de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n
Filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) este,\u00a0 la prima vedere,\u00a0 greu de integrat \u00eentr-un curent, dat fiind ideile sale diverse, uneori\u00a0 eclectice. Filosoful a fost asociat adesea cu vitalismul, etichet\u0103 discutabil\u0103, dup\u0103 Gilles Deleuze, dar \u0219i cu \u00a0ira\u021bionalismul, acesta din urm\u0103 fiind asociat cu teoria despre fluxul con\u0219tiin\u021bei, care ar fi eminamente un flux temporal, reprezentat de durat\u0103\/duran\u021b\u0103. Ideea de flux al con\u0219tiin\u021bei este preluat\u0103 de Bergson, de la prietenul s\u0103u, psihologul William James, aceast\u0103 idee urm\u00e2nd s\u0103 aib\u0103 un efect vizibil \u0219i profund asupra celor mai mari romane de introspec\u021bie psihologic\u0103 ale secolului XX, aici numindu-i doar pe Proust (care a fost veri\u0219or prin alian\u021b\u0103 cu Bergson) \u0219i pe James Joyce, \u00een al s\u0103u Ulise.<\/em><\/p>\n \u00cen urma acestei introduceri c\u00e2t se poate de sintetice, dorim s\u0103 preciz\u0103m \u00a0\u00a0scopul articolului de fa\u021b\u0103, anume demonstrarea relevan\u021bei ideilor lui Bergson pentru psihanaliz\u0103, \u00een special cea freudian\u0103 \u0219i jungian\u0103. Pe scurt,\u00a0 dorim s\u0103 demonstr\u0103m c\u0103 al\u0103turi de autori ca Schopenhauer \u0219i Nietzsche, \u0219i Bergson a influen\u021bat unele idei din ce\u00a0 urma s\u0103 se numeasc\u0103 teoria psihanalitic\u0103. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 Bergson a fost contemporan cu Freud \u0219i Husserl (cu care a \u00eentre\u021binut o coresponde\u021b\u0103 destul de scurt\u0103) \u0219i influen\u021bat de Zeitgeist-ul perioadei, deci e mai mult dec\u00e2t evident c\u0103 vom g\u0103si la to\u021bi cei men\u021biona\u021bi idei despre con\u0219tiin\u021b\u0103 \u0219i incon\u0219tient, timp, corp etc. Henri Bergson a fost de asemenea coleg la facultate cu marele psiholog Pierre Janet, pe care C. G. Jung \u00eel aprecia enorm pentru al s\u0103u concept de \u201eabaissement du niveau mental.\u201d Prin urmare, putem afirma cu t\u0103rie c\u0103 Bergson era racordat la ideile psihologice\/psihanalitice din perioada \u00een care a tr\u0103it. O alt\u0103 dovad\u0103 privind sincronizarea bergsonismului cu psihanaliza este relevat\u0103 \u00a0de faptul c\u0103 Bergson l-a citit pe Freud \u00een timpul genezei c\u0103r\u021bii sale capitale \u201cMaterie \u0219i Memorie<\/em>\u201d. Mai mult, \u00eentr-o conferin\u021b\u0103 din 1901 despre vise, el men\u021bioneaz\u0103 meritele psihanalizei, referindu-se desigur implicit la Traumdeutung, \u0219i la viitorul str\u0103lucit pe care \u00eel va avea aceast\u0103 \u0219tiin\u021b\u0103 nou\u0103 \u0219i inovatoare.<\/p>\n Dup\u0103 cum am men\u021bionat \u00een r\u00e2ndurile precedente, Bergson s-a \u00a0raportat mereu la Zeitgeist-ul epocii sale, inclusiv la cercet\u0103rile lui Fechner, Darwin, Spencer, Durkheim etc. Putem spune, al\u0103turi de Ionu\u021b B\u00e2rliba, c\u0103 Bergson a fost un filosof\u00a0 angajat mereu \u00eentr-o disput\u0103 \u00a0cu unul\u00a0 dintre \u00a0curentele \u00a0dominante din epoca sa, atac\u00e2ndu-l \u0219i propun\u00e2nd propria variant\u0103 filosofic\u0103, de exemplu, \u00een lupta sa cu Darwin sau Einstein. Prin urmare, datorit\u0103 Zeitgeist-ului, dar \u0219i preg\u0103tirii sale eclectice (s\u0103 ne amintim c\u0103 Bergson voia s\u0103 fie pentru o perioad\u0103 \u0219i psiholog), filosoful francez a ajuns s\u0103 discute concepte care au fost ulterior \u00eencorporate de psihanaliz\u0103, cum ar fi incon\u0219tientul, visul, corpul, memoria, r\u00e2sul, pulsiunea de via\u021b\u0103 (elanul vital) etc.<\/p>\n S\u0103 \u00eencepem cu \u00eenceputul. Bergson public\u0103 \u00een \u00a0anul 1886 un articol despre hipnoz\u0103 \u0219i incon\u0219tient, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 refuteze teoriile populare care proveneau de la Mesmer. La doar c\u00e2\u021biva ani dup\u0103, public\u0103 dou\u0103 doctorate, cel despre durat\u0103, pe care \u00eel vom analiza, \u0219i cel despre teoria locului la Aristotel, netradus \u00een rom\u00e2n\u0103 din p\u0103cate. Dup\u0103 cum \u0219tim, \u00een Eseu asupra datelor imediate ale<\/em> con\u0219tiin\u021bei<\/em> ne \u00eent\u00e2lnim prima oar\u0103 cu conceptul de durat\u0103, de care Bergson se va prevala de-a lungul \u00eentregii sale opere, leg\u00e2ndu-l de memorie \u0219i chiar de teoria evolu\u021bionist\u0103. Dar toate la timpul lor. Bergson trateaz\u0103 conceptul de durat\u0103, care este de fapt experien\u021ba tr\u0103it\u0103 a timpului, opun\u00e2nd-o conceptului\u00a0 de spa\u021biu. Pe scurt, la Bergson \u00eent\u00e2lnim \u00eenc\u0103 dualismul timp (durat\u0103) \u0219i spa\u021biu, care va fi abolit de fizica contemporan\u0103 (\u0219tim poate cu to\u021bii c\u0103 dac\u0103 timpul se curbeaz\u0103, \u00een fizic\u0103, \u0219i spa\u021biul se curbeaz\u0103). Pe scurt, la filosofi, care ini\u021bial au fost \u0219i fizicieni, cum ar fi Marc Richir, nu vom mai vorbi despre spa\u021biu \u0219i timp, c\u00e2t despre spa\u021biu-timp. Aceasta a fost doar o parantez\u0103 explicativ\u0103, care \u00eel situeaz\u0103 pe Bergson \u00een paradigma dualist\u0103. Conceptele care ne intereseaz\u0103 cel mai mult din acest tratat, Eseu asupra datelor imediate ale con\u0219tiin\u021bei<\/em>, sunt conceptele de eu profund \u0219i de eu superficial. Eul profund ar putea fi asemuit cu Sinele jungian, cu prima natur\u0103 la Nietzshce cel din critica asupra istoriei, sau chiar cu sinele adev\u0103rat la Winnicott, \u00een timp ce eul superficial ar corepunde personei jungiene, celei de a doua naturi la Nietzsche \u0219i sinelui fals, tot la Winnicott. Putem afirma c\u0103 textul bergsonist este cel mai liber de remarci psihanalitice, dat fiind faptul c\u0103 textul a fost publicat \u00een 1889, chiar cu 6 ani \u00eenainte de Studiile despre isterie<\/em> ale lui Breuer \u0219i Freud.<\/p>\n Trec\u00e2nd mai departe, Materie \u0219i Memorie<\/em> (1896) este cu siguran\u021b\u0103 cel mai psihologic text a lui Bergson, \u00een cadrul c\u0103ruia ne confrunt\u0103m cu distinc\u021bia dintre memorie-recolec\u021bie \u0219i memorie-habitudine, dar \u0219i cu disctinc\u021bia \u00eentre incon\u0219tientul ontologic \u0219i cel psihologic(primul \u00eencorpor\u00e2nd trecutul, iar cel de al doilea amintirile virtuale), de care vorbe\u0219te Deleuze, \u00een al s\u0103u Bergsonism<\/em>. Conceptul cel mai important \u0219i, din p\u0103cate, cel mai pu\u021bin dezvoltat din acest text, este cel de aten\u021bie la via\u021b\u0103, care semnific\u0103 proprietatea con\u0219tiin\u021bei de a\u00a0 selecta elementele utile din mediul nostru ambiant, ignor\u00e2ndu-le pe cele care nu ne sunt folositoare pe moment, un fel de inen\u021bionalitate foarte selectiv\u0103 sau chiar o contraparte con\u0219tient\u0103 la voin\u021ba de a tr\u0103i incon\u0219tient\u0103 a lui Schopenhauer.<\/p>\n \u00cen orice caz, \u00een privin\u021ba ideilor din teoria psihanalitic\u0103 pe care Bergson le anticipeaz\u0103 \u00een acest text, vom men\u021biona rela\u021bia dintre memorie \u0219i percep\u021bie, pe care Freud o subliniaz\u0103 \u00eentr-unul din capitolele finale din \u201cTraumdeutung<\/em>\u201d. Bergson mai afirm\u0103 de asemenea c\u0103 visul este un fenomen foarte asem\u0103r\u0103tor cu alienarea mental\u0103, p\u0103rere \u00eemp\u0103r\u021bit\u0103 \u0219i de Schopenhauer, care sus\u021binea c\u0103 visul e un mic delir \u0219i delirul un vis de lung\u0103 durat\u0103, dar \u0219i de Freud, tot cel din \u201eTraumdeuteung<\/em>\u201d.<\/p>\n \u00centr-un text scurt din 1900, numit Le Rire<\/em>,\u00a0 Bergson face c\u00e2teva afirma\u021bii foarte interesante despre mecanismul\u00a0 profund uman, care aveau s\u0103 \u00eel anticipeze pe Freud cel din Cuv\u00e2ntul de spirit<\/em> \u0219i raportul s\u0103u cu incon\u0219tientul<\/em>. \u00cen primul r\u00e2nd, pentru filosoful francez, r\u00e2sul denot\u0103 mereu o situa\u021bie social\u0103. Mai mult, r\u00e2sul este legat de incon\u0219tient, acesta av\u00e2nd un mecanism similar visului, care duce la o oarecare relaxare a con\u0219tiin\u021bei \u0219i la sc\u0103derea tensiunii psihice.<\/p>\n Ne \u00eendrept\u0103m deja, probabil, c\u0103tre cel mai cunoscut \u0219i controversal text al lui Bergson (except\u00e2nd a-propos-ul fa\u021b\u0103 de Einsteint) \u0219i anume Evolu\u021bia Creativ\u0103<\/em>. \u00cen textul acesta, Bergson introduce conceptul de Elan Vital, care ar fi echivalent cu pulsiunea de via\u021b\u0103 freudian\u0103 sau cu libido-ul desexualizat al lui Jung. Medicul elve\u021bian confirm\u0103 influen\u021ba pe care a avut-o Bergson asupra operei sale, fiind totu\u0219i nemul\u021bumit, din cauza faptului c\u0103 filosoful francez a insistat asupra dimensiunii biologice a elanului \u0219i nu at\u00e2t asupra celei psihologice. Elanul vital, dup\u0103 Deleuze, trebuie v\u0103zut ca mi\u0219care de diferen\u021biere (a speciilor). Bergson anticipeaz\u0103 deja, chiar \u0219i \u00een Materie \u0219i Memorie<\/em> teoria lui Jung despre arhetipuri, mai exact modul \u00een care ele sunt dob\u00e2ndite. Pentru Bergson, durata trebuie v\u0103zut\u0103 ca o acumulare, celebrul\u00a0 exemplu cu bulg\u0103rele de z\u0103pad\u0103, acumulare \u00een care trecutul se conserv\u0103 integral. Bine\u00eente\u021beles, nu trebuie s\u0103 fim at\u00e2t de naivi \u00eenc\u00e2t s\u0103 credem c\u0103 Bergson ar sus\u021bine\u00a0 c\u0103 nu uit\u0103m nimic, ceea ce a fi nebunie,\u00a0 dup\u0103 Marc Richir. Nu, Bergson sus\u021bine doar c\u0103 timpul este o sintez\u0103 \u00eentre trecut \u0219i prezent,\u00a0 \u00een care trecutul este continuu integrat \u00een prezent, alternativ\u0103 plauzibil\u0103 care s\u0103 explice teoria jungian\u0103 a \u00a0arhepiturilor. Bergson vorbe\u0219te chiar de supravie\u021buirea caracteristicilor specifice ale unei specii prin inermediul duratei sub forma unei acumul\u0103ri.\u00a0 Tot \u00een cadrul acestei c\u0103r\u021bi apare distinc\u021bia dintre inteligen\u021b\u0103 \u0219i instinct, de care se va prevala \u0219i psihiatrul Minkowski, profund \u00eendatorat cercet\u0103rilor lui Bergson. Bergson este de obicei etichet drept intui\u021bionist, conceptul s\u0103u de intui\u021bie fiind diferit de cel husserlian. Dac\u0103 la Husserl vorbim de intui\u021bie categorial\u0103, la filosoful francez aceasta este o func\u021bie psihologic\u0103 incon\u0219tient\u0103, anume un instinct dezinteresat. Aceast\u0103 tematizare a intui\u021biei va avea o profund\u0103 influen\u021b\u0103 asupra lui C. G. Jung, care consider\u0103 c\u0103 o atitudine fundamental\u0103 psihologic\u0103 este cea bazat\u0103 pe intui\u021bie, de care se folosesc poe\u021bii de exemplu. Tot \u00een Evolu\u021bia creativ\u0103 <\/em>Bergson reia discu\u021bia privitoare la incon\u0219tient, sau mai bine zis incon\u0219tien\u021b\u0103, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 exist\u0103 o incon\u0219tien\u021b\u0103 pe care o posed\u0103 piatra, non-con\u0219tien\u021b\u0103 sau con\u0219tiin\u021ba anulat\u0103 \u0219i o incon\u0219tien\u021b\u0103 care ar fi echivalent\u0103 cu con\u021binuturle latente ale psihicului.<\/p>\n \u00cen cadrul conferin\u021belor str\u00e2nse \u00een volumul Energia spiritual\u0103<\/em>, Bergson vorbe\u0219te despre vis, teoria sa fiind similar\u0103 cu cea freudian\u0103, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 visul ar fi uniunea dintre senza\u021bie \u0219i memorie, dintre soma \u0219i psyche, dup\u0103 cum ar spune Winnicott. \u00centr-o alt\u0103 conferin\u021b\u0103 Bergson vorbe\u0219e\u0219te \u0219i despre falsa recunoa\u0219tere, respectiv sentimentul de deja-vu, pe care el \u00eel explic\u0103 prin intercalarea a dou\u0103 percep\u021bii \u00eentr-o durat\u0103 unic\u0103, \u00een timp ce Freud explic\u0103 fenomenul prin refulare.<\/p>\n Ultimul mare text al lui Bergson este cel legat de moral\u0103 \u0219i religie (Cele dou\u0103 surse ale moralei \u0219i<\/em> religiei)<\/em>, \u00een care identific\u0103 cele dou\u0103 surse ale lor \u00een instinct \u0219i inteligen\u021b\u0103. Tot \u00een acest\u00a0 text, el introduce un concept cu valen\u021be psihiatrice numit ata\u0219ament la via\u021b\u0103, pe care nu \u00eel vom putea discuta aici. Filosoful francez ajunge la concluzii similare cu Nietzsche, chiar \u0219i cu Freud, \u00een ce prive\u0219te morala \u0219i religia, sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 exist\u0103 o moral\u0103 \u00eenchis\u0103 \u0219i una deschis\u0103, \u0219i o religie deschis\u0103 \u0219i \u00eenchis\u0103, prima baz\u00e2ndu-se pe experien\u021bele mistice, a doua pe obiceiurile unei societ\u0103\u021bi. \u00cen orice caz, pentru Bergson, religia ar avea rolul de a \u00a0men\u021bine coeziunea societ\u0103\u021bii prin intermediul Eros-ului, pe care el \u00een nume\u0219te elanul iubirii, care este o emo\u021bie creativ\u0103.<\/p>\n \u00cen final, \u00a0sper c\u0103 am reu\u0219it s\u0103 demonstr\u0103m modul \u00een care ideile bergsoniene merg m\u00e2n\u0103 \u00een m\u00e2n\u0103 cu psihanaliza freudian\u0103 \u0219i cu psihologia analitic\u0103 jungian\u0103. Bergson a fost contemporan cu Freud, care \u00eel men\u021bioneaz\u0103 surprinz\u0103tor doar \u00een cartea sa despre Cuv\u00e2ntul de spirit \u0219i raportul s\u0103u cu incon\u0219tientul, <\/em>d\u00e2ndu-i dreptate filosofului francez. Probabil ignoran\u021ba lui Freud fa\u021b\u0103 de restul operelor lui Bergson se datoreaz\u0103 repulsiei sale fa\u021b\u0103 de operele filosofice care, \u00een opinia sa, \u00a0ar fi \u00a0putut concura cu psihanaliza. Dac\u0103 Freud l-a repudiat indirect pe Bergson, Jung l-a l\u0103udat pe filosoful francez cu fiecare ocazie posibil\u0103.<\/p>\n \n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de David M\u00e2ndru\u021b Filosoful francez Henri Bergson (1859-1941) este,\u00a0 la prima vedere,\u00a0 greu de integrat \u00eentr-un curent, dat fiind ideile sale diverse, uneori\u00a0 eclectice. Filosoful a fost asociat adesea cu vitalismul, etichet\u0103 discutabil\u0103, dup\u0103 Gilles Deleuze, dar \u0219i cu \u00a0ira\u021bionalismul, acesta din urm\u0103 fiind asociat cu teoria despre fluxul con\u0219tiin\u021bei, care ar fi eminamente un […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_feature_clip_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_post_was_ever_published":false},"categories":[1435,27],"tags":[1398,1436,1117],"class_list":["post-13108","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-64","category-filosofie","tag-david-mandrut","tag-egophobia-64","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3pq","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13108","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13108"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13108\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13109,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13108\/revisions\/13109"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13108"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13108"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13108"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}