\u00a0de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n
Titlul articolului se refer\u0103 bine\u00een\u021beles la textul lui Martin Buber (1878-1965) intitulat Das Wort, das gesprochen Wird<\/em>. \u00cen primul r\u00e2nd trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103 ne este greu s\u0103 decel\u0103m natura precuvintelor buberiene.<\/p>\n Martin Buber ne propune \u00een lucrarea sa de c\u0103p\u0103t\u00e2i, Eu \u0219i Tu<\/em> (1923) dou\u0103 moduri \u00een care omul se poate raporta la realitate, mai exact la lume. Fiec\u0103rui mod fundamental ontologic de raportare la realitate Buber \u00eei prescrie o pereche de cuvinte, respectiv Eu-Tu \u0219i Eu-Acela. Buber se inspir\u0103 masiv din Feuerbach, dar \u0219i din textele t\u00e2rzii ale lui Kierkegaard despre det enkelte<\/em>, respectiv despre individualitatea singular\u0103. Buber recunoa\u0219te faptul c\u0103 perechea de cuvinte Eu-Tu este preluat\u0103 de la Feuerbach, \u00een timp ce George Pattison sugereaz\u0103 faptul c\u0103 o schi\u021b\u0103 a ce avea s\u0103 fie rela\u021bie Eu-Tu la Buber o reg\u0103sim deja \u00een lucrarea lui Kierkegaard, Faptele iubirii<\/em>. Revenind la natura acestor precuvinte, care nu sunt nici cuvinte, ci perechi de fapt, respectiv atitudini fundamentale \u00een existen\u021ba noastr\u0103 de zi cu zi, putem sugera c\u0103 metafora lui Nichita St\u0103nescu privitoare la Cuvinte-Necuvine, ar fi potrivit\u0103 pentru a decela statutul pozi\u021biilor fundamentale de a exista \u00een lumea aceasta, din filosofia lui Buber. Dac\u0103 Mircea Eliade, care \u00eel aprecia pe Buber, sus\u021binea c\u0103 sacrul \u0219i profanul sunt dou\u0103 moduri de a exista \u00een lume, la fel de bine putem \u0219i noi afirma c\u0103 cele dou\u0103 moduri primordiale de rela\u021bionare Eu-Tu \u0219i Eu-Acela sunt dou\u0103 moduri de a exista cu cel\u0103lalt\/altul\/diferitul, tot \u00een lume.<\/p>\n Dar \u00een ce const\u0103 aceast\u0103 atitudine Eu-Tu diferit\u0103 de atititudinea Eu-Acela? Buber, la fel ca \u0219i Donald Winnicott, sus\u021bine c\u0103 noi devenim sine doar prin cel\u0103lalt. Trebuie s\u0103 preciz\u0103m faptul c\u0103 Cel\u0103lalt, dup\u0103 Buber, respectiv orice Tu, poate fi un om, un animal sau chiar Dumnezeu, \u00een timp ce \u00een opinia lui Winnicott \u00a0subiectul se constituie \u00een raportul bebelu\u0219-mam\u0103 \u0219i mai apoi prin rela\u021bia de trei persoane, \u00een care intervine \u0219i cel\u0103lalt p\u0103rinte, de cele mai multe ori tat\u0103l.<\/p>\n Rela\u021bia Eu-Tu este eminamente o rela\u021bie de simetrie, fa\u021b\u0103 de \u00eent\u00e2lnirea dintre dou\u0103 chipuri din etica levinasian\u0103 (inpirat\u0103 masiv de Buber) \u00een care un chip se prezint\u0103 \u00een nuditatea lui \u00een fa\u021ba altui chip, pentru a-i cere ajutorul, relev\u00e2nd\u00a0 o asimetrie rela\u021bional\u0103. Eu-Tu este rela\u021bia \u00een care Eu \u0219i Tu sunt egali, empatizeaz\u0103 \u0219i ini\u021biaz\u0103 un dialog autentic. Marea speran\u021b\u0103 a lui Martin Buber era aceea de a forma mai multe rela\u021bii Eu-Tu \u00eentre oameni pentru a creea \u00een final o comunitate de Noi, o comunitate \u00een care oamenii se confirm\u0103 reciproc \u0219i se trateaz\u0103 ca egali, implic\u00e2nd o oarecare etic\u0103 a grijii, dar despre acestea mai multe \u00een continuare. Buber a scris aceast\u0103 carte Eu \u0219i Tu<\/em> \u0219i din motive religioase\/teologice\/confesionale, probabil afectat de dezastrele provocate de primul r\u0103zboi mondial, teologul sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 rela\u021bia autentic\u0103 dintre oameni are primordialitate. Un alt defect al lumii postbelice pe care Buber o tr\u0103ia era ceea ce Nietzsche anticipa prin moartea lui Dumnezeu. La Buber nu putem vorbi de o moarte a lui Dumnezeu, c\u00e2t de transformarea sa dintr-un Tu \u00eentr-un Acela, ori sus\u021bine Martin Buber, Dumnezeu este Eternul Tu, care este tot timpul prezent \u00een fa\u021ba apelurilor noastre. Kierkegaard sus\u021binea c\u0103 rug\u0103ciunea nu \u00eel schimb\u0103 pe Dumnezeu, c\u00e2t pe cel care se roag\u0103. Probabil aceast\u0103 idee l-a inspirat \u0219i pe p\u0103rintele filosofiei dialogului.<\/p>\n Rela\u021bia Eu-Acela este o rela\u021bie asimetric\u0103, \u00een care un Eu se folose\u0219te pentru scopurile proprii de un Acela, de exemplu \u00een cadrul sclaviei din antichitate sau evul mediu. Bine\u00een\u021beles, rela\u021bia Eu-Acela nu se refer\u0103 eminamente la rela\u021bia care are loc de la om la om, ci poate implica \u0219i rela\u021bia dintre om \u0219i animal (care dup\u0103 Buber ar trebui s\u0103 fie adesea o rela\u021bie Eu-Tu) sau chiar cu un ustenil, cu o unealt\u0103, acestea constituind a\u0219a-numitele rela\u021bii instrumentale. Pe scurt, nu e etic s\u0103 folosim un om ca un Acela, ca o unealta, dar st\u0103 \u00een natura lucrurilor s\u0103 folosim un ciocan (exemplul favorit al lui Heidegger) ca un ciocan, anume ca un Acela, excep\u021bie f\u0103c\u00e2nd doar cazurile \u00een care Acela \u00een ipostaz\u0103 de unealt\u0103\/ustensil are o valoare emo\u021bional\u0103. Buber chiar \u00eencearc\u0103 s\u0103 clarifice aceast\u0103 nel\u0103murire printr-un exemplu din via\u021ba infantil\u0103 a copilului, \u00een care acesta se prevaleaz\u0103 de un obiect tranzi\u021bional (Winnicott), cum ar fi o p\u0103turic\u0103 sau un ursule\u021b de plu\u0219. Buber sus\u021bine c\u0103 aceast\u0103 p\u0103turic\u0103\/ursule\u021b de plu\u0219 pot deveni din Acela un Tu, dac\u0103 sunt \u00eenc\u0103rcate cu o valoare afectiv\u0103 \u0219i emo\u021bional\u0103, trimi\u021b\u00e2ndu-ne totu\u0219i \u00een final la un Tu, care ar fi mama copilului de exemplu. Buber, \u00een contra psihanalizei, sus\u021bine c\u0103 mama \u00eei apare mereu bebelu\u0219ului drept un Tu, psihanaliza contrazic\u00e2ndu-l \u0219i sus\u021bin\u00e2nd c\u0103 nevoile egoistice \u0219i narcistice ale bebelu\u0219ului \u00eel constr\u00e2ng pe acesta s\u0103 o priveasc\u0103 pe mam\u0103 ca pe un obiect care \u00eel \u021bine \u00een via\u021b\u0103, uneori doar drept un s\u00e2n, care poate fi \u0219i el la r\u00e2ndul s\u0103u bun sau r\u0103u, dup\u0103 Melanie Klein.<\/p>\n Dar de ce trebuie aceste cuvinte s\u0103 fie rostite? La nivel macro, Buber ar sugera c\u0103 rela\u021biile Eu-Tu duc eminamente \u00een final la o stare de pace, dar la nivel micro Buber vorbe\u0219te despre ce are loc c\u00e2nd un om \u00eent\u00e2lne\u0219te un alt om. Pentru Buber, toat\u0103 via\u021ba autentic\u0103 e o \u00eent\u00e2lnire. La \u00eenceput a fost rela\u021bia, ne spune teologul evreu.<\/p>\n \u00cenainte de a descrie ce are loc \u00eentre doi oameni c\u00e2nd ace\u0219tia se \u00eent\u00e2lnesc, ne vom prevala de un predecesor de al lui Buber, considerat de noi primul care a identificat aceast\u0103 Nevoie \u0219i Dorin\u021b\u0103 inexorabil\u0103 a individului de a fi recunoscut sau confirmat.<\/p>\n G.W.F. Hegel, \u00een al cincelea capitol al Fenomenologiei<\/em> sale, relateaz\u0103 o experien\u021b\u0103 pe care o putem califica drept istoric\u0103, mitologic\u0103, fantastic\u0103 \u00een sensul utopic sau eminamente uman\u0103, anume ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 c\u00e2nd dou\u0103 con\u0219tiin\u021be de sine se \u00eent\u00e2lnesc.<\/p>\n Cu un capitol \u00eenainte, respectiv \u00een capitolul 4 al Fenomenologiei<\/em>, Hegel \u00a0ne vorbe\u0219te de o Dorin\u021b\u0103 care nu e de natur\u0103 animalic\u0103, carnal\u0103, ci este de natur\u0103 pur uman\u0103. Filosoful german se refer\u0103 la Dorin\u021ba de recunoa\u0219tere, Hegel identific\u00e2nd \u0219i el importan\u021ba faptului de a fi confirmat pentru a deveni o con\u0219tiin\u021b\u0103 de sine, respectiv un sine.<\/p>\n Prin urmare, dou\u0103 con\u0219tiin\u021be de sine, c\u0103l\u0103uizite de Dorin\u021b\u0103, se \u00eent\u00e2lnesc, pentru a se confirma reciproc. Dup\u0103 filosoful idealist, aceast\u0103 confirmare nu poate fi niciodat\u0103 simetric\u0103, ci este de natur\u0103 asimetric\u0103. Con\u0219tiin\u021bele se vor lupta, vor duce o lupt\u0103 pe via\u021b\u0103 \u0219i pe moarte pentru a se confirma \u0219i recunoa\u0219te reciproc. \u00cen final, o con\u0219tiin\u021b\u0103 va ie\u0219i victorioas\u0103, iar una \u00eenvins\u0103. \u00cenving\u0103torul este st\u0103p\u00e2nul, iar \u00eenvinsul sclav. Putem s\u0103 ne \u00eentreb\u0103m, pe bun\u0103 dreptate, de ce st\u0103p\u00e2nul nu l-a omor\u00e2t pe sclav dac\u0103 lupta dintre cei doi era acerb\u0103, dat fiind faptul c\u0103 ambii erau m\u00e2na\u021bi de fric\u0103 \u0219i anxietate. R\u0103spunsul este c\u0103 st\u0103p\u00e2nul nu \u00eel omoar\u0103 pe sclav, chiar dac\u0103 ar\u00a0 putea, fiindca atunci nu ar mai fi existat cineva care s\u0103 \u00eel confirme. Pe scurt, st\u0103p\u00e2nul, care este \u00eenving\u0103tor, va fi recunoscut \u00een calitate de st\u0103p\u00e2n de c\u0103tre sclav, acesta din urm\u0103 duc\u00e2nd o via\u021b\u0103 privativ\u0103, \u00een care munca sa este alienant\u0103. Singura \u0219ans\u0103 de sc\u0103pare a sclavului este prin con\u0219tiin\u021ba stoic\u0103, prin stoicism, care ne sugereaz\u0103 s\u0103 ne accept\u0103m destinul \u0219i lucrurile a\u0219a cum sunt, nu cum voiam noi s\u0103 fie.<\/p>\n \u00a0Hegel afirm\u0103, de asemenea, \u00a0importan\u021ba faptului de a recunoa\u0219te spiritul \u0219i \u00een cadrul rela\u021biilor familiale. Pe scurt, p\u0103rin\u021bii trebuie s\u0103 \u00eei recunoasc\u0103 pe copii, iar copiii la r\u00e2ndul lor pe p\u0103rin\u021bi, pentru a realiza spiritul \u0219i progresul \u00een istorie.<\/p>\n Martin Buber sus\u021bine \u00a0c\u0103 atunci c\u00e2nd doi oameni se \u00eent\u00e2lnesc, \u00eentr-o \u00eent\u00e2lnire \u0219i rela\u021bie autentic\u0103 de forma Eu-Tu ace\u0219tia \u201eare making present\u201d, putem traduce sintagma prin actul de a face prezen\u021b\u0103 sau,\u00a0 mai simplu, prin faptul de a fi prezent. Dar ce \u00eenseamn\u0103 a fi prezent cu adev\u0103rat? Acesta ar fi \u0219i sfatul lui Buber adresat psihoterapeu\u021bilor, care este legat de ascultarea autentic\u0103 \u0219i ascultarea neautentic\u0103. Psihoterapeutul, dar \u0219i omul de zi cu zi, trebuie s\u0103 fie prezent \u00een fa\u021ba pacientului s\u0103u cu tot trupul, spiritul \u0219i sufletul, se fie interesat, activ, responsabil \u0219i grijuliu. Toate acestea au loc prin ceea ce Buber nume\u0219te imaginarea realului, pe scurt o expresie antropologic\u0103 a empatiei. Trebuie precizat c\u0103 \u00een cazul lui Buber, realul nu are acela\u0219i sens ca la Jacques Lacan, de exemplu, ci la Buber vorbim despre imaginarea realului \u00een sensul de imaginare a experien\u021bei Celuilalt. De asemenea, \u0219i pentru Donald Winnicott, empatia mamei e esen\u021bial\u0103 pentru dezvoltarea s\u0103n\u0103toas\u0103 a bebelu\u0219ului, Winnicott vorbind chiar despre con-\u021binere, \u00eentr-un mediu destul de bun \u0219i sus-\u021binere de c\u0103tre o mam\u0103 destul de bun\u0103. Putem sugera, \u00een urma cercet\u0103rilor noastre privind problema clipei la Kirkegaard, c\u0103 acest making present are o structur\u0103 temporal\u0103 \u0219i anume el are loc \u00een Clip\u0103, o clip\u0103 care relev\u0103 hot\u0103r\u00e2rea \u0219i decizia de a fi acolo. Imaginarea realului ar fi o capacitate, pe c\u00e2nd making present ar fi un eveniment, sus\u021bine filosoful evreu.<\/p>\n De-abia dup\u0103 ce doi oameni sunt prezen\u021bi sut\u0103 la sut\u0103, putem vorbi de conceptul central pe care voiam sa \u00eel trat\u0103m \u00een acest articol, pe care l-am anticipat deja prin Hegel \u0219i anume cel de confirmare. Paul Waltzlawick este de acord cu Martin Buber c\u00e2nd sus\u021bine c\u0103 o nevoie inexorabil\u0103 a fiin\u021bei umane este aceea de a fi confirmat de c\u0103tre cel\u0103lalt. \u0218tim doar ce mult \u00eenseamn\u0103 recunoa\u0219terea \u0219i confirmara \u00een stadiul oglinzii deja la Jacques Lacan. Confirmarea are loc eminament \u00een rela\u021biile Eu-Tu, \u0219i poate fi exprimat\u0103 foarte u\u0219or printr-un Da, printr-o \u00eencurajare sau printr-un \u00eendemn, sau pur \u0219i simplu prin faptul de a trata aproapele ca pe \u00a0un egal. Confirmarea existen\u021bei este fundamental\u0103 pentru ca omul s\u0103 func\u021bioneze \u00eentr-un mod normal. Realiz\u00e2nd o sintez\u0103 \u00eentre Winnicot \u0219i Buber, putem sugera c\u0103 omul are nevoie \u00een primul r\u00e2nd de confirmarea mamei, mai apoi de cea a tat\u0103lui, s\u0103 spunem dup\u0103 v\u00e2rsta de 3 ani, apoi de confirmarea partenerului, poate chiar de confirmarea maestrului sau a duhovnicului. Aceast\u0103 confirmare poart\u0103 pecetea a ceea ce Kierkegaard numea stadiile pe drumul vie\u021bii. Nu trebuie s\u0103 uit\u0103m \u00eens\u0103, c\u0103 pentru Buber, confirmarea are loc de la om la om, de aceea \u00een lista de mai sus nu am inclus grupul de prieteni etc.<\/p>\n O idee genial\u0103 a lui Buber, pe care a expus-o \u00een dialogul s\u0103u cu psihologul Carl Rogers este aceea c\u0103 psihoterapeutul ar trebui s\u0103 \u00eel confirme pe pacient nu \u00een actualitatea sa de individ bolnav, ci \u00een poten\u021bialitatea sa, aceast\u0103 poten\u021bialitate referindu-se bine\u00een\u021beles la san\u0219a de a se vindeca prin intermediul \u00eent\u00e2lnirii \u0219i de a dezvolva pasiuni creative. At\u00e2t pentru Buber, c\u00e2t \u0219i pentru Winnicott, creativitatea rezid\u0103 \u00een mediul lui \u00centre, anume \u00een Zwischenmenlischen<\/em> pentru Buber, adic\u0103 \u00een intervalul dintre om \u0219i om sau, \u00een cazul lui Winnicott, \u00een spa\u021biul tranzi\u021bional, dintre mam\u0103 \u0219i copil, pe care bebelu\u0219ul \u00eel parcurge preval\u00e2ndu-se de un obiect tranzi\u021bional, pe care l-am mai pomenit deja.<\/p>\n Pe scurt, trec\u00e2nd prin Hegel, apoi prin Winnicott \u0219i mai ales prin Buber, am \u00eencercat s\u0103 relev\u0103m faptul c\u0103 s\u0103l\u0103\u0219luie\u0219te foarte ad\u00e2nc \u00een natura uman\u0103 aceast\u0103 dorin\u021b\u0103 \u0219i nevoia de a\u00a0 fi confirmat ca\u00a0 individ, at\u00e2t \u00een actualitatea ta, c\u00e2t \u0219i \u00een poten\u021bialitatea ta, fiindc\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, doar prin \u0219irul de confirm\u0103ri enun\u021bat deja la toate nivelurile \u00een via\u021b\u0103, putem deveni un sine. Aici, propunerea noastr\u0103 se aseam\u0103n\u0103 cu devenirea sinelui la Kierkegaard, care trece prin etape succesive ale existen\u021bei pentru a se realiza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" \u00a0de David M\u00e2ndru\u021b Titlul articolului se refer\u0103 bine\u00een\u021beles la textul lui Martin Buber (1878-1965) intitulat Das Wort, das gesprochen Wird. \u00cen primul r\u00e2nd trebuie s\u0103 recunoa\u0219tem c\u0103 ne este greu s\u0103 decel\u0103m natura precuvintelor buberiene.<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1450,27],"tags":[1398,1451,1117],"class_list":["post-13189","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-65","category-filosofie","tag-david-mandrut","tag-egophobia-65","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3qJ","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13189","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13189"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13189\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13190,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13189\/revisions\/13190"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13189"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13189"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13189"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}