{"id":13550,"date":"2021-06-15T17:00:18","date_gmt":"2021-06-15T15:00:18","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13550"},"modified":"2021-06-26T17:58:42","modified_gmt":"2021-06-26T15:58:42","slug":"intalnirea","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13550","title":{"rendered":"\u00cent\u00e2lnirea"},"content":{"rendered":"<p style=\"text-align: right;\">de <a href=\"http:\/\/egophobia.ro\/?tag=stefan-bolea\">\u0218tefan Bolea<\/a><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">C\u00e2nd \u00ee\u021bi zugr\u0103ve\u0219ti autoportretul, nu se poate s\u0103 nu te love\u0219ti de problema narcisismului. Exist\u0103 un narcisism patologic, care transform\u0103 lumea \u00een eu, convertind totul \u00een reflexia ta: \u201eArd de dragoste fa\u021b\u0103 de tine \u0219i eu a\u021b\u00e2\u021b fl\u0103c\u0103rile pe care le port \u00een mine\u00a0 [<em>Uror amore mei: flammas moveoque feroque<\/em>]\u201d, se confeseaz\u0103 Narcis \u00een <em>Metamorfoze<\/em>. Exist\u0103, \u00eens\u0103, \u0219i un narcisism valid, care te \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 e\u0219ti cea mai important\u0103 persoan\u0103 din via\u021ba ta \u0219i c\u0103 trebuie s\u0103-\u021bi temperezi cruzimea supraeului, c\u0103 trebuie s\u0103 oferi bl\u00e2nde\u021be \u0219i tact \u00een rela\u021bia ta cu tine \u00eensu\u021bi. Mai mult, el te \u00eenva\u021b\u0103 s\u0103 crezi \u00een tine, chiar dac\u0103 legea contingen\u021bei ne \u00eenva\u021b\u0103 c\u0103 suntem nenecesari pentru lume \u0219i pentru ceilal\u021bi. F\u0103r\u0103 acest narcisism, scriitorul n-ar putea sim\u021bi c\u0103 a devenit \u201eo oper\u0103 fabuloas\u0103\u201d precum Rimbaud.<!--more--><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">De ce ar avea nevoie cititorul de povestea ta? De ce conteaz\u0103 vocea ta? Ce este special la tine? Dac\u0103 to\u021bi suntem speciali, precum sus\u021bin anumi\u021bi psihologi motiva\u021bionali, atunci nimeni nu e. \u0218i, privind de sus, <em>sub specie aeternitatis<\/em>, suntem infimi: frunze suflate de viscol, varia\u021biuni, personific\u0103ri ale voin\u021bei cosmice. Dar dac\u0103 schimb\u0103m unghiul de filmare \u0219i privim prin lentila individual\u0103, suntem adev\u0103rate personaje tragice, zguduite de conflicte \u0219i de contradic\u021bii insolubile. Poate c\u0103 asta trebuie s\u0103-i oferi cititorului: s\u0103-i poveste\u0219ti c\u0103 \u0219i el are un sine, care este amor\u021bit de ciclul munc\u0103-media-somn. S\u0103-l sco\u021bi din hipnoza pe care i-o provoac\u0103 societatea \u0219i statul. S\u0103-i oferi co\u0219maruri ideale, poate hiperbola ajunge la liziera con\u0219tiin\u021bei sale. Pentru c\u0103 \u00een cazul \u00een care accept\u0103m s\u0103 tr\u0103im ca mor\u021bii, atunci ne batem joc de singurul dar care conteaz\u0103. \u201eL\u0103comia de via\u021b\u0103 este o virtute\u201d, ne-o spune <em>Ikiru<\/em>.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Fire\u0219te, dac\u0103 ducem nihilismul la consecin\u021bele sale logice, nimic nu conteaz\u0103. Conform acestei filosofii, via\u021ba este o moarte deghizat\u0103, iar cea din urm\u0103 \u00ee\u0219i va scoate \u00een cur\u00e2nd masca, ar\u0103t\u00e2ndu-\u0219i \u00eensp\u0103im\u00e2nt\u0103torul chip. Dac\u0103 moartea este singura realitate, care ne a\u0219teapt\u0103 invariabil \u00een toate porturile, atunci putem face efectiv <em>orice<\/em>. Inclusiv s\u0103 dormim \u00een fa\u021ba televizorului. S\u0103 nu ne asum\u0103m niciun risc. S\u0103 tr\u0103im nu ca \u0219i cum n-ar exista moarte, ci ca \u0219i cum n-ar exista via\u021b\u0103&#8230; \u201e&#8230; orice ai spune\/ Peste toate o lopat\u0103 de \u021b\u0103r\u00e2n\u0103 s-ar depune\u201d. Dar trebuie s\u0103 bem ap\u0103 vie \u0219i s\u0103 deschidem ochii: via\u021ba aceasta, plin\u0103 de imperfec\u021biuni \u0219i de otr\u0103vuri, e tot ce avem. \u0218i poate c\u0103 asta ar trebui s\u0103 oferi cititorului: sentimentul c\u0103 poate s\u0103-\u0219i schimbe via\u021ba, c\u0103 poate s\u0103 se autotranscend\u0103. Nu este excelen\u021ba singurul argument \u00eempotriva nihilismului? Impresia c\u0103 avem \u0219i ceva numenal \u00een fiin\u021ba noastr\u0103, nu numai reziduuri fenomenale? Mai mult, nu este acesta \u0219i cap\u0103tul narcisismului? \u00cengenuncherea ritualic\u0103 \u00een fa\u021ba autotranscenden\u021bei? Pentru c\u0103 la cap\u0103tul individualit\u0103\u021bii noastre, trebuie s\u0103 descoperim alteritatea ca alteritate \u2013 iar acesta e sensul transsubiectivit\u0103\u021bii. Poate c\u0103 nu crezi \u00een to\u021bi oamenii, dar exist\u0103 \u0219i egali, \u0219i <em>al\u021bi<\/em> indivizi, care se recunosc \u00een c\u0103ut\u0103rile tale, care vorbesc uneori cu vocea ta, care te pot \u00een\u021belege. Altfel, dac\u0103 totul se rezum\u0103 la solilocvii, scrisul chiar n-are nicio importan\u021b\u0103.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Multe din problemele filosofiei \u0219i-au pierdut relevan\u021ba \u00een epoca \u0219tiin\u021bific\u0103. De pild\u0103, dualismul trup-minte. Con\u0219tiin\u021ba e \u00eentrupat\u0103 \u0219i nu putem g\u00e2ndi ca un computer autonom, f\u0103r\u0103 a asculta vocea trupului, care scrie neuronal textul g\u00e2ndurilor noastre. Poate c\u0103 \u0219i dualismul dintre spirit \u0219i suflet, care a fost sus\u021binut \u00een secolul trecut de Klages, trebuie amendat. Nu c\u0103 n-ar exista conceptual entit\u0103\u021bile de \u201espirit\u201d \u0219i de \u201esuflet\u201d. Numai c\u0103 ele sunt inseparabile. Nu putem g\u00e2ndi dialectic \u00een perechi de opu\u0219i, ci procesual. Sufletul \u0219i spiritul se \u00eentrep\u0103trund at\u00e2t de mult, \u00eenc\u00e2t ne este greu s\u0103 le distingem particularit\u0103\u021bile specifice. \u201eSpiritul\u201d redevine un aspect al \u201esufetului\u201d. Vocea min\u021bii este uneori doar o distorsionare a vocii inimii, a spiritului sufletului. Mai mult, uneori le auzim simultan, a\u0219a c\u0103 trebuie s\u0103 facem eforturi pentru a deslu\u0219i mesajul din incon\u0219tient.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">Unde vreau s\u0103 ajung? Scrisul, dac\u0103 func\u021bioneaz\u0103 (\u0219i nu este bolboroseal\u0103 anemic\u0103), transmite la (un anumit tip de) cititor vocea inimii tale. N-ai fi devenit scriitor dac\u0103 nu \u021bi-ai fi g\u0103sit deja portretul pl\u0103smuit \u00een textele unora. Accesul nu este nemijlocit, ca \u00een muzic\u0103, ci mediat, prin cuv\u00e2nt. Dar cititorii inteligen\u021bi apreciaz\u0103 deghizarea lingvistic\u0103, prin care durerea, aidoma aurului lichid, li se picur\u0103 \u00een inimi. <em>Tat twam asi<\/em>: ca \u0219i tine, au stat pe marginea abisului, \u00een Gr\u0103dina Eden, pe culmile din Sils-Maria, \u00een Dresda devastat\u0103 de bombe incendiare \u0219i poate, pentru o clip\u0103, te-au z\u0103rit ori s-au v\u0103zut prin tine. Desigur, s-ar putea ca un asemenea lector s\u0103 fie o fantasm\u0103, dedus\u0103 din experien\u021ba ta privat\u0103. Desigur, s-ar putea s\u0103 nu fii nimic altceva dec\u00e2t un papagal, o maimu\u021b\u0103, sau un lup \u00een ochii s\u0103i: \u021binta proiec\u021biilor sale. Dar \u00ee\u021bi asumi \u0219i asta. \u201eWhile we reason here,\/ A royal battle might be won and lost\u201d.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\u0218i poate c\u0103 ar trebui s\u0103-i r\u0103spunzi acelui cititor care te acuz\u0103 c\u0103 scrii doar cuvinte. Are dreptate, desigur. Acel <em>fiat<\/em> din <em>Genez\u0103<\/em> e din alt\u0103 epoc\u0103. Cuvintele zeilor greci grabnic adeverite, mantrele devenite ac\u021biuni \u021bin de antichitate. Dar, dac\u0103 are ochi de v\u0103zut \u0219i privirea limpede, dac\u0103 nu \u0219i-a pierdut sim\u021bul mirosului, care \u00eei permite s\u0103 se orienteze \u00een labirint, sau dac\u0103 nu i s-a tocit auzul \u0219i detecteaz\u0103 \u0219oapta con\u0219tiin\u021bei reverber\u00e2nd de sub program\u0103rile cotidiene, mesajul t\u0103u \u00eel va s\u0103geta \u00een punctul inimii corespondent celui \u00een care s-a format durerea ta. \u00cen acest caz ideal, literatura devine \u00eent\u00e2lnire. Chiar dac\u0103 ar fi numai sincronizarea unor fantasme, care se privesc \u00een ochi din universuri paralele, important este c\u0103 s-a creat o punte, un tunel, care poate fi traversat, dac\u0103 exist\u0103 curaj, dintr-o parte sau din alta.<\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\"><strong>[text publicat \u00een antologia <\/strong><strong><em>Scriitorul \u0219i Lumea,<\/em><\/strong><strong> ed. Irina Petra\u0219, Constantina Raveca Buleu, Cluj-Napoca: \u0218coala Ardelean<\/strong><strong>\u0103, 2021] <\/strong><\/p>\n<p style=\"text-align: justify;\">\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>de \u0218tefan Bolea C\u00e2nd \u00ee\u021bi zugr\u0103ve\u0219ti autoportretul, nu se poate s\u0103 nu te love\u0219ti de problema narcisismului. Exist\u0103 un narcisism patologic, care transform\u0103 lumea \u00een eu, convertind totul \u00een reflexia ta: \u201eArd de dragoste fa\u021b\u0103 de tine \u0219i eu a\u021b\u00e2\u021b fl\u0103c\u0103rile pe care le port \u00een mine\u00a0 [Uror amore mei: flammas moveoque feroque]\u201d, se confeseaz\u0103 [&hellip;]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[124,1494],"tags":[1128,1495,39],"class_list":["post-13550","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","category-egophobia-67","tag-editorial","tag-egophobia-67","tag-stefan-bolea"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3wy","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13550","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13550"}],"version-history":[{"count":2,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13550\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13651,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13550\/revisions\/13651"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13550"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13550"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13550"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}