de Margareta Hanes<\/p>\n
\n
O gr\u0103mad\u0103 de g\u00eenduri mi-au trecut prin cap de c\u00eend a \u00eenceput pandemia. Exist\u0103 \u00eens\u0103 unul care reapare mereu, \u0219i anume problema r\u0103ului. R\u0103ul \u00een diferitele sale metamorfoze. E pandemia un r\u0103u aruncat asupra noastr\u0103? Sau suntem noi cei care punem pietrele de temelie ale r\u0103ului, un r\u0103u pe care prefer\u0103m s\u0103-l hr\u0103nim prin ac\u021biunile noastre iresponsabile? \u00centreb\u0103ri la care fiecare r\u0103spunde \u00een felul lui. R\u0103spunsurile noastre ne determin\u0103 \u00eens\u0103 comportamentul, care la r\u00eendul s\u0103u influen\u021beaz\u0103 evolu\u021bia pandemiei.<\/p>\n
\n
Fie c\u0103 suntem de acord cu argumentul cosmologic potrivit c\u0103ruia pandemia ar putea fi o suferin\u021b\u0103 \u00een mas\u0103 prin care Dumnezeu \u00eencearc\u0103 s\u0103 ne transmit\u0103 ceva (sau mai secular zis, o conspira\u021bie), sau c\u0103 noi, oamenii, suntem \u00een principal vinova\u021bi pentru r\u0103sp\u00eendirea virusului, conceptul de liber arbitru joac\u0103 un rol important \u00een modul \u00een care reac\u021bion\u0103m la pandemie.<\/p>\n
\n
Teodiceea <\/em>\u0219<\/em>i efortul moral<\/em><\/p>\n \n Filosoful german Gottfried Leibniz face diferen\u021ba \u00eentre trei tipuri de r\u0103u: r\u0103ul fizic, moral \u0219i metafizic. Cu to\u021bii am sim\u021bit durere, suferin\u021b\u0103, vertijul s\u00eec\u00eeitor al angoasei mentale. Acestea pot fi cauzate de catastrofe naturale (malum physicum), de imperfec\u021biunile naturii umane, precum iluziile \u0219i credulitatea noastr\u0103 (malum metaphysicum), sau pur \u0219i simplu de libertatea noastr\u0103 de alegere (malum morale). \u00cen ciuda acestui fapt, sus\u021bine Leibniz, Dumnezeu a creat “cea mai bun\u0103 dintre toate lumile posibile”. Chiar a\u0219a s\u0103 fie?<\/p>\n \n \u00cen 1710, Leibniz a inventat conceptul de “teodicee”, care justific\u0103 existen\u021ba r\u0103ului \u00een prezen\u021ba unui Dumnezeu atot\u0219tiutor, atotputernic \u0219i milostiv. Adev\u0103rurile contingente \u0219i necesare urmeaz\u0103 “principiul ra\u021biunii suficiente”. Exist\u0103 un motiv pentru care exist\u0103 ceva care nu trebuie s\u0103 existe. Sau cu alte cuvinte, totul \u00een lume se \u00eent\u00e2mpl\u0103 cu un motiv. De exemplu, un dezastru natural, \u0219i \u00eentrebarea este dac\u0103 vedem pandemia de coronavirus ca atare (sau ca un malum metaphysicum, ca o fantasmagorie), ar putea fi o oportunitate pentru noi de a deveni virtuo\u0219i, genero\u0219i, de a recunoa\u0219te nevoia de a-i ajuta pe cei mai vulnerabili dec\u00e2t noi. Ar putea fi o \u0219ans\u0103 de a suprima sau cel pu\u021bin de a atenua impulsurile noastre egoiste. Sau cum ar presupune Nietzsche, de a ne \u00eenfometa voin\u021ba de putere.<\/p>\n \n Exist\u0103 p\u0103cat, sau \u00eentr-un limbaj mai laic, nesupunere, insumisiune sau poate chiar \u0219i \u00eenc\u0103p\u0103\u021b\u00eenare prosteasc\u0103, pentru c\u0103, zice Leibniz, Dumnezeu ne-a dat posibilitatea s\u0103 ne exercit\u0103m liberul arbitru. Av\u00eend \u00een vedere c\u0103 suntem imperfec\u021bi din punct de vedere moral, sim\u021bim uneori un impuls mefistofelic de a ac\u021biona conform propriilor dorin\u021be viclene, fariseice. S\u0103 umbl\u0103m non\u0219alant f\u0103r\u0103 masc\u0103, s\u0103 ne \u00eent\u00e2lnim cu prieteni \u0219i str\u0103ini f\u0103r\u0103 nici o preocupare pentru distan\u021barea social\u0103, s\u0103 ne r\u0103sf\u0103\u021b\u0103m pur \u0219i simplu cu pl\u0103cerile propriei noastre lumi (egoiste). Dac\u0103 Dumnezeu ar interveni prea des sau ne-ar constr\u00e2nge s\u0103 alegem \u00eentotdeauna binele, conceptul de liber arbitru ar deveni redundant. Simpla prezen\u021b\u0103 a liberului arbitru ne \u00eeng\u0103duie s\u0103-l folosim excesiv, \u00een surplus inutil. Dar chiar dac\u0103 Leibniz a subliniat c\u0103 Dumnezeu ac\u021bioneaz\u0103 spre binele nostru \u0219i c\u0103 exist\u0103 o logic\u0103 inerent\u0103 (ce d\u0103 de g\u00eendit multora), el ne-a avertizat totu\u0219i s\u0103 nu ne afund\u0103m \u00een moliciunea lenii morale \u0219i s\u0103 ne folosim de facultatea ra\u021biunii \u00een c\u0103utarea unei explica\u021bii la \u00eentrebarea “De ce exist\u0103 ceva, mai degrab\u0103 dec\u00e2t nimic?”<\/p>\n \n Capcana contempla<\/em>\u021b<\/em>iei filozofice<\/em><\/p>\n \n \u00cen nuvela satiric\u0103 Candide<\/em> (1759), Voltaire contest\u0103 optimismul filozofic al lui Leibniz \u0219i \u00eel \u00eenf\u0103\u021bi\u0219eaz\u0103 ca Doctor Pangloss, o caricatur\u0103 a idealismului nebunesc, f\u0103r\u0103 temei. Existen\u021ba r\u0103ului nu este \u00eentotdeauna un fel de cauzalitate. Lucruri rele se \u00eent\u00e2mpl\u0103, indiferent dac\u0103 sunt sau nu justificate. “\u00cendr\u0103zne\u0219te s\u0103 g\u00e2nde\u0219ti”, a spus Kant. Dar nu exagera, ar fi ad\u0103ugat Voltaire. \u00cen exces, c\u0103utarea analizei rationale, un pilon al Iluminismului, poate duce la dezbateri interminabile \u0219i, prin urmare, la inac\u021biune, la un fel de l\u00eencezeal\u0103 contemplativ\u0103. \u00centreb\u0103rile metafizice, universul ca ceasornic, fatalismul, toate sunt \u00een afara controlului nostru. \u00cen schimb, ar trebui s\u0103 ne concentr\u0103m asupra a ceea ce este sub nasul nostru.<\/p>\n \n “Il faut cultiver notre jardin” (“trebuie s\u0103 ne cultiv\u0103m propria gr\u0103din\u0103”), este ceea ce citim la sf\u00eer\u0219itul pove\u0219tii filozofice a lui Voltaire. Truda ne face ferici\u021bi, efortul depus de fiecare dintre noi. Nu reflec\u021bia filozofic\u0103, ci s\u0103 tr\u0103im conform cu ceea ce predic\u0103 filozofia, cu ceea ce noi, ca indivizi, putem face. Beneficiile pe care le ob\u021binem din munca noastr\u0103 individual\u0103 ne fac mai \u00eencrez\u0103tori \u0219i adaug\u0103 valoare at\u00eet vie\u021bii noastre, c\u00e2t \u0219i acelora pe care le influen\u021b\u0103m prin ac\u021biunea noastr\u0103 practic\u0103. Plictisul, viciul \u0219i dorin\u021ba sunt \u021binute la distan\u021b\u0103, iar asta ne poate calma trepida\u021biile, \u00eenvolbur\u0103rile interioare. Via\u021ba devine cu ceva mai suportabil\u0103.<\/p>\n \n Voltaire credea \u00een meliorism, ideea c\u0103 \u00eembun\u0103t\u0103\u021birea lumii, ameliorarea ei, poate fi realizat\u0103 prin efort uman. Limit\u00eendu-ne existen\u021ba la propria gr\u0103din\u0103, el nu inten\u021biona s\u0103 ne mic\u0219oreze prezen\u021ba \u00een lume sau s\u0103 transmit\u0103 mesajul c\u0103 nu ar mai trebui s\u0103 ne preocup\u0103m de umanitate, de semenii no\u0219tri, \u0219i s\u0103 ne vedem doar de treburile noastre. Dimpotriv\u0103, el a subliniat necesitatea efortului individual, a ceea ce fiecare dintre noi poate s\u0103 fac\u0103.<\/p>\n \n Probabil c\u0103 nu vom \u0219ti niciodat\u0103 sigur dac\u0103 tr\u0103im \u00een “cea mai bun\u0103 dintre toate lumile posibile”. Dar putem cel pu\u021bin s\u0103 \u00eencerc\u0103m s\u0103 reflect\u0103m \u0219i s\u0103 ac\u021bion\u0103m \u00een consecin\u021b\u0103, astfel \u00eenc\u00e2t m\u0103car s\u0103 aspir\u0103m spre o lume mai bun\u0103. Cu to\u021bii, prin eforturi individuale.<\/p>\n \n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Margareta Hanes O gr\u0103mad\u0103 de g\u00eenduri mi-au trecut prin cap de c\u00eend a \u00eenceput pandemia. Exist\u0103 \u00eens\u0103 unul care reapare mereu, \u0219i anume problema r\u0103ului. R\u0103ul \u00een diferitele sale metamorfoze. E pandemia un r\u0103u aruncat asupra noastr\u0103? Sau suntem noi cei care punem pietrele de temelie ale r\u0103ului, un r\u0103u pe care prefer\u0103m s\u0103-l […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1452,27],"tags":[1453,1117,1462],"class_list":["post-13305","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-66","category-filosofie","tag-egophobia-66","tag-filosofie","tag-margareta-hanes"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3sB","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13305","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13305"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13305\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13306,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13305\/revisions\/13306"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13305"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13305"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13305"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}