{"id":13635,"date":"2021-07-01T07:18:01","date_gmt":"2021-07-01T05:18:01","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13635"},"modified":"2021-07-30T15:18:26","modified_gmt":"2021-07-30T13:18:26","slug":"despre-neajunsul-de-a-avea-o-constiinta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13635","title":{"rendered":"Despre neajunsul de a avea o con\u0219tiin\u021b\u0103"},"content":{"rendered":"

(phobia perennis)<\/span><\/p>\n

de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

\u00cen eseul nostru dorim s\u0103 stabilim faptul c\u0103 cea mai mare povar\u0103 pe care trebuie s\u0103 o poarte omul cu el o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 este chiar con\u0219tiin\u021ba sa. Deja mul\u021bi g\u00e2nditori au observat faptul c\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, con\u0219tiin\u021ba este un r\u0103u inerent existen\u021bei umane. Schopenhauer, la fel ca \u0219i omul din subteran\u0103 a lui Dostoievski sugerau c\u0103 gradul de suferin\u021b\u0103 este direct propor\u021bional cu gradul de con\u0219tiin\u021b\u0103 al individului. Kierkegaard, de cealalt\u0103 parte, va sus\u021bine c\u0103 disperarea este intensificat\u0103 de gradul de con\u0219tiin\u021b\u0103, prin urmare, cu c\u00e2t mai mult\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103, cu at\u00e2t mai mult\u0103 disperare. Mai apoi, \u00een Conceptul de anxietate<\/em> danezul va sugera c\u0103 cu c\u00e2t mai pu\u021bin spirit \u00een individ (care nu poate fi echivalat totu\u0219i cu con\u0219tiin\u021ba), cu at\u00e2t mai pu\u021bin\u0103 anxietate. \u00cen final, \u0219i \u00een spa\u021biul rom\u00e2nesc, autorii au v\u0103zut acest neajuns al faptului de a avea o con\u0219tiin\u021b\u0103, mai exact Emil Cioran, care \u00een prima sa carte vede con\u0219tiin\u021ba ca o ran\u0103 deschis\u0103, \u00een care e inserat\u0103 \u00een pumnla, \u00een opozi\u021bie fa\u021b\u0103 de a\u0219chia kierkegaardian\u0103. \u0218i de cealalt\u0103 parte \u00eel avem pe Camil Petrescu, care \u00een afar\u0103 de romanele sale, a avut interven\u021bii \u0219i \u00een perimetrul filosofiei, iar acesta afirma c\u0103 cu c\u00e2t mai mult\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103, cu at\u00e2t mai mult\u0103 dram\u0103 existent\u0103.<\/p>\n

Deja din acest paragraf introductiv putem decela dou\u0103 atitudini fundamentale care exist\u0103 \u00een lumea aceasta, aceste atitudini fiind determinate \u00een parte de mediul \u00een care tr\u0103im, de condi\u021biile externe s\u0103 zicem, dar \u0219i de condi\u021biile interne, adic\u0103 de voin\u021ba noastr\u0103.<\/p>\n

Prima atitudine fundamental\u0103 e cea pe care o numim a individului sisific, \u00een sensul lui Camus (exemplul legat de muncitorul prins \u00een eterna repeti\u021bie apar\u021bin\u00e2ndu-i), individ care tr\u0103ie\u0219te \u00een mare parte \u00een incon\u0219tien\u021b\u0103, dar nu \u00een sensul incon\u0219tien\u021bei animalice \u0219i nici \u00een sensul peiorativ al cuv\u00e2ntului, ci doar faptul de a tr\u0103i \u00een automatisme, \u00een mare parte, \u00een \u00een\u021belesul \u00een care vorbea Marcuse de individul care nu mai are timp nici m\u0103car de propriul libido, sau mai degrab\u0103, libido-ul nu mai are timp de individ. Acest individ pe care l-am postulat exist\u0103 \u00een foarte multor cazuri concrete din via\u021ba noastr\u0103, acesta fiind o persoan\u0103 care r\u0103m\u00e2ne la c\u0103ldu\u021b, la gura sobei, \u00een comoditatea incon\u0219tien\u021bei sale. \u00cenc\u0103 odat\u0103, prin incon\u0219tien\u021b\u0103 nu afirm\u0103m c\u0103 persoana nu ar fi con\u0219tient\u0103 c\u0103 are un sine, ci doar c\u0103 se fere\u0219te s\u0103 cuprind\u0103 aspectele lumii mai pu\u021bin pl\u0103cute, cu care va avea de a face, \u00een schimb, cealalt\u0103 atitudine fundamental\u0103. Despre individul inspirat de travaliul lui Sisif, care reprezint\u0103 majoritatea noastr\u0103, a oamenilor, putem spune c\u0103 tr\u0103ie\u0219te \u00een dulcea etern\u0103 re\u00eentoarcere sau repetare a aceluia\u0219i, \u00een sensul rutinei, care oblitereaz\u0103 creativitatea sau \u00eenchide fa\u021b\u0103 de eveniment.<\/p>\n

Cealalt\u0103 atitudine fundamental\u0103 este cea pe care o numim a cunoa\u0219terii luciferice, \u00eentr-un sens pu\u021bin diferit de cel al lui Lucian Blaga, dar aceast\u0103 atitudine se refer\u0103 la faptul c\u0103 omul \u00ee\u0219i accept\u0103, asum\u0103 povara con\u0219tiin\u021bei, \u0219i \u00eencearc\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 c\u00e2t mai mult din lume cu con\u0219tiin\u021ba sa, iar cu c\u00e2t mai mult\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 asupra a ce se petrece \u00een lume cu at\u00e2t mai mare va fi riscul de nevroz\u0103. Aceast\u0103 atitudine este luciferic\u0103 \u00eentr-un fel, fiindc\u0103 se ad\u00e2nce\u0219te \u00een misterele lumii, \u00een sensul c\u0103 vrea s\u0103 cuprind\u0103 misterul \u0219i secretele inerente lumii, \u00eens\u0103 toate acestea vin cu un pre\u021b enorm, care e suferin\u021ba. Aceast\u0103 a doua atitudine, de fapt acest individ, tinde mai mult s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 izolat, fiindc\u0103 a\u0219a se simte el mai comod, \u00een sensul \u00een care Schopenhauer spunea c\u0103 individul de geniu se individueaz\u0103 sau individualizeaz\u0103 mai mult, adic\u0103 \u00eencearc\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 mai mult din lume, din tainele existen\u021bei prin intermediul con\u0219tiin\u021bei sale. Astfel, el tinde s\u0103 fie mai izolat. Cea de a doua atitudine fundamental\u0103, prin a sa izolare se aseam\u0103n\u0103 cum spuneam cu geniul, dar nu numai. Aceast\u0103 atitudine care \u00eencearc\u0103 s\u0103 cuprind\u0103 c\u00e2t mai mult cu con\u0219tiin\u021ba sa \u0219i s\u0103 se ad\u00e2nceasc\u0103 c\u00e2t mai mult \u00een tainele universului prin intermediul con\u0219tientiz\u0103rii faptelor \u00eenconjur\u0103toare se apropie de geniu \u0219i din simplul fapt c\u0103 acest individ este cel mai pasibil de nebunie. S\u0103 nu uit\u0103m c\u0103 exist\u0103 exege\u021bi care sus\u021bin c\u0103 Eminescu ar fi \u00eennebunit tocmai fiindc\u0103 a \u00eencercat s\u0103 cuprind\u0103 tot infinitul universului cu mintea. Cazurile similare care ar putea fi men\u021bionate aici sunt cele ale lui Nietzsche, care cu a sa idee de etern\u0103 re\u00eentoarcere \u021binte\u0219te la un nivel macro, dar \u0219i August Strindberg, c\u0103ruia i s-a declan\u0219at psihoza simultan cu \u00eenceperea studiilor oculte.<\/p>\n

Cu c\u00e2t con\u0219tientiz\u0103m mai mult ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul nostru, dar \u0219i cu c\u00e2t con\u0219tientiz\u0103m mai mult ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een forul nostru interior, cu at\u00e2t \u0219ansa este mai mare de dezastru. Dac\u0103 sugeram c\u0103 prima atitudine fundamental\u0103 este cea care r\u0103m\u00e2ne la gura sobei, \u00een dulcea sa incon\u0219tien\u021b\u0103, atunci aceast\u0103 atitudine luciferic\u0103 e cea care g\u00e2nde\u0219te la rece, care se arunc\u0103 voluntar \u00een copc\u0103 de pe iceberg pentru a sonda rezultatul pe care urmeaz\u0103 a-l afla.<\/p>\n

Prin aceast\u0103 \u00eemp\u0103r\u021bire \u00een cele dou\u0103 atitudini\u00a0 fundamentale voiam sa distingem omul obi\u0219nuit de atitudinea eroic\u0103 sau genial\u0103 ca s\u0103 \u00eei spunem a\u0219a, atitudinea care \u00ee\u0219i risc\u0103 propriul sine pentru a sonda misterele universului, at\u00e2t interior, c\u00e2t \u0219i exterior, \u00een c\u0103utarea de r\u0103spunsuri, iar aceast\u0103 sondare a adev\u0103rului poate fi f\u0103cut\u0103 tocmai prin intensificarea nivelului de con\u0219tien\u021b\u0103, de aceea exist\u0103 \u0219i un risc, anume acela de a \u00eenghi\u021bi mai mult dec\u00e2t am putea mesteca. De asemenea, prima atitudine tr\u0103ie\u0219te o via\u021b\u0103 normal\u0103, familial\u0103 ca s\u0103 zicem a\u0219a \u00een pace \u0219i tihn\u0103, \u00een timp ce a doua atitudine se \u00eendreapt\u0103 mai degrab\u0103 spre antinatalism \u0219i mizantropie, \u00een accep\u021biunea schopenhauerian\u0103, conform c\u0103reia reflexivitatea uman\u0103 tinde spre non-reproducere. Adev\u0103rul e c\u0103 este o miz\u0103 imens\u0103 a aduce o fiin\u021b\u0103 uman\u0103 \u00een aceast\u0103 lume mizer\u0103, o miz\u0103 pe care omul obi\u0219nuit printr-un eroism debordant \u0219i-o asum\u0103 totu\u0219i \u0219i el. Prin urmare, putem sus\u021bine c\u0103 ambele atitudini dau dovad\u0103 de un oarecare eroism,\u00a0 de un curaj ontologic, tocmai prin faptul de a reu\u0219i s\u0103 sondeze clipa alegerii existen\u021biale \u0219i a lua decizia optim\u0103, doar c\u0103, \u00eenc\u0103 odat\u0103, omul obi\u0219nuit sau cel sisific tr\u0103ie\u0219te la c\u0103lduric\u0103 \u00een timp ce lucifericul se arunc\u0103 de pe iceberg direct \u00een apa \u00eenghe\u021bat\u0103. Acest eroism inerent uman se refer\u0103 la faptul c\u0103 individul \u00ee\u0219i asum\u0103 cumva faptul de a fi nemuritor, doar c\u0103 omul obi\u0219nuit o face prin urma\u0219i direc\u021bi, prin copii, \u00een timp ce geniul prin operele pe care le-a creat. Omul obi\u0219nuit se poate \u00eendrepta mai degrab\u0103 spre filantropie, \u00een timp ce geniul, \u00een sensul nostru, spre mizantropie.<\/p>\n

\u00cen final, argumentarea noastr\u0103 se va sprijini pe ceea ce am numit noi un afect de baz\u0103, sau \u00een sensul lui Heidegger, o dispozi\u021bie afectiv\u0103 fundamental\u0103, care este chiar vinov\u0103\u021bia. \u00centr-o oarecare m\u0103sur\u0103, atunci c\u00e2nd individul se simte vinovat, simte cel mai tare faptul c\u0103 are o con\u0219tiin\u021b\u0103. Am putea sugera chiar faptul c\u0103 vina este primul mobil care pune \u00een mi\u0219care con\u0219tiin\u021ba moral\u0103, prin intermediul ru\u0219inii mai ales. S\u0103 ne amintim de episodul Adam \u0219i Eva, c\u00e2nd ei \u00ee\u0219i con\u0219tientizeaz\u0103 vina \u00een urma faptului sau chiar simultan cu momentul c\u00e2nd realizeaz\u0103 c\u0103 sunt goi, moment \u00een care \u00ee\u0219i dob\u00e2ndesc con\u0219tiin\u021ba de sine \u0219i ies din incon\u0219tien\u021b\u0103, din acest spirit plutitor deasupra apelor.<\/p>\n

Putem afirma \u00een cele ce urmeaz\u0103, parafraz\u00e2ndu-l pe Kierkegaard, bine\u00een\u021beles, c\u0103 cu c\u00e2t mai mult\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103, cu at\u00e2t mai mult\u0103 vinov\u0103\u021bie, dar reversul medaliei const\u0103 \u00een faptul c\u0103 \u0219i inversul e valabil, adic\u0103 cu c\u00e2t mai mult\u0103 vinov\u0103\u021bie cu at\u00e2t mai mult\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103. Se pare c\u0103 cele dou\u0103 m\u0103rimi, ca s\u0103 le spunem a\u0219a, se poten\u021beaz\u0103 reciproc \u0219i sunt direct propor\u021bionale una cu cealalt\u0103. Aceast\u0103 afirma\u021bie este valabil\u0103 pentru oricine \u0219i-a sim\u021bit con\u0219tiin\u021ba \u00eenc\u0103rcat\u0103 \u00een urma unui act, sau a unei omisiuni care implic\u0103 oarecum vina ontic\u0103, adic\u0103 cea de la om la om, cea interpersonal\u0103.<\/p>\n

Preciz\u0103m c\u0103 exist\u0103 \u0219i o vin\u0103 la nivel individual, la nivelul sinelui, care tocmai la acest fapt se refer\u0103, anume la imposibilitatea de a deveni sine, noi \u0219tiind de fapt c\u0103 exist\u0103 mai multe teorii filosofice prin care se sus\u021bine c\u0103 devenim un sine, iar \u00een cazul vinei ontice putem sus\u021bine, al\u0103turi de Buber, c\u0103 devenim sine prin Cel\u0103lalt, \u00een sensul \u00een care con\u0219tiin\u021ba vinovat\u0103 ne apeleaz\u0103 tocmai \u00eentru repara\u021bie fa\u021b\u0103 de alteritate. Acest apel al con\u0219tiin\u021bei poate fi angoasant uneori, chiar s\u0103 aib\u0103 un caracter obsesional, \u00eens\u0103 rolul s\u0103u e acela de a ne invoca \u00eentru repara\u021bia p\u0103catului ca s\u0103 \u00eei spunem a\u0219a, iar Martin Buber \u00een textul s\u0103u despre vinov\u0103\u021bie deja ne spune c\u0103 exist\u0103 mai mul\u021bi pa\u0219i prin care putem repara vina ontic\u0103.<\/p>\n

Am \u00eencercat \u00een acest eseu scurt s\u0103 dovedim faptul c\u0103 cea mai mare povar\u0103, insurmontabila povar\u0103 a fiin\u021bei, const\u0103 tocmai \u00een faptul de a avea o con\u0219tiin\u021b\u0103. Nu este surprinz\u0103tor faptul c\u0103 \u00een unul dintre eseurile sale cele mai cunoscute din Pe culmile disper\u0103rii<\/em>, Cioran se \u00eentreab\u0103 cum ar fi s\u0103 fii animal sau chiar plant\u0103. R\u0103spunsul optim, bine\u00een\u021beles s-ar afla \u00een existen\u021ba \u00een ipostaza pietrei. Dac\u0103 vrem s\u0103 fim ferici\u021bi, \u0219i aici \u00eentorc\u00e2ndu-ne la Sisif, trebuie s\u0103 mergem p\u00e2n\u0103 \u00een stadiul anorganic al existen\u021bei, cum ne sugera Freud c\u0103 ar fi travaliul pulsiunii de moarte. Iar dac\u0103 Sisif este fericit, sau chiar individul croit dup\u0103 tiparul lui Sisif, care \u00ee\u0219i tr\u0103ie\u0219te via\u021ba de zi cu zi, via\u021ba familial\u0103 printr-o repeti\u021bie \u00eentru incon\u0219tien\u021b\u0103, \u00een sensul definit de noi, a\u0219a putem \u0219i noi considera c\u0103 am fi mai ferici\u021bi fiind o simpl\u0103 piatr\u0103, o con\u0219tiin\u021b\u0103 nul\u0103 cum i-ar zice Bergson, sau o fiin\u021bare lipsit\u0103 de lume \u00een limbaj heideggerian.<\/p>\n

Suferin\u021ba, sub toate formele ei, fie angoas\u0103, disperare sau vin\u0103 este direct propor\u021bional\u0103 cu gradul de con\u0219tiin\u021b\u0103 al individului, individului care \u00ee\u0219i asum\u0103 ordalia lui Sisif,\u00a0 nu c\u0103 nu ar fi \u00een stare s\u0103 con\u0219tientizeze ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 \u00een jurul lui, ci doar nu vrea, fiindc\u0103 \u0219tie c\u0103 ce poate afla prin sondarea m\u0103rimilor con\u0219tiin\u021bei \u00eel poate distruge. \u00cen acest sens, atitudinea individului sisific e cea mai sigur\u0103, fiindc\u0103 el poate tr\u0103i o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 f\u0103r\u0103 s\u0103 fie lovit de povara con\u0219tiin\u021bei reflexive. Ne putem \u00eentreba pe drept acum dac\u0103 nu chiar reflexivitatea e cea care ne conduce spre obsesionalitate \u0219i spre idei fixe, \u00een acest sens tot a noastr\u0103 con\u0219tiin\u021b\u0103 ar fi r\u0103ul cel mai mare de pe lume. Revenind la individul nostru inspirat de Sisif, acesta nu vrea s\u0103 p\u0103trund\u0103 con\u0219tiin\u021ba \u00een toate dimensiunile lui, fiindc\u0103 \u0219tie c\u0103 l-ar distruge, de aceea e de datoria atitudinii luciferice, care se \u00eendreapt\u0103 spre o genialitate \u00eendr\u0103znea\u021b\u0103 s\u0103 sondeze adev\u0103rurile crunte ale lumii \u00eenconjur\u0103toare, ale realit\u0103\u021bii, dar \u0219i tenebrele sufletului omenesc. Aceast\u0103 incon\u0219tien\u021b\u0103 despre care am tratat \u00een sensul individului sisific, care nu trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u00eentr-un sens peiorativ, e mai degrab\u0103 un mecanism de ap\u0103rare al incon\u0219tientului \u00eempotriva unei cantit\u0103\u021bi de suferin\u021b\u0103 oferit de sondarea con\u0219tiin\u021bei care ar putea fi fatal\u0103 \u00een final.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(phobia perennis) de David M\u00e2ndru\u021b \u00cen eseul nostru dorim s\u0103 stabilim faptul c\u0103 cea mai mare povar\u0103 pe care trebuie s\u0103 o poarte omul cu el o via\u021b\u0103 \u00eentreag\u0103 este chiar con\u0219tiin\u021ba sa. Deja mul\u021bi g\u00e2nditori au observat faptul c\u0103, \u00een esen\u021b\u0103, con\u0219tiin\u021ba este un r\u0103u inerent existen\u021bei umane. Schopenhauer, la fel ca \u0219i omul […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1514,27,1463],"tags":[1398,1515,1117,1464],"class_list":["post-13635","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-68","category-filosofie","category-phobia-perennis","tag-david-mandrut","tag-egophobia-68","tag-filosofie","tag-phobia-perennis"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3xV","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13635","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13635"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13635\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13636,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13635\/revisions\/13636"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13635"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13635"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13635"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}