de\u00a0Iris A. Knieling<\/p>\n
Totul a \u00eenceput cu o ninsoare \u0219i viscolul nu s-a mai oprit. Treceau lunile \u0219i soarele nu ap\u0103rea pe cer. P\u0103m\u00e2ntul era luminat doar de c\u00e2mpiile albe. Era a\u0219a de frig, \u00eenc\u00e2t nu ne \u00eenc\u0103lzeam nici cu toate pledurile peste noi. Aveam vizitatori tot mai rar. C\u00e2nd poarta s-a \u00een\u021bepenit de tot, nici m\u0103car doctorii n-au mai venit. Ne aduceau m\u00e2ncare c\u00e2teva asistente miloase. Eram a\u0219a de mul\u021bi c\u0103 abia dac\u0103 ajungea la jum\u0103tate dintre noi. St\u0103team unii \u00een al\u021bii \u0219i cu toate p\u0103turile peste noi. C\u00e2nd \u00eenchideam ochii visam cum umblu prin livad\u0103, culeg din copac o piersic\u0103 \u0219i o m\u0103n\u00e2nc f\u0103r\u0103 grab\u0103. M\u0103 trezeam \u00een mijlocul nop\u021bii \u0219i m\u0103 g\u00e2ndeam cum soarele \u00eemi \u00eenc\u0103lzea pielea vara. Dup\u0103 un timp, c\u0103deam \u00eentr-un somn f\u0103r\u0103 vise. A\u0219a trecuse fiecare noapte, p\u00e2n\u0103 la cea \u00een care Miruna mi-a luat din senin m\u00e2na \u0219i a str\u00e2ns-o cu putere. Restul dormeau. Urechile mi s-au aprins \u0219i m-am sim\u021bit ridicol. Nu am vorbit niciodat\u0103 prea mult cu ea, de\u0219i au fost luni \u00eentregi \u00een care eram doar noi doi \u00een salon. To\u021bi o \u0219tiau c\u0103 avea ceva la cap, care \u00eei l\u0103sa doar trupul s\u0103 \u00eemb\u0103tr\u00e2neasc\u0103. Se uita la mine cu ochii aproape albi \u0219i r\u00e2dea f\u0103r\u0103 zgomot. M-am uitat la m\u00e2inile noastre. Erau a\u0219a de \u00eencre\u021bite c\u0103 de abia mai deosebeai palmele de degete. Mi-a aranjat mai bine fesul pe cap \u0219i a adormit ghemuit\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine. Au trecut vreo \u0219ase ani de c\u00e2nd s-a dus b\u0103bu\u021ba mea \u0219i eram sigur c\u0103 nu mi-a mai r\u0103mas dec\u00e2t s\u0103 a\u0219tept moartea s\u0103 vin\u0103 dup\u0103 mine la poarta casei din livad\u0103. \u00cen afar\u0103 de biata de ea, n-am avut niciodat\u0103 pe nimeni. P\u0103rin\u021bii i-au \u00eengropat neamurile, c\u00e2nd eram prea mic ca s\u0103 \u00eemi mai aduc aminte \u0219i am crescut a\u0219a, din om \u00een om. Nici o m\u0103tu\u0219\u0103 nu m\u0103 \u021binea mai mult de jum\u0103tate de an. Doar cu unchiul Gheorghe am stat mai mult. Era om singur ca mine. Dar s-a \u00eemboln\u0103vit la pl\u0103m\u00e2ni \u0219i s-a dus \u0219i el. Pe Doina o \u0219tiam dintotdeauna. Am cunoscut-o \u00eenainte s\u0103 plec \u00een armat\u0103 \u0219i i-am promis c\u0103 am s-o iau de so\u021bie c\u00e2nd m\u0103 \u00eentorc. \u0218i am luat-o. Din bordeiul care \u00eemi r\u0103m\u0103sese de la unchiul Gheorghe, ea a f\u0103cut o cas\u0103 adev\u0103rat\u0103 cu flori \u00een ferestre \u0219i miros cald. Nu am vrut niciodat\u0103 s\u0103 plec de acolo, dar mi-au spus c\u0103 e doar o formalitate \u0219i c\u0103 m\u0103 voi \u00eentoarce \u00eenapoi peste c\u00e2teva s\u0103pt\u0103m\u00e2ni. Fiic\u0103-mea m-a sunat \u0219i mi-a promis c\u0103 va veni ea cu ma\u0219ina s\u0103 m\u0103 ia. Dar parc\u0103 am sim\u021bit eu c\u0103 nu aveau s\u0103 fie doar c\u00e2teva zile. Nimeni aici nu vorbea despre cum era \u00eenainte. La \u00eenceput am \u00eencercat s\u0103 le povestesc, dar \u00eentorceau capul \u0219i se pref\u0103ceau c\u0103 n-aud. C\u00e2nd i-am str\u00e2ns m\u00e2na Mirunei parc\u0103 am sim\u021bit c\u0103 am zis tot ce aveam pe suflet. A doua zi a fost prima diminea\u021b\u0103 \u00een c\u00e2teva luni \u00een care nu a nins. Dou\u0103 raze de soare ne-au luminat camera. Ne-am bucurat a\u0219a de mult. Chiar dac\u0103 geamurile erau \u00eenc\u0103 \u00eenghe\u021bate, voiam s\u0103 sim\u021bim m\u0103car pu\u021bin aerul de diminea\u021b\u0103. Ne-am \u00eembr\u0103cat greoi \u0219i ne-am strecurat afar\u0103 din salon. Holurile erau pustii, cu u\u0219ile celorlalte\u00a0saloane larg deschise. Cu coada ochiului \u00eei vedeam cum z\u0103ceau \u00een paturi. Unii dintre ei dormeau la un loc, dar cei mai mul\u021bi tremurau \u00een paturile lor. C\u00e2\u021biva \u0219i-au ridicat capetele acoperite cu fesuri groase. Erau galbeni, cu pielea zb\u00e2rcit\u0103 \u0219i ochii tulburi de la foame. Am cobor\u00e2t \u00een grab\u0103 sc\u0103rile mari. Miruna se \u021binea de bra\u021bul meu \u0219i r\u00e2dea f\u0103r\u0103 zgomot. U\u0219ile mari de la intrare erau \u00een\u021bepenite. Eu cu Gheorghe le-am \u00eempins p\u00e2n\u0103 le-am urnit din loc. Z\u0103pada str\u0103lucea. Am r\u0103mas \u00een u\u0219\u0103. Nu avea ghete. Am adus scaune \u0219i le-am a\u0219ezat acolo, sub acoperi\u0219. Ascultam p\u0103durea. A\u0219teptam s\u0103 vedem pe \u0219osea o ma\u0219in\u0103. Era pustiu. Nu era niciun zgomot, afar\u0103 de v\u00e2nt \u0219i de crengile copacilor care se loveau unele de celelalte. C\u00e2nd ajunsesem aici ne luaser\u0103 tot \u0219i ne-au zis c\u0103 nu avem voie s\u0103 bem sau s\u0103 fum\u0103m. Mi-a p\u0103rut r\u0103u de fumat, de\u0219i n-am fost niciodat\u0103 fum\u0103tor, m\u0103 deprinsesem din armat\u0103 s\u0103 puf\u0103i oleac\u0103 la r\u0103s\u0103rit \u0219i \u00eenainte s\u0103 m\u0103 culc. Eram \u00eenc\u0103 copil pe atunci \u0219i, ca to\u021bi b\u0103ie\u021bii de v\u00e2rsta mea, deprindeam imediat obiceiurile celor mai mari ca mine. Era unul \u00eenalt, cu burta rotund\u0103 \u0219i c\u00e2teva fire de p\u0103r alb, care avea obiceiul s\u0103 se trezeasc\u0103 nainte s\u0103 se lumineze de ziu\u0103 \u0219i s\u0103 umble singur pe c\u00e2mpuri, iar c\u00e2nd \u00eencepea s\u0103 r\u0103sar\u0103 soarele, stingea ultima \u021bigar\u0103 \u0219i se \u00eentorcea f\u0103r\u0103 grab\u0103 \u00een tab\u0103r\u0103. M\u0103 uitam la el pentru c\u0103-mi \u00eemi pl\u0103cea felul lui ap\u0103sat de a merge, cu spatele drept, dar cu capul pu\u021bin plecat, cu fruntea \u00eencre\u021bit\u0103 \u0219i \u021bigara \u00eentre buze, de parc\u0103 mereu se g\u00e2ndea la ceva important. Am fumat din pachetul pe care Gheorghe \u00eel \u021binuse ascuns. Ne-am sprijinit de tocul de la u\u0219\u0103. Ne-am aprins \u021big\u0103rile. El nu vorbea mult. Era usc\u0103\u021biv, cu umerii l\u0103sa\u021bi \u0219i r\u00e2dea de parc\u0103 izbucnea \u00een pl\u00e2ns. St\u0103team unul l\u00e2ng\u0103 altul \u0219i ne uitam \u00eenainte. Era mai mic dec\u00e2t mine cu c\u00e2\u021biva ani. \u00cel ridicaser\u0103 de acas\u0103. Nu povestea nimic, dar se \u0219tia c\u0103 nevasta \u0219i copiii \u00eel l\u0103saser\u0103 de capul lui. Acum c\u00e2\u021biva ani, c\u00e2nd \u00eenc\u0103 mai veneau s\u0103 m\u0103 vad\u0103, a\u0219a de tare se \u00eenfuria s\u0103racul. M\u0103 sup\u0103ram pe d\u00e2nsul, dar dup\u0103 ce n-a mai venit nici la mine nimenea am \u00een\u021beles. Zicea el c\u0103 are un frate mai mare, care vine s\u0103 \u00eel vad\u0103 \u00een secret \u0219i \u00eei las\u0103 haine noi \u0219i bomboane mentolate. Dar nu avea nimic. O asistent\u0103 \u00eei d\u0103dea papuci \u0219i pijamale noi c\u00e2nd i se rupeau cele vechi. Din dep\u0103rtare \u00eencepuser\u0103 s\u0103 r\u0103sune clopotele. \u0218i-au f\u0103cut to\u021bi cruce. Nu am fost niciodat\u0103 credincios sau necredincios, dar mereu am \u021binut toate s\u0103rb\u0103torile pentru c\u0103 \u00eei f\u0103cea pl\u0103cere Doini\u021bei. Nu dispre\u021buiam biserica, dar nici nu o \u00eendr\u0103geam. Dup\u0103 ce s-a dus ea, m-am mai dus la slujbe, cum f\u0103cusem mereu de c\u00e2nd ne c\u0103s\u0103torisem, dar \u00eentr-o diminea\u021b\u0103 am r\u0103mas \u00een livad\u0103 \u0219i nu mi-a mai venit s\u0103 m\u0103 duc. De sub caisul \u00een floare, auzeam clopotele, ascultam ce frumos c\u00e2ntau p\u0103s\u0103relele \u00een copaci \u0219i parc\u0103 o sim\u021beam \u0219i pe d\u00e2nsa l\u00e2ng\u0103 mine. Mi-am l\u0103sat m\u00e2na larg deschis\u0103 l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i am \u00eenchis ochii. Din dreapta mea am sim\u021bit cum Gheorghe se uita lung la mine.<\/p>\n
-Tu ce nu-\u021bi faci cruce?<\/p>\n
-Iaca c\u0103-mi fac.<\/p>\n
Am f\u0103cut cruce. Soarele \u00eemi \u00eenc\u0103lzea v\u00e2rfurile degetelor de la picioare. \u00cei auzeam cum vorbeau \u00eentre ei, dar nu \u00een\u021belegeam nimic. Am luat-o de-a lungul holului \u00een dreapta. Pe acolo era spitalul vechi. Se zicea c\u0103 era locul unde \u00eei duceau pe cei care nu mai aveau multe zile. Niciodat\u0103 nu v\u0103zusem cum \u00eei mutau. Erau ferestre din cele vechi, vopsite \u00eentr-un verde alb\u0103strui, prin care intra v\u00e2ntul. Vopseaua alb\u0103, lucioas\u0103 se jupea de pe pere\u021bi. Am \u00eencercat c\u00e2teva u\u0219i, dar erau mai toate \u00eencuiate, afar\u0103 de una singur\u0103. Am intrat \u00eentr-o camer\u0103 plin\u0103 cu dosare de sus p\u00e2n\u0103 jos. \u00cen mijloc era un birou, cu un singur scaun. Pe mas\u0103 erau patru ce\u0219ti cu cafea \u00eent\u0103rit\u0103 la fund \u0219i o scrumier\u0103 plin\u0103 cu mucuri de \u021bigar\u0103. Camera nu avea ferestre. Acolo era mai cald ca \u00een salonul nostru. I-am chemat pe ceilal\u021bi. Au intrat \u0219i am \u00eenchis u\u0219a. A\u0219a de bine era c\u0103 ne-am dat jos hainele groase \u0219i am r\u0103mas \u00een pijamale. Miruna \u0219i Ana frunz\u0103reau dosarele. Gheorghe se pusese turce\u0219te l\u00e2ng\u0103 mine \u0219i fumam. Maria s-a dat mai \u00eentr-o parte de noi \u0219i \u0219i-a aranjat baticul pe cap. Nu voiam s\u0103 m\u0103 mai uit la p\u0103rul ei cernit, dar nu \u00eemi puteam desprinde privirea. S\u0103raca suferea cel mai mult dintre to\u021bi. Pe ea o vizitaser\u0103 copiii \u0219i nepo\u021bii aproape \u00een fiecare zi. \u00cei aduceau saco\u0219e cu tot felul de bun\u0103t\u0103\u021bi \u0219i c\u0103r\u021bi. \u00cenainte s\u0103 dormim la un loc, o vedeam cum st\u0103tea treaz\u0103 \u0219i citea \u00een \u0219oapt\u0103 p\u00e2n\u0103 c\u00e2nd aproape r\u0103s\u0103rea soarele. \u00cei a\u0219tepta \u00een fiecare zi \u0219i se temea s\u0103 mearg\u0103 la baie, ca nu cumva s\u0103 \u00eei scape. \u00ce\u0219i tr\u0103gea baticul pe cap \u0219i tot cu ochii la u\u0219\u0103 era. C\u00e2nd \u00ee\u0219i a\u0219eza p\u0103rul sub batic i-am v\u0103zut m\u00e2inile pentru prima oar\u0103. Avea unghiile de la m\u00e2na dreapt\u0103 \u00eenegrite la fel ca ale femeii de la care \u00eencercasem s\u0103 iau vaca. O \u0219i vedeam pe baba aia urcat\u0103, cu gura larg deschis\u0103, strig\u00e2ndu-mi ceva \u00eentr-o limb\u0103 ciudat\u0103. Se \u021binea str\u00e2ns cu m\u00e2inile sl\u0103b\u0103noage de g\u00e2tul vacii care p\u0103\u0219tea nep\u0103s\u0103toare printre strig\u0103tele ei \u0219i fumul greu de praf de pu\u0219c\u0103. Tr\u0103geam de sfoar\u0103 \u0219i mi-au c\u0103zut ochii pe m\u00e2na ei st\u00e2ng\u0103, avea unghiile de sus p\u00e2n\u0103 jos a\u0219a de negre c\u0103 m-am sp\u0103im\u00e2ntat. Biata de ea s-a ru\u0219inat \u0219i-a dat s\u0103 \u00ee\u0219i ascund\u0103 m\u00e2na aceea, dar a sl\u0103bit str\u00e2nsoarea \u0219i-am reu\u0219it s\u0103 iau vaca. S-a pr\u0103v\u0103lit femeia cu totul pe jos. N-am mai \u00eendr\u0103znit s\u0103 m\u0103 uit la d\u00e2nsa. Am dat s\u0103 plec, dar am v\u0103zut ochii aceia mici \u0219i umezi, care urm\u0103riser\u0103 totul, ascun\u0219i dup\u0103 scaunul din cerdac. F\u0103cusem c\u00e2\u021biva pa\u0219i prin camera \u00eenghesuit\u0103, c\u00e2nd am dat de un radio. Nu auzisem nimic de lumea de afar\u0103 de c\u00e2teva luni bune. Eram cu to\u021bii ner\u0103bd\u0103tori s\u0103 \u0219tim. Gheorghe a reu\u0219it s\u0103 \u00eel repare. Am ascultat \u0219tirile \u00een t\u0103cere. Maria pl\u00e2ngea \u00eenceti\u0219or. Cu spatele la ceilal\u021bi \u0219i cu capetele plecate \u00een p\u0103m\u00e2nt, auzeam vocea cald\u0103 ca dintr-un co\u0219mar. Au anun\u021bat program muzical \u0219-am dat s\u0103-l \u00eenchid. Miruna mi-a oprit m\u00e2na. To\u021bi ne uitam la ea. Era indecent\u0103 muzica dup\u0103 tot ce auzisem. Maria a dat s\u0103 plece, dar atunci a \u00eenceput. \u0218tiam cu to\u021bii acel c\u00e2ntec. Fiecare dintre noi dansase pe el la nunta sa \u0219i \u00eel fredonase dup\u0103 prima noapte de dragoste. \u00cemi aduceam aminte de o noapte departe de cas\u0103, \u00een care dormisem sub cerul liber \u0219i erau multe stele, iar eu c\u00e2ntam u\u0219or cu g\u00e2ndul la Doini\u021ba mea. \u00cen camera f\u0103r\u0103 ferestre, r\u0103sunau versurile pe care to\u021bi le \u0219tiam pe de rost. I-am luat m\u00e2na Mirunei \u0219i am dansat \u00een \u00eentuneric, printre foile c\u0103zute pe jos. Gheorghe fuma cu capul \u00een p\u0103m\u00e2nt. Maria \u0219i Ana se leg\u0103nau u\u0219or, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u0219i dea seama. Ne sim\u021beam respira\u021biile, dar eram departe unii de ceilal\u021bi. Chipurile ni se schimbau \u0219i eram arunca\u021bi prin toate p\u0103r\u021bile lumii. Dup\u0103 ultimele acorduri, ne-am a\u0219ezat jos \u00een lini\u0219te. Nu aveam ce s\u0103 ne povestim, fiindc\u0103 \u0219tiam deja ce va spune cel\u0103lalt. \u00cenchideam ochii \u0219i vedeam c\u00e2mpul pustiit, unde ascuns ca o c\u00e2rti\u021b\u0103, al\u0103turi de oameni c\u0103rora le uitasem fe\u021bele, m-am uitat la cer \u0219i m-am \u00eensp\u0103im\u00e2ntat, fiindc\u0103 totul r\u0103m\u0103sese neschimbat. Am r\u0103mas acolo. Adusesem de sus pledurile \u0219i \u00eenchisesem u\u0219a. Adormiser\u0103 cu to\u021bii aproape imediat. Nu reu\u0219eam s\u0103 dorm. Am \u00eenceput s\u0103 citesc dosarele. Mi-am dat seama ce erau \u0219i peste ce m\u0103 preg\u0103tisem s\u0103 adorm. Voiam s\u0103 m\u0103 mi\u0219c \u0219i mi se p\u0103rea c\u0103 orice zgomot din jurul meu \u00eensemna ceva. M-am ridicat \u0219i am deschis gr\u0103bit u\u0219a. Miruna a venit dup\u0103 mine. Pe coridoarele \u00eentunecate r\u0103sunau gemetele celor din saloane. Viscolul de afar\u0103 se izbea \u00een ferestre. Ea se \u021binea str\u00e2ns de bra\u021bul meu. Ne-am \u0219ezat pe scaunele din fa\u021ba u\u0219ilor \u00eenchise. Din toate p\u0103r\u021bile \u00eencepeau coridoare lungi \u0219i \u00eentunecate. Z\u0103pada de afar\u0103 lumina doar jum\u0103tate din chipul Mirunei. Azi e \u00cenvierea. \u00cencetasem demult s\u0103 mai num\u0103r zilele, dar \u00cenvierea avea ceva altfel. Mi-amintea cum mergeam cu mo\u0219u la biserica din sat \u0219i st\u0103team sus \u00een cerdac, unde mirosea a brad \u0219i a z\u0103pad\u0103. Oamenii \u00eencepeau s\u0103 c\u00e2nte \u0219i bezna se f\u0103cea lumin\u0103. Plecam cu mo\u0219u spre cas\u0103, c\u00e2nd aproape se lumina de ziu\u0103 \u0219i aveam degetele de la picioare \u00eenghe\u021bate, dar palmele fierbin\u021bi. Printre gemetele celor din saloane a \u00eenceput s\u0103 se aud\u0103 timid un glas c\u00e2nt\u00e2nd. L-au urmat al\u021bii, la fel de \u00eencet \u0219i r\u0103gu\u0219it. Apoi s-au stins. Sim\u021beam lemnul tare al scaunul pe spate. Mi-am aprins o \u021bigar\u0103. Cu ochii \u00eenchi\u0219i mi-am amintit de dimine\u021bile de var\u0103 \u00een care ne a\u0219ezam am\u00e2ndoi \u00een gr\u0103din\u0103 \u0219i l\u0103sam soarele s\u0103 ne \u00eenc\u0103lzeasc\u0103 obrajii, f\u0103r\u0103 s\u0103 ne spuneam nimic. Abia culesesem din copac o piersic\u0103 moale \u0219i m\u00e2ncam din ea. Zeama ei dulce \u00eemi c\u0103dea pe c\u0103ma\u0219\u0103 \u0219i \u00eei \u0219im\u021beam puful pe buze. Vedeam venind spre mine, din dep\u0103rtare, o siluet\u0103 \u00eembr\u0103cat\u0103 \u00eentr-un alb foarte str\u0103lucitor, inima \u00eemi b\u0103tea de st\u0103tea s\u0103-mi sar\u0103 din piept. Am dat s\u0103 m\u0103 \u00eentorc spre Doini\u021ba, dar ea nu mai era acolo. Se apropia tot mai mult de mine \u0219i m-am temut c\u0103 albul acela m\u0103 va orbi. \u00cel vedeam tot mai aproape, iar lumina sa \u00eemi ardea ochii. Am luat-o la fug\u0103. M-am trezit \u00een holul \u00eentunecat, cu picioarele \u00eenghe\u021bate. Era lini\u0219te. Nu se mai auzeau nici m\u0103car gemetele bolnavilor. Scaunul Mirunei era gol. Nu \u00eemi mai puteam aduce aminte care era coridorul de unde venisem. Am deschis u\u0219ile larg \u0219i z\u0103pada moale mi-a c\u0103zut peste degetele de la\u00a0picioare. V\u00e2ntul rece \u00eemi lipea pe mine hainele umede. Copacii argintii se ciocneau unii de al\u021bii. Din dep\u0103rtare se vedeau luminile ora\u0219ului. Am p\u0103\u0219i afar\u0103. Piciorul mi se afunda \u00een n\u0103me\u021bi p\u00e2n\u0103 la pulp\u0103. Sim\u021beam mirosul rece al p\u0103durii. Era o noapte f\u0103r\u0103 stele. Sim\u021beam sub t\u0103lpi cum m\u0103 \u00een\u021bepau ace. M\u0103 afundasem printre copaci a\u0219a de mult c\u0103 nu mai vedeam aproape nimic. Am \u00eenceput s\u0103 fug \u00een bezn\u0103. Alergam \u0219i m\u0103 \u00een\u021bepau ace p\u00e2n\u0103 sus la pulpe. Sim\u021beam c-am s\u0103 r\u0103m\u00e2n f\u0103r\u0103 aer. Nu mai \u0219tiam unde m\u0103 duc. M-am oprit s\u0103 \u00eemi trag sufletul. M-am sprijinit de unul dintre copacii argintii \u0219-am v\u0103zut ceva mai alb dec\u00e2t z\u0103pada care venea \u00eencet spre mine.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
de\u00a0Iris A. Knieling Totul a \u00eenceput cu o ninsoare \u0219i viscolul nu s-a mai oprit. Treceau lunile \u0219i soarele nu ap\u0103rea pe cer. P\u0103m\u00e2ntul era luminat doar de c\u00e2mpiile albe. Era a\u0219a de frig, \u00eenc\u00e2t nu ne \u00eenc\u0103lzeam nici cu toate pledurile peste noi. Aveam vizitatori tot mai rar. C\u00e2nd poarta s-a \u00een\u021bepenit de tot, […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1494,15],"tags":[1495,1493,1115],"class_list":["post-13578","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-67","category-proza","tag-egophobia-67","tag-iris-a-knieling","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3x0","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13578","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13578"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13578\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13579,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13578\/revisions\/13579"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13578"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13578"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13578"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}