{"id":13321,"date":"2021-01-15T08:10:52","date_gmt":"2021-01-15T06:10:52","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13321"},"modified":"2021-01-12T18:12:34","modified_gmt":"2021-01-12T16:12:34","slug":"conceptul-de-distanta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13321","title":{"rendered":"Conceptul de distan\u021b\u0103"},"content":{"rendered":"

(phobia perennis)<\/span><\/p>\n

de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

Articolul nostru vrea s\u0103 trateze conceptul de distan\u021b\u0103. Acest concept nu a fost teoretizat propriu-zis de vreun filosof \u00een sensul \u00een care o facem noi p\u00e2n\u0103 la textul lui Buber din 1951, care se intituleaz\u0103 \u201eDistance and Relation\u201d, text de maturitate, \u00een care el pornind de la Eu \u0219i Tu<\/em> din 1923, dezvolt\u0103 teoriile sale anterioare \u0219i le trece la un nivel mai avansat de aplicabilitate. Trebuie s\u0103 men\u021bion\u0103m faptul c\u0103 acest text este unul dintre cele mai importante dintre scrierile t\u00e2rzii ale lui Buber, fiindc\u0103 anticipeaz\u0103 toat\u0103 temele care vor fi dezvoltate \u00een antropologia sa t\u00e2rzie. Aici men\u021bion\u0103m conceptul de confirmare, making-present<\/em> etc.<\/p>\n

Vom analiza foarte pe scurt textul lui Buber, pentru a vedea care sunt corzile esen\u021biale pe care acesta le atinge \u00een demersul s\u0103u. Pentru teologul evreu, intrarea \u00eentr-o rela\u021bie este o mi\u0219care care are loc \u00een doi pa\u0219i distinc\u021bi, unul determin\u00e2ndu-l pe cel\u0103lalt, dar nu \u00eentr-un sens strict temporal. Prima mi\u0219care se nume\u0219te a lua distan\u021b\u0103 efectiv\u0103, iar cea de a doua este chiar intrarea \u00eentr-o rela\u021bie. Buber nume\u0219te distan\u021ba Urdistanz<\/em>, respectiv distan\u021b\u0103 fundamental\u0103, distan\u021b\u0103 care trebuie s\u0103 fie surmontat\u0103 de om pentru a intra \u00een rela\u021bie.<\/p>\n

Buber atac\u0103 biologismul, mai ales pe Uexk\u00fcll, \u0219i anume conceptul s\u0103u de Umwelt<\/em>. Buber ne spune c\u0103 e mai impropriu s\u0103 vorbim despre o lume a animalului, cum vorbim despre o lume a omului. Deja \u0219tim de la Heidegger, respectiv de la Aristotel c\u0103 doar omul are lume, prin faptul de a fi \u00een lume. A\u0219adar, filosoful evreu sus\u021bine mai degrab\u0103 c\u0103 ar trebui s\u0103 vorbim despre un t\u0103r\u00e2m animal, nu despre o lume animal\u0103. Inova\u021bia adus\u0103 de Buber const\u0103 \u00een faptul c\u0103 a integrat procesul distan\u021b\u0103rii \u00een via\u021ba omului, opun\u00e2nd-o vie\u021bii animale, care de la Heidegger \u0219tim c\u0103 e o via\u021ba acaparat\u0103 \u0219i captivat\u0103. A\u0219adar, dezvolt\u00e2nd considera\u021biile lui Buber \u00eentr-o direc\u021bie mai neortodox\u0103 am putea considera c\u0103 prima maimu\u021b\u0103 care a luat distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de creanga de care se leg\u0103na (realiz\u0103m c\u0103 exemplul este ludic) \u0219i a considerat creanga aceea ca pe o posibil\u0103 arm\u0103 a fost primul homo faber<\/em>. Cumva, iar acesta este argumentul nostru, distan\u021ba este legat\u0103 de func\u021bia lui ca \u0219i cum<\/em>, pe scurt, c\u00e2nd lu\u0103m distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de un obiect ne imagin\u0103m cum ar fi el, ca \u0219i cum, dac\u0103 l-am considera \u00een poten\u021bialitate \u0219i nu \u00een actualitate. Vom vedea c\u0103 acest demers de la ca \u0219i cum<\/em> va fi un prim pas \u00een demersul de vindecare psihoterapeutic. Desigur, opera\u021bia aceasta necesit\u0103 un efort de imagina\u021bie. Func\u021bia lui ca \u0219i cum<\/em> a fost dezvoltat\u0103 de Hans Vaihinger \u0219i se refer\u0103 chiar la acest fapt, de a privit un obiect \u00eentr-o postur\u0103 paralel\u0103, diferit\u0103 fa\u021b\u0103 de cea actual\u0103. Revenind la exemplul nostru cu maimu\u021ba, ca \u0219i cum<\/em>-ul ar consta \u00een distan\u021ba luat\u0103 de maimu\u021b\u0103 prin care aceasta nu vede creanga ca o extensie a arborelui, ci ca o component\u0103 care poate fi utilizat\u0103 independent de ansamblul care este copacul, i.e. ca o arm\u0103. Deja am anticipat un pic argumentul nostru principal, anume c\u0103 distan\u021ba face posiblil\u0103 (enables<\/em>) func\u021bia lui ca \u0219i cum<\/em>. Nu vom analiza acum conceptele buberiene de making-present<\/em> \u0219i de confirmare, fiindc\u0103 am f\u0103cut-o \u00een alt\u0103 parte, ne oprim \u00een demersul nostru curent doar s\u0103 le men\u021bion\u0103m.<\/p>\n

Primul filosof care a vorbit explicit de distan\u021b\u0103, \u00eentr-un sens nu at\u00e2t ontologic, c\u00e2t fizic, a fost Artistotel \u00een Despre suflet<\/em>, care foarte riguros sus\u021bine faptul c\u0103 avem nevoie de distan\u021b\u0103, i.e. de un intermediar pentru a face percep\u021bia posibil\u0103. De exemplu, \u00eentre mine \u0219i m\u0103rul de pe mas\u0103 trebuie s\u0103 existe o distan\u021b\u0103 pentru a \u00eel putea percepe; \u00een momentul \u00een care \u00eemi lipesc m\u0103rul de ochi, deja nu \u00eel mai v\u0103d. Teoria aristotelic\u0103 se preteaz\u0103 \u0219i la o interpretare buberian\u0103, anume la faptul c\u0103 avem nevoie inclusiv de o distan\u021b\u0103 fizic\u0103 pentru a intra \u00een rela\u021bie cu Cel\u0103lalt.<\/p>\n

Un alt filosof care a anticipat conceptul de distan\u021b\u0103 doar implicit este Kierkegaard, care \u00een jurnalul s\u0103u ne spunea c\u0103 trebuie s\u0103 fim obiectivi fa\u021b\u0103 de noi \u00een\u0219ine \u0219i subiectivi fa\u021b\u0103 de ceilal\u021bi. Deja Kierkegaard atac\u0103 conceptul principal pe care vrem \u0219i noi s\u0103 \u00eel enun\u021b\u0103m, anume distan\u021ba fa\u021b\u0103 de sine. Aceast\u0103 obiectivitate fa\u021b\u0103 de sine kierkegaardian\u0103 ar fi chiar distan\u021ba pe care omul o ia fa\u021b\u0103 de sine \u00eensu\u0219i pentru a face posibil\u0103 reflec\u021bia.<\/p>\n

Deja \u00een punctul acesta ajungem la teoriile unui alt filosof existen\u021bialist, anume Sartre, care f\u0103cea distinc\u021bia dintre o con\u0219tiin\u021b\u0103 reflexiv\u0103 \u0219i o con\u0219tiin\u021b\u0103 nereflexiv\u0103, implicit\u0103 am putea spune. Ne vom prevala \u00een continuare de exemplul lui Sartre. C\u00e2nd scriu articolul pe care vreau s\u0103 \u00eel public sunt cumva concentrat implicit la ceea ce fac, din pricina simplului act de a fi aici \u0219i acum scriind, dar eu pot simultan s\u0103 iau distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de mine, iar \u00een timp ce scriu s\u0103 reflectez la simplul act de a scrie, al scriiturii. Pe scurt incon\u0219tien\u021ba ar \u021bine mai degrab\u0103 de con\u0219tiin\u021ba nereflexiv\u0103, chiar dac\u0103 Sartre respinge conceptul freudian de incon\u0219tient, iar distan\u021ba ar \u021bine mai degrab\u0103 de con\u0219tiin\u021ba reflexiv\u0103. Pe scurt, prin intermediul con\u0219tiin\u021bei reflexive lu\u0103m distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de noi \u00een\u0219ine, oric\u00e2t de paradoxal ar suna asta, \u0219i facem disponibil\u0103 func\u021bia lui ca \u0219i cum. Vom vedea c\u0103 exact aceast\u0103 distan\u021b\u0103 e cea de care are nevoie suferindul \u00een unele psihopatologii.<\/p>\n

Revenind la Kierkegaard, el anticipeaz\u0103 culmea, \u0219i opusul distan\u021bei, adic\u0103 procesul prin care suntem \u00eencapsula\u021bi \u00een sine \u0219i nu putem ie\u0219i. Kierkegaard nume\u0219te aceasta \u00eenchidere \u00een sine, sau repliere \u00een sine, \u0219i este un termen care apare \u00een Conceptul de angoas\u0103<\/em> legat de dimensiunea demonic\u0103, adic\u0103 a anxiet\u0103\u021bii de bine. Vom vedeam cum aceast\u0103 repliere \u00een sine e simptomatic\u0103 pentru unele psihopatologii, cum ar fi depresia, de exemplu.<\/p>\n

\u00cel mai men\u021bion\u0103m \u00een trecere \u0219i pe Gadamer, care ne vorbe\u0219te \u00een Adev\u0103r \u0219i metod\u0103<\/em> despre o distan\u021b\u0103 estetic\u0103. Putem \u00eentr-o form\u0103 poetico-hegelian\u0103 (fiindc\u0103 Gadamer a fost influen\u021bat masiv de Hegel) s\u0103 suger\u0103m c\u0103 putem intra \u00een rela\u021bie cu opera de art\u0103, doar c\u00e2nd lu\u0103m distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de lumea ambiant\u0103 (Umwelt<\/em>). Aceast\u0103 distan\u021bare fa\u021b\u0103 de lumea ambiant\u0103 ar fi mai degrab\u0103 o alienare, tot, \u00een sensul lui Hegel, dec\u00e2t o distan\u021bare psihologic\u0103.<\/p>\n

Ne \u00eendrept\u0103m \u00eencet spre cea de a doua parte a textului nostru, \u00een care \u00eencerc\u0103m s\u0103 aplic\u0103m conceptul de distan\u021b\u0103 asupra psihopatologiei, \u00een special asupra tulbur\u0103rii obsesiv compulsive \u0219i asupra depresiei. Foarte corect observ\u0103 Henri Maldiney c\u0103 melancolicul e incapabil de proten\u021bie, iar maniacul de reten\u021bie, \u00eentr-un sens husserlian, bine\u00een\u021beles. Putem \u0219i noi afirma la r\u00e2nd c\u0103 aceste dou\u0103 forme de psihopatologie sunt incapabile de distan\u021b\u0103. Pe scurt, at\u00e2t obsesionalul, c\u00e2t \u0219i depresivul nu pot s\u0103 se obiectiveze, \u00een sensul de a se pune la persoana a 3-a \u0219i s\u0103 \u00eenceap\u0103 reflec\u021bia sau chiar func\u021bia lui ca \u0219i cum<\/em>. Vorbim aici de o repliere \u00een sine, \u00een sensul c\u0103 at\u00e2t obsesivul, c\u00e2t \u0219i depresivul sunt incapabili de a lua distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de sine, din cauza faptului c\u0103 ace\u0219tia sunt permanent cuprin\u0219i de g\u00e2ndurile specifice propriilor lumi, de ni\u0219te g\u00e2nduri angoasante, ace\u0219tia fiind efectiv acapara\u021bi, captiva\u021bi de lumile lor proprii. Putem vorbi \u00een acest sens de un model de etern\u0103 re\u00eentoarcere a aceluia\u0219i (g\u00e2nd angoasant), \u00een cazul obsesionalit\u0103\u021bii sau a depresiei.<\/p>\n

Este de datoria psihoterapeutului s\u0103 aplice conceptul buberian de vindecare prin \u00eent\u00e2lnire, a c\u0103rui func\u021bie primordial\u0103 este confirmarea Celuilalt (mediat\u0103 de faptul de a fi prezent pentru Cel\u0103lalt), nu at\u00e2t \u00een actualitatea sa, c\u00e2t \u00een poten\u021b\u0103. Prin confirmarea psihoterapeutului \u0219i prin travaliul terapeutic trebuie ca pacientul s\u0103 reu\u0219easc\u0103 s\u0103 ia distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de sine \u0219i s\u0103 permit\u0103 func\u021biei ca \u0219i cum s\u0103 \u00ee\u0219i fac\u0103 treaba. Acest ca \u0219i cum<\/em> din cadrul psihoterapiei are func\u021bia unei proiec\u021bii \u00een viitor, prin care pacientului \u00eei e confirmat faptul c\u0103 ameliorarea e posibil\u0103, pe scurt c\u0103 acesta poate fi \u0219i altfel \u00een afar\u0103 de bolnav, poate fi \u0219i s\u0103n\u0103tos, creativ etc. Din cauza replierii \u00een sine, pacientul e \u00eenchis efectiv fa\u021b\u0103 de orice eveniment \u0219i fa\u021b\u0103 de orice posibilitate exterioar\u0103. Chiar Kierkegaard anticipeaz\u0103 foarte corect dou\u0103 modalit\u0103\u021bi prin care individul poate lua distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de sine. Cele dou\u0103 modalit\u0103\u021bi de a lua distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de sine reprezint\u0103 chiar cele dou\u0103 confinii, respectiv ironia \u0219i umorul, prima se afl\u0103 la grani\u021ba dintre estetic \u0219i etic, iar cea de a doua dintre etic \u0219i religios.<\/p>\n

Dac\u0103 pacientul reu\u0219e\u0219te s\u0103 ajung\u0103 \u00eentr-un punct \u00een care s\u0103 se prevaleze de auto-ironie \u0219i de umor deja acesta este un semn al amelior\u0103rii condi\u021biei sale, un semn conform c\u0103ruia acesta a reu\u0219it s\u0103 ia distan\u021b\u0103 fa\u021b\u0103 de sine, adic\u0103 s\u0103 accead\u0103 la con\u0219tiin\u021ba reflexiv\u0103, la obiectivitatea prin persoana a treia, prin care putem s\u0103 ne imagin\u0103m cum ar fi (ca \u0219i cum<\/em>) nu am fi de fapt bolnavi. Totul necesit\u0103 un exerci\u021biu de imagina\u021bie, iar acesta e necesar \u00een travaliul terapeutic. \u0218tim deja de la Kant, c\u0103 \u00een cazul umorului, acesta ar fi un semn de s\u0103n\u0103tate. At\u00e2t obsesionalul, c\u00e2t \u0219i depresivul tr\u0103iesc aproape exclusiv \u00een lumea lor, \u00een Eigenwelt<\/em>, o lume a g\u00e2ndurilor sumbre am putea spune. Confirmarea are rolul de a releva faptul c\u0103 de fapt bolnavul are acces \u0219i la celelalte lumi, fie acestea Umwelt<\/em>-ul, Mitwelt<\/em>-ul sau chiar \u00dc<\/em>berwelt<\/em>-ul, toate cele trei venind cu valorile \u0219i emo\u021biile sale specifice.<\/p>\n

Am \u00eencercat \u00een cele de mai sus s\u0103 demonstr\u0103m importan\u021ba conceptului de distan\u021b\u0103 \u00een filosofie, dar \u0219i \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103 \u00eentr-un scenariu terapeutic. Am legat de asemenea, conceptul buberian de distan\u021b\u0103 de func\u021bia lui ca \u0219i cum<\/em>. Ce am teoretizat mai sus, recunoa\u0219tem c\u0103 nu este cuv\u00e2nt de lege, ci doar o alternativ\u0103 la ceea ce s-ar putea \u00eent\u00e2mpla \u00een cadrul \u00eent\u00e2lnirii dintre un pacient \u0219i un terapeut. Preciz\u0103m c\u0103 aceast\u0103 luare de distan\u021b\u0103 nu e necesar\u0103 \u00een vindecarea tuturor psihopatologiilor, de exemplu \u00een cazul schizofreniei nu putem vorbi de o luare de distan\u021b\u0103, de un ca \u0219i cum<\/em>, fiindc\u0103 deja lumea schizofrenicului este distorsionat\u0103. Luarea distan\u021bei fa\u021b\u0103 de sine ar fi viabil\u0103 \u00een acest sens \u00een cadrul psihopatologiilor unde exist\u0103 o repliere \u00een sine exclusiv. Putem sus\u021bine \u00een final, un pic mai poetic, c\u0103 bolnavul are nevoie de distan\u021b\u0103 psihologic\u0103 pentru a intra \u00een rela\u021bie cu sinele adev\u0103rat, el tr\u0103ind de fapt via\u021ba \u00eentr-un sine fals.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(phobia perennis) de David M\u00e2ndru\u021b Articolul nostru vrea s\u0103 trateze conceptul de distan\u021b\u0103. Acest concept nu a fost teoretizat propriu-zis de vreun filosof \u00een sensul \u00een care o facem noi p\u00e2n\u0103 la textul lui Buber din 1951, care se intituleaz\u0103 \u201eDistance and Relation\u201d, text de maturitate, \u00een care el pornind de la Eu \u0219i Tu […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1452,27,1463],"tags":[1398,1453,1117,1464],"class_list":["post-13321","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-66","category-filosofie","category-phobia-perennis","tag-david-mandrut","tag-egophobia-66","tag-filosofie","tag-phobia-perennis"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3sR","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13321","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13321"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13321\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13322,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13321\/revisions\/13322"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13321"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13321"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13321"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}