de Adina Pop<\/p>\n
\u201eAm sim\u021bit cum lumea e o simpl\u0103 piatr\u0103 \u00een care noi \u00a0<\/em><\/strong><\/p>\n \u0218i tac \u0219i totu\u0219i sper s\u0103 m\u0103 aud\u0103 cineva. S\u0103-mi aud\u0103 strig\u0103tul t\u0103cerii c\u0103ci altfel pierdut\u0103 voi fi pe veci. Am nevoie de cineva care s\u0103 m\u0103 aud\u0103 cu o frecven\u021b\u0103 ca a mea. Dar dac\u0103 frecven\u021ba aceea e doar t\u0103cere? Dac\u0103 este \u00eentunericul pe care nu-l las s\u0103 m\u0103 cuprind\u0103 c\u0103ci dac\u0103-l voi l\u0103sa s\u0103 m\u0103 invadeze nu m\u0103 mai poate sc\u0103pa nimeni?! \u0218i dac\u0103 ceea ce cred c\u0103 e \u00eentuneric e, de fapt, lumin\u0103, acea lumin\u0103 pe care o caut, dar, \u00een acela\u0219i timp, o feresc. At\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri, \u00eens\u0103 at\u00e2t de pu\u021bine r\u0103spunsuri… nimic sigur, doar t\u0103cere.<\/p>\n Am crede c\u0103 cei t\u0103cu\u021bi sunt cei necunosc\u0103tori. Ba, dimpotriv\u0103, sunt cei ce poart\u0103 povara existen\u021bei lor \u0219i cei ce \u0219tiu cu ce se m\u0103n\u00e2nc\u0103 via\u021ba. Persoanele care au v\u0103zut \u0219i auzit prea multe, cei care stau \u00eentr-un col\u021b \u0219i observ\u0103 lumea din jurul lor, dar mai important se observ\u0103 pe ei prin intermediul persoanelor de care sunt \u00eenconjura\u021bi.<\/p>\n T\u0103cerea e doar o arm\u0103 de t\u0103rie \u00eempotriva zidurilor ce te provoac\u0103 s\u0103 vorbe\u0219ti. Un fel de barier\u0103 \u00eentre ceea ce lumea cunoa\u0219te \u0219i ceea ce lumii \u00eei e prea fric\u0103 s\u0103 cunoasc\u0103. Pentru unii cea mai mare provocare este s\u0103 vorbeasc\u0103, s\u0103 se exprime, s\u0103 spun\u0103 ce g\u00e2ndesc, s\u0103-\u0219i dea fr\u00e2u liber glasului. Dar dac\u0103 nu este vorba despre ceea ce spunem, ci despre ceea ce p\u0103str\u0103m \u00een tain\u0103? Mereu suntem provoca\u021bi s\u0103 ie\u0219im \u00een fa\u021b\u0103 s\u0103 vorbim, dar dac\u0103 am fi provoca\u021bi s\u0103 t\u0103cem? C\u00e2\u021bi dintre noi am \u0219ti cu adev\u0103rat s\u0103 facem lini\u0219te? C\u00e2\u021bi dintre noi am c\u0103dea \u00een patima t\u0103cerii \u0219i dac\u0103 vom c\u0103dea, oare vom avea grija s\u0103 nu ne scufundam p\u00e2n\u0103 la \u00eenec?<\/p>\n Oric\u00e2t am \u00eencerca s\u0103 ignor\u0103m acest lucru, trebuie s\u0103 \u00een\u021belegem c\u0103 uneori t\u0103cerea e \u0219i ea un r\u0103spuns \u0219i c\u0103 lini\u0219tea la r\u00e2ndul ei vorbe\u0219te. Ba uneori chiar spune mai multe dec\u00e2t pot cuvintele s\u0103 o fac\u0103. Cuvintele nu sunt altceva dec\u00e2t indicatoare nefaste ale min\u021bii. Ele ar p\u0103rea \u00een esen\u021b\u0103 o oglindire a g\u00e2ndirii, \u00eens\u0103 mai degrab\u0103 sunt doar o distragere de la adev\u0103rata lor fa\u021b\u0103. Prin cuvinte se spun cele mai sincere minciuni \u0219i cele mai false adev\u0103ruri, o secund\u0103 de ezitare \u0219i totul se pr\u0103bu\u0219e\u0219te. Momentul \u00een care alegem \u00eentre a t\u0103cea \u0219i a vorbi este cel decisiv \u0219i odat\u0103 aleas\u0103 una dintre aceste tabere este dificil s\u0103 ne \u00eentoarcem \u00een cealalt\u0103. \u0218i nu pentru c\u0103 nu am putea, ci pentru c\u0103 nu am fi \u00een\u021bele\u0219i, sau chiar dac\u0103 am fi, nu am fi \u00een totalitate. La fel cum nu po\u021bi s\u0103 faci un surd s\u0103 aud\u0103 \u0219i un orb s\u0103 vad\u0103, la fel nu po\u021bi s\u0103 faci un necunosc\u0103tor s\u0103 \u00een\u021beleag\u0103 \u00een totalitate. Aleg\u00e2nd t\u0103cerea te alegi pe tine cel interior. Activezi eul l\u0103untric pentru c\u0103 acela e cel ce conteaz\u0103 cu adev\u0103rat. Lini\u0219tea ta l\u0103untric\u0103 \u0219i tot ceea ce vine cu ea, momentul \u00een care cele dou\u0103 entit\u0103\u021bi formeaz\u0103 un \u00eentreg \u0219i 1+1 nu mai fac 2, ci fac unul.<\/p>\n Atunci c\u00e2nd opre\u0219ti contactul cu cei din jur, activezi contactul interior, porne\u0219ti pe drumul monologului cu tine \u00eensu\u021bi. \u00cens\u0103 toate acestea trebuie s\u0103 fie constante pentru c\u0103 altfel devine un haos. Putem s\u0103 \u00eentrerupem procesul de cunoa\u0219tere \u00eens\u0103 niciodat\u0103 s\u0103 nu-l oprim pe veci. Pentru c\u0103 \u00een momentul \u00een care pierdem contactul interior, contactul cu lini\u0219tea l\u0103untric\u0103, pierdem contactul cu noi \u00een\u0219ine. Dac\u0103 am pierdut contactul acela ne-am pierdut pe noi \u0219i vom continua s\u0103 ne pierdem p\u00e2n\u0103 nu vom mai avea ce s\u0103 g\u0103sim, p\u00e2n\u0103 nu vom mai avea ce s\u0103 salv\u0103m de la \u00eenec. \u0218i \u00eenecul e cel mai r\u0103u. Am crede c\u0103 dac\u0103 ne \u00eenec\u0103m am muri, \u00eens\u0103 nu acesta e adev\u0103rul. De fapt, dac\u0103 am fi pu\u0219i \u00een situa\u021bia de a ne \u00eeneca nu ne-am l\u0103sa prad\u0103 mor\u021bii, ci ne-am zbate ca pe\u0219tii pe uscat. Am lupta din r\u0103sputeri pentru a ne salva \u0219i pentru a nu ne da b\u0103tu\u021bi \u0219i nu pentru c\u0103 nu am accepta moartea, ci pentru c\u0103 nu am accepta s\u0103 fim \u00eenvin\u0219i. \u00cenvin\u0219i de noi \u00een\u0219ine \u0219i de temerile noastre.<\/p>\n Uneori t\u0103cerea e un refugiu, un refugiu pentru fricile, temerile \u0219i mon\u0219trii care se ascund sub patul nostru. Alegem s\u0103 facem lini\u0219te de team\u0103 s\u0103 nu fim devora\u021bi de acel \u00eentuneric de care ne e fric\u0103 \u0219i de care \u00eencerc\u0103m s\u0103 ne ferim de at\u00e2t de mult timp \u00eenc\u00e2t deja o facem involuntar. Ne temem s\u0103 vorbim \u0219i alegem lini\u0219tea, alegem s\u0103 ne dep\u0103rt\u0103m de oamenii din jurul nostru \u0219i s\u0103 ne ascundem \u00een tain\u0103 pentru c\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 am descoperit c\u0103 nu ne temem de mon\u0219trii de sub pat pentru c\u0103 ei nu au fost niciodat\u0103 acolo, ei, de fapt, se aflau \u00een mintea noastr\u0103 \u0219i \u00een persoanele de afar\u0103. \u0218i \u00eenc\u0103 nu ne-am decis dac\u0103 prin t\u0103cere alegem s\u0103 ne ferim pe noi de exterior sau am ales s\u0103 ferim exteriorul de posibilul \u00eentuneric care se afl\u0103 \u00een fiecare dintre noi. Am ales r\u0103ul nostru l\u0103untric sau ne-am ferit de el prin dep\u0103rtarea asta? Ne-am aruncat \u00een infern sau ne-am pierdut \u00een paradis?<\/p>\n Trebuie s\u0103 d\u0103m din t\u0103cerea noastr\u0103 pentru a ajunge cu to\u021bii \u00eempreun\u0103 la cunoa\u0219terea suprem\u0103, \u00eens\u0103 dac\u0103 s\u0103 d\u0103ruie\u0219ti din cunoa\u0219terea ta \u00eenseamn\u0103 s\u0103 te pierzi pe tine \u00een c\u0103utarea altora, renun\u021b\u0103 \u0219i fii egoist. Fii egoistul egoi\u0219tilor dac\u0103 e nevoie, numai nu te pierde pe tine pe c\u0103r\u0103ri pentru a aduce pe al\u021bii pe drum.<\/p>\n \u201e\u00cenva\u021b\u0103 de la umbr\u0103 s\u0103 taci \u0219i s\u0103 veghezi\u201d \u2013 s\u0103 \u0219tii c\u00e2nd e momentul s\u0103 te deschizi \u0219i s\u0103 le oferi oamenilor din jur explica\u021bii, s\u0103 \u0219tii s\u0103 ascul\u021bi \u00eenainte s\u0103 \u00eentrerupi, s\u0103 \u0219tii s\u0103 observi \u00eenainte s\u0103 pui \u00een aplicare, s\u0103 \u0219tii s\u0103 \u00een\u021belegi \u00eenainte s\u0103 condamni.<\/p>\n \u201e\u00cenva\u021b\u0103 de la piatr\u0103 c\u00e2t trebuie s\u0103 spui\u201d \u2013 niciodat\u0103 nu te av\u00e2nta \u00een a te dest\u0103inui celor care te \u00eenconjoar\u0103 c\u0103ci mereu va exista cineva care s\u0103 \u0219tie s\u0103 foloseasc\u0103 lucrurile acelea \u00een defavoarea ta f\u0103c\u00e2ndu-te \u00eentr-un fel sau altul s\u0103 nu mai fii tu \u0219i s\u0103 te pierzi pe drumul p\u0103cii interioare. \u00cenva\u021b\u0103 c\u00e2nd trebuie s\u0103 te dest\u0103inui cu adev\u0103rat \u0219i c\u00e2nd s\u0103 \u00eei oferi cale liber\u0103 lini\u0219tii ce se afund\u0103 \u00een sufletul t\u0103u.<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 Mereu am considerat c\u0103 muzica \u0219i t\u0103cerea sunt cele dou\u0103 limbaje ale vie\u021bii, unindu-se\u00a0 nel\u0103s\u00e2nd loc ezit\u0103rii \u0219i imperfec\u021biunii. Cele dou\u0103 contopindu-se perfect \u00een armonia universului.<\/p>\n Muzica e cea care d\u0103 tonul t\u0103cerii; de-a lungul timpului s-au dezvoltat numeroase metode de comunicare \u2013 poate zeci, sute, chiar mii de metode, \u00eens\u0103 putem recunoa\u0219te c\u0103 cea mai suprem\u0103 metod\u0103 a comunic\u0103rii este t\u0103cerea; ea este a infinita surs\u0103 de comunicare pe care nu multe persoane o acceseaz\u0103. Numai cei mai \u00eendr\u0103zne\u021bi se av\u00e2nt\u0103 spre ad\u00e2ncurile acesteia. Muzicalitatea t\u0103cerii e nesf\u00e2r\u0219it\u0103, ritmurile acestea nefiind \u00eengr\u0103dite, put\u00e2nd fi interpretate \u00een cele mai minunate feluri \u0219i niciunul s\u0103 nu fie gre\u0219it.<\/p>\n Toate strig\u0103tele de ajutor din multitudinea de tonuri ale t\u0103cerii, toate sentimentele, tr\u0103irile \u0219i temerile viitorului \u00eentr-un simplu individ. Poate c\u0103 g\u0103l\u0103gia e cea care te define\u0219te, \u00eens\u0103 lini\u0219tea e cea care te va face remarcat. T\u0103cerea nu e t\u0103cere p\u00e2n\u0103 nu e\u0219ti auzit, auzit de un tu interior sau de altul exterior. Dac\u0103 t\u0103cerea e o arm\u0103 dar nu o \u0219tim folosi? Dac\u0103 e o alt\u0103 fa\u021b\u0103 a unei revolte? Ce o s\u0103 se \u00eent\u00e2mple c\u00e2nd toat\u0103 aceast\u0103 t\u0103cere o s\u0103 \u00ee\u0219i arate adev\u0103rata fa\u021b\u0103 \u0219i o s\u0103 ne \u00eenfrunte cu adev\u0103rat? \u00cei vom face fa\u021b\u0103? Ne va \u00eenvinge? O vom \u00eenvinge noi pe ea?! At\u00e2tea \u00eentreb\u0103ri, dar prea pu\u021bine r\u0103spunsuri…<\/p>\n \u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 R\u0103spunsul meu e acesta: v\u0103d t\u0103cerea ca pe o prieten\u0103. Ea e mereu acolo c\u00e2nd am nevoie de cineva care s\u0103 m\u0103 asculte, dar mereu nu-mi r\u0103spunde fiindc\u0103 \u0219tie c\u0103 orice r\u0103spuns pe care mi l-ar da ar surpa prietenia dintre noi. Lini\u0219tea o \u00eent\u00e2lnim atunci c\u00e2nd o merit\u0103m. Atunci c\u00e2nd merit\u0103m s\u0103 fim noi cu noi \u00een\u0219ine, \u00eentruc\u00e2t s\u0103 putem medita la ceea ce am fost, ceea ce suntem \u0219i la ceea ce vom fi. S\u0103 putem s\u0103 ne ridic\u0103m fa\u021ba spre viitor \u0219i s\u0103 putem s\u0103 ne \u00eendrept\u0103m privirea spre acel ceva ce ne a\u0219teapt\u0103 undeva acolo. Un morman de t\u0103cere se afl\u0103 la baza picioarelor noastre. Tot ce trebuie s\u0103 facem este s\u0103 fim destul de \u00eendr\u0103zne\u021bi pentru a-l ridica.<\/p>\n #<\/p>\n Adina Pop (16 ani), <\/em>comuna ip, jude\u021bul S\u0103laj, e c\u00e2\u0219tig\u0103toarea premiului al II-lea la concursul de eseuri pe tema t\u0103cerii. Concursul a fost organizat de Proiectul Corbu, pornind de la albumul lor recent \u201eCei Care Tac\u201d. <\/em><\/p>\n Juriul concursului a fost format din scriitorul Marian Coman, specialistul \u00een social media Cristian China Birta, muzicianul Marius Pop, muzicianul Sergiu Corbu Boldor, scriitoarea Luiza Mitu. <\/em><\/p>\n \n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" de Adina Pop \u201eAm sim\u021bit cum lumea e o simpl\u0103 piatr\u0103 \u00een care noi \u0219i zeii ciobim c\u00e2te-o bucat\u0103\u201d \u00a0 \u0218i tac \u0219i totu\u0219i sper s\u0103 m\u0103 aud\u0103 cineva. S\u0103-mi aud\u0103 strig\u0103tul t\u0103cerii c\u0103ci altfel pierdut\u0103 voi fi pe veci. Am nevoie de cineva care s\u0103 m\u0103 aud\u0103 cu o frecven\u021b\u0103 ca a mea. Dar […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1494,27],"tags":[1497,1495,1117],"class_list":["post-13502","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-67","category-filosofie","tag-adina-pop","tag-egophobia-67","tag-filosofie"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3vM","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13502","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13502"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13502\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13508,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13502\/revisions\/13508"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13502"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13502"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13502"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\n\u0219i zeii ciobim c\u00e2te-o bucat\u0103\u201d <\/em><\/p>\n