferin\u021ba pe care o implic\u0103 \u0219i \u00ee\u0219i propune s\u0103 se retrag\u0103. Eterna re\u00eentoarcere, dup\u0103 cum am ar\u0103tat, a constituit o modalitate de afirmare a vie\u021bii a\u0219a cum este ea, f\u0103r\u0103 nicio alternativ\u0103, <\/em>fiind cel mai radical r\u0103spuns al teleologiilor filosofice sau \u0219tiin\u021bifice, \u0219i chiar \u0219i a temporalit\u0103\u021bii cre\u0219tine, \u00eentruc\u00e2t \u00een cosmosul eternei re\u00eentoarceri, nu mai exist\u0103 loc pentru m\u00e2ntuire [22]. But perhaps at the end of his life, no man, if he be sincere and at the same time in possession of his faculties, will ever wish to go through it again. Rather than this, he will much prefer to choose complete non-existence<\/em>. Pentru Schopenhauer, una din salv\u0103rile din fa\u021ba tragismului voin\u021bei este cea a ascetismului sau a neg\u0103rii de sine, \u00een\u021beleas\u0103 drept practica de \u00eentoarcere a voin\u021bei \u00eempotriva ei \u00eense\u0219i, ca mod de a-\u0219i stinge puterea, idee discutat\u0103 \u00een cartea a IV-a \u00een Lumea ca voin\u021b\u0103 \u0219i reprezentare<\/em>. [23]<\/p>\n Adev\u0103rata dram\u0103 care transcende chiar \u0219i nihilismul schopenhauerian este \u00een fond, paralizia sinelui nihilist, condamnat la repeti\u021bie [24]. Blanchot concepe eterna re\u00eentoarcere \u2013 parafr\u00e2ndu-l pe Klossowksi \u2013 drept un cerc vicios <\/em>de afirmare \u0219i nega\u021bie, unde ambele conduc la nihilism. Afirma\u021bia fiin\u021bei ne leag\u0103 de o interminabil\u0103 repeti\u021bie lipsit\u0103 de sens, care constituie simultan nega\u021bia sensului nihilismului. Pentru Blanchot, paradoxul logic al eternei re\u00eentoarceri indic\u0103 \u00een mod evident c\u0103, \u00een \u00eencercarea de a dep\u0103\u0219i nihilismului, c\u0103dem \u00een capcana sa. \u00cen acest punct, extrema nihilismului este atins\u0103 \u0219i inversat\u0103 \u2013 at\u00e2t afirmarea, c\u00e2t \u0219i nega\u021bia duc inevitabil la nihilism. Blanchot intuie\u0219te tema nietzschean\u0103 a nihilismului\u00a0 drept o form\u0103 extrem\u0103, a nimicului <\/em>ve\u0219nic, dat\u0103 de lipsa oric\u0103rei anihil\u0103ri platonic-cre\u0219tine, a eliber\u0103rii din via\u021b\u0103 prin moarte. Astfel, forma extrem\u0103 este de fapt, imposibilitatea nihilismului. [25] P\u00e2n\u0103 acum am crezut c\u0103 nihilismul vizeaz\u0103 neantul. Era prea u\u0219or: nihilismul vizeaz\u0103 fiin\u021ba. El este imposibilitatea de a sf\u00e2r\u0219i \u0219i de a g\u0103si o ie\u0219ire din acest sf\u00e2r\u0219it. Nihilismul expune astfel adev\u0103rul s\u0103u ultim \u0219i atroce: imposibilitatea nihilismului<\/em>. [26]<\/p>\n A\u0219adar, Nietzsche concepe ideea eternei re\u00eentoarceri drept r\u0103spunsul unei filosofii suficient de puternice pentru a accepta existen\u021ba cu toate aspectele sale. Totu\u0219i, idealul \u00dcbermensch<\/em>-ului \u0219i al iubirii fa\u021b\u0103 de ciclul revenirii constituie o masc\u0103 a omului din spatele vitalismului, un om care \u00eencearc\u0103 s\u0103 se protejeze \u00een mod incon\u0219tient de fragilitatea \u0219i vulnerabilitatea propriei sale filosofii.<\/p>\n Mitul eternei re\u00eentoarceri poate fi perceput drept o metafor\u0103 care implic\u0103 o intersec\u021bie \u00eentre existen\u021bialism \u0219i nihilism. Pe de o parte, ne oblig\u0103 s\u0103 ne schimb\u0103m radical modul de g\u00e2ndire \u0219i modul de a face alegeri. Pe de alt\u0103 parte, ne oblig\u0103 s\u0103 l\u0103ud\u0103m nimicul sublim al mor\u021bii, s\u0103 ne dorim aceast\u0103 stare de inexisten\u021b\u0103.<\/p>\n \u00centr-o viziune distopic\u0103, dar \u00eentr-un fel aproape de realitatea noastr\u0103, Asimov \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 un viitor \u00een care umanitatea a ajuns deja \u00een punctul \u00een care s\u0103 existe dincolo de orice barier\u0103 spa\u021biu \u2013 timp.\u00a0 Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, asimileaz\u0103 \u00eentr-un fel voin\u021ba lui Schopenhauer cu voin\u021ba unui calculator \u2013 Multivac – care este omniprezent \u0219i imaterial.<\/p>\n Prin intermediul acestuia, oamenii aveau toate r\u0103spunsurile \u00een ceea ce prive\u0219te universul, \u00een afar\u0103 de cea legat\u0103 de a doua lege a termodinamicii, care se refer\u0103 la entropie \u0219i cum poate fi ea inversat\u0103. Dac\u0103 efectul entropiei este oprit, moartea universului \u2013 c\u00e2t \u0219i na\u0219terea lui, ar putea fi imortalizate complet.<\/p>\n \u00cenainte ca ultimii oameni s\u0103 dispar\u0103, ace\u0219tia \u00eei pun din nou \u00eentrebarea, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 niciun r\u0103spuns. \u00cen cele din urm\u0103, AC, ultimul descendent al Multivac-ului, are suficiente date pentru a raporta r\u0103spunsul, \u00eens\u0103 nu are cui s\u0103 i-l spun\u0103: universul este deja mort.<\/p>\n A \u00eenfrunta moartea sau chiar imposibilitatea mor\u021bii a tot ceea ce exist\u0103 \u2013 aceasta poate fi singura posibilitate de evadare. Nu r\u0103m\u00e2ne dec\u00e2t s\u0103 ajungem la concluzia AC-ului, care poate fi inclusiv cea a voin\u021bei lui Schopenhauer:<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 And AC said: “<\/em>LET THERE BE LIGHT!<\/em><\/a>” And there was light–. [27]<\/em><\/p>\n NOTE<\/p>\n [1] Hallward, P. (2014). Blanqui’s bifurcations.\u00a0Radical philosophy, (185), pp. 36-44.<\/p>\n [2] Tegmark, M. (2003). Parallel universes. Sci. Am. 288(5), pp. 40\u201351.<\/p>\n [3] Chouraqui, F. (2013). At the Crossroads of History: Blanqui at the Castle of the Bull.\u00a0Eternity by the Stars. An Astronomical Hypothesis, pp. 2-63.<\/p>\n [4] Peake, A. (2016). The Eternal Return of Louis-Auguste Blanqui.<\/p>\n [5] Blanqui, L. A. (2013). Eternity by the Stars. An Astronomical Hypothesis, pp. 148<\/p>\n [6] Luminet, J. P. (2008). The shape and topology of the universe.<\/p>\n\n
\n
\n
\n