{"id":13921,"date":"2021-12-11T00:24:22","date_gmt":"2021-12-10T22:24:22","guid":{"rendered":"http:\/\/egophobia.ro\/?p=13921"},"modified":"2021-12-11T00:24:22","modified_gmt":"2021-12-10T22:24:22","slug":"povestea-bibliotecarului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/egophobia.ro\/?p=13921","title":{"rendered":"Povestea bibliotecarului"},"content":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov
\n<\/strong><\/p>\n

\u00a0\u00a0 I se p\u0103ru c\u0103 din lini\u015ftea risipit\u0103 se deplete\u015fte un c\u00e2ntat al coco\u015filor, auzit de la coad\u0103 la cap. C\u0103sc\u0103 prelung, scutur\u00e2ndu-\u015fi toate oasele, \u00een care se odihnea un frig viu \u015fi str\u0103in. Era trecut cu mult de ora \u00eenchiderii, iar el a\u0163ipise \u00een scaun, dormind un somn scurt \u015fi f\u0103r\u0103 vise, ca al unui om care muncea pe br\u00e2nci de la cr\u0103patul zorilor \u015fi p\u00e2n\u0103 la rev\u0103rsarea stelelor. Singurele lumini aprinse erau ale lui.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Bibliotecarul din strada Visului, Ulrich Svenson, era un t\u00e2n\u0103r \u00eenalt \u015fi b\u0103lai, coco\u015fat \u015fi cu fruntea \u00eengust\u0103, de numai treizeci de ani. Purta ochelari cu rame rotunde, ar\u0103mii, \u00een spatele c\u0103rora \u00eei sc\u0103p\u0103rau ochii mari \u015fi blegi, gri ca cerul \u00eencremenit de octombrie care \u00eel f\u0103cea adesea s\u0103 simt\u0103 c\u0103 timpul amor\u0163ea, mai ales \u00een dup\u0103-amiezile ploioase \u015fi ursuze, ca un tovar\u0103\u015f b\u0103tr\u00e2n, mult prea obosit s\u0103 mai \u00eendure rutina din fiecare zi. Se angajase la bibiliotec\u0103 \u00een urm\u0103 cu \u015fase ani, atunci c\u00e2nd mama lui trecuse \u00een nefiin\u0163\u0103 din cauza complica\u0163iilor unei bron\u015fite blestemate pentru care nici m\u0103car doctorul Silverthorne nu avusese leac, \u015fi \u00eei l\u0103sase drept mo\u015ftenire postul pe care ea \u00eel ocupase aproape un sfert de veac.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Pe atunci, Ulrich se considera un t\u00e2n\u0103r f\u0103r\u0103 experien\u0163\u0103 de via\u0163\u0103 \u015fi f\u0103r\u0103 direc\u0163ie, a\u015fa c\u0103 acceptase postul, bucuros s\u0103 avea ocazia s\u0103 fac\u0103 \u00een fiecare zi ceva ce \u00eei pl\u0103cea din fraged\u0103 copil\u0103rie: s\u0103 citeasc\u0103. Dragostea pentru lectur\u0103 fusese cultivat\u0103 cu grij\u0103 \u00een familia lui timp de genera\u0163ii, iar rodul acestui obicei s\u0103n\u0103tos fuseser\u0103 oameni care aduseser\u0103 contribu\u0163ii \u00eensemnate micii societ\u0103\u0163i din ora\u015f. Str\u0103bunicii lui fuseser\u0103 dasc\u0103li, bunicii lui, profesori, iar mama lui fusese bibliotecar\u0103 \u015fi scriitoare de poezii de dragoste pe care le pulbica \u00een timpul vie\u0163ii \u00eentr-un ziar local.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ea reprezentase motivul pentru care Ulrich ajunsese adultul care era ast\u0103zi. De c\u00e2nd fusese suficient de mare pentru a \u00een\u0163elege \u015fi a percepe realitatea din jurul lui, \u00eencepuse s\u0103-i citeasc\u0103 basme. Fusese at\u00e2t de mic \u015fi de inocent, \u00eenc\u00e2t ideea de magie i se \u00eenoculase \u00een minte ca fiind ceva natural, ordinar, ba chiar \u00eembucur\u0103tor. Parc\u0103 \u015fi acum \u00ee\u015fi amintea c\u00e2nd venea de la gr\u0103dini\u0163\u0103, ner\u0103bd\u0103tor s\u0103 se arunce \u00een bra\u0163ele mamei lui, pe fotoliul tapi\u0163at din fa\u0163a \u015femineului \u00een care mocnea focul, \u015fi s-o roage s\u0103-i mai citeasc\u0103 o poveste. Imagina\u0163ia lui se putea lua la \u00eentrecere chiar cu un car de lupt\u0103. \u00cei pl\u0103cea la nebunie s\u0103-\u015fi \u00eenchipuie cum ar\u0103tau prin\u0163ii \u015fi fe\u0163ii frumo\u015fi din pove\u015ftile pe care i le citea mama lui, adora s\u0103 vad\u0103 cu ochiul min\u0163ii luptele apringe dintre eroi \u015fi zmei, negii plini de p\u0103r ai vr\u0103jitoatelor, rochiile cusute cu fir de aur ale prin\u0163eselor care trebuiau salvate. \u00ce\u015fi aminti c\u0103 la un moment dat, bunicul \u00eei asamblase o sabie adev\u0103rat\u0103, din lemn, cu tot cu m\u00e2ner \u015fi cu teac\u0103, lung\u0103 c\u00e2t bra\u0163ul lui de copil, pe care o iubise ca pe un lucru sf\u00e2nt \u015fi o purtase la cing\u0103toare peste tot, prin t\u00e2rg, pe la bibliotec\u0103, unde petrecea mult timp datorit\u0103 faptului c\u0103 mama lui se afla toat\u0103 ziua acolo, \u015fi pe la \u015fcoal\u0103, chiar dac\u0103 b\u0103ie\u0163ii mai mari mereu \u00eencercau s\u0103 i-o fure. Sabia de lemn era pentru el ceva mai mult dec\u00e2t fusese Excalibur pentru prin\u0163ul Arthur, pentru c\u0103 \u00eei permitea s\u0103 descuie u\u015fa c\u0103tre o lume pe care numai el, dintre toti copiii, putea s\u0103 o vad\u0103. Era lumea cu pove\u015fti, \u00een care el era eroul, \u00een care el avea puterea de a decide dac\u0103 avea chef s\u0103 porneasc\u0103 dup\u0103 domni\u0163a la ananghie \u015fi s-o salveze din ghearele zmeilor sau s\u0103 mearg\u0103 la tavern\u0103 \u015fi s\u0103 bea bere cu fra\u0163ii lui haiduci.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se ridic\u0103 de la birou \u015fi merse \u00een \u00eenc\u0103perea al\u0103turat\u0103, unde aprinse flac\u0103ra aragazului mic, de campanie, a\u015fezat pe o mas\u0103 \u015fubred\u0103, apoi lu\u0103 ap\u0103 din g\u0103leata de sub mas\u0103 \u015fi umplu fierb\u0103torul pe care \u00eel a\u015fez\u0103 peste flac\u0103r\u0103 cu gesturi mecanice, plictisite. \u00ce\u015fi verific\u0103 din nou ceasul. Era aproape miezul nop\u0163ii \u015fi \u00eei era pu\u0163in foame, \u00eens\u0103 nu s-ar fi \u00eencumetat s\u0103 mearg\u0103 acas\u0103. Orice situa\u0163ie \u00eei era de preferat fa\u0163\u0103 de cazul \u00een care s-ar fi dus s\u0103 doarm\u0103 \u00een casa p\u0103rinteasc\u0103. De c\u00e2nd murise mama lui, casa lor veche \u015fi \u015fubred\u0103 \u00eencepuse s\u0103 sc\u00e2r\u0163\u00e2ie din \u00eencheieturi, mai ales noaptea. Pere\u0163ii se \u00eenmuiaser\u0103 pe nesim\u0163ite \u00eentr-un \u00eentuneric nefiresc, lumina nu mai p\u0103trundea la fel ca \u00eenainte prin ferestrele largi, generoase, ca \u015fi cum i-ar fi fost fric\u0103 de ceva. Atmosfera i se p\u0103rea ap\u0103s\u0103toare, a\u015fa c\u0103 evita pe c\u00e2t putea s\u0103 r\u0103m\u00e2n\u0103 singur acolo noaptea. Prefera, \u00een schimb, s\u0103 doarm\u0103 \u00een fotoliul confortabil din spatele biroului, \u00eenfofolit \u00eentr-o p\u0103tur\u0103 groas\u0103, av\u00e2nd \u00een fa\u0163\u0103 priveli\u015ftea unui labirint format din cincisprezece rafturi late, \u00eenalte p\u00e2n\u0103 aproape de tavan, pline cu c\u0103r\u0163i de toate soiurile, \u00eentre care erau montate felinare mici, care aruncau o lumin\u0103 bl\u00e2nd\u0103, de culoarea gemului de gutui, care d\u0103dea substan\u0163\u0103 mochetei verzi pline de praf.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se a\u015fez\u0103 din nou \u00een fotoliu \u015fi \u00ee\u015fi aprinse o \u0163igar\u0103, \u00een timp ce a\u015ftepta s\u0103 fiarb\u0103 apa pentru ceai. I se p\u0103rea at\u00e2t de firesc, de odihnitor \u015fi de benefic pentru el s\u0103 doarm\u0103 \u00eenconjurat de at\u00e2tea suflete minunate, dec\u00e2t s\u0103 doarm\u0103 acas\u0103, \u00een \u00eentunericul acela ap\u0103s\u0103tor \u015fi rece.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich crescuse repede, f\u0103r\u0103 ca cineva s\u0103 bage de seam\u0103, \u015fi pe m\u0103sur\u0103 ce el cre\u015ftea \u015fi se \u00een\u0103l\u0163a, se \u00eent\u00e2mplau deopotriv\u0103 dou\u0103 lucruri: mintea lui sorbea cu nesa\u0163 orice informa\u0163ie, orice con\u0163inut, orice idee a\u015fternut\u0103 \u00een fil\u0103, aduna toat\u0103 \u00een\u0163elepciunea veacurilor \u015fi o \u00eenghesuia \u00een c\u0103pu\u015forul lui care, culmea, parc\u0103 se str\u00e2mta, pe m\u0103sur\u0103 ce alte por\u0163i se deschideau \u00een mintea lui, iar \u00een acest timp, disp\u0103rea c\u00e2te o persoan\u0103 drag\u0103 din via\u0163a lui. Mai \u00eent\u00e2i murise bunica, mama mamei, m\u00e2na sf\u00e2nt\u0103 care fr\u0103m\u00e2nta pl\u0103cintele \u015fi care \u00eel \u00eenvelea noaptea c\u00e2nd dormea. Apoi bunicul se dusese dup\u0103 ea, iar \u00een cele din urm\u0103, pierise \u015fi mama. Pe tat\u0103l lui nu-l cunoscuse niciodat\u0103 \u015fi, cresc\u00e2nd f\u0103r\u0103 s\u0103-l aib\u0103 al\u0103turi, nu-i sim\u0163ea lipsa, ba chiar i se p\u0103rea c\u0103 un tat\u0103 ocupa o pozi\u0163ie redundant\u0103 \u00eentr-o familie burghez\u0103. De multe ori, din ce v\u0103zuse de-a lungul timpului la prietenii \u015fi colegii lui de la \u015fcoal\u0103, chiar f\u0103cea mai mult r\u0103u. Prin intermediul istorisilor altora, cunoscuse o mul\u0163ime de ta\u0163i care f\u0103ceau numai rele, \u00ee\u015fi b\u0103teau nevestele, se \u00eemb\u0103tau, fugeau cu amantele \u015fi \u00ee\u015fi p\u0103r\u0103seau familiile. Era chiar fericit c\u0103 nu avusese parte de a\u015fa ceva, \u015fi nu \u00eendr\u0103znise niciodat\u0103 s\u0103 o \u00eentrebe pe mama lui despre cealalt\u0103 fiin\u0163\u0103 absolut necesar\u0103 concep\u0163iei lui.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0\u00a0 \u015euieratul ascu\u0163it al fierb\u0103torului \u00eembr\u0103c\u0103 un glas de femeie care \u00eel sperie, smulg\u00e2ndu-l din amintirile dulci ale copil\u0103riei. Turn\u0103 apa clocotit\u0103 \u00een cana de pe birou, arunc\u0103 \u00een ea c\u00e2teva frunze de tei din s\u0103cule\u0163ul at\u00e2rnat \u00eentr-un cui pe perete \u015fi \u00ee\u015fi \u00eentoarse capul spre rafturile cu c\u0103r\u0163i, adormite \u00een obscuritatea care ap\u0103sa ungherul. Acolo unde r\u0103zb\u0103tea lumina l\u0103mpilor, lemnul str\u0103lucea \u00een nuan\u0163e calde. I se p\u0103ruse c\u0103 se aude strigat, \u00eens\u0103 \u00ee\u015fi scutur\u0103 capul \u015fi renun\u0163\u0103 la ideea absurd\u0103, fiind convins c\u0103 se afundase mult prea tare \u00een amintiri. \u00ce\u015fi strivi \u0163igara \u00een scrumier\u0103 cu o str\u00e2mb\u0103tur\u0103 caraghioas\u0103 \u015fi scuip\u0103 ultimul nor de fum ca pe o otrav\u0103. Se apucase de fumat din cauza plictiselii care domnea \u00een ora\u015ful \u00eencremenit. Avea strania senza\u0163ie c\u0103 locul acela \u00een care crescuse nu se schimbase deloc de-a lungul anilor. Numai oamenii se schimbau, plecau \u015fi veneau, ca r\u00e2uri de p\u0103s\u0103ri c\u0103l\u0103toare \u00een c\u0103utare de orizont proasp\u0103t. Dac\u0103 atunci c\u00e2nd era el mic, vedea \u00een fiecare zi o mul\u0163ime de oameni trec\u00e2nd pragul bilbiotecii pentru a \u00eemprumuta c\u0103r\u0163i, acum nu mai venea nimeni. Aproape c\u0103 institu\u0163ia devenise inutil\u0103 pentru ora\u015f, pentru c\u0103 se p\u0103rea c\u0103 nimeni nu mai era interesat s\u0103 citeasc\u0103. Duse cana cu ceai aproape de buze \u015fi sufl\u0103 \u00een el cu pruden\u0163\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich…<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 <\/em>De data aceasta auzi strig\u0103tul mai clar \u015fi tres\u0103ri speriat. Dintr-odat\u0103, solitudinea c\u0103p\u0103ta nuan\u0163e stranii, i se p\u0103rea prezent\u0103, omogen\u0103, ca \u015fi cum, dac\u0103 ar fi \u00eendr\u0103znit s-o ating\u0103, ar fi putut s-o simt\u0103. Fix\u0103 cu privirea punctul ascuns \u00een \u00eentuneric de unde \u00ee\u015fi auzise numele, parc\u0103 a\u015ftept\u00e2nd s\u0103 r\u0103sar\u0103 vreo hien\u0103 sau vreun urs, \u00eentrupate din praful adunat \u00een mocheta veche.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 S-a f\u0103cut at\u00e2t de t\u00e2rziu! se pomeni el vorbind, pe c\u00e2nd inima \u00eei b\u0103tea de s\u0103-i sparg\u0103 pieptul \u015fi fruntea i se umpluse de broboane de transpira\u0163ie m\u0103runte c\u00e2t boabele de zah\u0103r.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se sim\u0163ea deopotriv\u0103 amuzat \u015fi ru\u015finat de propria reac\u0163ie. Citise undeva c\u0103 era un comportament normal s\u0103 vorbe\u015fti singur atunci c\u00e2nd \u00ee\u0163i e fric\u0103 \u015fi te g\u0103se\u015fti \u00eentr-o situa\u0163ie bizar\u0103, e un fel de mecanism de ap\u0103rare al creierului, care vrea s\u0103-\u0163i atrag\u0103 aten\u0163ia asupra faptului c\u0103 nu e\u015fti niciodat\u0103 singur de fapt \u015fi c\u0103 mereu te ai pe tine \u00eensu\u0163i al\u0103turi, pentru c\u0103 de foarte multe ori, oamenii uit\u0103 s\u0103-\u015fi mai con\u015ftientizeze propria persoan\u0103, mai ales atunci c\u00e2nd sunt arunca\u0163i \u00een v\u00e2ltorile unor evenimente de diferite naturi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 A\u015fez\u0103 cana pe mas\u0103 cu o mi\u015fcare at\u00e2t de lent\u0103, \u00eenc\u00e2t i se p\u0103ru c\u0103 trecuser\u0103 mai multe ore, \u00eenghesuite \u00een c\u00e2teva clipe, iar distorsionarea temporal\u0103 \u00eel ame\u0163i. \u00ce\u015fi auzise numele clar \u015fi r\u0103spicat, era convins, \u00eens\u0103 nu \u00een\u0163elegea cum de putea fi cineva<\/em> prezent \u00een bibliotec\u0103 la ora aceea…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cencremeni atunci c\u00e2nd v\u0103zu lumina alb\u0103strie scurg\u00e2ndu-se printre rafturile cele mai \u00eendep\u0103rtate. O tulburare rece \u00eei travers\u0103 fruntea, iar spaima \u00eel f\u0103cu s\u0103 se sufoce. Se sim\u0163ea de parc\u0103 cineva \u00eei \u00eendesa c\u00e2rpe ude \u00een gur\u0103. B\u0103rbia \u00eei tremura involuntar. G\u0103si cumva puterea s\u0103 se ridice \u015fi s\u0103 examineze pu\u0163in mai atent lumina alb\u0103strie, care p\u0103rea c\u0103 se scurge gra\u0163ios, mai degrab\u0103 ca o cascad\u0103 de fum, dintr-una din c\u0103r\u0163ile a\u015fezate pe la jum\u0103tatea raftului, \u00een ungherul complet devorat de \u00eentuneric. \u00ce\u015fi miji ochii pentru a vedea mai bine la distan\u0163\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi aduse aminte c\u0103 r\u0103sfoise c\u0103r\u0163ile acelea chiar \u00een dup\u0103-amiaza aceea. Erau noi, le cump\u0103rase cu o s\u0103pt\u0103m\u00e2n\u0103 \u00een urm\u0103 de la un negustor ambulant pentru un\u00a0 pre\u0163 de nimic. Le a\u015fezase acolo pentru c\u0103 f\u0103ceau parte din categoria de literatur\u0103 fantastic\u0103, cea care lui \u00eei pl\u0103cea cel mai mult.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cencerc\u00e2nd s\u0103-\u015fi calmeze b\u0103t\u0103ile inimii care se rostogoleau cu viteza unui bolovan aruncat pe o pant\u0103, f\u0103c\u00e2ndu-i urechile s\u0103 \u0163iuie, se \u00eendrept\u0103 cu pa\u015fi mici spre lumina aceea, \u00eencerc\u00e2nd s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 fenomenul de ne\u00een\u0163eles. Se apropie tem\u0103tor de carte \u015fi \u00eei prinse coperta cu buricele degetelor care \u00eel furnicau, \u00eens\u0103 chiar atunci \u00ee\u015fi auzi numele rostit din nou, mult mai tare, mai ap\u0103sat, ca \u015fi cum vocea venea chiar din carte, \u015fi se sperie teribil. Sc\u0103p\u0103 cartea pe jos, sco\u0163\u00e2nd un mic geam\u0103t \u00eenfundat, \u015fi \u00ee\u015fi duse m\u00e2inile deasupra capului, ca pentru a se ap\u0103ra de for\u0163a care ar fi trebuit s\u0103-l atace, de monstrul care ar fi trebuit s\u0103 \u00eel m\u0103n\u00e2nce, \u00eens\u0103 nu se \u00eent\u00e2mpl\u0103 nimic din toate astea.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nu-\u0163i fie team\u0103! Vai, ce fricos e\u015fti! articul\u0103 vocea necunoscut\u0103, o voce cald\u0103 \u015fi melodioas\u0103 de fat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Uimit p\u00e2n\u0103 \u00een m\u0103duva oaselor, Ulrich deschise ochii spre a vedea ceva ce era convins c\u0103 niciun muritor de r\u00e2nd nu mai v\u0103zuse vreodat\u0103. Multe lucruri stranii se pretrecuser\u0103 de-a lungul timpului \u00een ora\u015ful F\u0103r\u0103denimeni, \u00eens\u0103 acesta p\u0103rea s\u0103 le \u00eentreac\u0103 pe toate. Dintre coper\u0163ile negre ale c\u0103r\u0163ii, dintre filele g\u0103lbui deschise, se ridica imaginea tremur\u00e2nd\u0103 a unei tinere cu pielea str\u0103vezie, cu p\u0103rul negru, bogat, care \u00eei curgea \u00een valuri p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tatea coapselor, cu ochii mari, alba\u015ftri \u015fi cu un z\u00e2mbet at\u00e2t de luminos c\u0103 p\u0103rea c\u0103 soarele dimine\u0163ii \u00ee\u015fi a\u015fternuse razele pe buzele ei.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 De unde-mi \u015ftii numele? Cum e posibil\u2026 s\u0103 fii aici? Cine e\u015fti tu? \u00eeng\u0103im\u0103 b\u0103iatul, complet r\u0103t\u0103cit \u00eentre filele realit\u0103\u0163ii palpabile.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Umbrele care \u00eenconjurau imaginea tremur\u00e2nd\u0103, dar luminoas\u0103, se r\u0103sf\u00e2rnser\u0103 ca petalele unor boboci ofili\u0163i, f\u0103c\u00e2nd loc straniei prezen\u0163e.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Am auzit o doamn\u0103 care te striga a\u015fa, zilele trecute… Nu \u015ftiu s\u0103-\u0163i spun \u00een care anume zi, explic\u0103 ea. Nici m\u0103car nu \u015ftiu \u00een ce timp ne afl\u0103m.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Dar cum… ?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Oh, prostu\u0163ule! Pentru cineva care \u015ftie at\u00e2t de multe despre c\u0103r\u0163i, se pare c\u0103 nu \u015ftii, totu\u015fi, mai nimic. C\u0103r\u0163ile sunt portaluri c\u0103tre alte lumi. Fiecare carte este o punte care duce c\u0103tre o alt\u0103 lume, care exist\u0103 cu adev\u0103rat, pentru c\u0103 ea a prins via\u0163\u0103 \u00een imagina\u0163ia celui care a scris cartea. Exist\u0103 tot at\u00e2tea lumi c\u00e2te c\u0103r\u0163i, iar eu, din nefericire, sunt prins\u0103 \u00eentre lumea ta \u015fi a mea, pentru c\u0103 cel care a scris cartea asta nu a terminat-o.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Cum? O carte neterminat\u0103… ?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 O poveste neterminat\u0103. Asta m-a f\u0103cut s\u0103 r\u0103m\u00e2n prins\u0103 aici. \u015ei e groaznic! se miorl\u0103i fata, str\u00e2ng\u00e2nd \u00een pumnii mici \u015fi albi faldurile rochiei cu crinolin\u0103. Ar fi trebuit ca cineva s\u0103 continue \u00eent\u00e2mpl\u0103rile din micul meu \u0163inut, \u00eens\u0103 cel care scria povestea a… a murit, \u00eencheie ea cu un chicotit bizar.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Teoria fetei i se p\u0103rea cel pu\u0163in absurd\u0103, \u00eens\u0103 nu-\u015fi putea concentra toat\u0103 furia \u015fi pasiunea asupra deslu\u015firii ei pentru c\u0103 \u00eens\u0103 nu-\u015fi putea veni \u00een sim\u0163iri. \u00centreg corpul \u00eei era paralizat, iar mintea lui devenise un motor b\u0103tr\u00e2n \u015fi ruginit, ale c\u0103rui roti\u0163e se \u00eenv\u00e2rteau acum \u015fuier\u00e2nd, ale c\u0103rui valve urlau a pustiu.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nu \u00een\u0163eleg cum e posibil…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ca s\u0103 \u00een\u0163elegi mai bine, ar trebui s\u0103-mi cite\u015fti povestea, \u00eel \u00eendemn\u0103 ea pe un ton mieros, aplec\u00e2ndu-se spre el \u015fi z\u00e2mbindu-i larg. O s\u0103 te ajute foarte, foarte mult. O s\u0103 ne ajute pe am\u00e2ndoi!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Clipind de c\u00e2teva ori, Ulrich se \u00eencumet\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103 s\u0103 se aplece \u015fi s\u0103 ridice cartea de pe jos. Imaginea fetei disp\u0103ru, \u00eempreun\u0103 cu cea\u0163a ca de absint care o \u00eenv\u0103luise. Pe prima copert\u0103 st\u0103tea scris cu litere mari, aurii, titlul ,,C\u0103l\u0103torul f\u0103r\u0103 nume\u201d, iar dedesubt, cu litere ceva mai mici, \u00eens\u0103 la fel de str\u0103lucitoare, numele autorului: James Nevermore. Curios s\u0103 verifice veridicitatea afirma\u0163iilor domni\u015foarei, Ulrich se repezi spre sf\u00e2r\u015fitul c\u0103r\u0163ii, \u00eens\u0103 constat\u0103 stupefiat c\u0103 ultimele pagini erau goale. C\u0103ut\u0103 ultima pagin\u0103 scris\u0103 \u015fi descoperi c\u0103 aceasta se afla cu pu\u0163in p\u00e2n\u0103 la jum\u0103tatea tomului. Se sim\u0163i dintr-odat\u0103 at\u00e2t de determinat s-o citeasc\u0103 \u015fi s\u0103 descopere misterul frumoasei fete, \u00eenc\u00e2t uit\u0103 spaima pe care o tr\u0103ise, a\u015fa c\u0103 se a\u015fez\u0103 la birou, aprinse o alt\u0103 \u0163igar\u0103 \u015fi \u00eencepu s\u0103 citeasc\u0103.<\/p>\n

\n

\u00a0\u00a0 Fusese con\u015ftient dintotdeauna c\u0103 reprezentau por\u0163i c\u0103tre alte lumi, abia acum \u00ee\u015fi d\u0103dea seama. Pe m\u0103sur\u0103 ce crescuse, preferin\u0163ele lui \u00een materie de lectur\u0103 deveniser\u0103 tot mai multe \u015fi mai diversificate. Citise c\u0103r\u0163i de medicin\u0103, de psihologie, de filosofie, acestea din urm\u0103 fiind chiar cele care \u00eei pl\u0103cuser\u0103 cel mai mult. Apoi citise romane de toate soiurile, de la cele de dragoste, care \u00eel plictisiser\u0103 p\u00e2n\u0103 la urm\u0103, la cele realiste, poli\u0163iste, de aventuri \u015fi fantastice. Citise mai toat\u0103 via\u0163a lui, \u00eenc\u0103 de c\u00e2nd \u00eenv\u0103\u0163ase alfabetul, \u015fi dup\u0103 at\u00e2\u0163ia ani de lectur\u0103, ajunsese la c\u00e2teva concluzii importante. Proza fantastic\u0103, cea care desf\u0103\u015fura \u00eencle\u015ft\u0103ri de for\u0163e supranaturale, creaturi de toate soiurile, de la vampiri, v\u00e2rcolaci \u015fi demoni p\u00e2n\u0103 la vr\u0103jitori \u015fi magi, elfi, gnomi, orci \u015fi tot ce mai exista, \u015fi spa\u0163ii aventuroase, aproape inimaginabile, era de departe categoria lui preferat\u0103 de proz\u0103. Realitatea \u00een care tr\u0103iau oamenii \u00een timpul acela era at\u00e2t de amar\u0103 \u015fi de ur\u00e2t\u0103, \u00eenc\u00e2t fantasticul i se p\u0103rea cea mai potrivit\u0103 evadare. \u00cel fascina cu prec\u0103dere tiparul pe care \u00eel urma aproape fiecare roman de proz\u0103 fantastic\u0103: de fiecare dat\u0103, cr\u00e2ncena lupt\u0103 \u00eentre bine \u015fi r\u0103u se sf\u00e2r\u015fea cu \u00eenvingerea r\u0103ului, pedepsirea antagonistului \u015fi restaurarea p\u0103cii. Acest tipar reprezenta de fapt o idee care venea \u00een opozi\u0163ie cu felul \u00een care se desf\u0103\u015furau lucrurile \u00een realitate: de multe ori, oamenii care f\u0103ceau cel mai mult r\u0103u nu erau niciodat\u0103 pedepsi\u0163i, ori nu sufereau niciodat\u0103 pe m\u0103sura faptelor lor, iar oamenii cei mai oropsi\u0163i, cei c\u0103rora li se \u00eent\u00e2mplau necazuri, cei asupra c\u0103rora se rev\u0103rsa mereu r\u0103ul celor dint\u00e2i, ajungeau aproape \u00eentotdeauna s\u0103 nu-\u015fi primeasc\u0103 r\u0103splata pentru chinul p\u0103timit. \u00cen plus, \u00een realitate, oamenii obi\u015fnui\u0163i nu primeau niciodat\u0103 niciun fel de ajutor pentru ca greut\u0103\u0163ile traiului lor s\u0103 se diminueze, spre deosebire de eroii din roamnele fantastice, care aveau mereu prieteni dispu\u015fi s\u0103 le sar\u0103 \u00een ajutor la nevoie, ori care g\u0103seau mereu obiecte care s\u0103 le faciliteze calea c\u0103tre obiectivul lor. Proza fantastic\u0103 era ca o pr\u0103jitur\u0103 cu ciocolat\u0103 fa\u0163\u0103 de realitatea amar\u0103 care sem\u0103na cu o zeam\u0103 lung\u0103 \u015fi soioas\u0103, iar cartea pe care o avea \u00een m\u00e2n\u0103 era unul dintre exemplarele cele mai reu\u015fite. Povestea era \u0163esut\u0103 cu at\u00e2ta m\u0103iestrie, peisajele descrise erau at\u00e2t de \u00eenc\u00e2nt\u0103toare \u00eenc\u00e2t, \u00een timp ce citea, Ulrich nu mai vedea literele alerg\u00e2nd pe foi \u00een fa\u0163a lui, ci putea s\u0103 vad\u0103 foarte clar decorul viu colorat, plin cu creaturi fabuloase, despletindu-se \u00een fa\u0163a ochilor s\u0103i.\u00a0 Ajuns pe la jum\u0103tatea c\u0103r\u0163ii, acolo unde fusese brutal \u00eentrerupt\u0103, \u00ee\u015fi d\u0103du seama c\u0103 era pu\u0163in probabil ca povestea s\u0103 se termine doar dup\u0103 un singur volum. Probabil c\u0103 prozatorul avusese \u00een plan s\u0103 scrie o continuare, ori poate o trilogie, de ce nu?, \u00eens\u0103 nu mai apucase. Pre\u0163 de zece capitole fuseser\u0103 descrise \u0163inutul Amdragor, via\u0163a prin\u0163esei Amneya la curtea unchiului ei \u015fi intriga fin\u0103 care se \u0163esea \u00een jurul acesteia. Prin\u0163esa fusese r\u0103pit\u0103 de demonul Asirth \u015fi \u00eenchis\u0103 \u00een Temni\u0163a Ve\u015fniciei, \u00eentr-un alt t\u0103r\u00e2m, din cauza faptului c\u0103 demonul, care avea puterea s\u0103-\u015fi ia o \u00eenf\u0103\u0163i\u015fare uman\u0103, fusese \u00eendr\u0103gostit de mama prin\u0163esei, care \u00eel tr\u0103dase pentru cel mai bun prieten al s\u0103u, c\u0103s\u0103torindu-se \u00een final cu acesta. Personajele erau fabuloase, decrise cu at\u00e2ta m\u0103iestrie \u00eenc\u00e2t povestea curgea \u00eenvolburat \u015fi alert ca un r\u00e2u de munte, iar complotul era cu adev\u0103rat delicios. Ulrich realiz\u0103 c\u0103 personajul principal, C\u0103l\u0103torul f\u0103r\u0103 nume, fusese prezentat succint, \u00een pasaje m\u0103runte strecurate \u00eentre capitolele majore, din care nu reie\u015feau foarte multe detalii, \u00eens\u0103, dup\u0103 complexitatea firului narativ, era convins c\u0103 acesta avea s\u0103 preia fr\u00e2iele ac\u0163iunii mai devreme sau mai t\u00e2rziu.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cenchise cartea cu un oftat prelung. Nici nu realizase c\u0103 se f\u0103cuse diminea\u0163\u0103. \u00ce\u015fi str\u00e2nse repede pleoapele care-l usturau de somn atunci c\u00e2nd privi spre ferestrele din partea st\u00e2ng\u0103 a s\u0103lii \u015fi v\u0103zu lumina l\u0103ptoas\u0103 a zorilor infiltr\u00e2ndu-se printre perdelele de m\u0103tase. Stomacul lui scoase un zgomot prelung \u015fi caraghios, care-l f\u0103cu s\u0103 izbucneasc\u0103 \u00een r\u00e2s. Fusese at\u00e2t de concentrat asupra pove\u015ftii, \u00eenc\u00e2t nici nu realizase c\u00e2t \u00eei era de foame. L\u0103s\u0103 cartea pe birou, stinse toate l\u0103mpile \u015fi porni spre brut\u0103rie uit\u00e2nd s\u0103 mai \u00eencuie u\u015fa de la intrarea \u00een sala mare a bibliotecii.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se \u00eenapoie abia seara, dup\u0103 ce fusese acas\u0103 \u015fi reu\u015fise s\u0103 doarm\u0103 c\u00e2teva ore \u00een patul rece pe care nu-l mai folosise de mult. Casa nu devenea mai acceptabil\u0103 \u00een lumina zilei, \u00eens\u0103 era at\u00e2t de obosit \u00eenc\u00e2t nu mai d\u0103du aten\u0163ie cotloanelor sinistre \u015fi sc\u00e2r\u0163\u00e2ielilor nejustificate.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Odat\u0103 ajuns \u00eenapoi la bibliotec\u0103, dup\u0103 ce \u00ee\u015fi f\u0103cuse provizii substan\u0163iale de tutun \u015fi chifle cu \u015func\u0103, puse ap\u0103 la fiert pentru ceai \u015fi se post\u0103 \u00een fa\u0163a geamului din st\u00e2nga biroului s\u0103u, urm\u0103rind pre\u0163 de c\u00e2teva momente asfin\u0163itul care se desf\u0103\u015fura lent, de parc\u0103 lumina zilei aceleia nu mai voia s\u0103 se stafideasc\u0103 \u015fi s\u0103 moar\u0103. Ulrich abia a\u015ftepta l\u0103sarea \u00eentunericului, lini\u015ftea aceea de nep\u0103truns care se instala dup\u0103 miezul nop\u0163ii \u015fi pe care niciun g\u00e2nd n-o putea s\u0103geta, curios fiind dac\u0103 prin\u0163esa avea s\u0103-i mai apar\u0103 aievea. C\u00e2nd ceaiul fu gata, se a\u015fez\u0103 la birou \u015fi \u00eel sorbi pe \u00eendelete, fum\u00e2nd \u015fi g\u00e2ndindu-se, analiz\u00e2nd \u00een cele mai mici detalii ac\u0163iunea pe care o citise noaptea precedent\u0103. Urm\u0103rea cu \u00eenfrigurare cum orele se succedau \u00eentr-o degringolad\u0103 organizat\u0103, trec\u00e2nd repede \u015fi totodat\u0103 \u00eencet, f\u0103r\u0103 s\u0103 se \u00eent\u00e2mple nimic. \u00centr-un final a\u0163ipi cu \u0163igra aprins\u0103 \u00eentre degetele \u00eeng\u0103lbenite, cu unghii lungi. Nu pusese deloc m\u00e2na pe carte de c\u00e2nd ajunsese \u00eenapoi la bibliotec\u0103, \u00eens\u0103 pe la trei f\u0103r\u0103 c\u00e2teva minute, capul \u00eei c\u0103zu pe coperta tare \u015fi tres\u0103ri, speriat. Izbucnirea de lumin\u0103 albastr\u0103, curat\u0103 ca cerul unei dimine\u0163i de var\u0103 crud\u0103, c\u00e2nd dansul flurutilor amor\u0163e\u015fte iar \u015firagurile de rou\u0103 \u00eempr\u0103\u015ftie fr\u0103gezimea c\u0103tre v\u0103zduh, \u00eel sperie \u015fi se ridic\u0103 brusc, fotoliul tr\u00e2ntindu-se pe spate, apoi \u00ee\u0163i aranj\u0103 ochelarii pe nas, \u00eencurcat.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Prin\u0163esa \u00eei ap\u0103ru dinainte, la fel de frumoas\u0103 cum fusese \u015fi noaptea trecut\u0103, \u00eens\u0103 \u00eencruntat\u0103 \u015fi sup\u0103rat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ai citit cartea, \u00eendr\u0103znesc s\u0103 sper, \u00eencepu ea pe un ton ap\u0103sat, privindu-l de sus.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 D… da… Am citit-o, e foarte…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 S\u0103 nu-mi spui c\u0103 e frumoas\u0103. Are o mul\u0163ime de lacune \u015fi o u\u015for\u0103 incoeren\u0163\u0103 \u00een capitolul al treilea, iar personajul principal nu e destul de bine prezentat pentru nivelul la care se g\u0103se\u015fte scriitura. Ulrich, va trebui s\u0103 termini povestea, conchise ea ceva mai bl\u00e2nd, rug\u00e2ndu-l din priviri. Tu e\u015fti singurul care poate duce treaba la bun sf\u00e2r\u015fit.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Dar… eu n-am scris niciodat\u0103. Nu am talent la scris. A\u015f ruina totul, iar povestea e prea bine construit\u0103 ca s\u0103…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ai \u00eencredere \u00een mine, o s\u0103 te ghidez. E\u015fti mai talentat dec\u00e2t crezi. Trebuie doar s\u0103 \u00eencerci, altfel nu vei reu\u015fi. Nimeni altcineva nu poate s\u0103 fac\u0103 asta \u00een locul t\u0103u.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Prin\u0163esa \u00eei \u00eentinse m\u00e2na, sur\u00e2z\u00e2nd, iar Ulrich i-o str\u00e2nse. Era fasciant de faptul c\u0103 \u00eei putea sim\u0163i pielea \u015fi degetele fine, aproape ca \u015fi cum ar fi fost o fiin\u0163\u0103 real\u0103, din carne \u015fi oase, cea care st\u0103tea \u00een fa\u0163a lui, \u015fi nu o simpl\u0103 iluzie.\u00a0 Ulrich \u00ee\u015fi ridic\u0103 scaunul \u015fi se post\u0103 \u00een fa\u0163a biroului, ascult\u00e2nd vocea prin\u0163esei, care \u00eei povestea detalii despre lumea din carte, pentru ca el s\u0103 \u00een\u0163eleag\u0103 mai bine complotul \u015fi s\u0103-l poat\u0103 duce la cap\u0103t. \u00ce\u015fi scoase c\u0103limara, pana \u015fi h\u00e2rtiile din sertarul de sub birou \u015fi \u00eencepu s\u0103 noteze ideile importante \u00een timp ce asculta vr\u0103jit. Vocea fetei era cald\u0103 \u015fi dulce ca a unui copil, \u00eel lini\u015ftea \u015fi \u00eei dezbr\u0103ca mintea de toate g\u00e2ndurile \u015fi grijile mundane \u015fi absurde, ajut\u00e2ndu-l s\u0103-\u015fi proiecteze con\u015ftiin\u0163a \u00een lumea de dincolo de file, s\u0103 tr\u0103iasc\u0103 \u015fi s\u0103 respire \u00een Amdragor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Se dezemtici abia c\u00e2nd ceasul b\u0103tu ora \u015fa\u015fe de diminea\u0163\u0103. Atunci realiz\u0103 c\u0103 era singur, cr\u0103pa de ziua \u015fi \u00eei era teribil de frig. Prin\u0163esa disp\u0103ruse f\u0103r\u0103 urm\u0103, iar el era \u00een trans\u0103, pentru c\u0103 nu mai fusese con\u015ftient de realitatea palpabil\u0103 din jurul lui. Se sim\u0163ea de parc\u0103 tocmai se trezise dintr-un somn profund, dintr-un vis at\u00e2t de frumos c\u0103 n-ar fi vrut s\u0103 se termine niciodat\u0103. Cana de ceai pe jum\u0103tate goal\u0103 nu mai fusese atins\u0103, ultima \u0163igar\u0103 r\u0103mas\u0103 \u00een scrumier\u0103 arsese singur\u0103 p\u00e2n\u0103 la filtru, cartea se afla \u00een dreapta sa, cu coper\u0163ile \u00eenchise, \u00eens\u0103 foile pe care le scosese din sertar deveniser\u0103 negre de cerneal\u0103, pe ambele p\u0103r\u0163i. Uimit de realizarea f\u0103r\u0103 precedent de a fi scris at\u00e2t de mult \u00een doar c\u00e2teva ore, lu\u0103 teancul de foi \u015fi \u00eencepu s\u0103 citeasc\u0103 pe c\u00e2nd se ridica s\u0103-\u015fi fac\u0103 alt ceai. Ochii s\u0103i parcurgeau r\u00e2ndurile m\u0103runte cu o asemena vitez\u0103 c\u0103 parc\u0103 \u00eei fuseser\u0103 un\u015fi cu seu, iar mintea sa proiecta at\u00e2t de exact realitatea descris\u0103 de el \u00eenc\u00e2t, dup\u0103 ce termin\u0103 de citit \u015fi ultima foaie, se a\u015fez\u0103 din nou la birou \u015fi scrise un capitol \u00eentreg, cel cu num\u0103rul unsprezece, direct pe filele din carte. Reu\u015fise s\u0103 lege perfect momentul r\u0103pirii prin\u0163esei de cel al sosirii \u00een \u0163inut a C\u0103l\u0103torului f\u0103r\u0103 nume, care fusese \u00eenchis \u00eentr-un alt \u0163inut \u015fi tocmai reu\u015fise s\u0103 evadeze. Era at\u00e2t de \u00eenc\u00e2ntat \u00eenc\u00e2t o strig\u0103 pe Amneya de c\u00e2teva ori, cu g\u00e2ndul s\u0103-i citeasc\u0103 \u00eentregul capitol \u015fi s\u0103-i cear\u0103 p\u0103rerea, \u00eens\u0103 iluzia fetei nu mai r\u0103s\u0103ri dintre file. Soarele r\u0103s\u0103rise deja iar r\u0103coarea dimine\u0163ii \u00eencepu s\u0103 se \u00eempr\u0103\u015ftie. Ulrich nu-\u015fi mai \u00eenc\u0103pea \u00een cizme de bucurie. Se ridic\u0103, \u00ee\u015fi lu\u0103 redingota din cuier \u015fi ie\u015fi din cl\u0103dire fluier\u00e2nd.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Salut\u0103 to\u0163i cunoscu\u0163ii pe drum, care nu-i r\u0103spunser\u0103, trecu pe la b\u0103c\u0103nie \u015fi \u00ee\u015fi lu\u0103 \u015ftrudele \u015fi cafea proasp\u0103t\u0103, apoi se a\u015fez\u0103 pe o banc\u0103 \u00een pia\u0163a ora\u015fului, care la ora aceea nu era \u00eenc\u0103 foarte aglomerat\u0103. Se sim\u0163ea complet deconectat de realitate. Oriunde se uita, nu vedea cet\u0103\u0163enii ora\u015fului F\u0103r\u0103denimeni, ci locuitorii \u0163inutului Amdragor. \u00cen mod straniu, acea deconectare \u00eel f\u0103cea fericit. Descoperea o latur\u0103 a vie\u0163ii sale pe care nu crezuse c\u0103 avea s-o st\u0103p\u00e2neasc\u0103 vreodat\u0103. Nu credea c\u0103 era at\u00e2t de u\u015for s\u0103 scrii, s\u0103 m\u00e2nuie\u015fti cu precizie cuvintele, s\u0103 \u015ftii exact unde s\u0103 le a\u015fterni, ce \u015fi cum s\u0103 co\u015fi, ca un chirurg cu mul\u0163i ani de experien\u0163\u0103 \u00een spate, astfel \u00eenc\u00e2t s\u0103 creezi un v\u0103l nu prea str\u0103veziu, ci suficient de gros \u00eenc\u00e2t s\u0103 acopere cu totul realitatea imediat\u0103 \u015fi s\u0103 transforme iluzia unei alte lumi \u00eentr-o tr\u0103ire autentic\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Amneya avea dreptate, constat\u0103 el mul\u0163umit pe c\u00e2nd sorbea din cafea. C\u0103r\u0163ile chiar erau portaluri c\u0103tre alte lumi. Lumile acelea din c\u0103r\u0163i chiar existau cu adev\u0103rat, pentru c\u0103 fiecare lume fusese creat\u0103 de o minte pentru o alta, \u015fi \u00eentre cele dou\u0103 min\u0163i se forma un canal de comunicare. Era necesar ca am\u00e2ndou\u0103 s\u0103 fie conectate pe aceea\u015fi lungime de und\u0103 pentru ca acel canal s\u0103 func\u0163ioneze normal, s\u0103-\u015fi \u00eendeplineasc\u0103 scopul, acela de a te transporta din lumea fizic\u0103, din realitatea comun\u0103, pe care o \u00eempar\u0163i cu toat\u0103 lumea \u015fi o supor\u0163i cu greu \u015fi cu sc\u00e2rb\u0103, \u00een alt\u0103 lume, guvernat\u0103 de alte legi, populat\u0103 de alte creaturi, special\u0103 prin diferen\u0163ierea de realitatea propiu-zis\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich \u015ftiuse aceste lucruri dintotdeauna, numai c\u0103, brusc, avea puterea s\u0103 le dea glas, s\u0103 le transpun\u0103 \u00een g\u00e2nduri. Atunci c\u00e2nd citea, chiar copil fiind, se abandona cu totul c\u0103r\u0163ii din fa\u0163a lui, ba chiar uita de existen\u0163a lui \u00eensu\u015fi, at\u00e2t de mult \u00eel fascinau pove\u015ftile bune. Se ridic\u0103 de pe banca rece, \u00eenvelit\u0103 \u00een brum\u0103, debord\u00e2nd de energie \u015fi se \u00eentoarse la bibliotec\u0103 cu chef de lucru, gata s\u0103 mai scrie \u00eenc\u0103 un capitol. Deschise cartea \u00een speran\u0163a c\u0103 Amenya avea s\u0103-i apar\u0103 din nou \u00eenainte, ba chiar o strig\u0103 de c\u00e2teva ori, \u00eens\u0103 f\u0103r\u0103 succes.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Posomor\u00e2t, scoase alt teanc de foi din sertarul de sub birou, \u00ee\u015fi aprinse o \u0163igr\u0103 \u015fi \u00eencepu s\u0103 exploreze diferite variante de finaluri pentru roman. Dup\u0103 mai bine de dou\u0103 ore, adormi cu capul pe mas\u0103 \u015fi cu m\u00e2na pe carte. O vis\u0103 pe mama lui, care \u00eei ap\u0103ru u\u015for \u00eencruntat\u0103, ca \u015fi cum o mare ap\u0103sare nu-o l\u0103sa se s\u0103 odihneasc\u0103. Se f\u0103cea c\u0103 el era micu\u0163 \u015fi mergea al\u0103turi de ea, \u0163in\u00e2nd-o de m\u00e2na rece, pe str\u0103zile care duceau spre casa lor.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Mam\u0103, \u0163i-e frig? o \u00eentreb\u0103 el, \u00eengrijorat de faptul c\u0103 m\u00e2na ei se sim\u0163ea ca un cub de ghea\u0163\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Femeia oft\u0103 \u015fi \u00ee\u015fi str\u00e2nse mai tare \u015falul \u00een jurul umerilor str\u00e2m\u0163i.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Nu, dragule, nu mi-e frig. Dar trebuie s\u0103 ne gr\u0103bim, trebuie s\u0103 ajungem…<\/p>\n

\u00a0\u00a0\u00a0 Merser\u0103 c\u00e2teva minute \u00een lini\u015fte, f\u0103r\u0103 ca Ulrich s\u0103-\u015fi dea seama c\u0103, de\u015fi mergeau pe str\u0103zile ora\u015fului \u00een care crescuse, nu era acela\u015fi ora\u015f. Nu \u00eent\u00e2lnir\u0103 pe nimeni cunoscut pe drum, \u00eens\u0103 se sim\u0163ise \u00een permanen\u0163\u0103 vegheat. Ajunser\u0103 \u00een fa\u0163a singurei case care avea luminile aprinse. Toate celelalte case de pe uli\u0163\u0103 dormeau \u00eentr-un \u00eentuneric des\u0103v\u00e2r\u015fit. Mama lui deschise poarta cu grij\u0103, apoi intr\u0103 gr\u0103bit\u0103 \u015fi \u00eel conduse \u00een sufragerie, unde mocnea focul \u00een \u015femineul placat cu marmur\u0103 alb\u0103. Lum\u00e2n\u0103ri mici ardeau ici \u015fi colo, a\u015fezate pe mobil\u0103 ori direct pe jos, lum\u00e2n\u0103ri din cear\u0103 ro\u015fie, lungi \u015fi sub\u0163iri.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ce facem aici, mami? o \u00eentreb\u0103 el, auzindu-\u015fi glasul de copil ce-i r\u0103suna cristalin \u00een urechi.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Mama lui se a\u015fez\u0103 \u00een genunchi \u00een fa\u0163a focului \u015fi \u00eentinse m\u00e2inile pentru a \u015fi le \u00eenc\u0103lzi. \u00cen zadar \u00eencerca s\u0103 resping\u0103 paloarea \u015fi frigul mor\u0163ii. Micul Ulrich a\u015ftepta cu ner\u0103bdare s\u0103 afle ce voia s\u0103-i spun\u0103, de b\u0103tuse at\u00e2ta cale doar ca s\u0103 vin\u0103 p\u00e2n\u0103 la el. Era at\u00e2t de agitat \u00eenc\u00e2t d\u0103dea din picioare, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama, \u015fi \u00ee\u015fi fr\u00e2nguia m\u00e2inile \u00een poal\u0103. \u00centr-un final, mama se a\u015fez\u0103 pe canapea l\u00e2ng\u0103 el \u015fi \u00eel str\u00e2nse la piept.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Puiul meu, suspin\u0103 ea \u00eendurerat\u0103. Tu nu trebuie s\u0103 cazi \u00een aceast\u0103 capcan\u0103. Ea \u0163ese invers cuvintele tale \u015fi o s\u0103 le \u00eentoarc\u0103 \u00eempotriva ta.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich n-avea idee despre ce vorbea mama lui. Se a\u015ftepta s\u0103-l felicite pentru c\u0103-\u015fi descoperise talentul de scriitor, talent care cursese prin venele ei c\u00e2t timp tr\u0103ise \u015fi care se p\u0103rea c\u0103 fusese mo\u015ftenit de el. Darul de a \u00een\u015fira cuvintele era mai pre\u0163ios \u015fi mai important pentru el \u00een acele momente dec\u00e2t orice altceva, motiv pentru care \u00ee\u015fi \u00eempinse mama cu ciud\u0103 \u015fi \u00eencepu s-o certe cu glasul de copil:<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Dar eu sunt talentat! O s\u0103 scriu un roman! Am descoperit o lume fascinant\u0103, cu \u00eent\u00e2mpl\u0103ri fantastice \u015fi personaje \u015fi…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Puiul meu, lumea despre care vorbe\u015fti tu e a ta. Tu ai construit-o cu mult timp \u00een urm\u0103. C\u00e2nd mergeai la \u015fcoal\u0103, doamna \u00eenv\u0103\u0163\u0103toare v\u0103 d\u0103dea mereu ca tem\u0103 pentru acas\u0103 s\u0103 v\u0103 imagina\u0163i un basm \u015fi s\u0103-l scrie\u0163i. Tu ai scris mai multe basme, ai creat o lume fanstastic\u0103, iar \u00eentr-o vacan\u0163\u0103 de var\u0103 le-ai legat \u00eentre ele…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Despre ce vorbe\u015fti? o \u00eentreb\u0103 micul Ulrich, \u00eencrunt\u00e2ndu-se. Min\u0163i! Nu-i a\u015fa! Eu nu-mi amintesc nimic!<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u00cencepu s\u0103 pl\u00e2ng\u0103 \u015fi se tr\u00e2nti \u00een fund pe covor, \u00een fa\u0163a \u015femineului. Mama disp\u0103ruse din fa\u0163a lui, iar cur\u00e2nd tot decorul se estomp\u0103, devenind o cea\u0163\u0103 dens\u0103, l\u0103ptoas\u0103, care-l \u00eenghi\u0163i. Se trezi chinuindu-se s\u0103 pl\u00e2ng\u0103, \u00eens\u0103 lacrimile\u00a0 nu curgeau. Se ridic\u0103 brusc \u00een capul oaselor \u015fi se pomeni cu Amneya \u00een fa\u0163a lui, privindu-l peste birou cu un z\u00e2mbet straniu \u00eentip\u0103rit pe chip. Un fior nepl\u0103cut \u00eei str\u0103b\u0103tu m\u0103runtaiele pe c\u00e2nd \u00ee\u015fi a\u015feza ochelarii pe nas. Visase ciudat \u015fi ceva \u00eei spunea c\u0103 prin\u0163esa cuno\u015ftea totul \u00een cele mai mici detalii. Ultimele cuvinte \u00eei st\u0103ruiau \u00een minte cu un ecou ciudat, de parc\u0103 propria lui con\u015ftiin\u0163\u0103 \u00eencerca s\u0103-i semnalizeze c\u0103 ceva nu era \u00een regul\u0103: Eu nu-mi amintesc nimic! Eu… nu-mi amintesc…<\/em><\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Cum se face c\u0103 nu te pot vedea niciodat\u0103 pe timpul zilei? \u00eentreb\u0103 el brusc, f\u0103r\u0103 s\u0103-\u015fi dea seama de unde \u00eei r\u0103s\u0103rise ideea cu pricina, care, oricum, i se p\u0103rea foarte logic\u0103 dintr-odat\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Poate pentru c\u0103 nu-\u0163i dore\u015fti suficient de tare, Ulrich, \u00eei r\u0103spunse mult prea repede fata, aproape ca \u015fi cum avusese r\u0103spunsul preg\u0103tit. Ar trebui s\u0103 continu\u0103m s\u0103 lucr\u0103m, e deja ora trei…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich \u00eencuviin\u0163\u0103 printr-o aplecare u\u015foar\u0103 a capului, \u00ee\u015fi aprinse o \u0163igar\u0103 \u015fi o ascult\u0103 cum \u00eencepu s\u0103-i povesteasc\u0103 despre ce trebuia s\u0103 se \u00eent\u00e2mple mai departe \u00een Amdragor. Foarte cur\u00e2nd, urechile \u00eencepur\u0103 s\u0103-i piuie, vederea i se \u00eence\u0163o\u015f\u0103 \u015fi se trezi din nou p\u0103\u015find pe iarba reav\u0103n\u0103 a \u0163inutului, \u00eendrept\u00e2ndu-se spre birtul unde \u015ftia c\u0103-l va g\u0103si pe C\u0103l\u0103torul f\u0103r\u0103 nume. Era \u00een trasn\u0103, privind \u00een gol spre rafturile de c\u0103r\u0163i, \u00eenc\u0103rcate de greutatea at\u00e2tor altor lumi, \u00eens\u0103 mintea lui \u00eei proiecta imaginea \u00een iluzia pe care i-o servea prin\u0163esa. Fum\u00e2nd, se apuc\u0103 din nou s\u0103 scrie \u015fi scrise \u015fi scrise mult, p\u00e2n\u0103 ce c\u00e2ntatul coco\u015filor \u00eel trezi. \u00ce\u015fi sim\u0163ea ochii \u00eemp\u0103ienjeni\u0163i de somn, pleoapele \u00eel usturau \u015fi \u00eel durea coloana. Privi la mald\u0103rul de foi din fa\u0163a lui \u015fi se minun\u0103: scrisese \u00eenc\u0103 \u015fi mai mult dec\u00e2t noaptea precedent\u0103. Se ridic\u0103 s\u0103-\u015fi fac\u0103 ceai \u015fi apoi se apuc\u0103 s\u0103 citeasc\u0103 totul, complet\u00e2nd pe alocuri fraze sau t\u0103ind structuri inadecvate, care nu rezonau cu povestea ori nu aveau coeren\u0163a dorit\u0103 de el. \u00cen\u0163elegea cu jum\u0103tate de m\u0103sur\u0103 c\u0103 Amneya era cea care \u00eei d\u0103dea energia \u015fi motiva\u0163ia de care avea nevoie pentru a \u0163ese povestea aceea, \u00eens\u0103 i se p\u0103rea bizar\u0103\u00a0 asemn\u0103narea izbitoate dintre stilul lui \u015fi cel \u00een care fuseser\u0103 scrise celelalte capitole de c\u0103tre James Nevermore. Dup\u0103 ce-\u015fi citi schi\u0163ele, trecu din nou la treab\u0103, a\u015ftern\u00e2nd alte dou\u0103 capitole pe foile curate, fericit \u015fi m\u00e2ndru, av\u00e2nd o senza\u0163ie de sa\u0163ietate sufleteasc\u0103 similar\u0103 cu senza\u0163ia pe care o avea dup\u0103 o mas\u0103 copioas\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Urm\u0103toarele c\u00e2teva zile trecur\u0103 exact la fel, aproape identic, singurul lucru diferit fiind capitolul pe care \u00eel scria. Diminea\u0163a ie\u015fea prin ora\u015f, fl\u0103m\u00e2nd \u015fi obosit, c\u0103ut\u00e2nd s\u0103-\u015fi \u00eencarce bateriile. Se \u00eentorcea la bibliotec\u0103 aproape de pr\u00e2nz, \u00ee\u015fi citea schi\u0163ele \u015fi scria noul capitol, apoi a\u0163ipea \u00een fotoliu p\u00e2n\u0103 ce Amneya binevoia s\u0103-\u015fi fac\u0103 apari\u0163ia noaptea t\u00e2rziu. Construise acest\u0103 rutin\u0103 cu precizie, ca \u015fi cum fiecare ac\u0163iune \u00een parte era sf\u00e2nt\u0103 \u015fi trebuia s-o declan\u015feze pe urm\u0103toarea. Nu reu\u015fi s\u0103 se abat\u0103 de la ea mult\u0103 vreme,\u00a0 p\u00e2n\u0103 \u00eentr-o zi c\u00e2nd sim\u0163i c\u0103 ceva nu era \u00een regul\u0103 \u00een ora\u015f.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ie\u015fi diminea\u0163a, ca de obicei, \u015fi se opri prima dat\u0103 s\u0103-\u015fi cumpere gogo\u015fi, \u00eens\u0103 parc\u0103 nu mai avea poft\u0103. Ar fi m\u00e2ncat o ciorb\u0103 acr\u0103, plin\u0103 de carne \u015fi de legume, \u00eens\u0103 el nu \u015ftia s\u0103 g\u0103teasc\u0103, a\u015fa c\u0103 se opri la birt \u015fi ceru s\u0103 i se aduc\u0103 ciorba pe care o aveau \u00een meniul zilei, iar c\u00e2t a\u015ftept\u0103, \u00ee\u015fi comand\u0103 o cafea. Chelneri\u0163a din spatele tejghelei lustruia plictitis\u0103 pahare de cristal \u015fi le a\u015feza pe raftul din spate. Ulrich o cuno\u015ftea din vedere, ba chiar avea impresia c\u0103 la un moment dat fuseser\u0103 \u00een aceea\u015fi clas\u0103, poate c\u0103 \u00een \u015fcoala primar\u0103. \u00ce\u015fi m\u00e2nc\u0103 ciorba \u00een lini\u015fe \u015fi pl\u0103ti, mul\u0163umind pentru servicii, \u00eens\u0103 \u00eenainte s\u0103 plece, o strig\u0103 pe chelneri\u0163\u0103.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Hei, Anna! Tu \u015ftii cine sunt, nu-i a\u015fa? \u00eentreb\u0103 el, b\u00e2lb\u00e2indu-se.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Fata \u00eei confirm\u0103 cu o \u00eencinare a capului.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Ai idee… ce se petrece \u00een ora\u015f? De ce nu mai vine nimeni pe la bibliotec\u0103?<\/p>\n

\u00a0\u00a0 \u2014 Poftim? Biblioteca e \u00eenchis\u0103 de ani de zile, prostu\u0163ule, \u00eei r\u0103spunse ea r\u00e2z\u00e2nd.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich \u00eencremeni. Toate g\u00e2ndurile \u00eempr\u0103\u015ftiate \u00een mii de z\u0103ri se adunar\u0103 \u00eentr-un m\u0103nunchi \u015fi urlar\u0103 deodat\u0103: ,,Cum s\u0103 fie \u00eenchis\u0103 de ani de zile? Eu sunt acolo \u00een fiecare zi, \u00een fiecare noapte! De ce nu mai vine nimeni s\u0103 \u00eemprumute c\u0103r\u0163i? Nu mai cite\u015fte nimeni \u00een ora\u015ful \u0103sta? Mie cine o s\u0103 \u00eemi citeasc\u0103 romanul?\u201d<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se \u00eendep\u0103rt\u0103 stupefiat \u015fi ie\u015fi c\u00e2t de repede putu din birt, lumina zilei r\u0103nindu-i ochii \u00eenconjura\u0163i de cearc\u0103ne vine\u0163ii. \u00ce\u015fi aprinse o \u0163igar\u0103, trase c\u00e2teva fumuri, apoi porni cu pas hot\u0103r\u00e2t spre cimitir. Era sigur c\u0103-\u015fi visase mama acum c\u00e2teva zile, doar c\u0103 nu \u00een\u0163elegea ce f\u0103cuse de la momentul acela \u015fi p\u00e2n\u0103 \u00een momentul prezent. Era ca \u015fi cum dormise \u00een continuu. Zilele acelea lipseau din amintirea lui. Trebuia s\u0103 caute r\u0103spunsuri \u00een alt\u0103 parte.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Poarta cimitirului sc\u00e2\u0163\u00e2i prelung atunci c\u00e2nd o deschise, sf\u00e2r\u015fiind brutal lini\u015ftea \u00eencremenit\u0103. Aproape c\u0103 putu auzi protestele \u015fi \u00eenjur\u0103turile mor\u0163ilor defil\u00e2nd \u00een urma lui pe alee. Se l\u0103s\u0103 s\u0103 cad\u0103 \u00een genunchi \u00een fa\u0163a pietrei funerare \u00een care era \u00eencrustat\u0103 o fotografie alb-negru a mamei sale din tinere\u0163e. Cum putuse s\u0103 uite de ea? Fusese at\u00e2t de bl\u00e2nd\u0103 \u015fi de iubitoare, \u00eel iubise at\u00e2t de mult, iar el… nici m\u0103car nu mai trecuse s\u0103-i aduc\u0103 o floare. Ultimul buchet z\u0103cea uscat \u00eentr-un borcan de sticl\u0103 din care se evaporase apa. Morm\u00e2ntul era plin de buruieni \u015fi \u00eentr-un col\u0163 crescuse o tuf\u0103 s\u0103lbatic\u0103 ale c\u0103rei flori sem\u0103nau cu ni\u015fte lacrimi s\u00e2ngerii. Dintr-odat\u0103, perspectiva de a fi scriitor nu-l mai entuziasma at\u00e2t de tare. Se sim\u0163ea obosit, aproape b\u0103tr\u00e2n<\/em>, \u015fi nu \u00een\u0163elegea ce f\u0103cuse cu timpul lui. Nu avea nicio amintire din ultima perioad\u0103 de timp, ca \u015fi cum se trezise brusc din hibernare.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Se \u00eentoarse dezn\u0103d\u0103jduit la bibliotec\u0103, hot\u0103r\u00e2t s\u0103-i pun\u0103 multe \u00eentreb\u0103ri prin\u0163esei Amneya, \u00eens\u0103 cum \u015ftia c\u0103 n-o putea chema la ora aceea din zi, se ghemui \u00een fotoliu, \u00ee\u015fi aprinse o \u0163igar\u0103 \u015fi \u00eencepu s\u0103 citeasc\u0103 romanul de la \u00eenceput. Termin\u0103 abia spre diminea\u0163\u0103, dup\u0103 ora obi\u015fnuit\u0103 la care ap\u0103rea prin\u0163esa. Nici nu realizase c\u0103 nu mai venise. Povestea, de\u015fi bine scris\u0103, luase o turnur\u0103 ciudat\u0103, \u015fi i se p\u0103rea straniu c\u0103 nu-\u015fi aducea aminte nimic, mai ales c\u0103 el \u00eensu\u015fi scrisese fiecare cuvin\u0163el din ultimele dou\u0103sprezece capitole. Mai avea de scris unul singur pentru ca lucrarea s\u0103 fie complet\u0103 \u015fi nu era sigur cum ar fi trebuit s\u0103 se termine. P\u00e2n\u0103 la urm\u0103, C\u0103l\u0103torul f\u0103r\u0103 nume se dovedise a fi fratele demonului Asirth, Undah, un demon str\u0103vechi, maestru al \u00een\u015fel\u0103ciunii, care o ucisese de mult\u0103 vreme pe prin\u0163esa Amenya \u015fi \u00eei furase \u00eenf\u0103\u0163i\u015farea tocmai pentru c\u0103 el cuno\u015ftea planurile fratelui s\u0103u de a o r\u0103pi \u015fi de a o \u00eenchide \u00een \u0162inutul Ve\u015fniciei, iar el exact acolo voia s\u0103 ajung\u0103, ca s\u0103 pun\u0103 m\u00e2na pe o nestemat\u0103 rar\u0103 care putea s\u0103-i restaureze puterile pierdute cu multe secole \u00een urm\u0103. Demonul Asirth se dovedise a fi personajul pozitiv, pentru c\u0103 \u00een ciuda inimii sale fr\u00e2nte de mama prin\u0163esei, reu\u015fise s\u0103 se vindece de r\u0103nile trecutului \u015fi realizase pericolul pe care fratele s\u0103u \u00eel reprezenta pentru poporul din Amdragor, astfel c\u0103 \u00eei devenise du\u015fman declarat. Ultimul capitol ar fi trebuit s\u0103 prezinte lupta pe via\u0163\u0103 \u015fi pe moarte a celor doi fra\u0163i demoni, \u00eens\u0103…<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Ulrich abia atunci \u00ee\u015fi veni \u00een sim\u0163iri \u015fi realiz\u0103 motivul pentru care prin\u0163esa Amenya <\/em>nu mai ap\u0103ruse. Trebuia s\u0103-\u015fi fi dat seama c\u0103 el se trezise. Panicat, cu inima b\u0103t\u00e2ndu-i aproape \u00een g\u00e2t, s\u0103ri din fotoliu \u015fi \u00eenchise cartea, \u00eens\u0103 povestea fusese deja scris\u0103. Lumina bl\u00e2nd\u0103 pe care veiozele montate printre rafturi o \u00eempr\u0103\u015ftiau deveni dintr-odat\u0103 tremur\u0103toare, ca un fuior de ap\u0103, apoi se stinse brusc, l\u0103s\u00e2nd sala cufundat\u0103 \u00eentr-un \u00eentuneric t\u0103ios. Ulrich \u00ee\u015fi auzi numele rostit clar \u015fi r\u0103spicat de o voce nep\u0103m\u00e2ntean\u0103, iar inima \u00eei sc\u0103p\u0103 o b\u0103taie lung\u0103. S\u00e2ngele \u00eei pulsa cu putere \u00een timpane \u015fi nu mai reu\u015fea s\u0103-\u015fi st\u0103p\u00e2neasc\u0103 respira\u0163ia, g\u00e2f\u00e2ind ca dup\u0103 o curs\u0103 contra timp. C\u0103ut\u0103 s\u0103 ias\u0103 din spatele biroului, pip\u0103ind lemnul \u015fi \u0163in\u00e2nd cartea str\u00e2ns la piept, \u015fi reu\u015fi, apoi se \u00eendrept\u0103 cu pa\u015fi mici spre u\u015f\u0103, sim\u0163ind cum frica \u00eel sugruma.<\/p>\n

\u00a0\u00a0 Atunci c\u00e2nd \u00eel v\u0103zu, realiz\u0103 de ce mama lui nu-i pomenise niciodat\u0103 de existen\u0163a vreunui tat\u0103. \u00ce\u015fi d\u0103du seama c\u0103 el fusese dintotdeauna James Nevermore \u015fi c\u0103 Anna avea dreptate…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

de Gabi Gabrinov \u00a0\u00a0 I se p\u0103ru c\u0103 din lini\u015ftea risipit\u0103 se deplete\u015fte un c\u00e2ntat al coco\u015filor, auzit de la coad\u0103 la cap. C\u0103sc\u0103 prelung, scutur\u00e2ndu-\u015fi toate oasele, \u00een care se odihnea un frig viu \u015fi str\u0103in. Era trecut cu mult de ora \u00eenchiderii, iar el a\u0163ipise \u00een scaun, dormind un somn scurt \u015fi f\u0103r\u0103 […]<\/p>\n","protected":false},"author":1,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":""},"categories":[1516,15],"tags":[1517,1407,1115],"class_list":["post-13921","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-egophobia-69","category-proza","tag-egophobia-69-70","tag-gabi-gabrinov","tag-proza"],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack_shortlink":"https:\/\/wp.me\/p6DakB-3Cx","_links":{"self":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13921","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcomments&post=13921"}],"version-history":[{"count":1,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13921\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":13922,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=\/wp\/v2\/posts\/13921\/revisions\/13922"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fmedia&parent=13921"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Fcategories&post=13921"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/egophobia.ro\/index.php?rest_route=%2Fwp%2Fv2%2Ftags&post=13921"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}