de\u00a0Bogdan Liviu<\/p>\n
To\u021bi str\u0103mo\u015fii mei au murit \u00een anonimat complet. Oameni cu vie\u021bi m\u0103runte despre care nici eu nu pot afla nimic. Trebuie s\u0103 caut trei luni pentru a g\u0103si o poz\u0103 rupt\u0103 cu un str\u0103bunic. Iar poza e cu un sicriu \u00een care se vede ce\u021bos un sfert de chip. Asta e tot ce-a r\u0103mas din el \u2013 o poz\u0103 macabr\u0103 pe care n-o caut\u0103 nimeni. De unde sentimentul acesta puternic c\u0103 eu nu sunt ca ei, c\u0103 nu voi avea soarta lor? Nici m\u0103car nu voi avea copii care s\u0103 mai vorbeasc\u0103 din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd de mine, va trebui s\u0103 milogesc aten\u021bia str\u0103inilor, s\u0103 \u00eensemn ceva pentru oameni pe care nu-i cunosc. Bunicii mei au murit de nici zece ani \u2013 deja nimeni nu mai \u015ftie c-au tr\u0103it. C\u00e2t suntem de \u00eenghesui\u021bi to\u021bi! N-ai c\u00e2nd s\u0103 fii comemorat, apar al\u021bi \u015fi al\u021bi nepo\u021bi, vin peste tine \u201ctinerii\u201d. Cu siguran\u021b\u0103 c-au fost oameni cu mai mult umor \u015fi imagina\u021bie dec\u00e2t mine. Sau poate am ap\u0103rut ca o r\u0103zbunare a vidului lor? Dup\u0103 o monotonie a mediocrit\u0103\u021bii timp de at\u00e2\u021bia ani, s-apar\u0103 \u00een sf\u00e2r\u015fit un om care s\u0103 le justifice existen\u021ba. Lipsa de ru\u015fine \u00een a te crede dincolo de cei din specia ta, \u00een a considera c\u0103 tu vei da startul unui nou neam, unei noi epoci.\u00a0 \u00a0Bernard de Chartres spunea c\u0103 suntem asemenea unor pitici a\u0219eza\u021bi pe umerii unor gigan\u021bi, \u00eenc\u00e2t putem vedea mai multe lucruri dec\u00e2t ei \u0219i mai \u00eendep\u0103rtate, nu at\u00e2t datorit\u0103 agerimii vederii noastre sau \u00een\u0103l\u021bimii proprii, c\u00e2t pentru faptul c\u0103 suntem ridica\u021bi \u0219i purta\u021bi \u00een sus de statura lor uria\u0219\u0103. Dac\u0103 a\u0219 transpune acest citat la str\u0103mo\u0219ii mei \u2013 n-am primit nimic, afar\u0103 de sfaturi mizerabile pentru personalitatea unui om, sfaturi ca: \u201cstai \u00een banca ta\u201d sau \u201cce-o s\u0103 zic\u0103 lumea\u201d. C\u00e2teva avertismente nocive pentru dezvoltarea unui om \u2013 iat\u0103 mo\u0219tenirea primit\u0103 de la str\u0103mo\u0219ii mei. E totu\u0219i aceast\u0103 secret\u0103 voluptate de a crede c\u0103 va \u00eencepe o nou\u0103 lume cu tine. Fiecare om poart\u0103 cu el universul semenilor s\u0103i, speciei sale, neamului s\u0103u. Apoi \u00een acel lan\u021b nesf\u00e2r\u0219it de mediocritate, apare un ins cu con\u0219tiin\u021ba destinului tuturor, om torturat, ap\u0103sat de ideea c\u0103 str\u0103mo\u0219ii s\u0103i depind de el, c\u0103 to\u021bi anonimii din Familia lui \u00ee\u0219i pun speran\u021ba s\u0103 vorbeasc\u0103 prin el c\u00e2ndva. Apoi sentimentul e dublat de o secret\u0103 complicitate, parc\u0103 vrei s\u0103 \u0219i continui \u00een acest anonimat jalnic, s\u0103 nu le tr\u0103dezi inexisten\u021ba. \u00cen fond, ce e \u00een neregul\u0103 cu asta? Au fost oameni care au avut bunul simt s\u0103 nu lase urme pe P\u0103m\u00e2nt. \u0218i-uite a\u0219a \u00eencep prin a-mi detesta str\u0103mo\u0219ii \u0219i \u00eenchei prin a ii iubi.\u00a0 Nietzsche despre tat\u0103l s\u0103u:\u00a0\u201cera delicat, iubitor \u0219i morbid, ca unul care era predestinat pentru o c\u0103l\u0103torie efemer\u0103 \u00een via\u021b\u0103 \u2013 o amintire gra\u021bioas\u0103 a vie\u021bii mai degrab\u0103 dec\u00e2t via\u021ba \u00eens\u0103\u0219i<\/em>.\u201d\u00a0Str\u0103mo\u0219ii mei erau at\u00e2t de delica\u021bi \u00eenc\u00e2t n-au devenit nici m\u0103car o amintire, au r\u0103mas \u00eenaintea oric\u0103rei imagini. Pur \u0219i simplu s-au n\u0103scut pentru a ascunde faptul c-au tr\u0103it. Ce bucurie c\u00e2nd reu\u0219esc, dup\u0103 90 de ani de existen\u021b\u0103 in care s-au pandit atent si au muncit enorm pentru a nu excela in ceva, s\u0103 nu \u0219tie nimeni de ei! Cu ce orgoliu intrau \u00een p\u0103m\u00e2nt! Nu m-ar mira s\u0103 se supere pe mine c-am vorbit despre ei, c\u0103 le tulbur anonimatul la care toate genera\u021biile dinaintea mea au lucrat \u00een lini\u0219te. Vin eu, un clovn, s\u0103 fac g\u0103l\u0103gie, s\u0103 le tulbur dubla absen\u021b\u0103 milenar\u0103.<\/p>\n