{"id":13047,"date":"2020-07-01T08:44:29","date_gmt":"2020-07-01T06:44:29","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13047"},"modified":"2020-07-09T07:52:15","modified_gmt":"2020-07-09T05:52:15","slug":"patru-cadre-din-viata-si-moartea-pictorului-amedeo-modigliani","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13047","title":{"rendered":"Patru cadre din via\u021ba \u0219i moartea pictorului Amedeo Modigliani\u00a0"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right;\">de Liviu \u0218tefan Dunca<strong><br \/>\n<\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>\u00a0<\/strong><strong>\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 <\/strong>\u00cen primul cadru este surprins Amedeo pe str\u0103zile din Montmartre. Pe cap purta o p\u0103l\u0103rie de paie prin g\u0103urelele c\u0103reia r\u0103zb\u0103tea soarele tare de august \u0219i proiecta pe chipul t\u00e2n\u0103rului artist mici puncte de lumin\u0103. \u00ce\u021bi d\u0103dea o impresie de ceva magic, mai ales ochii s\u0103i sclipitori \u00een care se citeau visurile sale \u0219i n\u0103zuin\u021bele. Nimeni nu rezista s\u0103 z\u0103boveasc\u0103 asupra lor, c\u0103ci erau arz\u0103tori, t\u0103io\u0219i, de o r\u00e2vn\u0103 ce p\u0103rea c\u0103 e capabil\u0103 s\u0103 sf\u00e2r\u0219ie totul \u00een cale. \u00cen m\u00e2na dreapt\u0103 purta p\u00e2nzele sale, iar subsuoar\u0103 \u021binea str\u00e2ns \u0219evaletul. E\u0219arfa ro\u0219ie de la g\u00e2t, soarele \u0219i privirea sa \u00ee\u021bi d\u0103deau impresia unei tor\u021be arz\u00e2nd, o tor\u021b\u0103 de care \u00ee\u021bi era fric\u0103 s\u0103 te apropii. Jeanne s-a apropiat de el, cu toate c\u0103 p\u0103rin\u021bii ei au cunoscut focul \u00een care se arunca fiica lor. <!--more-->Dar Jeannei \u00eei pl\u0103cea s\u0103 stea \u00een preajma lui, \u00eei pl\u0103cea s\u0103-i priveasc\u0103 ochii sc\u00e2nteietori, s\u0103-i asculte glasul s\u0103u ca un tunet. Spunea lucruri mari, originale, ce nu le auzise nic\u0103ieri, nicidecum la b\u0103ie\u021bii recomanda\u021bi de p\u0103rin\u021bii ei. A\u0219adar Amedeo nu era un oarecare, nu, \u00eel vedem pe str\u0103zile din Montmatre unde era un personaj celebru, cunoscut mai ales prin c\u00e2rciumi \u0219i cafenelele, iar leg\u0103natul s\u0103u nu mai era de acum nimic neobi\u0219nuit. \u00ce\u021bi d\u0103dea impresia c\u0103 s-a n\u0103scut cu el, iar pr\u0103bu\u0219irile sale pe caldar\u00e2mul ora\u0219ului erau privite cu dispre\u021b de majoritatea localnicilor nu \u00eens\u0103 de cei din breasla sa. Ace\u0219tia vedeau \u00een via\u021ba dezordonat\u0103 a lui Amedeo o jertf\u0103, o d\u0103ruire sincer\u0103 \u0219i curat\u0103. \u00cencurajat de aceste mici aprecieri drumul lui Amedeo nu mai avea cale de \u00eentoarcere, nu, el vroia s\u0103 construiasc\u0103 al\u0103turi de Jeanne o pies\u0103 dramatic\u0103 \u00een care to\u021bi erau chema\u021bi s\u0103 se jertfeasc\u0103. Nu cuno\u0219tea alt drum, nu \u0219tia un alt chip al frumosului, alte nuan\u021be ale luminii. Cl\u0103dirile din motmartres p\u0103reau distorsionate, chipurile oamenilor p\u0103reau c\u0103 se metamorfozeaz\u0103, c\u0103 se transform\u0103 \u00een vreo form\u0103 primordial\u0103 pe care numai el o cuno\u0219tea, numai el \u00eei cuno\u0219tea misterul, cheia spre ea. \u00cens\u0103 toate \u00eel chemau spre o be\u021bie universal\u0103 spre un dans ritualic p\u0103g\u00e2n ce p\u0103rea a fi singura dezlegare a misterului, singurul r\u0103spuns al \u00eentreb\u0103rilor pe care Amedeo \u0219i le punea obsesiv \u00een nop\u021bile \u00eenghi\u021bite de fum \u0219i \u00een ritmuri de cabaret. Jeanne nu credea c\u0103 acesta este drumul lor, dar era \u00eencredin\u021bat\u0103 c\u0103 Amedeo \u0219tia ce face, \u0219tia cum s\u0103 deturneze totul spre un t\u0103r\u00e2m minunat, plin de lumin\u0103 \u0219i adev\u0103r. \u0218tia c\u0103 Amedeo era \u00een\u021belept, vedea \u00een ochii s\u0103i arz\u0103tori c\u0103 de\u021binea controlul, c\u0103 va distruge totul \u00een cale \u0219i va ie\u0219i biruitor. Visa mereu la biruin\u021ba lor. Visa c\u0103 vor c\u00e2\u0219tiga cerul, stelele, norii, c\u0103 vor fi \u00eembr\u0103ca\u021bi \u00een lumin\u0103, \u00een glorie.<\/p>\n<p><img data-recalc-dims=\"1\" decoding=\"async\" class=\"aligncenter\" src=\"https:\/\/i0.wp.com\/i.vgy.me\/h7JrwV.jpg?w=812&#038;ssl=1\" \/><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Al doilea cadrul se afl\u0103 \u00eentr-un motel din Montmartre. Cineva deschide u\u0219a camerei 432 \u0219i descoper\u0103 o imagine sf\u00e2\u0219ietoare urmat\u0103 de un strig\u0103t ce p\u0103rea c\u0103 p\u0103trunde precum un fulger prin toate ungherele con\u0219tiin\u021bei. Amedeo, cu s\u00e2ngele ie\u0219indu-i din col\u021bul gurii \u0219i privirea \u00eencremenit\u0103, era \u00een bra\u021bele Jeannei. De multe ori \u00eel g\u0103sise c\u0103zut, inert, dar acum \u0219tia c\u0103 nu se va mai trezi niciodat\u0103, c\u0103 v\u0103paia din ochii s\u0103i s-a stins pentru totdeauna.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Al treilea cadru e o curte interioar\u0103 a unor imobile de patru etaje. Un spatiu gol, un h\u0103u pe care locatarii \u00eel foloseau pentru a arunca chi\u0219toacele, ori pentru a-\u0219i \u00eentinde pe geam izmenele la uscat, ori pentru a arunca lucruri nefolositoare. S-a auzit un strig\u0103t, apoi un zgomot surd. Apoi t\u0103cere. Unul dintre locatari se uit\u0103 \u00een jos \u0219i v\u0103zu trupul contorsionat al unei fete tinere. Jeanne nu se va mai ridica niciodat\u0103, nu va mai r\u00e2de, nu va mai chicoti, nu va mai str\u0103luci. Ar fi putut s\u0103 \u00eenceap\u0103 o nou\u0103 via\u021b\u0103, copilul din p\u00e2ntecele ei ceruse asta, strigase ca s\u0103 tr\u0103iasc\u0103, dar totul fu \u00eengropat \u00een acest h\u0103u de beton, \u00een acest loc plin de chi\u0219toace, un loc unde doar ciorile se mai coborau ca s\u0103 scotoceasc\u0103 prin gunoaie.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Al patrulea cadru este \u00eentr-o sal\u0103 de expozi\u021bie pe pere\u021bii c\u0103reia se afl\u0103 tablourile pictorului Amedeo Modigliani. A ob\u021binut \u00een sf\u00e2r\u0219it ceea ce \u00ee\u0219i dorea, dar era prea t\u00e2rziu, de acum toate acestea nu fac dec\u00e2t s\u0103 \u00eel apese, s\u0103 \u00eel striveasc\u0103 sub placa grea \u0219i nemiloas\u0103 a morm\u00e2ntului. La expozi\u021bie se afl\u0103 lumea bun\u0103 a Parisului \u00eenecat\u0103 \u00eentr-un fum de trabucuri \u0219i \u021big\u0103ri fine. Trupurile bine hr\u0103nite ale colec\u021bionarilor se mi\u0219c\u0103 anevoios \u00een costumele impecabile ale epocii, iar femeile gra\u021bioase se \u021bin scai de ei, r\u00e2z\u00e2nd zgomotos la glumele lor, fe\u021bele lor devenind grave c\u00e2nd ace\u0219tia spun lucruri mari, importante. C\u00e2nd se uit\u0103 la tablourile lui Amedeo ace\u0219tia devin g\u00e2nditori, cu ochi \u00eemp\u0103ienjeni\u021bi, ce par s\u0103 dezlege mistere, idei, ori s\u0103 dea verdicte. \u00cens\u0103 nimeni nu se mai g\u00e2nde\u0219te la Amedeo, la \u00eentreb\u0103rile lui, \u00eentreb\u0103ri ce poate c\u0103 \u00eenc\u0103 nu \u0219i-au g\u0103sit dezlegarea, nu au g\u0103sit \u00eenc\u0103 drumul spre lumin\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de Liviu \u0218tefan Dunca \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u00cen primul cadru este surprins Amedeo pe str\u0103zile din Montmartre. Pe cap purta o p\u0103l\u0103rie de paie prin g\u0103urelele c\u0103reia r\u0103zb\u0103tea soarele tare de august \u0219i proiecta pe chipul t\u00e2n\u0103rului artist mici puncte de lumin\u0103. \u00ce\u021bi d\u0103dea o impresie de ceva magic, mai ales ochii s\u0103i sclipitori \u00een care se [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1435,15],"tags":[1436,1423,1115],"class_list":["post-13047","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-64","category-proza","tag-egophobia-64","tag-liviu-stefan-dunca","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3or","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13047","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13047"}],"version-history":[{"count":3,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13047\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13060,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13047\/revisions\/13060"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13047"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13047"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13047"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}