de Mihai Pavel<\/p>\n
Dac\u0103 a\u0219 putea desemna o stare favorabil\u0103 nou\u0103 prin care existen\u021ba s\u0103 devin\u0103 suportabil\u0103, la polul opus lucidit\u0103\u021bii diurne, medita\u021biei \u0219i cuget\u0103rii ra\u021bionale, sau chiar sentimentalismul umilitor de care d\u0103m dovad\u0103, efecte secundare ale fasciculelor luminii solare cu sens de a\u0219a-zis\u0103 revitalizare \u2013 orbitoare, periculoas\u0103 pentru idealurile asceticului \u2013 ce induce for\u021bat starea de asediu, pe care o tr\u0103iesc \u00een fiecare diminea\u021b\u0103, atacul existen\u021bei atribuit ne\u00eencetat pe c\u0103ile con\u0219tiin\u021bei sensibile \u0219i aruncarea \u00eentr-o b\u0103t\u0103lie ce se termin\u0103 doar \u00een uitare sau incon\u0219tien\u021b\u0103, m-a\u0219 pozi\u021biona \u00een favoarea profunzimii delirului nocturn, vulgaritatea sistematic\u0103 a nebuniei purificatoare de realitatea violent\u0103 a dec\u0103zu\u021bilor ce nu se pot privi \u00een oglind\u0103 \u2013 fapt care este absurd. Oric\u00e2t a\u0219 fugi de lume, m-a\u0219 \u00eendep\u0103rta de ea, reu\u0219e\u0219te din nou s\u0103 m\u0103 prind\u0103, s\u0103 m\u0103 \u00eentemni\u021beze \u00een ea pentru a-mi spori intensitatea chinurilor. Un act magnific, care s\u0103 ne aminteasc\u0103 \u00een fiecare secund\u0103 h\u0103r\u0103zit\u0103 nou\u0103 banalitatea tragediilor eschiliene tr\u0103ite pe viu, l\u0103sate \u00een seama zilei ce a trecut \u2013 drame f\u0103r\u0103 sf\u00e2r\u0219it sau \u00eenceput bine definit care nu l-ar impresiona nici m\u0103car pe Moli\u00e8re, jocul de pantomim\u0103 bolnav\u0103, anorexic\u0103, cu actori al c\u0103ror talent las\u0103 un gust amar, ale\u0219i s\u0103 joace rolul propriilor vie\u021bi \u00een ciuda neputin\u021bei, \u00een care acceptarea absurdit\u0103\u021bii drept unica certitudine din neantul singur\u0103t\u0103\u021bii indescifrabile care ne-a fost surghiunit\u0103 dintr-un accident fatal. Cred c\u0103 existen\u021ba este o gre\u0219eal\u0103 care trebuia remediat\u0103 imediat dup\u0103 apari\u021bia ei. \u00cens\u0103n\u0103to\u0219irea ar fi trebuit f\u0103cut\u0103 prin cele mai radicale metode cu putin\u021b\u0103. Farsa copil\u0103reasc\u0103 \u0219i totodat\u0103 prea complex\u0103 pe care Demiurgul ne-a jucat-o de la \u00eenceputul istoriei \u2013 de altfel noi, cei impresiona\u021bi de paroxismul sadismului o numim Genez\u0103 \u2013 gluma la care cu greu noi, cei ce tr\u0103im \u00een spiritul trecutului, mai putem schi\u021ba z\u00e2mbete funebre alungite pe chipuri palide, monotone, lipsite de geniu sau spirit, care doresc s\u0103 \u00ee\u0219i arate vitalitatea propriei fiin\u021be, puterea omului modern de a str\u00e2nge \u00een proprii s\u0103i pumni fenomenele incontrolabile ale propriului destin \u2013 ce se arat\u0103 a fi unul \u00eentunecat, plin de lipsuri, dac\u0103 nu chiar tragic, greutatea indisputabil\u0103 a ra\u021biunii noastre pe care o socotim drept un diamant \u0219lefuit \u00een ani al puterii de judecat\u0103 umane, m\u00e2ndria noastr\u0103 cea mai mare, dar f\u0103r\u0103 ca unul din aceste piedestale s\u0103 ne apar\u021bin\u0103 cu acela\u0219i grad de posesiune la care r\u00e2vnim ne\u00eencetat. Banalitatea umani\u0219tilor \u0219i f\u0103\u021b\u0103rnicia de care dau dovad\u0103 optimi\u0219tii este explicabil\u0103 doar datorit\u0103 lipsei de realism din ochii lor. Oamenii cred c\u0103 pot \u021bine \u00een palme universul cu toate minunile sale. <\/strong>Credin\u021b\u0103 asupra c\u0103reia putem c\u0103dea de acord ca fiind una egoist\u0103. Ei \u00ee\u0219i imagineaz\u0103 c\u0103 cerul se \u00eenv\u00e2rte dup\u0103 mersul circular al omului \u00eentr-o via\u021b\u0103 efemer\u0103. <\/strong>Lucrul pe care omul \u00eel poate cuprinde \u00een pumn este doar un amestec rigid dintre praful umezit de propriile lacrimi v\u0103rsate vanitos \u0219i amarul suferin\u021bei colosale, indispensabile existen\u021bei. A tr\u0103i \u00eenseamn\u0103 doar pierdere de timp. Pierdere f\u0103cut\u0103 din cauza unei abateri inopinate, de la starea de inexisten\u021b\u0103 total\u0103, imaterialitatea g\u00e2ndirii \u0219i a percep\u021biei, lipsa mea de con\u0219tiin\u021b\u0103 din lume. Pierderea de timp \u0219i plictiseala vie\u021bii sunt at\u00e2t din partea mea, c\u00e2t \u0219i din cea a lui Dumnezeu.<\/strong> Mi-l imaginez pe Creator st\u00e2nd stoic, cu lacrimi de comp\u0103timire \u00een col\u021bul ochiului s\u0103u divin, \u00een fa\u021ba gre\u0219elii ce \u0219i-a urmat cursul propriei existen\u021be demn\u0103 de antipatie. Suntem sclavi ai ignoran\u021bei care \u0219i-a \u00eentins deja r\u0103d\u0103cinile \u00een toate extremit\u0103\u021bile posibile. \u00cenc\u0103 indecis dac\u0103 s\u0103 pun\u0103 cap\u0103t unei lungi istorii a fatalismului idealizat de scopuri \u0219i interese mascate drept fapte de eroism, ce au fost stropite din abunden\u021b\u0103 cu gloria f\u0103\u021b\u0103rniciei. Estomp\u00e2nd astfel la\u0219itatea \u00eentregii specii, nenorocirilor intermitente \u0219i condi\u021biei mizere \u00een care am fost arunca\u021bi f\u0103r\u0103 voia sau \u0219tiin\u021ba noastr\u0103. \u00cemi doresc \u0219tergerea total\u0103 a omenirii de pe unda firii, aruncarea ei \u00eenapoi \u00een haosul primordial din care \u0219i-a croit drumul anevoios prin timp \u00een milenii de a\u0219a zis\u0103 dezvoltare c\u0103tre nihilismul modern inevitabil. Dispari\u021bia f\u0103r\u0103 urm\u0103 \u00een ad\u00e2ncimile neantului absolut a ultimei f\u0103r\u00e2me din tot ceea ce a fost c\u00e2ndva o crea\u021bie e\u0219uat\u0103 \u2013 experimentul \u00eenceput odat\u0103 cu Adam, ar fi poate singura fapt\u0103 demn\u0103 de l\u0103udat a lui Dumnezeu. A doua posibilitate la \u00eendem\u00e2n\u0103 ar fi continuarea acestui teatru absurd al n\u0103p\u0103stui\u021bilor de soarta ne\u00eendur\u0103toare s\u0103 \u00ee\u0219i duc\u0103 la bun sf\u00e2r\u0219it dansul macabru pe scena murdar\u0103 de s\u00e2nge a destinului. Grota sumbr\u0103 a celor ce \u00ee\u0219i inspir\u0103 \u0219i expir\u0103 prin mi\u0219c\u0103ri cordiale \u00een fiecare secund\u0103 din via\u021b\u0103 propria moare, s\u0103 \u00ee\u0219i continue p\u00e2n\u0103 \u00eentr-un punct final dec\u0103derea \u00een condi\u021bia biologic\u0103 rizibil\u0103 de care suntem ata\u0219a\u021bi invariabil. Lumea o s\u0103 continue lupta zilnic\u0103 cu sine \u00eens\u0103\u0219i, p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd va ajunge la paroxismul putrefac\u021biei morale. Singura boal\u0103 de care suferim este via\u021ba, iar tratamentele sunt suicidul \u0219i moartea. Suicidul poate deveni chiar un scop nobil \u00een via\u021ba oricui. Sinuciderea este paroxismul la care ajungem cu c\u00e2t gust\u0103m mai mult din via\u021b\u0103. Disperul celui ce exist\u0103 este starea ap\u0103s\u0103toare de angoas\u0103 pe care cel suferind o poart\u0103 cu el ca pe o c\u0103ma\u0219a de for\u021b\u0103 de care nu se poate debarasa vreodat\u0103. Comparabil\u0103 \u00een intensitatea pedepsei cu os\u00e2nda lui Atlas, devine un act de sadism inimaginabil din partea lui Dumnezeu. \u00cen fond, puterea de a nega lumea spun\u00e2nd \u201eMizantropia mea nu se rezumat\u0103 doar la om, astfel \u00eemi v\u0103rs veninul peste \u00eentreaga lume!\u201d \u00eenseamn\u0103 a te lupta cu propria condi\u021bie cu m\u00e2inile goale. A \u00eenota \u00eempotriva unui curent din care nimeni vreodat\u0103 nu a ie\u0219it nev\u0103t\u0103mat. Sufletul este corupt de minte. Uneori aplec urechea la vorbele lui Luther, care spunea printr-un glas dogmatizat p\u00e2n\u0103 la revolta metafizic\u0103 \u00eempotriva propriei fiin\u021be, c\u0103 ra\u021biunea este \u201et\u00e2rfa diavolului\u201d.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Mihai Pavel Dac\u0103 a\u0219 putea desemna o stare favorabil\u0103 nou\u0103 prin care existen\u021ba s\u0103 devin\u0103 suportabil\u0103, la polul opus lucidit\u0103\u021bii diurne, medita\u021biei \u0219i cuget\u0103rii ra\u021bionale, sau chiar sentimentalismul umilitor de care d\u0103m dovad\u0103, efecte secundare ale fasciculelor luminii solare cu sens de a\u0219a-zis\u0103 revitalizare<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1435,27],"tags":[1436,1117,1428],"class_list":["post-13136","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-64","category-filosofie","tag-egophobia-64","tag-filosofie","tag-mihai-pavel"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3pS","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13136","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13136"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13136\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13137,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13136\/revisions\/13137"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13136"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13136"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13136"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}