{"id":13676,"date":"2021-08-02T08:22:59","date_gmt":"2021-08-02T06:22:59","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13676"},"modified":"2021-08-01T14:24:22","modified_gmt":"2021-08-01T12:24:22","slug":"plictiseala-de-moarte","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13676","title":{"rendered":"Plictiseala de moarte"},"content":{"rendered":"

(phobia perennis)<\/span><\/p>\n

de David M\u00e2ndru\u021b<\/p>\n

Este oare plictiseala tocmai boala f\u0103r\u0103 de moarte? Este legitim s\u0103 vorbim despre o plictiseal\u0103 de moarte? Sau mai bine zis, este plictiseala mai rea dec\u00e2t moartea? Ce sim\u021bim c\u00e2nd suntem plictisi\u021bi, de fapt, sau care este diferen\u021ba dintre un om plictisit \u0219i dintre un om mort? La toate aceste \u00eentreb\u0103ri vom \u00eencerca s\u0103 r\u0103spundem \u00een eseul de fa\u021b\u0103.<\/p>\n

Ca de obicei, vom \u00eencerca \u00eenainte de a ne expune pozi\u021bia personal\u0103 s\u0103 vedem ce au zis \u0219i \u00eenainta\u0219ii no\u0219tri, \u00een acest caz cei mai reprezentativi filosofi care au tratat explicit despre problema plictiselii, dar ironia sor\u021bii, \u0219i despre cea a mor\u021bii au fost Arthur Schopenhauer, S\u00f8ren Kierkegaard \u0219i \u00een final, Martin Heidegger.<\/p>\n

Primul filosof care, din punct de vedere cronologic, a vorbit despre plictiseal\u0103 a fost Schopenhauer, care o considera un r\u0103u inerent, poate chiar cel mai mare r\u0103u la care poate fi supus individul. Chiar dac\u0103 individul \u00ee\u0219i satisface voin\u021ba de a tr\u0103i \u0219i cerin\u021bele ei interminabile, nevoile, respectiv dorin\u021bele, acesta va c\u0103dea \u00een plictiseal\u0103, va ajunge s\u0103 se \u00eenvecineze cu ur\u00e2tul (un fel de depresie sau melancolie am putea s\u0103 \u00eel numim) sau \u0219i mai r\u0103u se va sim\u021bi vinovat, din cauza faptului c\u0103 se risipe\u0219te, acestea fiind faptele ur\u00e2tului, acela de a angaja individul \u00een fel de fel de activit\u0103\u021bi solitare sau sociale, care \u00een final, duc la o s\u0103r\u0103cire spiritual\u0103. Perioadele de plictiseal\u0103 nu sunt totu\u0219i a\u0219a de lungi, \u00een viziunea lui Schopenhauer, \u00eent\u0103rim \u0219i noi, deoarece dac\u0103 voin\u021ba cere mereu ceva de la noi, acesta este un imbold sau chiar un elan\/impuls pentru a ac\u021biona \u00een vederea realiz\u0103rii unui scop specific, prin munc\u0103 sau oricare alt mijloc posibil \u0219i permis.<\/p>\n

Kierkegaard sus\u021bine c\u0103 pentru via\u021ba estetului, a celui care tr\u0103ie\u0219te \u00een imediate\u021be, nu a celui care tr\u0103ie\u0219te \u00een reflexivitate, plictiseala, ca \u0219i \u00een cazul lui Schopenhauer, e cel mai mare r\u0103u posibil, el ajung\u00e2nd s\u0103 elaboreze chiar conceptul de plictiseal\u0103 demonic\u0103, plictiseal\u0103 catatonic\u0103 am mai putea-o numi noi. Estetul, care tr\u0103ie\u0219te \u00een imediate\u021be \u00ee\u0219i forjeaz\u0103 \u00een acest sens conceptul de rota\u021bie a culturilor, prin care, la fel ca \u0219i Don Juan, cuceritorul a 1003 de femei, trece de la o persoan\u0103 la alta, pentru c\u0103 dac\u0103 ar tr\u0103i \u00een prezen\u021ba aceea\u0219i persoane prea mult timp, ar sf\u00e2r\u0219i \u0219i el \u00een plictiseal\u0103.<\/p>\n

Martin Heidegger trateaz\u0103 cel mai pe larg fenomenul plictiselii \u00een cursul s\u0103u despre Conceptele fundamentale ale metafizii<\/em>, acesta filosof\u00e2nd \u00een nu mai pu\u021bin de 100 de pagini despre plictiseal\u0103, probabil cea mai \u00eentins\u0103 tematizare a fenomenului dinte toate cele cunoscute p\u00e2n\u0103 acum. Heidegger observ\u0103 c\u0103 plictiseala este o dispozi\u021bie afectiv\u0103 fundamental\u0103, la fel ca angoasa cea din Fiin\u021b\u0103 \u0219i Timp<\/em>, dispozi\u021bie afectiv\u0103 fundamental\u0103 care \u0219i ea este f\u0103r\u0103 de obiect \u0219i relev\u0103 neantul, tot la fel ca angoasa din Fiin\u021b\u0103 \u0219i Timp<\/em>. \u0218i precursorul s\u0103u, Kierkegaard, sus\u021binea acela\u0219i lucru despre angoas\u0103, dar \u0219i despre plictiseal\u0103, anume c\u0103 relev\u0103 neantul propriu, anume problema pe care dorim s\u0103 o trat\u0103m \u00een continuare. Heidegger se orienteaz\u0103 \u00een analiza sa \u0219i asupra fenomenului temporalit\u0103\u021bii plictiselii, fiindc\u0103 aceasta are o temporalitate aparte, \u00een cadrul c\u0103reia timpul treneaz\u0103 \u0219i cumva sacadeaz\u0103, \u021bin\u00e2ndu-ne \u00een loc, exemplul cu studentul care a\u0219teapt\u0103 trenul \u00een gar\u0103, verific\u00e2ndu-\u0219i compulsiv ceasul fiind gr\u0103itor \u00een acest sens.<\/p>\n

Curiozitatea natural\u0103 care survine const\u0103 \u00een faptul c\u0103 niciunul dintre ace\u0219ti trei g\u00e2nditori nu a legat explicit, ci doar aluziv problema plictiselii de fenomenul mor\u021bii, problema pe care noi vom \u00eencerca s\u0103 o tematiz\u0103m succint \u00een continuare.<\/p>\n

Este o afirma\u021bie cunoscut\u0103 de fiecare om care a sim\u021bit vreodat\u0103 plictiseala c\u0103 aceasta ne creeaz\u0103 o senza\u021bie cu totul aparte, o senza\u021bie de ap\u0103sare \u0219i de risipire, pe scurt o senza\u021bie de disconfort, nu neap\u0103rat durere, de\u0219i durerea poate ar fi preferabil\u0103 \u00een unele cazuri plictiselii. Moartea \u00een schimb dorim s\u0103 o numim punctul 0, punctul nul al oric\u0103rei senza\u021bii. Foarte frumos spune poetul din Avon c\u0103 a noastr\u0103 moarte trebuie asemuit\u0103 cu un somn, \u00eens\u0103 somnul\/odihna ne creeaz\u0103 pl\u0103cere \u00eentr-o oarecare m\u0103sur\u0103, \u00een timp ce odat\u0103 mor\u021bi noi nu mai putem vorbi nici de pl\u0103cere, nici de durere, ci de nici o senza\u021bie de fapt. Odat\u0103 ce murim, chiar dac\u0103 corpul se descompune noi nu vom mai fi acolo s\u0103 asist\u0103m la aceasta, deci nu vom avea con\u0219tiin\u021ba propriei putrefac\u021bii s\u0103 spunem a\u0219a.<\/p>\n

Frumos \u0219i drept sus\u021bine Heidegger c\u0103\u00a0 moartea este posibilitatea imposibilit\u0103\u021bii, dar am putea sus\u021bine noi, aceasta este de fapt, \u0219i aici ne referim la moartea ontic\u0103, nu la cea ontologic\u0103, imposibilitatea posibilit\u0103\u021bii \u0219i chiar de ce nu, certitudinea incertitudinii. Dac\u0103 moartea este punctul nul al oric\u0103rei posibilit\u0103\u021bi de senza\u021bie, atunci totu\u0219i \u00een cadrul fenomenului plictiselii putem fi un pic optimi\u0219ti, fiindc\u0103, plictisi\u021bi fiind, noi \u00eenc\u0103 suntem \u00een via\u021b\u0103, tr\u0103im, exist\u0103m, deci avem posibilitatea de a ie\u0219i din aceast\u0103 stare, printr-o schimbare de dispozi\u021bie afectiv\u0103. Moartea ontic\u0103, cea de toate zilele este imposibilitatea posibilit\u0103\u021bii, ori relu\u00e2nd o expresie a lui Kierkegaard, ciuntit\u0103 ce e drept, putem afirma despre plictiseal\u0103 c\u0103 este posibilitatea posibilit\u0103\u021bii, anume \u0219ansa de a ie\u0219i din aceast\u0103 dispozi\u021bie afectiv\u0103 fundamental\u0103 prin mobilizarea resurselor noastre proprii. Nu am men\u021bionat \u00een defini\u021bia plictiselii caracterul de realitate a libert\u0103\u021bii, fiindc\u0103 plictiseala este o realitate, da, \u00eens\u0103 nu putem vorbi propriu-zis de o libertate, c\u00e2t de o constr\u00e2ngere la o stare mohor\u00e2t\u0103, ap\u0103s\u0103toare, o clip\u0103 care se dilat\u0103 la infinit.<\/p>\n

Dar ce se \u00eent\u00e2mpl\u0103 oare c\u00e2nd suntem plictisi\u021bi? Imagina\u021bia \u0219i fantezia doresc s\u0103 compenseze prin imagini cvasi-onirice acest neajuns de a exista, care este chiar a noastr\u0103 plictiseal\u0103, cea de toate zilele. Pascal deja anun\u021ba faptul c\u0103 imagina\u021bia este o facultate periculoas\u0103, fiindc\u0103 tinde s\u0103 hiperbolizeze unele imagini, care de la sine nu ar trebui poten\u021bate artificial. Dar fantezia aceasta st\u00e2rnit\u0103 de o lips\u0103, care este chiar plictiseala poate duce la situa\u021bii de-a dreptul catastrofale. Iar aici vrem s\u0103 introducem \u00een discu\u021bie pe celebrul personaj al lui Flaubert, respectiv pe Madame Bovary. Ea este un exemplu perfect de individ care se plictise\u0219te, fantazeaz\u0103, viseaz\u0103 cu ochii deschi\u0219i, pentru a compensa acesta plictiseal\u0103 \u0219i sf\u00e2r\u0219e\u0219te tragic \u00een final, anume se sinucide. Aceea\u0219i boal\u0103 a sufletului o putem aici doar specula \u00een cazul lui Don Quijote, pentru c\u0103 acolo o tem\u0103 esen\u021bial\u0103 este cea a nebuniei, comparat\u0103 de Foucault \u00een cartea sa magistral\u0103 cu nebunia eroilor shakespeare-ieni, \u00een special cu cea a lui Hamlet, \u00eens\u0103 putem specula c\u0103 fantezia demonic\u0103, anume nebunia lui Don Quijote a fost prilejuit\u0103 tot de o plictiseal\u0103 colosal\u0103, la r\u00e2ndul ei demonic\u0103.<\/p>\n

Dar mai exist\u0103 \u0219i o plictiseal\u0103 pe care o putem numi melancolic\u0103, \u00een care tot imagina\u021bia \u0219i fantezia sunt implicate. Plictisitul se folose\u0219te de fantasm\u0103 pentru a naviga \u00een trecut prin intermediul a ceea ce Kierkegaard a numit reminiscen\u021b\u0103. Atunci c\u00e2nd plictisitul s\u0103l\u0103\u0219luie\u0219te \u00een amintirea fericirii pierdute devine un suferind de-a dreptul, fiindc\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 este un blestem acela c\u0103 individul poate naviga cu con\u0219tiin\u021ba \u00een trecut \u0219i \u00een viitor, dup\u0103 cum ne propune Schopenhauer.<\/p>\n

Individul care se plictise\u0219te poate fi tentat s\u0103 intre \u00een compania ur\u00e2tului, tematizat de Schopenhauer, \u0219i mai apoi de Cioran, ur\u00e2t care reprezint\u0103 simultan o risipire de sine, care este o boal\u0103 a sufletului pentru care pl\u0103tim cu, bine\u00een\u021beles, sentimentul de vinov\u0103\u021bie at\u00e2t de drag nou\u0103. Individul con\u0219tientizeaz\u0103 faptul c\u0103 timpul \u00eei este num\u0103rat \u0219i totu\u0219i e plictisit, e incapabil s\u0103 fac\u0103 orice, plictiseala fiind bun\u0103 prieten\u0103 \u0219i cu lenea, de aceea individul \u00ee\u0219i risipe\u0219te posibilit\u0103\u021bile \u0219i \u00een final se simte vinovat fiindc\u0103 nu a reu\u0219it s\u0103 \u00ee\u0219i actualizeze sinele, dup\u0103 o expresie de-a lui Maslow.<\/p>\n

\u00cen toate aceste cazuri pe care le-am discutat, ar p\u0103rea natural ca moartea s\u0103 fie preferabil\u0103 plictiselii, dat fiind faptul c\u0103 \u00een final, prilejuit\u0103 ea sau nu de plictiseal\u0103, se ajunge tot la moarte. Dar totu\u0219i s\u0103 nu uit\u0103m \u0219i acest g\u00e2nd fundamental, anume c\u0103 plictiseala este \u0219i o posibilitate, care deschide prin intermediul fanteziei. Aceast\u0103 fantezie nu este tot timpul fatal\u0103, at\u00e2ta timp c\u00e2t dorin\u021bele \u0219i imaginile noastre cvasi-onirice nu sunt hiperbolizate, ci \u021binute sub control de o cenzur\u0103 auto-impus\u0103, un fel de fr\u00e2n\u0103 psihologic\u0103. Exist\u0103 dar \u0219i o \u00eent\u00e2lnire bun\u0103 cu propria fantezia a individului, una care s\u0103 nu duc\u0103 la disperare \u0219i la pierzanie dup\u0103 Kierkegaard, ci un cuantum suficient de imagina\u021bie care s\u0103 ne ambi\u021bioneze de a ie\u0219i din aceast\u0103 dispozi\u021bie afectiv\u0103 fundamental\u0103 revelatoare de neant, care este plictiseala.<\/p>\n

Un exemplu de aparent\u0103 plictiseal\u0103 \u0219i monotonie care ne-ar putea oferi lumin\u0103 \u0219i oarecum un sens este reprezentat de Sisif al lui Camus, care \u00eempinge acela\u0219i bolovan iar \u0219i iar la nesf\u00e2r\u0219it, ad infinitum<\/em>, pe acela\u0219i munte, a\u0219tept\u00e2nd ca bolovanul s\u0103 se rostogoleasc\u0103 la baza muntelui pentru a-l putea c\u0103ra din nou \u00een v\u00e2rful muntelui. Chiar dac\u0103 \u00eendepline\u0219te acest act compulsiv impus \u0219i este un martor al eternei re\u00eentoarceri, Sisif, ne spune Camus, este totu\u0219i fericit. Aceast\u0103 imagine, parabol\u0103 am putea s\u0103 \u00eei spunem, folosit\u0103 de Camus, relev\u0103 condi\u021bia muncitorului contemporan, al muncii absurde \u0219i alienate am putea spune, care sf\u00e2r\u0219e\u0219te \u00een plictiseal\u0103 \u0219i mai ales \u00een ur\u00e2t. Chiar \u0219i Jose Saramago, iar aceast\u0103 afirma\u021bie ar fi confirmat\u0103 \u0219i de Emil Cioran, sus\u021bine c\u0103 oamenii au c\u0103zut \u00een timp, fiindc\u0103 peisajul oferit de Gr\u0103dina Edenului era unul prea plictisitor. \u00cen aceea\u0219i carte, Saramago \u00eel introduce pe personajul biblic Cain, care \u00een urma fratricidului originar \u0219i al vinii inerente aduse asupra sa este \u00eensemnat de Dumnezeu cu un simbol, care desemneaz\u0103 faptul c\u0103 el nu va putea moar\u0103, s\u0103 fie omor\u00e2t sau s\u0103 se sinucid\u0103. Dar nu este aceasta chiar moartea f\u0103r\u0103 de moarte kierkegaardian\u0103? Cain reu\u0219e\u0219te totu\u0219i s\u0103 \u00ee\u0219i g\u0103seasc\u0103 autenticitatea \u00eentr-o lume \u00een care au loc ordalii ca cea a lui Avram, sau o lume \u00een care timpul se deruleaz\u0103 \u00eenainte \u0219i \u00eenapoi, \u0219i cel mai important, nu se plictise\u0219te o clip\u0103, particip\u00e2nd la evenimentele din Pentateuh, fiind totu\u0219i con\u0219tient mereu c\u0103 nu va putea muri \u0219i va trebui s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 pe ve\u0219nicie, singur pe p\u0103m\u00e2nt, chestion\u00e2nd faptele lui Dumnezeu \u0219i deciziile sale.<\/p>\n

Sper\u0103m c\u0103 am reu\u0219it s\u0103 arunc\u0103m c\u00e2t de pu\u021bin\u0103 lumin\u0103 se poate asupra fenomenului plictiselii, a dimensiunilor sale, dar \u0219i a rela\u021biei sale cu moartea, \u0219i de ce nu, cu nemurirea. \u00cen expunerea noastr\u0103 ne-am folosit de marile min\u021bi ale omenirii care au tematizat aceast\u0103 problem\u0103, care au amorsat-o, aici put\u00e2nd fiind inclu\u0219i chiar \u0219i Pascal \u0219i Nietzsche, dar simultan nu ne-am ferit de la a invoca exemple literare de plictiseal\u0103 \u0219i de ordalii similare pentru a ne sus\u021bine argumentele.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

(phobia perennis) de David M\u00e2ndru\u021b Este oare plictiseala tocmai boala f\u0103r\u0103 de moarte? Este legitim s\u0103 vorbim despre o plictiseal\u0103 de moarte? Sau mai bine zis, este plictiseala mai rea dec\u00e2t moartea? Ce sim\u021bim c\u00e2nd suntem plictisi\u021bi, de fapt, sau care este diferen\u021ba dintre un om plictisit \u0219i dintre un om mort? La toate aceste […]<\/p>\n","protected":false},"author":2,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1514,27,1463],"tags":[1398,1515,1117,1464],"class_list":["post-13676","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-68","category-filosofie","category-phobia-perennis","tag-david-mandrut","tag-egophobia-68","tag-filosofie","tag-phobia-perennis"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3yA","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13676","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/2"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13676"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13676\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13677,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13676\/revisions\/13677"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13676"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13676"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13676"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}