{"id":13199,"date":"2020-10-28T14:02:15","date_gmt":"2020-10-28T12:02:15","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13199"},"modified":"2020-10-28T14:02:15","modified_gmt":"2020-10-28T12:02:15","slug":"poezia-cea-mai-sincera-forma-de-arta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13199","title":{"rendered":"Poezia, cea mai sincer\u0103 form\u0103 de art\u0103"},"content":{"rendered":"

[Andrei Iorga – Versuri in chingi de fier<\/em><\/a>, Crux, 2020]<\/span><\/strong><\/p>\n

de Alexandra Medaru<\/p>\n

\u00cenc\u0103 din cele mai vechi timpuri oamenii au \u00eencercat s\u0103 explice lumea \u0219i natura, iar filosofii greci presocratici au concluzionat c\u0103 patru elemente fizice formau tot ce se g\u0103se\u0219te \u00een jurul nostru, \u0219i anume focul<\/em>, aerul<\/em>, apa<\/em> \u0219i p\u0103m\u00e2ntul<\/em>. Mai t\u00e2rziu, Aristotel afirma c\u0103 exista un al cincilea, eterul<\/em>, superior celorlalte. Av\u00e2nd un nume derivat de la \u03b8\u03b5\u1fd6\u03bd \u1f00\u03b5\u03af cu semnifica\u021bia alearg\u0103 etern[1]<\/strong><\/sup><\/a><\/em>, acest element explica mi\u0219carea circular\u0103 a corpurilor celeste ce nu au un punct de odihn\u0103, \u0219i astfel \u00ee\u0219i cunosc fiin\u021ba<\/em>.\u00a0 <\/p>\n

Alte culturi aminteau, de asemenea, cinci elemente universale, dintre care patru (materiale) erau identice celor existente \u00een filosofia greac\u0103 (focul<\/em>, aerul<\/em>, apa<\/em> \u0219i p\u0103m\u00e2ntul<\/em>), \u00een timp ce ultimul era numit spirit <\/em>ori chintesen\u021b\u0103<\/em>. La nivelul macrocosmosului acest element reprezenta un material tranzitoriu \u00eentre planul terestru \u0219i cel ceresc, pe c\u00e2nd la nivelul microcosmosului spiritul<\/em> era puntea dintre trup \u0219i suflet.<\/p>\n

<\/a><\/p>\n

Pe elemente clasice, ciclicitate \u0219i fiin\u021b\u0103 este pus\u0103 \u0219i temelia volumului de debut al poetului Andrei Iorga, care \u00ee\u0219i intituleaz\u0103 chiar prima sec\u021biune Aer, ap\u0103, p\u0103m\u00e2nt, foc<\/em>. \u00cens\u0103 elementele clasice \u0219i mi\u0219carea ciclic\u0103 nu se afl\u0103 \u00een str\u00e2ns\u0103 leg\u0103tur\u0103 doar cu natura \u0219i cu astrele, ci \u0219i cu un alter ego<\/em> ce va trece prin mai multe etape existen\u021biale pentru a se odihni, \u00een final, sub m\u00e2ng\u00e2ierea difuz\u0103 <\/em>a Lunii.<\/p>\n

Al doilea poem, Un nou \u00eenceput<\/em>, evoc\u0103 prin absen\u021b\u0103 Luna a c\u0103rei lumin\u0103 se stinge odat\u0103 cu \u00eentunericul, \u00een timp ce natura prinde via\u021b\u0103 odat\u0103 cu venirea zorilor. Repetitivitatea ciclului zi-noapte este unul dintre motivele ce marcheaz\u0103 volumul, iar anumite versuri, precum Pe c\u00e2nd \/ Noaptea se stinge \/ Iar ziua e g\u00e2nd \/ Lumina atinge \/ Cerul pl\u0103p\u00e2nd \/ Cu degete fine \/ \u00cenfirip\u00e2nd \/ R\u0103s\u0103ritul ce vine<\/em>, m\u0103 poart\u0103 cu g\u00e2ndul la mitologia greac\u0103 \u00een care eterul este aerul superior ce \u00eenv\u0103luie v\u00e2rfurile de mun\u021bi, Luna, Soarele \u0219i stelele, fiind respirat de zei \u0219i personificat prin zeitatea Aether, fiul lui Erebus (\u00centunericul) \u0219i Nyx (Noaptea), \u0219i frate cu Hemera (Ziua).<\/p>\n

Totu\u0219i, \u00een astfel de poeme nu apar numai referin\u021be la mitologia greac\u0103. Reg\u0103sesc \u00een ele \u0219i un \u00eenceput: de zi, de lume, de fiin\u021b\u0103; \u00eentreaga sec\u021biune ascunde prima etap\u0103 existen\u021bial\u0103: cea a omului tr\u0103ind \u00een comuniune cu natura. Nu e o comuniune primitiv\u0103 de tip preistoric, cu toate c\u0103 un tristih precum Descul\u021b \u00een iarb\u0103 <\/em>\u00eemi sugereaz\u0103 o form\u0103 str\u0103veche de via\u021b\u0103. E mai degrab\u0103 un timp \u00een care poetul deap\u0103n\u0103 o poveste a omenirii \u00een vechea limb\u0103<\/em>, care este de fapt un limbaj propriu, tot a\u0219a cum evolu\u021bia uman\u0103 \u00een primele dou\u0103 sec\u021biuni Aer, ap\u0103, p\u0103m\u00e2nt, foc <\/em>\u0219i Selenare <\/em>nu este identic\u0103 celei cunoscute. Sunt amintite no\u021biuni canonice din diferite culturi (caracteristic\u0103 a postmodernismului), dar nu \u00een ordine cronologic\u0103: copacul sfe\u0219nic<\/em> este o referin\u021b\u0103 la menorah, sfe\u0219nicul iudaic cu \u0219apte bra\u021be, simbol al templului, al prezen\u021bei divine \u0219i al vie\u021bii ve\u0219nice; titanul Cronos \u0219i zeul-soare Helios (\u00eenfr\u00e2nt de aceast\u0103 dat\u0103) m\u0103 \u00eendrum\u0103 din nou c\u0103tre mitologia \u0219i religia antic\u0103 greceasc\u0103; plutirea cu aripi d\u0103ruite de zeul V\u00e2nt<\/em> m\u0103 conduce spre o lume \u0219amanic\u0103.<\/p>\n

Aflat \u00een cea de-a doua parte a primei sec\u021biuni, poemul Zbor <\/em>face trecerea c\u0103tre Domni\u021ba Lun\u0103<\/em>, \u0219i implicit c\u0103tre sec\u021biunea Selenare<\/em>, unde Luna este asociat\u0103 culturilor ce identific\u0103 corpul ceresc cu imaginea unei zei\u021be (grecii o aveau pe Selene, romanii pe Luna, iar chinezii pe Chang\u2019e). \u00cen poezia lui Andrei Iorga, Luna este o prezen\u021b\u0103 feminin\u0103, sor\u0103 a Soarelui, \u00eenso\u021bit\u0103 doar de Luceaf\u0103r, indiferent c\u0103 avem de-a face cu o curgere lin\u0103 a ei pe dreptunghiul ferestrei<\/em>, c\u0103 se afl\u0103 \u00een lupt\u0103<\/em>, c\u0103 este \u00eens\u00e2ngerat\u0103 \/ De prea mult m\u0103cel<\/em>. Cea din urm\u0103 ipostaz\u0103 contureaz\u0103 dou\u0103 ipotetice imagini, m\u0103celul de pe P\u0103m\u00e2nt fiind pe deplin oglindit doar poetului: fie \u00een planul profan au loc lupte \u0219i r\u0103zboaie, care de altfel au m\u0103cinat planeta noastr\u0103 de la cele mai timpurii existen\u021be ale omului v\u00e2n\u0103tor, fie \u00een acest plan teluric vreo cultur\u0103 pl\u0103te\u0219te ofranda c\u0103tre Zeitatea Lunar\u0103 cu s\u00e2nge. Nu vom \u0219ti niciodat\u0103 imaginea complet\u0103, \u00eens\u0103 secera lunii <\/em>este cea care ne \u00eendep\u0103rteaz\u0103 de s\u00e2ngele scurs din glie <\/em>\u0219i ne transport\u0103 c\u0103tre un concert ce destram\u0103 noaptea \u00eentr-un ora\u0219.<\/p>\n

Ambientele Urbane<\/em> las\u0103 pentru c\u00e2teva clipe impresia unui a\u0219ez\u0103ri utopice \u00een care mierla<\/em>, castanii b\u0103tr\u00e2ni <\/em>\u0219i aman\u021bii <\/em>tr\u0103iesc \u00eensetat fie c\u0103 e zi, fie c\u0103 e noapte. Privind mai atent, vom constata c\u0103 ora\u0219ul e \u00een infern<\/em>, un iad plin de Ap\u0103sare <\/em>(a doua etap\u0103 existen\u021bial\u0103) ce aminte\u0219te de chinurile redate de Hieronymus Bosch \u00een Ultima judecat\u0103<\/em>. Grotescul situa\u021biilor din poemele lui Andrei Iorga sugereaz\u0103 aceea\u0219i dec\u0103dere pe care o reg\u0103sesc la pictorul olandez de secol XV – XVI, regresul \u00eembr\u0103c\u00e2nd forme moderne (Ploaia nu a sp\u0103lat ora\u0219ul, doar a f\u0103cut aerul mai respirabil \/ D\u00e2ndu-ne iluzia c\u0103 tr\u0103im \u00eentr-un loc acceptabil \/ Apa trece gunoaiele r\u0103m\u00e2n, spune o vorb\u0103 urban\u0103 \/ \u00cen intersec\u021bia semaforizat\u0103 a mai avut loc o dram\u0103<\/em>), \u0219i are loc o trecere dinspre sentimentul ap\u0103s\u0103tor spre incapacitatea de a privi \u00een propria fiin\u021b\u0103 (a treia etap\u0103 existen\u021bial\u0103): \u00cengrozitor acel moment c\u00e2nd \/ Furnizorul moare \/ \u0218i r\u0103m\u00e2nem cu temeri \u0219i g\u00e2nd \/ S\u0103 privim \u00een noi, fiecare<\/em>.<\/p>\n

S\u0103 fie aceast\u0103 incapacitate? S\u0103 fie Reflec\u021biile <\/em>la care nu g\u0103se\u0219te r\u0103spunsuri? S\u0103 fie pierderea tat\u0103lui v\u0103zut\u0103 \u00een dou\u0103 moduri \u2013 unul p\u0103truns ad\u00e2nc de emo\u021bia poetic\u0103 (P\u0103\u0219esc tot mai greu pe \u0219leaurile ultimului drum \/ Se rupe deodat\u0103 a lacrimilor poart\u0103 \u0219i \u00eemi iau \/ R\u0103mas bun) <\/em>\u0219i unul mai brut, mai lumesc, dar nelipsit de dragostea pe care un fiu o poart\u0103 celui ce l-a crescut (Aveai planuri \u0219i g\u00e2nduri p\u00e2n\u0103-n var\u0103 \/ Dar s-au oprit toate \u00een acea sear\u0103 \/ Te-am reg\u0103sit \u00eenconjurat de \u0219oapte \/ Pe pat de spital, cople\u0219it de noapte<\/em>) – ceea ce \u00eel determin\u0103 pe poet s\u0103 scrie Versuri alchimice<\/em>? Cert este c\u0103 pentru Andrei Iorga cuvintele sunt o \u00eencercare de a evada din acest mediu ce \u00eel str\u00e2nge \u00een chingi de fier <\/em>\u0219i datorit\u0103 c\u0103ruia scrie poeme \u0219lefuite<\/em>. Altfel se scufund\u0103 \u00een nebunie<\/em>, c\u00e2nd e un scriitor care nu scrie<\/em>, pricep\u00e2nd z\u0103d\u0103rnicia exorciz\u0103rii prin scris (a patra etap\u0103 existen\u021bial\u0103), chiar dac\u0103 e un poet care pune s\u00e2nge pe h\u00e2rtii<\/em>.<\/p>\n

Singura evadare real\u0103 dintr-o lume alienat\u0103 este aceea prin moarte, arta fiind doar un mimesis ce te poate trage \u00een ad\u00e2ncuri sau te poate salva atunci c\u00e2nd pana curge cuvinte<\/em>. Iar poetul \u00een\u021belege pe deplin acest lucru.<\/p>\n

Ultima sec\u021biune din volum Memento mori <\/em>confirm\u0103 c\u0103 Andrei Iorga este con\u0219tient c\u0103 escapismul prin art\u0103 este unul de moment \u0219i c\u0103 la fel ca to\u021bi ceilal\u021bi va trebui s\u0103 \u00ee\u0219i a\u0219tepte sf\u00e2r\u0219itul ob\u0219tesc, cu toate c\u0103 \u00eentr-un poem precum Machu Picchu<\/em> fabric\u0103 \u00een \u00eenchipuire un deces: A\u0219 merge acolo chiar \u0219tiind c\u0103 pier \/ A\u015f face-o, jur pe Tat\u0103l Cer \/ De nu le-ar fi durere \u0219i chin \/ Celor ce-n suflet \u0219tiu c\u0103 m\u0103 \u021bin<\/em>. Poemele Cioburi de val<\/em> \u0219i Desp\u0103r\u021bire lin\u0103 <\/em>sunt, de asemenea, marcate de tema mor\u021bii, \u00een cel din urm\u0103 moartea fiind un somn ve\u0219nic \u00eent\u00e2mplat sub lumina difuz\u0103 a Lunii, \u0219i abia acum \u00een ultima por\u021biune a volumului alter ego-ul<\/em> \u00ee\u0219i cunoa\u0219te pe deplin fiin\u021ba <\/em>(cea de-a cincea \u0219i ultima etap\u0103 existen\u021bial\u0103), iar aici reg\u0103sesc \u0219i puntea dintre planul terestru \u0219i planul celest.<\/p>\n

Volumul se \u00eenchide cu un Poem funerar<\/em>. Av\u00e2nd \u00een vedere imaginea de ansamblu a universului poetic conturat de Andrei Iorga \u2013 un univers ce porne\u0219te de la nuan\u021be deschise \u0219i se \u00eenchide cu fiecare poezie, cu fiecare sec\u021biune \u2013, alegerea este cum nu se poate mai potrivit\u0103. \u00cent\u00e2lnim o lume ciclic\u0103 \u00een care pornim cu un \u00eenceput de zi, pentru a trece prin noaptea ad\u00e2nc\u0103 (inclusiv cu sens metaforic) \u0219i pentru a ne \u00eentoarce tot la zi \u2013 o ciclicitate a vie\u021bii umane transpus\u0103 \u00een poezie, o poezie ce \u00een sec\u021biuni precum Ap\u0103sare, Reflec\u021bii, Versuri Alchimice \u0219i Memento Mori <\/em>nu iart\u0103. Nu iart\u0103 mediul urban autohton, modul de via\u021b\u0103 al prezentului, prietenii fal\u0219i, oamenii indiferen\u021bi, ipocrizia scriitorilor etc. \u0218i e bine c\u0103 nu iart\u0103! Pentru c\u0103 poezia f\u0103r\u0103 mesaj \u00een zilele noastre este un strig\u0103t neauzit de nimeni, o compunere inutil\u0103.<\/p>\n

Andrei Iorga are \u00eens\u0103 \u0219i o latur\u0103 sensibil\u0103, unde \u00eembrac\u0103 poezia \u00een epitete sau metafore, amintind \u0219i de clasici, ceea ce \u00eel deosebe\u0219te de majoritatea poe\u021bilor contemporani. Reg\u0103sim la acest poet elemente baroce pitore\u0219ti pline de fantezie \u0219i amintind de triumful liniei curbe caracteristice acestui curent \u00eentr-un tristih precum Scara<\/em> (Copac aplecat \u2013 \/ Scar\u0103 vie spre soare \/ Sorbind lumina<\/em>). Mai ales \u00een primele dou\u0103 sec\u021biuni ale volumului, poetul se \u00eendreapt\u0103 \u0219i spre estetism unde ofer\u0103 o deosebit\u0103 aten\u021bie pentru cultivarea frumosului prin utilizarea abundent\u0103 a figurilor de stil, prin p\u0103strarea simetriei 5-7-5 \u00een cazul tristihurilor, prin folosirea rimei la nivelul micropoemelor. Concep\u021bia pesimist\u0103 asupra condi\u021biei umane din Ap\u0103sare <\/em>\u0219i Reflec\u021bii<\/em> \u00eel apropie pe poet de expresionism \u0219i de poezia ivit\u0103 dintr-un impas metafizic, din senza\u021bia de \u00abpierdere\u00bb \u00een haos, de iminent\u0103 catastrof\u0103 universal\u0103[2]<\/strong><\/sup><\/a><\/em>. Versurile lui Andrei Iorga sunt veritabile semnale de alarm\u0103, \u00eens\u0103 mai este cineva dispus s\u0103 le asculte?<\/p>\n

Poetul ar trebui citit \u0219i studiat cu aten\u021bia cuvenit\u0103 unui artist ce are la \u00eendem\u00e2n\u0103 un condei st\u0103p\u00e2nit pe deplin, absolut necesar pentru ca voiajul prin universul s\u0103u poetic s\u0103 marcheze \u0219i s\u0103 lase \u00eensemne \u00eentr-o lume \u00een care atipicul e blamat. Dar lui Andrei Iorga nu-i pas\u0103 de reprobare \u0219i bine face c\u00e2nd \u00een volumul s\u0103u se ascund giuvaiere ce vor fi apreciate de orice cititor de literatur\u0103 clasic\u0103:<\/p>\n

Ei bine, nu-mi pas\u0103!<\/em><\/p>\n

Dac\u0103 reu\u0219esc s\u0103 transmit emo\u021bie \u0219i g\u00e2nd<\/em><\/p>\n

Voi \u00eempleti \u00een continuare fire de c\u00e2nt<\/em><\/p>\n

\u00a0<\/em><\/p>\n

#<\/p>\n

Note<\/p>\n

[1]<\/sup><\/a> Tr. n. apud <\/em>Fowler, ETYGRAM (Etymologies Grecques Antiques et M\u00e9di\u00e9vales \/ Ancient and Medieval Greek Etymologies), <\/em>http:\/\/appsweb-cepam.unice.fr\/etygram\/node\/25.<\/p>\n

[2]<\/sup><\/a> Irina Petra\u0219, Teoria literaturii. Dic\u021bionar-antologie<\/em>, Ed. Didactic\u0103 \u0219i Pedagogic\u0103, 2009.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

[Andrei Iorga – Versuri in chingi de fier, Crux, 2020] de Alexandra Medaru \u00cenc\u0103 din cele mai vechi timpuri oamenii au \u00eencercat s\u0103 explice lumea \u0219i natura, iar filosofii greci presocratici au concluzionat c\u0103 patru elemente fizice formau tot ce se g\u0103se\u0219te \u00een jurul nostru, \u0219i anume focul, aerul, apa \u0219i p\u0103m\u00e2ntul. Mai t\u00e2rziu, Aristotel […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[8,1450],"tags":[1216,1360,1113,1451],"class_list":["post-13199","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-critica","category-egophobia-65","tag-alexandra-medaru","tag-andrei-iorga","tag-critica","tag-egophobia-65"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3qT","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13199","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13199"}],"version-history":[{"count":4,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13199\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13212,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13199\/revisions\/13212"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13199"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13199"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13199"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}