{"id":13084,"date":"2020-07-29T07:31:46","date_gmt":"2020-07-29T05:31:46","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13084"},"modified":"2021-09-04T11:46:43","modified_gmt":"2021-09-04T09:46:43","slug":"polyxena","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13084","title":{"rendered":"Polyxena"},"content":{"rendered":"

[fragment din Noaptea Valpurigiei<\/em>]<\/strong><\/p>\n

de Gustav Meyrink<\/p>\n

traducere: \u0218tefan Bolea<\/a><\/p>\n

Trebuie s\u0103 fi stat cel pu\u021bin o jum\u0103tate de or\u0103 \u00een t\u0103cere \u00een camera care se \u00eentuneca treptat de la apus: Elsenwanger \u00een fotoliul cu rezem\u0103toare, cu un ghem de l\u00e2n\u0103 galben\u0103 la picioare, oft\u00e2nd chinuit la fiecare dou\u0103-trei minute, de parc\u0103 i s-ar fi fr\u00e2nt inima \u0219i Polyxena, l\u0103s\u00e2ndu-se pe spate \u00een balansoar \u00een fa\u021ba tomurilor \u00eeng\u0103lbenite, fum\u00e2nd, u\u0219or hipnotizat\u0103 de clinchetul bl\u00e2nd \u0219i monoton al andrelelor. Apoi v\u0103zu c\u0103 m\u00e2inile lui se opresc dintr-odat\u0103 \u0219i c\u0103 tricotajul \u00eei cade \u00een poal\u0103 \u00een timp ce se cufunda \u00een somnul asem\u0103n\u0103tor mor\u021bii al senectu\u021bii.<\/p>\n

Ca \u0219i cum ar fi fost sub efectul unei vr\u0103ji, era \u021bintuit\u0103 \u00een balansoar de o sf\u00e2r\u0219eal\u0103 ciudat\u0103, o combina\u021bie de epuizare fizic\u0103 \u0219i de sentimentul c\u0103 era consumat\u0103 din interior de ceva pentru care n-avea nume. Tocmai se \u00eenclina \u00een fa\u021b\u0103 pentru a se ridica \u2013 \u201ePoate c\u0103 ar fi mai bine s\u0103 deschid fereastra \u0219i s\u0103 las s\u0103 intre aerul r\u0103coros \u0219i umed?\u201d \u2013, c\u00e2nd g\u00e2ndul c\u0103 ar putea s\u0103-\u0219i trezeasc\u0103 unchiul, care iar ar \u00eencepe o conversa\u021bie anost\u0103, b\u0103tr\u00e2neasc\u0103, o f\u0103cu s\u0103 se lase din nou \u00een balansoar.<\/p>\n

Se uit\u0103 prin camera iluminat\u0103 acum doar de flac\u0103ra slab\u0103 a lum\u00e2n\u0103rii. O carpet\u0103 de un ro\u0219u \u00eenchis acoperea podeaua cu un model plicticos de ghirlande; \u0219tia toate ornamenta\u021biile pe de rost, at\u00e2t de des se jucase pe ea \u00een copil\u0103rie. Chiar \u0219i acum sim\u021bea \u00een g\u00e2t mirosul de praf fetid care \u2013 de c\u00e2te ori! \u2013 o f\u0103cuse s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u0219i-i otr\u0103vise v\u00e2rsta fraged\u0103. Iar eternele t\u00e2nguiri de genul \u201eXenerl, ai grij\u0103, s\u0103 nu-\u021bi p\u0103tezi rochi\u021ba!\u201d fuseser\u0103 precum norii negri pe cerul senin al copil\u0103riei. De ur\u0103, din\u021bii i se \u00eencle\u0219tar\u0103 pe \u021bigar\u0103 \u0219i o arunc\u0103 c\u00e2t colo.<\/p>\n

Acum, c\u00e2nd privea \u00eenapoi spre primii ani, \u00eei venea \u00een minte permanent\u0103 forfot\u0103 \u00eentre locuri la fel de mohor\u00e2te. Priveli\u0219tea vastelor rafturi de volume muceg\u0103ite, pe care le r\u0103sfoia at\u00e2t de des cu speran\u021ba van\u0103 de a g\u0103si vreo poz\u0103 \u00een ele, era un memento dureros al acelor zile. Fusese ca un pui de pas\u0103re c\u00e2nt\u0103toare prins \u00eentr-o veche ruin\u0103, d\u00e2nd din aripi cu disperare \u00een c\u0103utarea unui strop de ap\u0103: o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 acas\u0103 \u00een castelul sumbru al m\u0103tu\u0219ii Zahradka, o duminic\u0103 \u00eenfior\u0103toare aici, apoi iar acas\u0103.<\/p>\n

\u00ce\u0219i privi g\u00e2nditoare b\u0103tr\u00e2nul unchi. Pleoapele lui \u00eencre\u021bite, vl\u0103guite, erau \u00eenchise at\u00e2t ermetic \u00eenc\u00e2t nu-\u0219i putea imagina c\u0103 le va deschide iar. \u0218i brusc \u00ee\u0219i d\u0103du seama ce ura at\u00e2t de mult \u2013 la el \u0219i la m\u0103tu\u0219a ei \u2013, cu toate c\u0103 nu-i spuseser\u0103 niciodat\u0103 un cuv\u00e2nt aspru: priveli\u0219tea fe\u021belor lor c\u00e2nd dormeau.<\/p>\n

Totul venea de la un incident aparent trivial din frageda pruncie: dormea \u00een p\u0103tu\u021bul ei, n-avea nici patru ani \u0219i se trezise subit. Poate c\u0103 avea febr\u0103, poate c\u0103 tocmai avuse un co\u0219mar teribil; \u021bipase, dar nimeni nu venise; se ridicase, iar \u00een mijlocul camerei st\u0103tea m\u0103tu\u0219a ei pe un fotoliu, prins\u0103 \u00eentr-un somn at\u00e2t de profund, \u00eenc\u00e2t niciun strig\u0103t din lume n-ar fi putut-o trezi. Urmele ochelarilor ei \u00eei d\u0103deau alura unui vultur mort \u00een timp ce expresia \u00eempietrit\u0103 de pe fa\u021ba ei sugera o cruzime atroce.<\/p>\n

De atunci se formase \u00een mintea ei infantil\u0103 o aversiune fa\u021b\u0103 de orice avea leg\u0103tur\u0103 cu imaginea mor\u021bii. Ini\u021bial \u0219i pentru o perioad\u0103 \u00eendelungat\u0103, nu fusese mai mult dec\u00e2t o team\u0103 vag\u0103 de fe\u021be adormite, dar, mai t\u00e2rziu, sentimentul se transform\u0103 \u00eentr-o ur\u0103 obtuz\u0103, instinctiv\u0103 fa\u021b\u0103 de tot ce era lipsit de s\u00e2nge, fa\u021b\u0103 de tot ce era mort. Aceast\u0103 ur\u0103 se \u00eentip\u0103rise cu at\u00e2t mai ad\u00e2nc cu c\u00e2t inima ei era plin\u0103 de o poft\u0103 de via\u021b\u0103 care fusese reprimat\u0103 de genera\u021bii \u0219i care numai a\u0219tepta prilejul s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00een fl\u0103c\u0103ri \u0219i s\u0103-i incendieze fiin\u021ba.<\/p>\n

Fusese \u00eenconjurat\u0103 de senilitate de c\u00e2nd se \u0219tia, de corpuri \u0219i min\u021bi senile, de comportamente \u0219i ac\u021biuni senile; pere\u021bii erau acoperi\u021bi cu fotografii ale unor b\u0103rba\u021bi \u0219i femei \u00een v\u00e2rst\u0103 \u0219i \u00eentreg ora\u0219ul p\u0103rea senil, ridat, decrepit; p\u00e2n\u0103 \u0219i mu\u0219chiul de pe arborii str\u0103vechi din gr\u0103din\u0103 p\u0103rea barba unui mo\u0219neag.<\/p>\n

Apoi au venit zilele ei de internat de la m\u00e2n\u0103stirea Sacr\u00e9 Coeur. La \u00eenceput, schimbarea mediului i-a \u00eenseninat via\u021ba, dar numai pentru c\u00e2teva zile, \u00eenainte ca lumina s\u0103 se vestejeasc\u0103 \u0219i s\u0103 \u00eennegureze, devenind mult prea calm\u0103 \u0219i solemn\u0103, aidoma unui asfin\u021bit istovit. Pr\u0103d\u0103torul din sufletul ei s-a chircit, a\u0219tept\u00e2nd oportunitatea atacului.<\/p>\n

La m\u00e2n\u0103stire auzise pentru prima oar\u0103 cuv\u00e2ntul \u201edragoste\u201d: dragostea pentru M\u00e2ntuitor, pe care Polyxena \u00eel vedea permanent cu ochii min\u021bii, pironit pe cruce, cu stigmatele s\u00e2ngeroase, rana s\u00e2nger\u00e2nd\u0103 din piept \u0219i cu s\u00e2ngele care i se scurgea din coroan\u0103; dragostea de rug\u0103ciune, \u00een care imaginile pe care le vedea \u00een minte se transformau \u00een cuvinte: s\u00e2nge, martiriu, biciuire, crucificare, s\u00e2nge, s\u00e2nge; apoi dragostea pentru Sf\u00e2nta Inim\u0103 str\u0103puns\u0103 de \u0219apte cuvinte. Lum\u00e2n\u0103ri \u00een cupe s\u00e2ngerii. S\u00e2nge. S\u00e2nge.<\/p>\n

S\u00e2ngele ca simbol al vie\u021bii i s-a gravat pe suflet.<\/p>\n

Din toate fetele nobilimii care erau educate la\u00a0 Sacr\u00e9 Coeur, ea deveni cea mai fervent\u0103.<\/p>\n

Dar fervent\u0103 \u0219i \u00een moduri de care nu-\u0219i d\u0103dea seama.<\/p>\n

De abia \u00een\u021belegea pu\u021bina francez\u0103 predat\u0103, pu\u021bina englez\u0103, muzica, istoria, aritmetica \u0219i tot restul. Le uita instantaneu.<\/p>\n

Singurul lucru care s-a prins a fost dragostea.<\/p>\n

Dar era dragostea de… s\u00e2nge.<\/p>\n

Cu mult \u00eenainte de a se \u00eent\u00e2lni cu Ottokar, se \u00eentorsese de la m\u00e2n\u0103stire, resim\u021bind cum atmosfera de senilitate o \u00eenv\u0103luie din nou, iar obiectul care \u00een timpul \u0219colii \u00eei trezise pasiunea \u2013 patimile M\u00e2ntuitorului \u2013 p\u0103rea s\u0103 se scufunde lent \u00eentr-un trecut care era cu mii de ani mai vechi dec\u00e2t \u00eemprejurimile ei sepulcrale. Tot ce r\u0103mase era s\u00e2ngele vital care se curgea permanent din \u201ecealalt\u0103 parte\u201c, din vremea r\u0103stignirii, \u00een ea, o infim\u0103 \u0219uvi\u021b\u0103 ro\u0219ie.<\/p>\n

\u0218i tot ce vedea, tot ce era plin de via\u021b\u0103 \u0219i fraged, asocia incon\u0219tient cu ideea sanguin\u0103. Tot ce o atr\u0103gea \u0219i o umplea de dor \u2013 florile, jocul animalelor, fiorii de bucurie, lumina solar\u0103, tinerii, mirosurile dulci \u0219i sunetele melodioase \u2013, rezonau \u00een cuv\u00e2ntul care reverbera \u00een sufletul ei, cu toate c\u0103 era doar vag con\u0219tient\u0103 de asta, ca un vis \u00een somnul nelini\u0219tit care preced\u0103 trezirea: s\u00e2nge, s\u00e2nge, s\u00e2nge.<\/p>\n

Apoi, \u00eentr-o zi, c\u00e2nd baronul Elsenwanger a dat un banchet, a fost deschis\u0103 camera \u00een care portretul str\u0103-str\u0103bunicii ei, contesa Polyxena Lambua, era expus pe perete. C\u00e2nd l-a v\u0103zut, printre celelalte, multe dintre ele \u00eenf\u0103\u021bi\u0219\u00e2ndu-i pe al\u021bi str\u0103mo\u0219i, avu strania impresie c\u0103 nu era portretul unei f\u0103pturi moarte, ci reflec\u021bia unei fiin\u021be care exista undeva aievea \u0219i care era mult mai vie dec\u00e2t orice v\u0103zuse vreodat\u0103. A \u00eencercat s\u0103 se conving\u0103 s\u0103 ignore sentimentul, dar el nu \u00eent\u00e2rzia s\u0103 se \u00eentoarc\u0103. \u201eEra expus acolo, \u00eenconjurat de fe\u021be moarte; poate din cauza asem\u0103n\u0103rii cu soarta mea reac\u021bionez la el\u201d, \u00ee\u0219i spuse, f\u0103r\u0103 s\u0103 se cread\u0103 pe sine \u00een totalitate.<\/p>\n

Dar nu acesta era motivul. Ci altul, dincolo de \u00een\u021belegerea ei.<\/p>\n

\u00centr-un fel, portretul era \u00eens\u0103\u0219i Polyxena. Precum s\u0103m\u00e2n\u021ba poart\u0103 \u00een sine imaginea plantei care va deveni c\u00e2ndva, ascuns\u0103 vederii noastre, dar identic\u0103 p\u00e2n\u0103 la detalii organice, a\u0219a fusese portretul \u00een interiorul ei \u00eenc\u0103 din frageda pruncie, ca matrice predestinat\u0103 \u00een care fiin\u021ba ei trebuia s\u0103-\u0219i reverse fiecare fibr\u0103 \u0219i fiecare celul\u0103, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd \u00eendepline\u0219te fiecare detaliu proiectat.<\/p>\n

Ce a f\u0103cut-o s\u0103 simt\u0103 c\u0103 portretul \u00eenainta\u0219ei sale era mai viu dec\u00e2t orice v\u0103zuse, era sim\u021birea brusc\u0103, incon\u0219tient\u0103, pe care i-o trezi \u00een ea, c\u0103 acum s-a privit \u00een fa\u021b\u0103, cu toate tr\u0103s\u0103turile ei, at\u00e2t cele relevate deja, c\u00e2t \u0219i cele ascunse \u00een floare.<\/p>\n

Singurul lucru pe care po\u021bi s\u0103-l sim\u021bi mai viu ca orice este persoana ta.<\/p>\n

Ea nu cuno\u0219tea legea care st\u0103 la r\u0103d\u0103cina magiei: \u201eDac\u0103 dou\u0103 m\u0103rimi sunt perfect egale, atunci sunt una \u0219i aceea\u0219i \u0219i apar o singur\u0103 dat\u0103, chiar dac\u0103 existen\u021ba lor pare s\u0103 fie separat\u0103 de timp \u0219i de spa\u021biu\u201d.<\/p>\n

Dac\u0103 ar fi cunoscut-o \u0219i ar fi \u00een\u021beles-o, ar fi fost \u00een stare s\u0103-\u0219i prevad\u0103 destinul p\u00e2n\u0103 la cel mai infim detaliu.<\/p>\n

Portretul avusese acest efect asupra ei, la fel cum l-a avut mai t\u00e2rziu asupra lui Ottokar, doar c\u0103 n-a fost b\u00e2ntuit de el; fuzion\u0103 treptat cu el \u0219i deveni ea \u00eens\u0103\u0219i portretul. Dac\u0103 n-ar fi fost acolo, ca reprezentant\u0103 vie a portretului, n-ar fi avut niciodat\u0103 puterea s\u0103-\u0219i proiecteze magia pe el. Dar acum era \u00eenc\u0103rcat cu puterea vr\u0103jit\u0103 a s\u00e2ngelui, iar s\u00e2ngele lui mirosea prezen\u021ba unei fiin\u021be vii \u0219i se sim\u021bea irezistibil atras de ea.<\/p>\n

C\u00e2nd, mai t\u00e2rziu, Polyxena \u0219i Ottokar se \u00eent\u00e2lnir\u0103 \u00een catedral\u0103, nicio putere din lumea n-ar fi putut preveni ce s-a \u00eent\u00e2mplat. Era legea inexorabil\u0103 a destinului care \u00eemplinea ce-a sem\u0103nat. S\u0103m\u00e2n\u021ba a ajuns fruct, proiectul care fusese \u00eencifrat \u00een trup s-a maturizat \u00een fapt\u0103, asta a fost tot.<\/p>\n

\u00cen ziua urm\u0103toare, ea mersese direct la confesional cu un avertisment care fusese sudat ad\u00e2nc \u00een mintea ei la m\u00e2n\u0103stire: c\u0103 va c\u0103dea moart\u0103 dac\u0103 t\u0103inuie\u0219te un p\u0103cat. Dar s\u00e2ngele triumf\u0103 \u00een ea, iar con\u0219tiin\u021ba i-a fost amu\u021bit\u0103 de inocen\u021ba \u00een\u021beleptului \u0219i de inocen\u021ba animalului, care nu simt niciodat\u0103 remu\u0219c\u0103ri pentru faptele comise. Era sigur\u0103 \u00een inima ei c\u0103 nu se va confesa \u0219i c\u0103 va tr\u0103i. \u0218i avusese dreptate, dar, \u00een acela\u0219i timp, se \u00een\u0219elase. Ceea ce, p\u00e2n\u0103 \u00een acel moment, \u00eei p\u0103rea ei c\u0103 este sinele ei, c\u0103zuse mort \u0219i un alt \u201esine\u201d \u2013 cel care corespundea portretului str\u0103moa\u0219ei \u2013 i-a luat imediat locul.<\/p>\n

Nu este un simplu accident c\u0103 numim succesiunea genera\u021biilor \u201earbore\u201d genealogic, pentru c\u0103, \u00eentr-adev\u0103r, este un arbore, care, dup\u0103 lungul somn al iernii \u0219i dup\u0103 culoarea schimb\u0103toare a frunzelor sale, d\u0103 aceia\u0219i l\u0103stari.<\/p>\n

Polyxena cea moart\u0103 din galeria portretelor revenise la via\u021b\u0103 \u0219i Polyxena cea vie c\u0103zuse moart\u0103, f\u0103c\u00e2nd schimb de locuri \u0219i p\u0103str\u00e2ndu-\u0219i, ambele, inocen\u021ba: ultima refuza s\u0103 confeseze un p\u0103cat pe care prima fusese obligat\u0103 s\u0103-l comit\u0103. \u0218i fiecare zi d\u0103dea muguri noi pe ramura t\u00e2n\u0103r\u0103 a arborelui vechi, noi, dar, \u00een acela\u0219i timp, str\u0103vechi, pentru c\u0103 erau mugurii pe care \u201earborele\u201c genealogic \u00eei d\u0103dea din negura vremurilor.<\/p>\n

Iar \u00een mintea Polyxenei, dragostea \u0219i s\u00e2ngele se contopeau \u00eentr-o unic\u0103, indivizibil\u0103 idee. \u00cempins\u0103 de dorin\u021ba ei pervers\u0103 \u2013 pe care rudele ei senile o confundau cu un interes entuziast pentru istorie \u2013, se plimba prin Hradschin, dintr-un loc \u00een care se v\u0103rsase s\u00e2nge \u00een altul. Fiecare piatr\u0103 cenu\u0219ie, b\u0103tut\u0103 de vreme, pe care ini\u021bial o ignorase, avea de spus o poveste despre tortur\u0103 \u0219i crim\u0103, fiecare centimetru de p\u0103m\u00e2nt pu\u021bea a s\u00e2nge. C\u00e2nd atinsese inelul de fier de pe poarta capelei pe care regele Venceslau \u00eel \u021binuse str\u00e2ns \u00eenainte de a fi dobor\u00e2t de fratele s\u0103u, sim\u021bi cum \u00eei tremur\u0103 trupul de la groaza muritoare care persista \u00eenc\u0103 \u00een metal, numai c\u0103, \u00een interiorul ei, groaza se transform\u0103 \u00een senzualitate s\u0103lbatic\u0103, febril\u0103.<\/p>\n

\u00centregul Hradschin, cu cl\u0103dirile sale mute, osificate, devenise gura cu mii de limbi vii, care-i \u0219optea \u00een urechea ei avid\u0103 pove\u0219ti de groaz\u0103 din trecut.<\/p>\n

\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[fragment din Noaptea Valpurigiei] de Gustav Meyrink traducere: \u0218tefan Bolea Trebuie s\u0103 fi stat cel pu\u021bin o jum\u0103tate de or\u0103 \u00een t\u0103cere \u00een camera care se \u00eentuneca treptat de la apus: Elsenwanger \u00een fotoliul cu rezem\u0103toare, cu un ghem de l\u00e2n\u0103 galben\u0103 la picioare, oft\u00e2nd chinuit la fiecare dou\u0103-trei minute, de parc\u0103 i s-ar fi […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1435,15],"tags":[1436,875,1441,1115,39,72],"class_list":["post-13084","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-64","category-proza","tag-egophobia-64","tag-fragment-de-roman","tag-gustav-meyrink","tag-proza","tag-stefan-bolea","tag-traducere"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/s6DakB-polyxena","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13084","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13084"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13084\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13747,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13084\/revisions\/13747"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13084"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13084"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13084"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}